Psihologia personalității.

Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

CAPITOLUL 2
TEMPERAMENTUL

2.1 CLASIFICAREA TIPOLOGIILOR TEMPERAMENTALE

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum

reacționează, sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor
elemente din mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se
exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în care
se realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament”
definește de asemenea constantă, intensitatea și durata reacțiilor provocate
de excitantul extern.
Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, când temperamentum era
interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie ca un
amestec de umori ale corpului uman. Teoria celor patru temperamente
clasice (umoralismul lui Galen) a fost abandonată, nu mai este știință.[1]
Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind
înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a
personalității. Particularitățile temperamentului țin de structura somatică, de
sistemul nervos, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice.
Temperamentul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul
vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât
trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la sfârșitul
adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada maturității, până
la bătrânețe, când cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii
vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături temperamentale se
rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de exemplu: iritabilitatea la un
coleric, depresia la un melancolic, închistarea la un flegmatic).
Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate,
adică nu el este cel care dă valoare personalității. Temperamentele nu sunt
bune sau rele, de dorit sau indezirabile.
Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare
biologică, dar dobândesc valențe numai în plan psihocomportamental,
constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării
celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumită nuanțare, expresivitate,
dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își
pune pecetea pe viața noastră psihică (generozitatea, spre exemplu, nu ține
de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își
1
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

manifesta cineva generozitatea se află sub influența temperamentului)

Temperamentul, deși larg determinat genetic, este în expresia lui
funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale
individului. Influența ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este
directă, ci mediată de factori socio - culturali.

Clasificarea tipologiilor de temperament

Există mai multe tipologii ale temperamentului, această problemă fiind o
preocupare constantă de-a lungul istoriei şi evoluţiei ştiinţei.
A. Tipologia lui Hipocrate;
B. Tipologii morfologice sau bioconstituţionale (Tipologia lui E.
Kretschmer-W. Sheldon);
C. Tipologii fiziologice şi psihofiziologice (I.V. Pavlov);
D. Clasificarea potrivit grupelor sanguine (Bernard Montain, 1992);
E. Clasificarea bazată pe asimetria funcţională a emisferelor
cerebrale (Ned Hermann, 1976);
F. Tipologiile psihologice „Tipologia şcolii franco-olandeză”
(Heymans-Wiersman-Le Senne);
G. Tipologii psihologice (Tipologia lui C.G.Jung şi H. Eysenck).

A. Tipologia lui Hipocrate

Prima încercare de identificare şi explicare a tipurilor temperamentale o
datorăm medicilor Antichităţii, Hipocrate (400 I.e.n.) şi Galenus (150 e.n.).
În concordanţă cu filosofia epocii, care consideră că întreaga natură este
compusă din patru elemente fundamentale - aer, pământ, foc şi apa - aceştia
au socotit că predominanta în organism a uneia dintre cele patru 'umori'
(hormones): sânge, flegma, bilă neagră şi bila galbenă, determina
temperamentul. Clasificarea celor doi autori conţine nişte intuiţii de geniu:
- Intuirea naturii afective şi biochimice a temperamentului.
- Intuirea cauzelor unor tulburări comportamentale (umorile sunt
„rădăcina” unor boli).
Pe această bază se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament:
sangvinic, flegmatic, melancolic şi coleric.
Colericul (bila galbenă) este energic, neliniştit, impetuos, irascibil,
uneori impulsiv şi îşi risipeşte energia. El este inegal în manifestări. Stările
afective se succed cu rapiditate. Oscilează între entuziasm şi decepţie, are
tendinţa de exagerare în tot ceea ce face. Este o persoană foarte expresiva,
uşor 'de citit', gândurile şi emoţiile i se succed cu repeziciune. Are tendinţa
de dominare în grup şi se dăruieşte cu pasiune unei idei sau cauze.
2
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Sangvinicul (sânge) se caracterizează prin ritmicitate şi echilibru. Este

vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţie. Fire activă,
schimba activităţile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva
nou. Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi
instabile. Trece cu uşurinţă peste eşecuri sau decepţii sentimentale şi
stabileşte uşor contacte cu alte persoane.
Flegmaticul (saliva) este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea
ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini. Are o putere de muncă
deosebită, poate obţine performanţe deosebite mai ales în muncile de lungă
durată şi este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisă, greu
adaptabila, puţin comunicativa, prefera activităţile individuale.
Melancolicul (bilă neagră) este la fel de lent şi inexpresiv ca
flegmaticul, dar îi lipseşte forţa şi vigoarea acestuia, emotiv şi sensibil, are o
viaţă interioară agitată datorită unor exagerate exigente faţă de sine şi a unei
neîncrederi în forţele proprii. Este puţin rezistent la eforturi îndelungate.
Puţin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultăţi de adaptare
socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulaţie redusă.

3
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

B. Tipologii morfologice sau bioconstituţionale - Tipologia lui E.

Kretschmer-W. Sheldon
a) clasifica temperamentul după constituţia corporală a individului;
consideră că o anumită constituţie predispune la un anumit comportament.
Erst Kretschmer realizează patru tipuri constituţionale:
- Picnic: grăsuţ, înălţime medie, fata moale, extremităţi scurte.
- Astenic: dezvoltat mai mult în lungime în toate segmentele corpului
- Atletic: mare dezvoltare a scheletului osos şi a musculaturii.
- Displastic: malformaţii congenitale.
W. Sheldon clasifica temperamentul după gradul de dezvoltare a celor
trei foiţe embrionare:
- Endoderm – constituţie endomorfa – temperament visceroton.
- Mezoderm – constituţie mezomorfă – temperament somatoton.
- Ectoderm – constituţie ectomorfa – temperament cerebroton.
b) cuprinde trei tipuri principale:
- Tipul picnic-ciclotim (constituţie orizontală, abdomen voluminos,
obezitate, piele întinsă, fata moale, sistem osos fragil), predispune la
tulburări maniaco-depresive;
- Tipul leptosom (astenic-schizotin) constituţie verticală, trunchi
cilindric, cutie toracică plată (turtită), umeri apropiaţi şi înguşti, cap mic şi
4
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

rotund, muşchi şi oase subţiri (aspect scheletic), nas lung şi ascuţit, paloarea
feţei, trăsături feminine la bărbaţi şi masculine la femei), predispune la
tulburări de natură schizoidă (schizofrenică)
- Tipul atletic-vâscos (constituţie fizică proporţionată, dezvoltare
robustă a sistemului osos şi muscular, umeri laţi şi bazin îngust), predispune
la epilepsie.

AER+ ETER APA + FOC PAMANT + APA

USOR, USCAT, RECE USOR,UMED,FIERBINTE RECE, UMED, GREU
MIŞCARE TRANSFORMARE STRUCTURA

ARMONIC- ARMONIC – DIZARMONIC ARMONIC –

DIZARMONIC
mobilitate - agitaţie
comunicare - depresie
sensibilitate – frică
adaptabil – instabil
DEZECHILIBRE
dureri de oase
probleme cu nervii
- piele uscată
- stări dese de frică
- foarte friguroşi
- se balonează uşor
- se constipa uşor
LOCALIZARE ÎN CORP
colon
sistem circulator
sistem nervos
focalizare – obsedat DIZARMONIC
precizie – perfecţionist vitalitate – îngrăşare
acţiune – implicare stabilitate – inerție
curaj – agresivitate calm – indolență
fidelitate – ataşament
DEZECHILIBRE
- face febra uşor DEZECHILIBRE
- predispus la inflamaţii - foarte complexat
-stări dese de nervozitate - fără încredere în el
- sângerează uşor - picioare, mâini umflate
- focusat pe scop - digestive grea
- vrea lucrurile ACUM - apetit erotic scăzut
- prea lent în acţiune
LOCALIZARE ÎN CORP
- intestine subţire LOCALIZARE ÎN CORP
- stomac - stomac
vezica biliară plămâni
sinusuri

5
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Pe baza combinaţiilor în interiorul tipurilor morfologice picnic şi

astenic, Kretschmer a obţinut 6 tipuri temperamentale: 3 ciclotimice şi 3
schizotimice.
a. Temperamente ciclotimice:
1. Hipomania (dispoziţie euforică, mobilitate, sociabilitate,
comunicativitate exagerată)
2. Sintonic (spirit realist, pragmatism, simţul umorului, toleranţă)
3. Greoi (lentoare, inerţie, praguri senzoriale ridicate, timpi de reacţie
mari)
b. Temperamente schizotimice:
1. Hiperestezic (nervozitate, iritabilitate, idealism, interiorizare,
delicateţe, circumspecţie) 2. Schizotimic (intermediar, rece, calm, energic)
3. Anestezic (rece, nervos, logic, sistematic, obtuz, leneş, inaccesibil
pasiunilor, indolent).

C. Tipologii fiziologice şi psihofiziologice (I.V.Pavlov)

Pavlov a pus în corespondenta tipurile generale de sistem nervos
comune omului şi animalelor, cu cele patru temperamente stabilite în
antichitate. El a utilizat atât criterii de ordin psihologic cât şi de ordin
fiziologic, considerând că activitatea nervoasă superioară are trei însuşiri
fundamentale:
Intensitatea (forţa) proceselor de excitaţie şi inhibiţie (reprezintă
capacitatea celulei nervoase de a rezista mai mult sau mai puţin la acţiunile
nervoase, fără a-şi încetini activitatea), sistemul nervos din acest punct de
vedere poate fi puternic sau slab
Echilibrul proceselor de excitaţie şi inhibiţie (se exprimă în viteză cu
care se trece de la excitaţie la inhibiţie şi invers), în cazul în care trecerea
este rapidă sistemul nervos este mobil şi în cazul în care trecerea este
greoaie sistemul nervos este inert
Mobilitatea proceselor de excitaţie şi inhibiţie (se referă la repartiţia
egală sau inegală a forţei între excitaţie şi inhibiţie, iar când predomina
excitaţia, sistemul nervos este echilibrat, iar când predomina excitaţia,
sistemul nervos este neechilibrat-excitabil.
Tipul puternic-echilibrat-mobil are drept corespondent temperamentul
sangvinic (vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat)
Tipul puternic-echilibrat-inert are corespondent temperamentul
flegmatic (calm, tăcut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situaţii noi, puţin
impresionabil, rezistent la stres şi frustraţii)

6
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Tipul puternic-neechilibrat-excitabil are corespondent temperamentul

coleric (rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent, trăiri
emoţionale explozive, instabilitate comportamentală, tendinţa de dominare
în relaţiile interpersonale, saturaţie şi plictiseala rapidă la monotonie)
Tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic
(interiorizat, retras, sensibil, delicat).
Pavlov a demonstrat că cele patru tipuri considerate “pure” se combină
între ele, dând 16 tipuri mixte, singurele care se întâlnesc în realitate, “tipul
pur” fiind o entitate mai mult teoretică.

D. Clasificarea potrivit grupelor sanguine (Bernard Montain, 1992)

Grupei sanguine A îi corespunde temperamentul armonic (căutarea
permanentă a armoniei cu anturajul lor, neputându-se realiza şi dezvolta
decât în această condiţie)
Grupei sanguine 0 îi corespunde temperamentul melodic (se afla
întotdeauna în “consonanţă” cu mediul extern, adaptându-se fără dificultate
la situaţie)
Grupei sanguine B îi corespunde temperamentul ritmic (slab, sensibili
la mediu, trăind şi exprimându-se în ritmul lor propriu, rămân relativ
independenţi la variaţiile ambiantei)
Grupei sanguine AB îi corespunde temperamentul complex (reunesc
trăsăturile contradictorii ale celorlalte trei temperamente având, în
consecinţă, dificultăţi în găsirea unui echilibru satisfăcător).

E. Clasificarea bazată pe asimetria funcţională a emisferelor

cerebrale (Ned Hermann, 1976)
Tipul cortical stâng (C.S.) – organizat, logic, determinat, stabil,
conservator
Tipul cortical drept (C.D.) – ingenios, intuitiv, emoţional, creativ,
instabil, deschis
Tipul limbic stâng (L.S.) – sigur pe sine, rezistent la frustraţii, activ
Tipul limbic drept (L.D.) – serviabil, amabil, comunicativ, afectuos

F. Tipologiile psihologice tipologia şcolii franco-olandeză –

Heymans-Wiersman-Le Senne
Delimitează trei dimensiuni (trăsături) determinată după predominarea
uneia din cele două funcţii identificate de Gross:
Emotivitatea sau instabilitatea emoţională,
Activitatea sau forţă pulsionala generală
7
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Primaritate-secundaritate,
Psihologii olandezi G. Heymans şi E. D. Wiersman propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuanţata care va fi reluată şi precizata de
psihologii francezi Rene Le Senne şi Gaston Berger.
Pentru Le Senne caracterul este ceea ce înţelegem azi prin temperament,
adică "ansamblul dispoziţiilor înnăscute, care formează scheletul mintal al
individului". Ei pornesc de la trei factori fundamentali: emotivitatea,
activitatea şi 'răsunetul' (ecoul). Din combinarea lor rezultă opt tipuri
temperamentale.
Emotivitatea exprima reacţiile afective ale persoanelor în faţa diferitelor
evenimente:
- Emotivii au tendinţa de a se tulbura puternic chiar şi pentru lucruri
mărunte
- Non-emotivii sunt aceia care se emoţionează greu şi ale căror emoţii nu
sunt prea violente.
Activitatea desemnează dispoziţia spre acţiune a unei persoane:
- Activii au o continua dispoziţie spre acţiune, nu pot sta locului
- Non-activii acţionează parcă împotriva voinţei lor, cu efort şi
plângându-se continuu.
Răsunetul (ecoul) pe care îl au asupra noastră diferite evenimente,
impresii:
Cei care trăiesc puternic prezentul, extraverşii sunt numite persoane
primare
Cei care au tendinţa de a rămâne sub influenţa impresiilor trecute,
introverşii sunt numite persoane secundare.
Există opt tipuri de temperament care rezultă din combinarea acestor
factori şi anume:
1. Pasionaţii (emotivi, activi, secundari) EAS -valoare dominantă:
operă de înfăptuit
- Ambiţioşi care realizează tensiune extremă a întregii personalităţi;
activitate concentrată pentru un scop unic; dominatori, apţi pentru a
conduce; ştiu să-şi stăpânească şi să utilizeze violenta; serviabili, onorabili,
iubesc societatea; au simt profund al grandorii; ştiu să-şi reducă nevoile
organice; merg uneori până la ascetism.
2. Colericii (emotivi, activi, primari) EAP -valoare dominantă: acţiunea
- Generoşi, cordiali, plini de vitalitate şi exuberanta, optimişti; în general
excitabili, adesea fără gust şi măsură; activitatea lor e intensă, febrilă şi
multiplă; se interesează de politică, iubesc poporul, cred în progres, sunt

8
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

revoluţionari; dotaţi cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate,

antrenează oamenii.
3. Sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari) EnAP- valoare
dominantă: intimitatea
- Ambiţioşi ce rămân mereu în stadiul de aspiraţie; meditativi,
introvertiţi, schizotimi; adesea melancolici şi nemulţumiţi de ei înşişi;
timizi, vulnerabili, scrupuloşi; îşi alimentează viaţa interioară prin ruminaţia
trecutului; nu ştiu prea bine să intre în relaţii cu oamenii şi cad uşor în
mizantropie; neabili, se resemnează dinainte cu ceea ce puteau totuşi să
evite; individualişti, au un sentiment viu al naturii.
4. Nervoşii (emotivi, non-activi, primari) EnAS- valoare dominantă:
divertismentul
- Cu dispoziţie variabilă vor să epateze şi să atragă atenţia; indiferenţi la
obiectivitate, simt nevoia de a înfrumuseţa realitatea (ajungând de la
minciună la ficţiune poetică); au un gust pronunţat bizar, oribil, macabru;
muncesc neregulat şi numai ce le place; au nevoie de excitaţii pentru a se
smulge inactivităţii şi plictiselii; inconstanţi în afecţiunile lor sunt repede
seduşi şi consolaţi.
5. Flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari) nEAS- valoarea
dominantă: legea.
- Oamenii obişnuinţelor, respecta principiile, punctuali, obiectivi, demni
de credinţă, ponderaţi, cu dispoziţie afectivă egală, în general impasibili,
răbdători, tenaci, lipsiţi de orice afectare; civismul lor e profund, religia lor
are caracter mai ales moral; agreează sistemele abstracte.
6. Sangvinicii (non-emotivi, activi, primari) nEAP- valoare dominantă:
succesul social
- Extrovertiţi, pot face observaţii exacte şi dovedesc un remarcabil simţ
practic; le place lumea, unde se comportă politicos, sunt spirituali, ironici,
sceptici; ştiu să manevreze oamenii, sunt abili diplomaţi, liberali şi talentaţi
în politică, au puţin respect pentru marile sisteme şi pun accent pe
experienţă; probează iniţiativa şi o mare supleţe de spirit; oportunişti.
7. Apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari) nEnAs- valoare
dominantă: liniştea
- Închişi, secretoşi, repliaţi în ei înşişi, dar fără viaţa interioară
fremătătoare. Sumbri şi taciturni, râd rareori. Sclavi ai obişnuinţelor,
conservatori. Tenaci în aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai
puţin vorbareţi dintre oameni, le place singurătatea. Deşi indiferenţi la viaţa
socială, ei sunt în general cinstiţi, iubesc adevărul, onorabili.

9
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

8. Amorfii (non-emotivi, non-activi, primari) nEnAP- valoare

dominantă: plăcerea
- Disponibili, concilianţi, toleranţi prin indiferentă, dau adesea dovadă
de o încăpăţânare pasivă tenace; în ansamblu au 'caracter bun'; neglijenţi,
leneşi, nepunctuali; indiferenţi faţă de trecut mai mult decât faţă de viitor; au
adesea aptitudini către muzica (executanţi) şi teatru.
Luând în considerare doar emotivitatea şi activitatea putem reduce cele 8
tipuri la jumătate:
1. Emotivii inactivi -a) nervoşii-reacţionează rapid la evenimente; b)
sentimentalii - reacţionează lent.
2. Emotivii activi -a) colericii au reacţii rapide, explozive; b) pasionaţii
au reacţii lente.
3. Neemotivii activi -a) sangvinicii au reacţii echilibrate, rapide; b)
flegmaticii au multă forţă dar lenţi.
4. Neemotivii inactivi – a) amorfii au mai puţină energie, sunt bine
ancoraţi în prezent; b) apaticii au lipsa de energie care este dublată de un
ritm lent al reacţiilor.

G. Tipologii psihologice Tipologia lui C.G.Jung şi H.Eysenck

Psihiatrul elveţian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante
experienţe clinice, că, în afara unor diferenţe individuale, între oameni
există şi deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientaţi predominant spre lumea
externă şi intră în categoria extravertiţilor, în timp ce alţii sunt orientaţi
predominant spre lumea interioară şi aparţin categoriei introvertiţilor.
Extravertiţii - firi deschise, sociabili, comunicativi, optimişti, senini,
binevoitori; se înţeleg sau se ceartă cu cei din jur, dar rămân în relaţii cu ei.
Introvertiţii - firi închise, greu de pătruns, timizi, puţini comunicativi,
înclinaţi spre reverie şi greu adaptabili.
Carl Gustav Jung este cel care a fundamentat, din punct de vedere
psihologic, tipologia temperamentelor în perechi de trăsături polare:
- Extravert: personalitate orientată spre exterior, (e incitat de
dinamismul vieţii practice, e sociabil, comunicativ, uşor adaptabil, vioi).
- Introvert: orientat spre propria interioritate, (are tendinţa de
interiorizare, de izolare)
- Ambivert: echilibru între primele două.
Psihologul englez Hans Eysenck reia această distincţie a lui Jung,
amplificând cazuistica probatorie, dar adăugă o nouă dimensiune numită
grad de nevrozism.

10
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Gradul de nevrozism exprima stabilitatea sau instabilitatea emoţională a

subiectului. Eysenck a reprezentat cele două dimensiuni pe două axe
perpendiculare, obţinând tipurile extravertit - stabil, extravertit - instabil,
introvertit - stabil şi introvertit - instabil, pe care le-a asociat cu cele patru
temperamente clasice.
Psihologul român Nicolae Margineanu a considerat că temperamentul
caracterizează forma manifestărilor noastre şi, de aceea, l-a definit drept
aspectul formal al afectivităţii şi reactivităţii motorii specifice unei
persoane.

Formule Nume Exemple

Emotivi Secundari EAS Pasionati Napoleon, Tolstoi
activi Principali EAP Colerici Hugo, Danton
Secundari EnAS Sentimentali Russeau, Kirkegaard
nonactivi Principali EnAP Nervosi Poe, Chopin
Nonemotivi Secundari EAS Flegmatici Kant, Bergson
activi Principali nEAP Sangvinici Voltaire, A. France
Secundari nEnAS Apatici Ludovic al XVI-lea
nonactivi Principali n EnAP Amorfi La Fontaine

Activi Non Secundari Primari

activi
Emotiv Mare Emotivitate in Rezerva,exigenta, Imaginatie,
i activitate scadere, teama ierarhizare a vietii spontaneitate,
exterioara, de actiune, afective, stapanit de dezordine, revolta,
actiune sublimarea impresii, atasament ciclotimi, mobilitate a
febrila, dorintelor, fata de trecut sentimentelor, nevoie
sociabilitate, plictiseala, de emotii
putere de teama
munca
Non Activitate Foarte putina Regularitate, Usurinta de adaptare,
emotivi rece, activitate, fidelitate, acomodare, putin
obiectivitate, indiferenta, impasibilitate, sensibil la pericol
perseverenta, lipsa de sensul justitiei,
curaj, initiativa respectul
neincredere principiilor,
fata de economie
emotii
Activi Talent de Usurinta, siguranta,
organizare, sens disponibilitate, prezenta
social, munca de spirit, decizii rapide,
regulata, veselie
perseverenta

11
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Non Melancolie, Nu opune rezistenta,

activi retragere in sine, supus momentului,
rezistenta pasiva, neglijenta, risipire
incetineala,
indecizie, gust
pentru singuratate,
sedentaritate

Gheorghe Zapan a determinat patru niveluri ale sistemului

temperamental:
1. Nivelul motor general (de activitate),
2. Nivelul afectiv,
3. Nivelul perceptiv-imaginativ
4. Nivelul mental (al gândirii).
Rezultă următoarele tipuri temperamentale:
- Activ (dominaţia subsistemului afectiv);
- Artistic (dominaţia subsistemului perceptiv-imaginativ);
- Gânditor (dominaţia subsistemului mental).
Fiecare nivel se caracterizează prin indicii temperamentali: forţa,
echilibru, mobilitate, persistentă, tonus afectiv (stenic şi astenic) şi direcţie
(extravertit sau introvertit).
Gh. Zapan a elaborat o metodă de educare a capacităţii de
interapreciere, numită metoda aprecierii obiective a personalităţii.
Meritul lui Zapan constă, însă, nu doar în stabilirea unei noi tipologii
temperamentale, ci mai ales în imaginarea unei metode de diagnosticare a
temperamentului.
Tipurile temperamentale şi tipurile de sistem nervos sunt două noţiuni
diferite, nu coincid, deoarece în timp ce acestea din urmă rămân de-a lungul
vieţii neschimbate, temperamentul se construieşte în cadrul interacţiunii
individului cu mediul fizic şi socio-cultural.

2.2. REZUMAT

A. Tipologia lui Hipocrate

 Colericul (bila galbenă) este energic, neliniştit, impetuos, irascibil,
uneori impulsiv şi îşi risipeşte energia
- Sangvinicul (sânge) se caracterizează prin ritmicitate şi echilibru.
Este vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţie.
- Flegmaticul (saliva) este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot
ceea ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini.
12
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

- Melancolicul (bilă neagră) este la fel de lent şi inexpresiv ca

flegmaticul, dar îi lipseşte forţa şi vigoarea acestuia, emotiv şi sensibil, are o
viaţă interioară agitată datorită unor exagerate exigente faţă de sine şi a unei
neîncrederi în forţele proprii. Este puţin rezistent la eforturi îndelungate.

B. Tipologii morfologice sau bioconstituţionale (Tipologia lui E.

Kretschmer-W. Sheldon)
Erst Kretschmer realizează patru tipuri constituţionale:
- Picnic: grăsuţ, înălţime medie, fata moale, extremităţi scurte.
- Astenic: dezvoltat mai mult în lungime în toate segmentele corpului
- Atletic: mare dezvoltare a scheletului osos şi a musculaturii.
- Displastic: malformaţii congenitale.
W. Sheldon clasifica temperamentul după gradul de dezvoltare a celor
trei foiţe embrionare:
- Endoderm – constituţie endomorfa – temperament visceroton.
- Mezoderm – constituţie mezomorfă – temperament somatoton.
- Ectoderm – constituţie ectomorfa – temperament cerebroton.

C.Tipologii fiziologice şi psihofiziologice (I.V. Pavlov)

- Tipul puternic-echilibrat-mobil are drept corespondent
temperamentul sangvinic (vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat)
- Tipul puternic-echilibrat-inert are corespondent temperamentul
flegmatic (calm, tăcut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situaţii noi, puţin
impresionabil, rezistent la stres şi frustraţii)
- Tipul puternic-neechilibrat-excitabil are corespondent
temperamentul coleric (rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv,
imprudent, trăiri emoţionale explozive, instabilitate comportamentală,
tendinţa de dominare în relaţiile interpersonale, saturaţie şi plictiseala rapidă
la monotonie)
- Tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic
(interiorizat, retras, sensibil, delicat).

D.Clasificarea potrivit grupelor sanguine (Bernard Montain, 1992)

- Grupei sanguine A îi corespunde temperamentul armonic (căutarea
permanentă a armoniei cu anturajul lor, neputându-se realiza şi dezvolta
decât în această condiţie)
- Grupei sanguine 0 îi corespunde temperamentul melodic (se afla
întotdeauna în “consonanţă” cu mediul extern, adaptându-se fără dificultate
la situaţie)
13
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

- Grupei sanguine B îi corespunde temperamentul ritmic (slab, sensibili

la mediu, trăind şi exprimându-se în ritmul lor propriu, rămân relativ
independenţi la variaţiile ambiantei)
- Grupei sanguine AB îi corespunde temperamentul complex (reunesc
trăsăturile contradictorii ale celorlalte trei temperamente având, în
consecinţă, dificultăţi în găsirea unui echilibru satisfăcător).

E.Clasificarea bazată pe asimetria funcţională a emisferelor cerebrale

(Ned Hermann, 1976)
- Tipul cortical stâng (C.S.) – organizat, logic, determinat, stabil,
conservator
- Tipul cortical drept (C.D.) – ingenios, intuitiv, emoţional, creativ,
instabil, deschis
- Tipul limbic stâng (L.S.) – sigur pe sine, rezistent la frustraţii, activ
- Tipul limbic drept (L.D.) – serviabil, amabil, comunicativ, afectuos

F.Tipologiile psihologice „Tipologia şcolii franco-olandeză”

(Heymans-Wiersman-Le Senne)
Emotivitatea exprima reacţiile afective ale persoanelor în faţa diferitelor
evenimente:
- Emotivii au tendinţa de a se tulbura puternic chiar şi pentru lucruri
mărunte
- Non-emotivii sunt aceia care se emoţionează greu şi ale căror emoţii nu
sunt prea violente.
Activitatea desemnează dispoziţia spre acţiune a unei persoane:
- Activii au o continua dispoziţie spre acţiune, nu pot sta locului
- Non-activii acţionează parcă împotriva voinţei lor, cu efort şi
plângându-se continuu.
Răsunetul (ecoul) pe care îl au asupra noastră diferite evenimente,
impresii:
Cei care trăiesc puternic prezentul, extraverşii sunt numite persoane
primare
Cei care au tendinţa de a rămâne sub influenţa impresiilor trecute,
introverşii sunt numite persoane secundare.
Emotivitatea exprima reacţiile afective ale persoanelor în faţa diferitelor
evenimente:
- Emotivii au tendinţa de a se tulbura puternic chiar şi pentru lucruri
mărunte

14
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

- Non-emotivii sunt aceia care se emoţionează greu şi ale căror emoţii nu

sunt prea violente.
Activitatea desemnează dispoziţia spre acţiune a unei persoane:
- Activii au o continua dispoziţie spre acţiune, nu pot sta locului
- Non-activii acţionează parcă împotriva voinţei lor, cu efort şi
plângându-se continuu.
Răsunetul (ecoul) pe care îl au asupra noastră diferite evenimente,
impresii:
Cei care trăiesc puternic prezentul, extraverşii sunt numite persoane
primare
Cei care au tendinţa de a rămâne sub influenţa impresiilor trecute,
introverşii sunt numite persoane secundare.

G. Tipologii psihologice (Tipologia lui C.G.Jung şi H. Eysenck)

Carl Gustav Jung este cel care a fundamentat, din punct de vedere
psihologic, tipologia temperamentelor în perechi de trăsături polare:
- Extravert: personalitate orientată spre exterior, (e incitat de
dinamismul vieţii practice, e sociabil, comunicativ, uşor adaptabil, vioi).
- Introvert: orientat spre propria interioritate, (are tendinţa de
interiorizare, de izolare)
- Ambivert: echilibru între primele două.
Psihologul englez Hans Eysenck reia această distincţie a lui Jung,
amplificând cazuistica probatorie, dar adăugă o nouă dimensiune numită
grad de nevrozism.
Gradul de nevrozism exprima stabilitatea sau instabilitatea emoţională a
subiectului. Eysenck a reprezentat cele două dimensiuni pe două axe
perpendiculare, obţinând tipurile extravertit - stabil, extravertit - instabil,
introvertit - stabil şi introvertit - instabil, pe care le-a asociat cu cele patru
temperamente clasice.

2.3. CONCEPTE CHEIE

Temperament
Comportament
Conduită
Forţa sistemului nervos
Mobilitatea sistemului nervos
Extraversiune
Introversiune
15
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

2. 3 APLICATII

CE TIP DE TEMPERAMENT AVEŢI?

Alegeţi câte o afirmaţie, care vă caracterizează, din cele 21 de grupe
de mai jos, fie A, fie B. Nu alegeţi afirmaţia care aţi dori să vă caracterizeze,
ci pe aceea care vi se potriveşte cel mai mult, întrebându-i la nevoie pe cei
care vă cunosc. Dacă această condiţie nu este respectată, chestionarul va da
rezultate greşite.
1. A. Sunt foarte impresionat chiar de lucruri mărunte.
B. Sunt tulburat numai în situaţii grave, deosebite.

2. A. Mă entuziasmez şi mă indignez din nimic.

B. De obicei iau lucrurile aşa cum sunt, păstrându-mi calmul.

3. A. Când vorbesc, în general mă aprind şi ridic vocea.

B. Obişnuiesc să vorbesc calm, aşezat, fără grabă.

4. A. Trec adesea fără motiv de la bucurie la tristeţe şi invers.

B. Am o dispoziţie egală. Îmi văd de treabă, fără să iau în considerare
atmosfera care mă înconjoară.

5. A. Uneori de emoţie mă pierd, sunt ca şi paralizat.

B. Aşa ceva nu mi se întâmplă. Fac faţă oricărei situaţii.

6. A. O ironie mă doare într-atât, încât pur şi simplu amuţesc.

B. Cuvintele nu au mare importanţă pentru mine deoarece eu apreciez
numai faptele.

7. A. La cinematograf trăiesc din plin ceea ce se petrece pe ecran, mă

agit, sunt emoţionat, râd sau plâng.
B. Filmul este un simplu joc de umbre pe o pânză. Uneori mă distrează,
alteori nu, dar atât.

8. A. Când am timp liber, mă odihnesc, dorm, etc..

B. În timpul meu liber studiez, muncesc sau fac sport.

9. A. Fac în general eforturi ca să trec de la gând la faptă.

B. Este de ajuns să doresc ceva ca să trec imediat la fapte.
16
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

10. A. Decât să fac multe lucruri simple, mai bine gândesc mult, corect şi
realizez puţin.
B. În general inventez şi organizez mereu câte ceva.

11. A. În general nu îmi asum riscul. Sunt tentat să ocolesc, să amân, să

aştept, deoarece multe se rezolvă de la sine.
B. Atunci când am hotărât ceva, nu dau înapoi indiferent de piedicile
întâlnite.

12. A. Fără motive întemeiate nu întreprind nimic. Ar fi o oboseală inutilă.

B. Sunt mereu ocupat. Mă enervează să stau şi să nu fac nimic.

13. A. Prefer să privesc un joc decât să particip la el.

B. Îmi place mai mult să particip la un joc decât să privesc.

14. A. Obosesc foarte repede chiar şi atunci când îmi place munca pe care o
fac.
B. Am multă putere de muncă, sunt rezistent la efort.

15. A Încep multe lucruri, însă ele rămân adesea neterminate.

B. Concep planuri pe termen lung şi în timp le realizez.

16. A. Îmi schimb adesea părerile atunci când descopăr lucruri neaşteptate,
necunoscute.
B. Sunt foarte constant în simpatiile şi antipatiile mele.
17. A. Necazurile reuşesc să le depăşesc repede.
B. Rămân marcat, supărat toată ziua şi chiar mai mult atunci când am un
necaz.

18. A. Şi viitorul este important însă eu trăiesc în prezent.

B. Prezentul înseamnă prea puţin faţă de trecut şi viitor.

19. A. Când sunt supărat izbucnesc şi mă descarc.

B. Supărările nu se pot descărca. Le aduni în tine şi le suporţi.

20. A. Mă plictisesc lucrurile şi fenomenele cunoscute, prefer schimbarea.

B. Am multe obiceiuri exacte la care ţin mult. Nu-mi place necunoscutul.

17
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

21 A. Firea mea deşi deschisă, este un permanent şir de surprize.

B. Este greu să mă cunoască cineva bine, fiind o fire reţinută, interiorizată.

Interpretarea rezultatelor
Număraţi de la punctul 1 la 7, câte răspunsuri aţi ales cu notaţia “A” şi
câte cu “B”. Dacă aveţi cel puţin patru de “A” sunteţi emotiv. La cel puţin
patru răspunsuri “B” sunteţi nonemotiv.
De la punctul 8 la punctul 14 număraţi la fel câte răspunsuri “A” şi “B” aţi
ales. Cel puţin patru “A” înseamnă nonactiv. Cel puţin patru “B” înseamnă
activ.
Dacă pentru punctele 15 până la 21 aţi ales mai mult de patru “A”
înseamnă primar, iar minim patru “B” înseamnă secundar.
Din combinarea celor şase variante se obţin următoarele tipuri
temperamentale:
Emotiv + Nonactiv + Primar = NERVOS
Emotiv + Nonactiv +Secundar =SENTIMENTAL
Emotiv + Activ + Primar = COLERIC
Emotiv + Activ + Secundar = PASIONAT
Nonemotiv + Activ + Primar = SANGVINIC
Nonemotiv + Activ + Secundar = FLEGMATIC
Nonemotiv + Nonactiv + Primar = AMORF
Nonemotiv + Nonactiv + Secundar = MELANCOLIC

Temperamentul NERVOS
Temperamentul dumneavoastră este considerat “copilul teribil” al
caracterologiei. Este reprezentat prin nume ilustre ale istoriei artei: Byron,
Chopin, Baudelaire, Dostoievski, Gaugain, Mozart, Edgar Poe, etc.
Temperamentului nervos i s-au consacrat volume întregi de cercetări şi
analize profunde din care am selectat cele mai importante observaţii.
Temperamentul nervos nu trebuie asociat cu un om scos din sărite, decât
în anumite ocazii. Este adevărat că stăpânirea de sine este mai curând o
mare dorinţă pe care o aveţi, decât o virtute cu care “aţi fi dăruit de la
natură”.
Principala dumneavoastră problemă este dispoziţia, prea se schimbă
uşor, cu şi fără motiv. Prea vă strică “în târg”, la examene, în societate,
intenţiile cu care aţi pornit iniţial “de acasă”. Poate că sunteţi emotiv,
impresionat de prea multe lucru uneori mimica, vocea, mişcările pe care le
faceţi “nu vă ascultă” ca pe alţii, impenetrabilii pe care îi invidiaţi.
Este sigur că sunteţi “afectiv”, în sensul că aveţi o trăire sufletească
18
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

foarte vie, contradictorie şi care vă influenţează puternic acţiunile. Pentru că

discutăm despre acţiuni trebuie să observăm că emotivitatea şi nevoia
dumneavoastră permanentă de emoţii este în serioasă contradicţie cu
activitatea dumneavoastră, discontinuă şi nu întotdeauna eficientă. Aţi dori
să faceţi multe lucruri şi începeţi multe dar, prea des însă, acţiunile
dumneavoastră rămân în fază de intenţie.
Tot ceea ce vă putem recomanda în această privinţă este să faceţi cât
mai puţine compromisuri, să nu fiţi comod şi să vă alegeţi o muncă, fie ea şi
dificilă, dar care să vă placă într-adevăr şi care în acelaşi timp să vă oblige la
ordine şi autoorganizare. Dacă vă veţi iubi profesiunea, nimic nu vă poate
împiedeca să aveţi rezultate excelente.
Mai avem o sugestie: temperamentul nervos suferă de o permanentă
lipsă de energie în contradicţie cu sensibilitatea şi imaginaţia sa bogată şi de
aceea este bine să o economisiţi.
O trăsătură importantă pe care o aveţi este nerăbdarea, “viaţa aici şi
acum”. Nici un temperament nu este mai legat de prezent ca şi
dumneavoastră. Pe de o parte este o mare calitate: sunteţi un adevărat
seismograf al schimbărilor, al problemelor spontane, gata să reacţionaţi
prompt, să vă adaptaţi la ele şi să-i ajutaţi şi pe alţii să le observe. Reversul
promptitudinii este frecventa contradicţie, pe care cei din jur v-o reproşează
des, între ce spuneţi ieri şi ce faceţi astăzi şi, poate, lipsa de obiectivitate cu
care susţineţi şi argumentaţi vreun punct de vedere care vă convine pe
moment.
În legătură cu modul de a comunica, specialiştii consideră că
“nervosul” are mai mult ca oricine tendinţa, uneori agasantă, de a critica de
dragul criticii şi contradicţiei, să vorbească mai mult despre lucruri sau
despre alţii şi mai puţin despre el însuşi.

Temperamentul SENTIMENTAL
Să începem cu o precizare: împărţirea antică a lui Hyppocrate,
cuprinzând temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic are
tendinţa să vă repartizeze în categoria melancolicilor. După o apreciere
superficială un om sentimental este considerat adesea melancolic.
Nimic nu este mai greşit decât să considerăm sentimentalul un
temperament slab. Bănuim că nici dumneavoastră nu aţi accepta această
tipologie şi v-aţi considera undeva la mijloc, între celelalte temperamente.
În realitate aveţi o trăsătură care nu este deloc slabă – emotivitatea.
Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viaţă interioară de o bogăţie
care respinge epitetul slab. Dovada este dată de biografiile unor sentimentali
19
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel

încât sa ajuns la concluzia că sentimentalii prezintă un număr aproape infinit
de varietăţi care nu se lasă reduse prea uşor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastră este “frate” cu tipul nervos, de care îl
aproprie şi carenţa de energie. Citind descrierea “nervosului” aţi găsit
probabil multe lucruri care vi se potrivesc. În ciuda acestor puncte comune,
cele două firi sunt adesea în contradicţie: dacă “nervosul” rămâne un veşnic
adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curând un permanent copil
fragil şi sensibil.
Dacă nervosul are uneori tendinţa să fie egoist, sentimentalul este mai
curând egocentric, în sensul că pentru dumneavoastră tot ce se petrece în jur
apare ca o problemă personală.
Ceea ce vă deosebeşte cel mai mult de nervos (şi vă aproprie de
pasionat şi flegmatic) este desfăşurarea în timp a vieţii sufleteşti. Trăiţi mai
curând în trecut şi în viitor decât în prezent. Vi se poate reproşa că nu ştiţi să
uitaţi. Sensibil şi tentat spre autoanaliză, chiar dacă nu vă place, din teamă
sau din rezervă, să vă destăinuiţi altora, vă supuneţi unei continue
autoaprecieri, din păcate adesea subiective.
Vă cunoaşteţi mai bine slăbiciunile decât forţele. Pentru
dumneavoastră principala problemă este voinţa, depăşirea acelei
nesiguranţe, a neîncrederii în sine, care vă este proprie. Există o mare
contradicţie între idealurile pure şi perfecte pe care le aveţi şi acest
sentiment de neputinţă (de altfel nerealist). Mulţi sentimentali manifestă o
resemnare anticipată, având o adevărată fascinaţie a eşecului, subtil
exprimată în zicala populară: “mai bine un sfârşit cu spaimă, decât o spaimă
fără sfârşit.
Pentru că am început prin a descrie temperamentul dumneavoastră,
aşa cum se manifestă în special în adolescenţă, trebuie să mai notăm
subiectivitatea dumneavoastră analitică – atenţia excesivă pe care o aveţi
pentru amănunte - astfel încât adesea “din cauza copacilor nu vedeţi
pădurea”, timiditatea şi nehotărârea paralizantă pe care o simţiţi atunci când
trebuie să acţionaţi.
Despre sentimentali se spune că, spre deosebire de nervoşi, care
încep mereu şi nu termină niciodată, ei se pregătesc mereu şi nu încep
niciodată. O interesantă trăsătură a temperamentului dumneavoastră este
reacţia la situaţiile grave. Paradoxal, în timp ce micile neplăceri şi piedici vă
tulbură profund, atunci când obstacolul sau pericolul devine clar şi nu mai
poate fi amplificat prin imaginaţie, reacţionaţi cu mult echilibru şi curaj.

20
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Menţionăm acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor I-au uimit
de multe ori pe cei din jur şi au fost chiar relatate de scriitori.

Temperamentul COLERIC
Asemenea pasionaţilor, flegmaticilor şi sangvinicilor, şi
temperamentul dumneavoastră este considerat puternic. Vă caracterizează în
esenţă trei trăsături: o emotivitate puternică, multă energie şi o mare legătură
cu prezentul.
La coleric dialectica interioară este mai puţin utilă. El este tentat
atunci când nu reuşeşte ceva să schimbe mai curând obiectele sau situaţiile
din jurul său, decât pe el însuşi. O altă trăsătură peste care psihologii vă
recomandă insistent să treceţi este cea sintetizată într-o expresie
caracteristică pentru dumneavoastră: “sunt aşa cum sunt şi trebuie să mă
luaţi ca atare”, trăsătură excelent exprimată în celebrul “dacă voi nu mă
vreţi, eu vă vreau” al lui Alexandru Lăpuşneanu.
Desigur, nu este nimic rău în faptul că, foarte natural, aveţi iniţiativa
şi conduceţi grupul în care vă aflaţi. Necazurile apar atunci când datorită
firii dumneavoastră prea aprinse, impulsive, prea puţin controlate, mai ales
în adolescenţă, vi se întâmplă să faceţi gafe sau să întreceţi măsura.
Temperamentul dumneavoastră are o mare calitate: căldura, uşurinţa
cu care vorbiţi cu oamenii, reconfortante chiar şi pentru temperamentele mai
reci (flegmaticii, nonşalanţii, melancolicii).
Altfel, o trăsătură importantă a temperamentului coleric este
valoarea mare acordată acţiunii. Psihologia şi literatura de specialitate au
descris de multe ori destine tumultoase ale unor colerici ca Beaumarchais
sau Hemingway, care au avut tendinţa să trăiască mai multe existenţe, să
cunoască tot, să realizeze tot.
Alţi colerici, deşi excelent dotaţi, au realizat foarte puţin, fiindcă n-
au reuşit să se restrângă doar la câteva domenii. “Strunit” prin educaţie şi
integrare în colectiv, temperamentul dumneavoastră se îndulceşte şi devine
mai stabil şi mai înţelept.

Temperamentul PASIONAT
Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei
forţe: afectivitatea puternică, activitatea intensă şi tenacitatea.
Dacă nu se poate vorbi despre superioritatea prin definiţie a unui
temperament, se poate spune despre cel pasionat că este cel mai intens. Ceea
ce iese în evidenţă la dumneavoastră este intensitatea dramatică şi
concentrarea trăirilor. Marii pasionaţi ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise
21
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Luis Pasteur, au vrut “totul”.
Spre deosebire însă de temperamentul coleric, pasionaţii intuiesc că nu pot
ajunge departe decât stabilindu-şi o direcţie unică, mergând în profunzime.
De aceea se spune că pasionatul preferă absolutul totalităţii.
Pentru că am început descrierea cu superlative şi pentru că nu dorim
să vă
măgulim gratuit amorul propriu, vă precizăm că pasionat nu înseamnă cu tot
dinadinsul “genial”. Prea de multe ori unii pasionaţi nu se realizează, sau nu
creează nimic, pentru că nu îşi îndreaptă forţele spre direcţii sociale utile.
Este un temperament echilibrat. Echilibrul dumneavoastră este însă scump
plătit, fiind, după cum vă daţi şi singur seama, rezultatul unui efort de
“strunire a tensiunilor” pe care vi le produc emotivitatea intensă şi dorinţa
de a realiza cât mai mult. Din cauza acestor presiuni interioare, diferenţele
de comportare, de
personalitate între reprezentanţii temperamentului dumneavoastră sunt
foarte
accentuate.
Caracterologii francezi consideră că pasionaţii se manifestă de la
singurătatea cea mai abstractă şi nedreaptă până la un adevărat model de
echilibru şi sociabilitate în funcţie de gradul lor de interiorizare. În orice caz,
ceea ce sunteţi la maturitate, găsirea unei vocaţii, depinde în cea mai mare
măsură de ceea ce psihologii numesc “dialectica personală”, modul în care
vă construiţi conştient şi voluntar o personalitate faţă de care aveţi toată
răspunderea. Este motivul pentru care autoaprecierea acelor “lucruri pe care
nu le cunoaştem despre noi înşine, sau dacă le bănuim ne este frică să le
afirmăm cu certitudine”, constituie o adevărată datorie a temperamentului
dumneavoastră.
Ca şi pentru sentimentali, trecutul, copilăria, amintirile au o mare
importanţă pentru dumneavoastră. Puterea de muncă şi dorinţa de activitate
vă orientează însă mai mult spre viitor, pentru că trăiţi mai mult pentru
viitor. Napoleon spunea: “am trăit totdeauna cu un avans de doi ani”.
Cei mai activi reprezentanţi ai temperamentului pasionat au o
obsesie a folosirii timpului care curge prea repede, supraîncărcându-şi zilele,
scurtându-şi nopţile, renunţând la tot în favoarea muncii care îi pasionează.
Pasteur remarca: “un singur lucru poate fi interesant – munca”.
O trăsătură negativă spre care este posibil să tindeţi e duritatea,
neglijenţa faţă de oamenii cu care veniţi în contact. Uneori vi se reproşează
individualismul, izolarea de cei din jur sau, dimpotrivă, tendinţa de a-i
domina, de a spune “eu” în loc de “noi”.
22
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

Adevărul este că oricât de multă energie, fermitate şi independenţă

aţi avea, în afara colectivului nu puteţi realiza nimic viabil.
O ultimă remarcă despre dragoste. Caracterologii vă avertizează
asupra
tendinţei de a reacţiona după cum urmează: “îi dăruiesc celui iubit (celei
iubite), toată viaţa mea”, ceea ce se poate traduce şi în: “îl (o) oblig să
trăiască numai viaţa mea, nu şi pe a sa proprie, pe care eu oricum nu o
înţeleg”. Pasionaţii vor să facă fiinţei iubite tot binele sau, dacă nu se poate
aşa, tot răul de care sunt în stare.
Poate că principala primejdie a temperamentului dumneavoastră, atât
de dotat, este excesul, fie în muncă, fie în familie, în relaţiile din societate,
cu oamenii de care aveţi mare nevoie, iar principala cale spre succes este
modestia, deschiderea spre lume şi spre oameni.

Temperamentul SANGVINIC
Temperamentul dumneavoastră a fost mult timp considerat, şi nu
întâmplător, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate
susţinută, reacţionând prompt la realităţile înconjurătoare şi, în general,
echilibrat, nu vă remarcaţi de obicei ca având deosebite probleme
psihologice. Aceasta explică şi interesul mai redus al temperamentului
dumneavoastră pentru investigaţii de tipul acestui test.
Psihologii sunt de obicei de acord că principala dumneavoastră
calitate este bunul simţ, care vă face să vă bucuraţi de viaţă şi să nu aveţi
dificultăţi în relaţiile cu oamenii pe care ştiţi să-i luaţi aşa cum sunt, punând
foarte rar la inimă micile conflicte pe care, de altfel, aveţi priceperea să le
transformaţi în jocuri.
Aparţinând unui tip care ştie să se exteriorizeze fără să se aprindă şi
să-şi piardă controlul, sociabil şi plin de respect faţă de normele, vă
remarcaţi în sens pozitiv, dar şi negativ prin abilitatea de a manevra oamenii
şi lucrurile în propriul interes. Caracterologii remarcă tendinţa tipului
dumneavoastră de a pune la punct o “tehnică a reuşitei” bazată pe
experienţă, sau reţete de care ştiţi să nu vă îndepărtaţi, obţinând maximum
de confort material şi moral.
Ar fi totuşi o eroare să transformăm normalitatea într-o vină şi
dorinţa justificată a oricui de a trăi mereu mai bine şi fără conflicte în
oportunism..
Nenumăratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux,
Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin să demonstreze încă o dată că nu
există temperamente negative sau pozitive şi că în nici un caz personalitatea
23
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

conştientă şi responsabilă a unui om nu poate fi explicată prin integrarea

pasivă a unui “dat” înnăscut. Reţinând aceste precizări, putem aminti în
continuare dintre observaţiile referitoare la temperamentul sangvinic,
aptitudinea de a păstra din viaţă ceea ce este plăcut, amical, util şi de a
neglija pur şi simplu lucrurile neplăcute, dar evitabile. “Fugi de rele, cruţă-ţi
mâhnirile, nu duce ştirile rele şi nu le primi”, spune Gracian într-o viziune
tipic sangvinică.
Trăind activ, muncind eficient, fără grabă, cu optimism şi prudenţă,
deschis spre orice experienţă utilă şi agreabilă, rezistent şi echilibrat,
sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca
orice temperament şi acesta are însă dezavantajele sale, cum ar fi
adaptabilitatea rapidă, bună pentru activităţi creatoare poate să nu mai fie
valoroasă în relaţiile cu oamenii şi îndeosebi în ordinea morală.
Modul în care stabiliţi relaţiile cu oamenii este piatra de încercare a
posibilităţii şi voinţei dumneavoastră de a dezvolta şi perfecţiona o
personalitate multilaterală care să se identifice comunităţii umane.

Temperamentul FLEGMATIC
P. Grieger îl numeşte impenetrabil din cauza foarte reţinutei
exteriorizări
a vreunei emoţii. Realitatea este (aşa cum adesea emotivii nu sunt în stare să
înţeleagă) că permanenta stăpânire de sine, care vă caracterizează, poate
ascunde ca la oricare alt om o mare varietate de trăiri şi imbolduri.
Ceea ce contrariază în autocontrolul dumneavoastră este originea sa
gândită şi voită.
Echilibrul, răbdarea, voinţa, meditaţia, care sunt în general calităţile
temperamentului dumneavoastră, au reprezentanţi remarcabili ca: Charles
Darwin, Pierre Curi, George Washington, Berthelot, Lavoisier, Franklin sau
Kant.
Autoreconstrucţia logică şi voluntară pe care v-o atribuie psihologia
maschează adesea o emotivitate destul de puternică. Mulţi flegmatici se
apropie de pasionaţi sau sunt pasionaţi care au reuşit să-şi impună un
puternic autocontrol. Datorită acestei obiectivităţi, temperamentul
dumneavoastră refuză să vă determine să vă angajaţi în vreo acţiune înainte
de a fi avut suficient timp să observe şi să aprecieze prudent şi distant. De
aici, o serie de ocazii în care “pierdeţi trenul” – la figurat desigur, niciodată
la propriu.
Pentru dumneavoastră totul se traduce în probleme care trebuie

24
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

cântărite şi rezolvate pe baza unor reguli şi legi generale. Din cauza

economiei de mijloace, păreţi adesea mai puţin activi, iar unii vă pot
considera chiar leneşi, ceea ce nu este cazul.
Temperamentul dumneavoastră se caracterizează şi prin timpuria
aparenţă adultă. Despre Lavoisier un biograf remarca: “la douăzeci de ani
era un bărbat în toată firea, n-a avut tinereţe”. În copilărie este probabil că
aţi fost liniştit şi serios, nici entuziast, dar nici negativist, de obicei atent,
ascultător, adaptabil la un colectiv, dar puţin comunicativ. Este interesantă
tendinţa pe care o aveţi, de a vă elimina din comportare orice nu ar avea
vreun scop sau explicaţie.
Aproape puteţi fi recunoscut de oricine după formula preferată:
“Este logic” sau “Nu este logic”.

Temperamentul AMORF
Slăbiciunea temperamentului dumneavoastră se manifestă pregnant
în situaţiile critice. Altfel reprezentanţii acestui temperament nu se divulgă
şi se recomandă mai degrabă prin ceea ce au pregnant: mobilitate şi
echilibrare.
În condiţii de lucru neprimejdioase, nealarmante, cei cu
temperamentul amorf acţionează normal şi chiar dovedesc răbdare, spirit de
analiză detaliată, conştiinciozitate.
Revenind la temperamentul dumneavoastră, trebuie să-l diferenţiem
de cel melancolic prin plasticitatea sa mare şi prin legătura directă cu
realitatea imediată. De aici şi constatarea că viaţa dumneavoastră depinde în
cea mai mare măsură de mediul în care trăiţi, de educaţie, şcoală, locul de
muncă.
Potrivit părerii lui Scheldon, sunteţi prin excelenţă omul pe care îl
defineşte şi îl determină meseria pe care o are.
Reprezentanţii temperamentului amorf se pot remarca prin
rezultatele excelente atunci când îşi descoperă şi folosesc vreo aptitudine
specială. Este cazul fabulistului La Fontaine sau al celebrului actor Alec
Guiness. De altfel, mulţi actori aparţin acestui tip de temperament datorită
plasticităţii şi rezonanţei lor înnăscute.
Principala resursă prin care vă puteţi depăşi inhibiţiile este
inteligenţa.
Problema este să puneţi în aplicare concluziile juste la care ajungeţi.
La temperamentul dumneavoastră trebuie precizat mai mult ca oriunde,
caracterul lui psihic. Mulţi cred că un temperament slab înseamnă neapărat
un fizic plăpând şi o apariţie palidă. Nimic mai greşit. Această caracteristică
25
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

a temperamentului dumneavoastră se referă nu atât la resurse cât la

economia de energie, deoarece nu sunteţi lipsit de robusteţe, de forţă şi
rezistenţă fizică, capabil fiind de numeroase rezultate sportive. De altfel,
mulţi amorfi îşi aleg ocupaţia de profesor de sport, căci sunt asemănaţi cu
un motor care demarează lent şi are nevoie de mult carburant şi scântei
puternice. Accentuăm: căutaţi aceste scântei la cei din jur. Căutaţi profesiuni
în care impulsul spre activitate să vină de la alţii, fie prin organizare
disciplinată, cum este armata, fie prin contactul cu un public permanent şi
variat care să vă ceară să acţionaţi, cum sunt actorii şi profesorii.
Sociabil, conciliant (poate superficial), vă va fi uşor să vă adaptaţi.
Probabil că marea confruntare pe care trebuie să o aveţi pentru a realiza
ceva în viaţă va fi împotriva celui mai mare duşman pe care îl aveţi –
comoditatea.

Temperamentul MELANCOLIC
Nonemotiv, inactiv, interiorizat şi având tendinţe să amâne totul,
melancolicul se hotărăşte greu să acţioneze. Ca şi temperamentul nonşalant,
temperamentul dumneavoastră a fost multă vreme neglijat şi greşit înţeles
de caracterologi.
Este de remarcat că temperamentul dumneavoastră este opus
simetric celui coleric. Lipsit de multe dintre calităţile acestuia, melancolicul
are în schimb altele. Trebuie să vă spunem că pentru temperamentul
dumneavoastră este mai mult ca oriunde adevărată constatarea că nu există
trăsături psihologice înnăscute bune sau rele prin sine, ci orice trăsătură
devine utilă, valoroasă sau dăunătoare în funcţie de educaţia şi autoeducaţia
responsabilă.
Să menţionăm câteva aspecte negative ale temperamentului
dumneavoastră. În primul rând tendinţa de a se strecura neobservat, de a se
confunda cu decorul. Apoi, caracterul ascuns, închis, care de multe ori este
cauza lipsei de înţelegere a celor din jur. Un al treilea dezavantaj pe care
mulţi psihologi îl consideră principal este înclinaţia spre o reverie
neconstructivă, care se rupe de realitate.
Totuşi aceste scăderi îşi găsesc antidotul în acelaşi mare catalizator
al valorii umane care este de fapt pentru toţi oamenii, indiferent de orice
clasificare temperamentală, inteligenţa, participarea socială şi munca.

TEME
1. Enumeraţi tipurile de temperament. Adăugaţi schema.
2. Enumeraţi trăsăturile specific temperamentului coleric şi flegmatic.
26
Psihologia personalității. Teorie și aplicații Capitolul 2 Temperamentul

3. Criteriile de clasificare a temperamentelor

2.5 BIBLIOGRAFIE

M. Anitei, „Tratat de pesihologia personalitatii (2016). Ed. Trei

M.Zlate, M.Anitei "Manual de Psihologie. Clasa a Xa" (2007)
P.Hedges "Personalitate si temperament" (2001), Ed. Humanitas

27