1 Evoluția restructurării societăților comerciale în România

În condițiile economiei mondiale actuale, caracterizată printr-o lipsa de lichiditate și numeroase

probleme economico-financiare, tot mai multe grupuri de societăți își reorganizează activitatea. În
cele mai multe cazuri, atenția cea mai mare este acordată aspectelor comerciale, în timp ce
elementele contabile și fiscale sunt neglijate, acestea putând face diferența dintre un plan de
optimizare reușit și unul superficial construit.

Despre acest proces complex s-a vorbit şi se va mai vorbi mult de către oameni din toate
sferele societăţii româneşti, cu diverse experienţe, niveluri de pregătire şi informare, direct sau
indirect implicaţi sau nu în activitatea politică şi administativă, economică sau socială, evident
interesaţi, sau numai de dragul vorbei. De asemenea, s-a scris foarte mult pe marginea acestei teme,
autorii reprezentând cam aceleaşi categorii, puţini fiind cei pricepuţi, cuprinşi în derularea unui act
fără precedent (trecerea de la proprietatea etatizată la cea privată), dar mai ales bine intenţionaţi
[ CITATION ŞIM19 \l 1048 ].

Aderarea României la Uniunea Europeană a adus schimbări în comportamentul economic al

antreprenorilor români: unii dintre ei au ales creşterea competitivităţii companiilor lor prin
parteneriate de afaceri cu instituţii financiare sau investitori strategici, alţii au luat în considerare
opţiuni de ieşire din piaţă iar alţii au început să se intereseze de achiziţii în ţările învecinate.

În România, operaţiunile de fuziune au început să fie utilizate destul de târziu, abia după
mijlocul anilor ’90. Perioada 2000-2004 a fost marcată de o sporire continuă a numărului şi
valorilor operaţiunilor de fuziune, precum şi de o sporire a atractivităţii mediului economic
românesc în faţa investitorilor străini.

In conditiile economiei mondiale actuale, caracterizata printr-o lipsa de lichiditate si

numeroase probleme economico-financiare, tot mai multe grupuri de societati isi reorganizeaza
activitatea. In cele mai multe cazuri, atentia cea mai mare este acordata aspectelor comerciale, in
timp ce elementele contabile si fiscale sunt neglijate, acestea putand face diferenta dintre un plan de
optimizare reusit si unul superficial construit.

Deşi se consideră că numărul şi valoarea de tranzacţionare în cazul operaţiunilor de fuziune

depind de situaţia mediului economic, studiile realizate la nivel naţional contrazic teoria conform
căreia, în perioade de criză, numărul operaţiunilor de acest tip se reduce. Analizându- se piaţa
acestor operaţiuni ulterior instalării crizei economice, se constată o sporire a numărului tranzacţiilor
faţă de anii precedenţi. Prin urmare, se poate deduce faptul că societăţile au apelat la acest tip de
operaţiuni cu scopul “salvării” afacerii sau în vederea consolidării poziţiei avute pe piaţă, în
condiţiile de instabilitate economică [ CITATION HRO13 \l 1048 ].

Potrivit unui studiu realizatde PWC, în 2006, din surse publice, au fost identificate un număr
de 134 de tranzacţii finalizate în sectorul privat, reprezentând o creştere de peste 15% în comparaţie
cu 2005 (117 de tranzacţii în 2005, 42 în 2004 şi 33 în 2003).

Cu referire la valoarea totală a pieţelor de fuziuni şi achiziţii, România a fost plasată pe locul
cinci în topul celor 11 ţări CEE/CIS2 evaluate, după Rusia, Polonia, Ungaria şi Republica Cehă. Pe
parcursul anului, valoarea totală a tranzacţiilor a atins 5.2 miliare de USD, o mică scădere faţă de
2005 când a ajuns la 5.8 miliarde USD (procentul tranzacţiilor cu valori făcute publice fiind de
80%), luând în considerare tranzacţii cu capital străin investit în România şi capital românesc
investit în companii străine. Însă datele fundamentale ale pieţei s-au schimbat radical: în timp ce în
2005 o sigură tranzacţie (achiziţionarea Mobifon-Connex de catre Vodafone) a reprezentat
aproximativ jumătate din volumul pieţei, în 2006 un număr din ce în ce mai mare de tranzacţii cu
valoare medie au fost încheiate.

Din perspectiva valorilor tranzacţionate, anul 2009 a marcat o prăbuşire a pieţei fuziunilor şi
achiziţiilor de la nivel naţional. Factorii care au contribuit la acest declin au fost diminuarea
lichidităţilor, accesul dificil la creditare în vederea finanţării operaţiunilor, precum şi scăderea
atracţiei investitorilor faţă de risc [ CITATION HRO13 \l 1048 ].

Acest trend descendent a continuat şi în cursul anului 2010, când valoarea şi numărul
tranzacţiilor de tipul fuziunilor şi achiziţiilor a fost cu 5% sub nivelul anului precedent, potrivit unui
studiu realizat de Ernest&Youang în anul 2011. Începând cu primul trimestru al anului 2012 s-a
constatat o tendinţă de revigorare a pieţei fuziunilor şi achiziţiilor, însă ritmul de redresare de la
nivel naţional a fost mai lent decât cel al pieţelor mai dezvoltate de la nivel european
(Ernst&Young, 2012) .