Efectul direct al dreptului comunitar.

 Conform art. 2 si 3 ale TCE, referitor la obiectivele Comunitatii,

întemeierea unei piete comune si realizarea politicilor comune presupun ca un anumit numar de domenii -
care, pâna acum, erau reglementate exclusiv pe baza dreptului statal intern - sunt supuse, de acum înainte,
unui drept comun, integrat în ordinea statala interna si aplicabil unitar pe teritoriul supus suveranitatii
proprii al fiecaruia dintre statele membre.

Efectul direct, ca element de baza al ordinii comunitare, exprima faptul ca toate dispozitiile comunitare -
suficient de precise si neconditionate - sunt ,,apte de penetrare", în sensul ca ele creeaza relatii juridice
directe între autoritatea de stat si cetatenii comunitari (indivizi sau unitati economice), ba chiar, în
anumite circumstante, si în raportul stabilit între cetatenii comunitari. Efectul direct ia nastere pe baza
conditiei de validitate a dreptului comunitar însusi, fara ca el

sa necesite preluarea prealabila în dreptul national - printr-un act de tranzactie sau ordin de executare - a
normei în discutie.

Dreptul comunitar are caracter de drept obiectiv; el nu numai ca trebuie luat integral în seama de catre
statele membre, în calitatea lor de parti contractante, ci are si legatura normativa directa cu fiecare individ
afectat.

Principiul proportionalitãtii  Acest principiu presupune ca legalitatea regulilor comunitare sa fie supusa

conditiei ca mijloacele folosite sa fie corespunzatoare obiectivului legitim urmarit de aceste reguli si nu
trebuie sa depaseasca, sa mearga mai departe decât este necesar sa îl atinga, iar când exista o posibilitate
de alegere între masuri corespunzatoare, în principiu, trebuie sa fie aleasa cea mai putin oneroasa. Totusi,
s-a accentuat ca, într-un domeniu în care organele legislative comunitare au o larga libertate de actiune,
care corespunde responsabilitatilor politice ce le revin prin Tratat, numai daca o masura este evident
necorespunzatoare având în vedere

obiectivul care îi este cerut institutiei competente sa îl urmareasca,legalitatea ei este afectata. Potrivit

acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor.

Principiul subsidiaritãtii

Conform acestui principiu, Uniunii îi este permis sa devina activa - chiar si în privinta profunzimii si
intensitatii de reglementare - numai daca obiectivele urmarite pe plan national de statele member nu pot fi
atinse într-o masura suficienta. În plus, masurile comunitare

trebuie sa corespunda principiului necesitatii (interzicerea excesului, art. 3 b alin. 3 TCE).