Omenirea se confruntă, în acest secol, cu câteva probleme majore, ca de exemplu cele ale energiei, apei

și alimentației, rezolvarea acestor probleme constituind esența preocupărilor pentru o dezvoltare

durabilă. Dezbaterea despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor
climatice și ale disponibilității resurselor, în condițiile creșterii demografice semnificative, de aproape 2%
pe an, respectiv a cererii de energie, cu o creștere pe măsură, de peste 3% pe an.

Fig. 1 Evoluția demografică și a consumului de energie la scară mondială

În acest context, este necesar ca întreaga populație să aibă acces la sursele de energie. Cele mai
răspândite concepte energetice, sunt legate de energia chimică, electrică, termică și nucleară.

Energia chimică este înmagazinată în legăturile atomice ce formează moleculele. Atunci când
diferite elemente chimice reacționează între ele, aceste legături se rup sau s emodifică , generând
adesea energie sub formă de căldură. La nivel micro, energia surselor fosile de energie (petrol, cărbune,
gaze naturale, lemne) poate fi considerată drept energie potențială a legăturilor atomice, care, la
arderea combustibilului, se rup, se modifică și se degajă sub formă energetică.

Energia termică reprezintă suma energiei cinetice și potențiale ale tuturor moleculelor și
atomilor în mișcare, ce formează un corp solid, lichid sau gazos. Cu cât viteza de mișcare a acestor
molecule și atomi este mai mare, cu atât temperatura corpului va fi mai mare.

Energia electrică reprezintă fluxul de particule, încărcate cu sarcină electrică. Mișcarea

particulelor este dată de forța câmpului electric, cauzată de diferența de potențial. Odată ce purtătorii
de sarcină electrică se mișcă, înseamnă că ei posedă energie cinetică. La nivel micro, energia electrică
reprezintă o formă a energiei cinetice.

Energia electromagnetică este transmisă prin intermediul undelor, cu diferite lungimi. Un

exemplu concludent de energie electromagnetică este energia solară, ce prezintă un spectru de unde
electromagnetice de diferite lungimi, cu ajutorul cărora, energia soarelui, prin spațiu, ajunge la suprafața
pământului. Însă, unda electromagnetică, în același timp, are proprietăți de particulă, ce se mișcă cu
viteza luminii, astfel că energia electromagnetică reprezintă, de fapt, energie cinetică.

Energia nucleară reprezintă energia obținută în urma reacției de fisiune a nucleului atomic.
Diferența de masă a nucleului inițial și a sumei maselor fragmentelor se transformă în energie termică.
În acest proces de fisiune nucleară se degajă doar 0.1% din energia proprie a atomului, celelalte
procente de 99% rămânând înmagazinate în masa fragmentelor- protonilor și neutronilor nou creați.
 În procesele fizice, energia nu poate fi distrusă sau diminuată, ea putând fi doar
convertită/transformată dintr-o formă de energie în alta. Omul convertește energia chimică stocată în
petrol, cărbune, lemne, gaze naturale sau energia radiației solare, în căldură și lumină pentru uzul
casnic, în energie electrică pentru a putea pune în mișcare diferitele mașini, în energie cinetică pentru a
mișca echipamentele etc.

Energia primară este constituită din toată energia conținută în sursa originală. Principalele surse
originale sunt combustibilii fosili, biocombustibilii, unde se adaugă energia hidraulică și geotermală,
precum și alte surse regenerabile de energie (eoliană, solară și nucleară).

Energia regenerabilă reprezintă formele de energie produse prin transferul energetic al energiei
rezultate din diferite procese naturale regenerabile. Asfel, energia luminii solare, a apelor curgătoare, a
vânturilor, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni, utilizând
diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia nucleară, dar și energia generată din
arderea combustibililor fosili, precum țițeiul, cărbunele sau gazele naturale. Acese resurse sunt, evident,
limitate de existența zăcămintelor și sunt considerate, în general, ne-regenerabile.

Dintre sursele regenerabile de energie, fac parte energia eoliană, energia solară, energia apei și
energia derivată din biomasă: bioetanol, biodiesel și biogaz.

Particularizarea uneia din tehnologiile de valorificare a energiei din surse regenerabile

presupune, de exemplu, conversia energiei solare în energie electrică, folosind module fotovoltaice.

Circulația fluxurilor de energie

Din punctul de vedere al locului de proveniență, energia poate fi “procurată” din mai multe
surse, ca de exemplu:

 Terestră (din sol): combustibilii fosili convenționali (petrol, cărbune, gaz); combustibili
fosili neconvenționali (bitumuri uleioase, nisipuri gudronoase); fisiunea nucleară-uraniu;
hidroenergie; energia geotermică.
 Oceanică: energia mareelor, energia valurilor.
 Solară: solar-termică; fotovoltaică; eoliană; biomasa.

Fig. 2 Sursele de energie

 Epuizarea rapidă a rezervelor de combustibili fosili, folosirea lor fiind însoțită de poluarea
mediului înconjurător (incluzând așa-zisa “murdărire” termică și mărirea, în propirții maim ult decât
îngrijorătoare a nivelului de dioxid de carbon din atmosferă), resursele limitate de uraniu (prin folosirea
lui în energetică, rezultând astfel deșeuri radioactive) și incertitudinea, atât a duratei, cât și a
consecințelor ecologice la folosirea industriață a energiei termonucleare, îi pune pe cercetători, savanți
și ingineri, să acorde o mai mare atenție căutării de posibilități noi, rentabile pentru utilizarea surselor
energetice alternative, nelimitate și nepoluante.

Utilizarea combustibililor fosili a condus la apariția mai multor consecințe negative: poluarea
bazinelor acvatic și aerian, ploi acide, secarea resurselor naturale, degradarea solului și la pericolul
poluării radioactive. Efectul de seră constă în reținerea de către învelișul atmospheric a căldurii primate
de către pământ de la soare. Radiația solară, cu lungimea de undă scurtă, pătrunde relative usor prin
atmosfera terestră și încălzește atmosfera și suprafața pământului. Concomitent, are loc si procesul
invers: pământul radiază în spațiul cosmic o parte de căldură primită de la soare, dar deja în spectrul
undelor lungi infraroșii pentru care atmosfera este parțial opacă.