Referat

Tema: Teoria cinetico-moleculară

Teoria cinetico-moleculară – studiază proprietăţile termice ale diferitor sisteme fizice în baza
structurii microscopice a acestora, adică considerîndu-le sisteme de atomi şi molecule aflate într-o
continuă mişcare dezordonată. Parametrii microscopici ai sistemelor cercetate (masa atomilor şi
moleculelor, viteza, impulsul şi energia medie a acestora etc.) determină parametrii lor
macroscopici. De exemplu, presiunea şi temperatura sînt determinate de proprietăţile ansamblului
de molecule şi niciodată nu se vorbeşte despre presiunea sau temperatura unei molecule.
Diversitatea stărilor de agregare ale substanţei, precum şi esenţa multor fenomene fizice pot fi
înţelese numai dacă studiem structura internă a substanţei. Datele experimentale obţinute în urma
cercetării acesteia sub diferite aspecte ne permit să concluzionăm că substanţa are o structură
discretă sau granulară, adică este compusă din particule mici.
Un şir de fenomene fizice, cum ar fi difuziunea, evaporarea, fierberea ş.a., demonstrează că
moleculele substanţei se află într-o continuă mişcare dezordonată.
La contactul a două substanţe, indiferent de starea de agregare în care ele se află, are loc
pătrunderea reciprocă a moleculelor unei substanţe printre moleculele celeilalte, fără vreo acţiune
din exterior. Acest fenomen se numeşte difuziune.â
El poate fi explicat numai presupunîndu-se că moleculele substanţei se mişcă dezordonat.
Atmosfera Pămîntului constituie un amestec de oxigen, azot, dioxid de carbon, vapori de apă şi de
unele cantităţi mici de gaze inerte. Dacă nu ar exista mişcarea continuă şi dezordonată a
moleculelor, atunci sub acţiunea forţelor de greutate acestea s-ar depune pe suprafaţa Pămîntului.
Un rol decisiv în verificarea experimentală a ipotezei despre structura discretă a substanţei şi în
demonstrarea mişcării haotice a moleculelor l-a avut mişcarea browniană - fenomenul de agitaţie a
particulelor foarte mici aflate în suspensie. Mult timp mişcarea browniană a rămas fără explicaţie.
Pe parcursul anilor au fost formulate şi verificate diferite ipoteze, însă abia în 1876 chimistul şi
fizicianul britanic William Ramsay (1852–1916) a presupus că acest fenomen poate fi explicat
numai prin mişcarea moleculelor lichidului în care se află particulele browniene.
La baza teoriei cinetico-moleculare a substanţei se află următoarele principii confirmate
experimental:
• Substanţa este compusă din particule.
• Particulele substanţei se află într-o continuă mişcare haotică.
• Particulele interacţionează între ele.
În calitate de unitate de masă a atomilor şi moleculelor este luată a 12-a parte din masa atomului
izotopului de carbon 12C, numită unitate atomică de masă (cu simbolul u):
1 u = 1 12 m0C = 1,66 · 10−27 kg.
Numărul care arată de cîte ori masa unei molecule (a unui atom) m0 este mai mare decît a 12-a
parte din masa m0C a atomului de carbon 12C se numeşte masă moleculară
(atomică) relativă Mr:
 Cantitatea de substanţă care conţine tot atîtea particule cîţi atomi există în 0,012 kg de carbon
12C se numeşte mol (cu simbolul mol). Acest număr de particule este acelaşi pentru orice
substanţă, indiferent de natura ei, şi se numeşte numărul lui Avogadro N A. Masa unui mol de
substanţă este numită masă molară şi se notează cu litera M.
NA = 6,02 · 1023 mol−1 .
Mărimea egală cu numărul de moli pe care îl conţine o substanţă se numeşte cantitate de
substanţă v.
v = m/M sau v = N/NA ,
unde N este numărul de molecule conţinute în substanţa dată. Unitatea cantităţii de substanţă este
molul.
Studiul experimental al proprietăţilor gazelor a arătat că volumul unui mol al oricărui gaz aflat în
condiţii normale (t = 0 o C, p = 760 mm Hg = 1,013 · 10 5 Pa) este acelaşi. El a fost numit volum
molar în condiţii normale şi are valoarea:
VM = 22,42 L/mol , cunoscut ca legea lui Avogadro.
 Referat
Tema: Sistemul internațional de unități
Sistemul internațional de unități (pe scurt Sistemul Internațional) este un sistem de unități de
măsură, aplicabil în toate domeniile fizicii și tehnicii și este forma modernă a sistemului metric.
Abrevierea în toate limbile este SI (potrivit prescurtării franceze: Système international d'unités),
indiferent de cum se numește sistemul într-o anumită limbă.
Sistemul internațional conține șapte unități fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul,
kelvinul, molul și candela. Aceste unități sunt neredundante din punct de vedere al
domeniilor mărimilor fizice măsurate. Din cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva
un număr nelimitat de unități derivate, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute.
Unitățile SI derivate sunt coerente, adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară.
Unitățile SI pot fi folosite și împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul
avantaj, coerența.
SI are șapte unități fundamentale independente, din care se obțin prin analiză dimensională toate
celelalte unități, adică unitățile SI derivate. Unitățile fundamentale sunt considerate independente
în măsura în care permit măsurarea mărimilor fizice independente. Unitățile fundamentale sunt
dimensionale prin definiție, spre deosebire de cele derivate care pot fi adimensionale.
Unitățile SI fundamentale

Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp

lungime l metru m
de 1/299 792 458 dintr-o secundă.

Kilogramul este masa prototipului internațional al kilogramului

confecționat dintr-un aliaj de platină și iridiu (90 %  - 10 %), cu
masă m kilogram kg
o precizie de 0,0001 și care se păstrează la Biroul Internațional
de Măsuri si Greutăți (BIPM) de la Sèvres - Franța

Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale radiației care

corespunde tranziției între două niveluri de energie hiperfine ale
timp t secundă s
stării fundamentale a atomului de cesiu 133 la temperatura de
0 K.
Amperul este intensitatea unui curent electric constant care,
menținut în două conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea
infinită și cu secțiunea circulară neglijabilă, așezate în vid, la o
curent electric I amper A
distanță de 1 metru unul de altul, ar produce între aceste
conductoare o forță de 2×10−7 dintr-un newton pe o lungime de 1
metru.
Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică, este fracțiunea
temperatură
T kelvin K 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al
termodinamică
apei.
cantitate de n mol mo Molul este cantitatea de substanță a unui sistem care conține
substanță l atâtea entități elementare câți atomi există în 0,012 kilograme
 de carbon C-12 (12C). De câte ori se întrebuințează molul,
entitățile elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi,
molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specificate de
asemenea particule. Un mol conține numărul lui Avogadro de
entități elementare.
Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcție dată, a unei
intensitate surse care emite o radiație monocromatică cu frecvența de
Iv candelă cd
luminoasă 540×1012 hertzi și a cărei intensitate energetică, în această
direcție este de 1/683 dintr-un watt pe steradian.

Unitățile derivate sunt date de expresii algebrice formate, prin înmulțirea și împărțirea unităților
fundamentale. Numărul acestor unități folosite în știință este nelimitat. În tabelul următor se
prezintă câteva exemple de astfel de unități.
Unități SI derivate

Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
arie A metru pătrat m2

volum V metru cub m3

viteză v metru pe secundă m s−1

metru pe secundă la
accelerație a m s−2
pătrat
metru la puterea
număr de undă σ ,  m−1
minus unu
kilogram pe metru
masă volumică (densitate) ρ kg m−3
cub
kilogram pe metru
masă superficială ρA kg m−2
pătrat
metru cub pe
volum masic v m3 kg−1
kilogram
amper pe metru
densitate de curent  j A m−2
pătrat
câmp magnetic H amper pe metru A m−1

concentrație a cantității de substanță c mol pe metru cub mol m−3

kilogram pe metru
concentrație masică ρ kg m−3
cub
candelă pe metru
luminanță Lv cd m−2
pătrat
indice de refracție n unu 1
permeabilitate relativă μr unu 1
 Unele unități derivate au căpătat o denumire specială și un anumit simbol.
Unități SI derivate cu denumiri speciale

Simbo Expresia în unități SI

Mărime Denumire(a)
l fundamentale
unghi plan radian rad m m−1
unghi solid steradian sr m2 m−2
frecvență hertz Hz s−1
forță newton N m kg s−2
presiune, tensiune mecanică pascal Pa kg m−1 s−2
energie, lucru mecanic, cantitate de căldură joule J kg m2 s−2
putere, flux energetic watt W kg m2 s−3
sarcină electrică, cantitate de electricitate coulomb C As
diferență de potențial electric (tensiune)
volt V kg m2 A−1 s−3
tensiune electromotoare
capacitate electrică farad F A2 s4 kg−1 m−2
rezistență electrică ohm Ω kg m2 A−2 s−3
conductanță electrică siemens S A2 s3 kg−1 m−2
flux de inducție magnetică weber Wb kg m2 A−1 s−2
inducție magnetică tesla T kg A−1 s−2
inductanță henry H kg m2 s−2 A−2
temperatură Celsius grad Celsius °C K
flux luminos lumen lm cd sr
iluminare lux m−2 lm
activitate (a unui radionuclid)‡ (f) becquerel Bq s−1
doză absorbită, energie masică comunicată
gray Gy m2 s−2
masică, kerma‡
echivalent al dozei absorbite‡ (ambiantă,
sievert Sv m2 s−2
direcțională, individuală)
activitate cataliticㆠkatal kat mol s−1

Unitățile derivate se definesc prin produsul puterilor unităților fundamentale. Dacă acest produs
nu conține alt factor numeric decât 1, ele se numesc unități derivate coerente. De exemplu, unitatea
de viteză metru pe secundă este coerentă, în timp ce unitățile kilometru pe secundă, centimetru pe
secundă sau milimetru pe secundă, deși fac parte din SI, nu sunt unități coerente.
Unități SI coerente

Mărime Simbol Expresia în unități SI fundamentale

viscozitate dinamică Pa s m−1 kg s−1
momentul unei forțe Nm m2 kg s−2
tensiune superficială N m−1 kg s−2
viteză unghiulară rad s−1 m m−1 s−1 = s−1
accelerație unghiulară rad s−2 m2 kg s−2
capacitate termică, entropie J K−1 kg m2 s−2 K−1
capacitate termică masică, entropie
J kg−1 K−1 m2 s−2 K−1 = m² s−2 K−1
masică
sarcină (electrică) volumică C m−3 m−3 s A
inducție electrică
C m−2 m−2 s A
deplasare electrică
permitivitate F m−1 m−3 kg−1 s4 A2
permeabilitate H m−1 m kg s−2 A−2
energie molară J mol−1 m2 kg s−2 mol−1
debitul dozei absorbite Gy s−1 m2 s−3
intensitate energetică W sr−1 m4 m−2 kg s−3 = m2 kg s-3
luminanță energetică W m−2 sr−1 m2 m−2 kg s−3 = kg s−3
concentrație activitate cataliticㆠkat m−3 m−3 s−1 mol

Reguli de folosire a unităților

La scrierea simbolurilor unităților se recomandă:

 Numele unităților se scriu cu litere latine, drepte.

 Simbolurile se scriu cu minuscule, cu excepția cazului când provin dintr-un nume
propriu, când prima literă e majusculă.
 Simbolurile nu sunt abrevieri, deci nu se pune punct după ele, cu excepția cazului
în care regulile gramaticale impun notarea printr-un punct a sfârșitului unei fraze.
 Înmulțirea și împărțirea se face conform regulilor clasice ale algebrei. Împărțirea
este simbolizată de bara oblică ( / ) sau de exponenții negativi. Pe un rând se recomandă să fie
o singură bară oblică, la nevoie simbolurile se grupează cu paranteze.
 Nu se admit prescurtări gen „cc” pentru centimetru cub, „mps” pentru metri pe
secundă etc.
 Valoarea numerică precede întotdeauna simbolul, care la rândul său este precedat
de un spațiu. Singura excepție este pentru unitățile unghiurilor: °, ' și ", care se scriu imediat
după valoarea numerică. Simbolul temperaturii  °C este precedat de un spațiu.