Curs 1

Ce este psihologia socială

Fie ca se numeste Psihologie Socială, psihosociologie sau sociopsihologie, aceasta

disciplina este o ştiinţă relativ tânără;. controversată încă de la început, unii au considerat-o
doar o ramură a psihologiei, în timp ce alţii au văzut în ea doar sociologie centrata pe grupuri
mici.
Dar, ce este mai exact psihologia socială? Care sunt domeniile de activitate ale acesteia, si
mai ales, care este legătura ei cu psihologia sau cu sociologia. Şi care sunt diferenţele dintre
ele? Care sunt cele mai importante teme ale psihologiei sociale, care unt cei mai importanţi
cercetător, si cu ce fel de cercetări a contribuit psihologia socială la dezvoltarea cunoaşterii în
general? Care sunt toate descoperirile, teoriile şi paradigmele care au făcut din psihologia
socială o ştiinţă cu caracter de sine stătător, cum este astăzi? Sunt zeci de volume si lucrări de
specialitate care tratează aceste subiecte. Acest site încearcă să răspundă la câteva din aceste
necunoscute.
Psihologia socială este o disciplină aflată la graniţa dintre psihologie şi sociologie, şi
studiază în special individul în context social, in situaţia concretă, în interacţiunea lui cu
ceilalţi indivizi. Începuturile acestei discipline se încadrează în cercetarea grupurilor şi
relaţiilor interpersonale, astăzi ea cuprinde arii mult mai vaste precum: articularea între
conduite, viaţa publică şi câmpul social. Psihologia socială se interesează atât de
manifestările grupele şi emoţionale , cât şi asupra fenomenelor de manifestare ale actorilor
sociali. Ea se refera la reprezentări sociale, credinţe dogmatice, moduri de alienare, dar şi
organizarea proiectelor, competenţa de a crea noi structuri sociale, democratice. (A. Neculau,
2002).
Psihologia sociala se caracterieaza prin faptul ca opereaza cu o categorie aparte de
fenomene,specifice interactiunii social – psihologice, între un anumit context situational
obiectiv si anumite particularitati psihologice, subiective, ale celor implicati în diverse
situatii. Contextul social – obiectiv cuprinde alte persoane, aflate în ambianta noastra,
anticipând contextul central al psihologiei sociale, interactiunea. Pe baza acesteia, între social
si psihologic, apare un nou fenomen: fenomenul psihosocial.
2. Omul si procesele psihice in psihologia sociala
Pentru a elucida omul si procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun doua
teze fundamentale: în psihologia umana, nimic nu exista care sa nu fie influentat si
conditionat social în societate, nimic nu exista care sa nu aiba corespondente, componente si
implicatii psihologice. Grupul si societatea sunt produse ale actiunii umane, deoarece omul
este un subiect activ care contribuie la producerea vietii sociale.

Definitii despre psihologia sociala

1. Psihologia sociala este un studiu stiintific al experientei si conduitei indivizilor în
relatia lor cu stimulii sociali (Sherif)
2. Psihologia sociala este de fapt stiinta evenimentelor, a conduitei interpersonale (Krech
si Crutchfield)
3. Psihologia sociala inseamna studiul interactiunii umane (Watson)
4. Psihologia sociala explica si examineaza modul în care gândirea, sentimentele,
conduita indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginata, sau implicata a
altora (Allport)
5. Psihologia sociala se ocupa in primul rand cu studiul particularitatilor psihice ale
omului ca fiinta socioculturala, si ale conduitei sale în cadrul grupului din care face
parte, cât si cu studiul psihologiei de grup, colective si de masa, asa cum se manifesta
ele în activitatea umana (P. Golu)
6. Psihologia sociala se defineste ca fiind studiul stiintific al influentei reciproce a
indivizilor si contextul sau social (Sabini)
Perspective epistemologice in psihologia sociala
 Din partea psihologiei: Se concentreaza asupra influentei stimulilor sociali asupra
indivizilor si asupra studiului perceptiei si cunoasterii de catre om a vietii sociale. Este
o perspectiva intraindividuala
 Din partea sociologiei: Se preocupa de studiul interactiunii sociale, comunicarii
sociale, constructiei sociale prin intermediul limbii, etc. Este o perspectiva
interindividuala, în cadrul careia exista o serie de conceptii (psihanalitice, cognitive,
interactioniste), i.e. nivele de analiza
Nivele de analiza in psihologia sociala
 intraindividual – prin care se pune accent pe procesele intraindividuale, adica
mecanismele prin care oamenii îsi organizeaza perceptia si îsi evalueaza ambianta
sociala
 interindividual si situational – care analizeaza procesele interindividuale asa cum au
ele loc într-o situatie data; indivizii au o pozitie intersanjabila si nu intereseaza
pozitiile pe care le au în afara unei situatii date
 socio-pozitional / al relatiilor de putere si statut – acesta focalizandu-se pe pozitia
ocupata de individ în societate, adica diferentele extrasituationale în pozitiile sociale
 ideologic / al convingerilor sociale – al reprezentarilor sociale, al normelor produse de
societate si grupuri, pe care individul le poarta cu el, le manifesta intr-o situatie
anume, etc

3. Istoricul psihologiei sociale

Se considera ca psihologia sociala a aparut ca stiinta de sine statatoare în 1908, odata

cu experimentele lui Ross si McDougal, ale caror teorii erau descriptiviste, centrate pe
macrosocial, cu putine cercetari empirice.
O a doua etapa (1920-1945) se caracterizeaza prin influentele neopozitivismului si ale
pragmatismului, accentuarea tendintelor empiriste, aparitia statisticii. Temele preferate ale
acestei perioade sunt dinamica grupului (Lewin), atractia interpersonala (Moreno)
A treia etapa (1945-1960) e centrata pe autoritate, actiune, interactiune. Nevoia de
teorie îsi gaseste reflexul în aparitia teoriei frustratiei si agresiunii (Miller si Dollart), teoria
învatarii prin imitatie (Bandura), teoria disonantei afectiv-cognitive (Festinger), teoria
comparatiei sociale. Aceasta perioada este caracterizata si de reflexitatea teoretica, reflectarea
asupra teoriei, experimentului, asupra calitatii si eficientei acestora.
În cadrul celei de-a patra etape (1960-1980) apar pregnant experimentele de laborator,
cercetari asupra problemelor sociale, reprezentarilor sociale. Dupa 1980 se continua unele
teme (socializarea), ca rezultat al schimbarii societatii, sistemului de norme si valori, apare
studiul de psihologie interculturala (prin compararea diverselor culturi), se pune mai mult
accent pe studiul vietii cotidiene (casatoria, mariajul), centrarea pe comportamentul prosocial
si altruism. ,se reiau unele teme clasice (charisma, de ex.)