Curs 10

Agresivitatea ascunsă: 3 tipuri de violență subtila

Agresiunea este resimțită de oameni ca o amenințare dacă trece peste barierele

psihologice și invadează prea mult frontierele interne. O persoană trebuie să-și apere
intimitatea și să-l îndepărteze pe agresor cu mijloacele disponibile la îndemână.
Agresivitatea se poate manifesta prin atac fizic, insulte, amenințări care vizează adversarul.
Poate fi îndreptată spre mediul înconjurător, cum ar fi spargerea veselei sau a ușilor. Există
însă și agresivitate ascunsă. Agresivitatea ascunsă este o acțiune zilnică asupra cuiva, dar în
mod cât mai subtil, pentru că nu toți oamenii pot manifesta agresivitate în mod deschis. S-ar
putea să se teamă de un anumit răspuns sau, de faptul că vor fi condamnați pentru acțiuni
agresive sau ar putea pur și simplu să considere agresivitatea deschisă indecentă.

Încurajarea violenței
Mulți oameni se plâng de cei dragi. Ei spun că locuiesc într-o familie cu părinții -
oameni minunați, dar din anumite motive se simt cumva incomod, nu vor să-i vadă, să
vorbească cu ei. Sam Vaknin, scriitor israelian a numit acest tip de agresiune - violență
„învăluită” sau ascunsă. În acest caz, agresorii aplică metode ascunse de invadare a granițelor
străine. Victimele nu înțeleg deseori ce se întâmplă. Uneori, dintr-un motiv necunoscut, se
simt nemulțumiți de acești oameni minunați care sunt lângă ei. O astfel de agresiune se
bazează pe diverse acte minore de stabilire a controlului asupra victimei, creând dependență,
nesiguranță, sentimentele de neputință, lipsa de speranță a vieții, izolarea.
Pe termen lung, o astfel de atmosferă subminează stima de sine. Identitatea victimei în
același timp dobândește trăsături paranoice sau schizoide, nevrotice, cu atât mai mult
deschide calea atacurilor agresorilor. Vaknin identifică următoarele tipuri de violență
ascunsă:

1. Gaslighting - istoria acestui nume este legată de vechea poveste de detectiv, în care soțul a
decis să-și otrăvească soția. Soția a presupus că ceva nu este în regulă. Ea a văzut că lămpile
cu gaz din locuința lor ardeau cu o lumină neuniformă (afectarea vizuală era un semn de
otrăvire), iar victima a atras atenția soțului ei asupra acestui fapt. În cazul acestui tip de
agresiune, atacatorul convinge victima că sentimentele și suspiciunile ei sunt cauzate de un
alt factor - oboseală, muncă grea, lipsă de înțelegere, lipsă de competență și chiar tulburare
mentală ascunsă și caracter slab. Ceea ce victima simte, ceea ce provoacă nemulțumirea, este
imediat explicat de agresor – „doar crezi că”, „crezi așa, pentru că ești în depresie, dar de fapt
totul este bine”, „ești prea suspicios la comentariile obișnuite”, „familia nu ți-a oferit
experiența potrivită și nu știi cum este normal”. În curând, victima începe să creadă cu
adevărat că ceva este în neregulă cu ea și numai agresorul înțelege ceea ce se întâmplă cu
adevărat.

2. Holding (retragere) - acestea includ anumite tactici ale agresorului care nu permit victimei
să-și exprime cumva gândurile și emoțiile. Acestea sunt acțiuni precum „boicotul”(refuzul de
a comunica), devalorizarea emoțiilor (doar idioții râd la astfel de glume, numai psihologii
sunt supărați de astfel de lucruri), devalorizarea speranțelor și a planurilor (cum poți să visezi
un astfel de lucru), realizări (orice nebun poate face asta), glume care blochează comunicarea
(schimbarea subiectului, distragerea cu ajutorul lucrurilor străine în timpul unei conversații,
amânarea conversației pentru mai târziu), urmărirea, critica. Ca rezultat al acestor măsuri,
victima începe să se limiteze la exprimarea opiniei, a emoțiilor, a dorințelor și a planurilor
sale, ca fiind o prostie, o chestie lipsită de importanță. Aceasta este forțată să nu le exprime.
Victimele au un sentiment de neplăcere pentru manifestările vieții lor, deoarece aceste
manifestări provoacă o reacție negativă a celorlalți. Trebuie să-și justifice sentimentele și
acțiunile, să se scuze.

3. Blanking înseamnă a neglija valoarea unei alte persoane, refuzul de a o ajuta,

neîmpărtășirea responsabilităților, lipsa sprijinului. De exemplu, soțul refuză să aloce bani
pentru nevoile celuilalt sau pentru bunăstarea familiei, nu oferă bani pentru creșterea
copilului. Soțul refuză orice ajutor pentru soție și copii, argumentând că aceasta este de
responsabilitatea femeilor. Părinții refuză să ia în considerare interesele unui copil adult, să
rearanjeze independent mobila din camera lui, să facă reparații, să-și arunce lucrurile pe care
le consideră inutile.
Aceste modele de agresiune pot fi combinate, între ele, precum și intercalate. De exemplu,
cafea în pat dimineața, când victima încă mai doarme și nu intenționează să se trezească.
Victima prezintă semne de nemulțumire și primește încă 2 calmante pentru nervi.
Toate aceste situații pot provoca o trecere peste barierele psihologice ale victimei. Mai ales
dacă victima crede că nu este într-adevăr atât de bună și nici atât de valoroasă, adică are o
stimă de sine scăzută. Aceste tipuri de agresiune sunt mult mai frecvente decât, de exemplu,
agresiunea evidentă. Deoarece victima nu este întotdeauna capabilă să pună în aplicare
mecanismele de apărare, și uneori pentru că nu înțelege ceea ce se întâmplă, consecințele sunt
mai degrabă sentimente de tristețe și nostalgie. Adesea, astfel de acțiuni nu sunt comise cu
intenții dăunătoare, ci din cauza necesității de a-și consolida propriile frontiere. Uneori, din
cauza propriilor limite, agresorii nu înțeleg că au invadat deja teritoriul străin. Fiți atenți la
ceea ce se întâmplă în relația dumneavoastră.

4. Comportament pasiv-agresiv - cei care au un comportament pasiv-agresiv sunt de regula

resonsabili de multe dezechilibre care se petrec in viata celor apropiati lor. Ei manifesta o
ostilitate constienta fata de figurile autoritare, dar fara a-si lega comportamentul pasiv de
aceasta ostilitate sau de resentimente. Aceste persoane nu au de regula incredere in cei din
jurul lor, sunt ineficienti si nu sunt pozitivi. Incearca sa se razbune pe altii, "agitandu-se",
opunandu-se si refuzand sa isi imbunatateasca performantele, atat la locul de munca, dar si in
cadrul personal. Aceste manifestari incep de regula din copilarie si pot fi identificate in
diferite contexte. Cei ce sufera de aceasta tulburare nu suporta responsabilitatea in sferele
locului de munca si in cele sociale; se exprima prinr-o serie de comportamente particulare, si
nu isi manifesta furia in mod expres. Tergiversarile si ineficienta, tendinta de a "uita"
indeplinirea obligatiilor, toate acestea sunt "arme" folosite de cei pasiv-agresivi. Manipularea
si aruncarea vinei in carca celor din jur sunt de asemenea caracteristici ale acestor indivizi.

SEMNE ALE UNUI COMPORTAMENT PASIV-AGRESIV

Daca descoperi ca tu sau cineva apropiat tie sufera de cel putin 5 dintre urmatoarele semne si
simptome, e posibil sa identifici un comportament pasiv-agresiv:

AMANARILE. Amanarile lungi si dese, cheia marilor succese? Mai degraba, semne destul
de clare ca nu exista bunavointa ca tu sau cineva apropiat tie sa-ti indeplineasca indatoririle.
Cauzele pot fi multiple, dar daca vorbim doar de rea-vointa, acesta poate fi considerat un
indiciu destul de clar ca vorbim de agresivitate pasiva.

BOSUMFLARILE, IRITABILITATEA, TENDINTA DE A SE CERTA. Daca astfel de

manifestari devin vizibile destul de des, s-ar putea din nou sa fie vorba de un comportament
pasiv-agresiv.
INEFICIENTA LA LOCUL DE MUNCA. Refuzul de a indeplini anumite sarcini de lucru
sau tendinta de a lucr incet, cu greutate si de a face ceva gresit in mod deliberat sunt alte
elemente care vin sa compuna un tablou si mai complet al unui astfel de individ.

PROTESTELE DESE SI NEREALISTE. Persoanele care sufera de un comportament pasiv-

agresiv se plang de regula ca toata lumea le cere imposibilul, sau mult prea mult decat ar
putea sa faca. In realitate, aceasta nu este altceva decat o manifestare suplimentara a tulburarii
comportamentale de care sufera.

"UITAREA" OBLIGATIILOR. Persoanele care "uita" din senin ca trebuiau sa termine un

raport important la o anumita ora sau care uita sa contacteze un client important pot fi acuzate
de rea-vointa.

"MA DESCURC MULT MAI BINE DECAT ALTII". Cei care considera ca fac o treaba mai
buna la locul de munca in comparatie cu restul angajatilor sufera de regula de un soi de "cult
al personalitatii" si traiesc intr-o iluzie perpetua. Sigur ca de multe ori se poate sa aiba
dreptate, dar daca respectivul gand vine zilnic, de mai multe ori pe zi, chiar si este insotit de
restul "simptomelor" mentionate anterior, e posibil ca persoana cu pricina sa sufere de un
comportament pasiv-agresiv.

REFUZUL DE A ACCEPTA SUGESTII. Cand cei din jur ii spun unei astfel de persoane ce
sa faca pentru a-si imbunatati productivitatea, de exemplu, s-ar putea ca acestia sa nu
reactioneze de o maniera pozitiva sau constructiva. In plus, indivizii care sufera de astfel de
tulburari pot de asemenea sa obstructioneze munca si eforturile celor din jurul lor, in special
cand e vorba de munca in echipa. Cu alte cuvinte, isi "sapa" colegii, fara un motiv intemeiat.

CRITICA ADUSA SUPERIORILOR. Acesta este un alt indicator al unui comportament

pasiv-agresiv.

Acestea sunt cateva dintre semnele clare ca o persoana este pasiv-agresiva. Tratamentul nu
este cautat intodeauma, in special din cauza faptului ca astfel de manifestari nu afecteaza
indivizii in sine, ci mai degraba pe cei din jurul lor. Potrivit unor psihologi, astfel de
comportamente isi gasesc originea in copilaria subiectilor. Figurile materne sau paterne care
nu au aratat sufiecienta caldura parinteasca pot conduce la incapacitatea celor mici de a-si
exprima furia fata de parinti la momentul oportun. Astfel, ei acumuleaza aecste frustrari si, ca
si adulti, vor tinde sa dezvolte astfel de comportamente pasiv-agresive. Depresia este
bineinteles des intalnita in astfel de cazuri, si este nevoie ca acesti oameni sa invete cum sa iti
controleze furia si anxietatea, dar si sa exprime aceste sentimente in mod normal. Ei trebuie
sa inteleaga faptul ca cei din jurul lor (in special cei apropiati) sunt profund afectati de
maniera lor de a se comporta. Schimbarea trebuie sa vina din interior, treptat, iar membrii
familiei pot sa joace rolul unor terapeuti buni, daca nu se doreste apelarea la ajutor de
specialitate.