CSI-14 Unitati de Invatare - EU - 2020-2021

Universitatea OVIDIUS Constanţa
Centrul ID-IFR
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
ELEMENTE DE
URBANISM
Caiet de Studiu Individual

Programul de studii Administraţie publică
Anul de studii III
Semestrul I
Coordonator disciplină:
Lect.univ.dr. Stan Mari-Isabella
2020
Cuprins
Elemente de urbanism
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare
INTRODUCERE 9
1 INTRODUCERE ÎN DOMENIUL URBANISMULUI 11

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 12
1.1 Terminologie și definiții 12
1.2 Apariţia şi dezvoltarea conceptului de urbanism 14
1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României 16
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 18
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 18
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 19
2 ZONIFICAREA TERITORIULUI NAȚIONAL ȘI PRINCIPALELE

ELEMENTE DE DIAGNOSTIC 20
2.1 Zone urbane 21
2.2 Zone rurale 24
2.3 Zone transfrontaliere 28
2.4 Zone montane 30
2.5 Zona costieră 34
3 DOCUMENTE STRATEGICE ŞI PROIECTE DE DEZVOLTARE

TERITORIALĂ 39
3.1 Strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării 40
3.2 MARSPLAN - Planul maritim spațial comun pentru Marea Neagră 41
3.3 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR) 43
3.4 Observator Teritorial 44
4 AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISMUL PE PLAN

EUROPEAN 48
4.1 Documente adoptate pe plan european 49
4.2 “EUROCITIES“ – Reţeaua marilor oraşe europene 52
4.3 Agenda Locală 21 53
5
Cuprins

Bibliografie Unitate de învăţare Nr.4 55
5 CADRUL GENERAL PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI

ŞI URBANISMUL 56
5.1 Consideraţii generale privind gestionarea spaţială a teritoriului
ţării 57
5.2 Amenajarea teritoriului şi urbanismul 58
5.3 Reţeaua naţională de localităţi 59
6 RESPONSABILITĂŢI ÎN MATERIE DE AMENAJARE A

TERITORIULUI ŞI URBANISM ÎN ROMÂNIA 63
6.1 Atribuţiile administraţiei publice centrale 64
6.2 Atribuţiile administraţiei publice locale 65
6.3 Structura instituţională 67
Răspunsuri şi comentarii testele de autoevaluare 70
7 DOCUMENTAŢII DE AMENAJARE A TERITORIULUI 71

7.1 Planul de amenajare a teritoriului naţional 72
7.2 Planul de amenajare a teritoriului zonal 73
7.3 Planul de amenajare a teritoriului judeţean 73
8 DOCUMENTAȚII DE PLANIFICARE STRATEGICĂ

TERITORIALĂ 75
8.1 Planul de amenajare a teritoriului zonal regional 76
8.2 Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/ metropolitană 77
8.3 Planul de mobilitate urbană 78
9 DOCUMENTAŢII DE URBANISM 82
9.1 Planul urbanistic general 83
9.2 Planul urbanistic zonal 85
9.3 Planul urbanistic de detaliu 86
6
9.4 Regulamentele de urbanism 86
10 ACTIVITATEA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI

URBANISM 89
10.1 Iniţierea şi finanţarea activităţilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism 90
10.2 Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului
şi de urbanism 92
10.3 Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism aprobate 93
11 INFORMAREA ȘI CONSULTAREA PUBLICULUI CU PRIVIRE

LA ACTIVITATEA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI DE
URBANISM 95
11.1 Participarea cetăţenilor la activităţile de amenajare a teritoriului
şi de urbanism 96
11.2 Etapele din cadrul procesului de elaborare sau revizuire a
planurilor de urbanism sau amenajare a teritoriului 97
12 ACTIVITATEA DE REALIZARE A CONSTRUCŢIILOR 101

12.1 Autorizarea construcţiilor 102
12.2 Certificatul de urbanism 102
12.3 Autorizaţia de construire 105
13 RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 112

13.1 Noţiunea şi etapele recepţiei 113
13.2 Recepţia la terminarea lucrărilor de construcţii 113
13.3 Recepţia finală 117
13.4 Certificatul de atestare a edificării/extinderii construcției 118
7
14 SISTEMUL INSTITUȚIONAL DE URMĂRIRE ȘI CONTROL
PRIVIND URBANISMUL, AUTORIZAREA CONSTRUCȚIILOR
ȘI REALIZAREA CONTROLULUI PRIVIND DISCIPLINA ÎN
CONSTRUCȚII 121
14.1 Structuri de specialitate la nivelul aparatului
autorităților publice locale
122
14.2 Controlul de stat al calităţii în construcţii
123
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14
125
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
125
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14
125
BIBLIOGRAFIE
126
8
Introducere
INTRODUCERE
Stimate student,
Pentru început, îți urez bun venit și îți doresc succes și spor în
studiul cursului “Elemente de urbanism”. Acesta se adresează
studenților din anul 3 specializarea Administraţie publică, Facultatea
de Drept şi Ştiinţe Administrative.
Mă numesc Stan Mari-Isabella şi sunt lector universitar la
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii
„Ovidius” Constanţa. Sunt inginer licențiat în construcţii, masterat în
„Inginerie costieră” şi „Politici publice şi administraţie publică”,
doctor în domeniul Inginerie civilă, autorul a două cărţi şi a peste 20
de lucrări științifice prezentate și/sau publicate în diferite conferințe,
jurnale și reviste naționale și internaționale.
În cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative,
Universitatea „Ovidius” Constanţa, susţin actualmente următoarele
cursuri: „Elemente de urbanism”, “Transparența în administrația
publică”, “Managementul resurselor umane în administrația publică”,
„Achiziții publice” și „Elemente de urbanism și respectarea
disciplinei în construcții”, discipline de specialitate în baza căreia
studenţii dobândesc competențe privind activitatea de: urbanism şi
disciplină în construcţii, transparență în administrația publică,
achiziții publice, managementul resurselor umane în administrația
publică. Cursul “Elemente de urbanism” este o disciplină de
specialitate în baza căreia studenţii dobândesc competențe privind
noţiunile şi conceptele specifice activităţii de amenajare a teritoriului
şi urbanismului precum şi a activităţii de realizare a construcţiilor.
Caietul de studiu individual al acestei discipline este organizat
în 14 unităţi de învăţare. Pentru a fi asimilată, fiecare unitate de
învățare este structurată astfel încât efortul individual să acopere
echivalentul a două – trei ore de studiu. Fiecare unitate conține
obiectivele unităţii, prezentarea subcapitolelor, testele de
autoevaluare, o lucrare de verificare, răspunsurile şi comentariile la
testele de autoevaluare și bibliografia unităţii de învăţare.
Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul
fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin
platforma E-learning sau prin e-mail, la adresa dpu.stan@yahoo.com
pentru corectare şi eventualele comentarii.
Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească
următoarele informaţii: numele acestei discipline (Elemente de
urbanism), numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare nr.
…), numele/ prenumele şi adresa dumneavoastră de e-mail
(......@ ).
9
Vă recomand să formulați clar răspunsurile la întrebări. Dacă
este posibil, utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile
profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.
Pentru securitatea lucrării, vă recomand să vă scrieţi numele pe
fiecare pagină.
Spor la învăţat şi succes!

Lect. univ. dr. Stan Mari-Isabella
10
Introducere în domeniul urbanismului
Unitate de învăţare Nr. 1
INTRODUCERE ÎN DOMENIUL URBANISMULUI
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.....................................................................................12

1.1 Terminologie și definiții..................................................................................................12
1.2 Apariţia şi dezvoltarea conceptului de urbanism.............................................................14
1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României....................................16
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1.......................................................................18
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare................................................................18
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1.....................................................................................19
11
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Familiarizarea studenţilor cu terminologia şi definiţiile specifice

disciplinei;
 Cunoașterea problematicii actuale privind planificarea urbană.
1.1 Terminologie și definiții

Definiţiile prezentate sunt extrase din legislaţia națională specifică
domeniului și sunt utile pentru înțelegerea disciplinei, astfel:
Dezvoltare - satisfacerea necesităţilor prezentului, fără a se compromite dreptul
durabilă generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare.
Dezvoltare - procesul de dezvoltare, în principal economică, într-o anumită regiune
locală sau unitate administrativ-teritorială, care determină o creştere a calităţii
vieţii la nivel local.
Dezvoltare - ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi
regională locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi
programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în
"regiuni de dezvoltare", şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al
Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi
internaţionale interesate.
Documentaţie - ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu
de amenajare a determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc
teritoriului şi de obiectivele, acţiunile şi măsurile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism dezvoltare urbanistică a localităţilor pe o perioadă determinată.
Limitele unităţii - linii reale sau imaginare, stabilite prin lege, prin care se delimitează
administrativ- teritoriul unei unităţi administrative de teritoriul altor unităţi
teritoriale administrative.
Parcelare - acţiunea urbană prin care o suprafaţă de teren este divizată în loturi
mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regulă este
legată de realizarea unor locuinţe individuale, de mică înălţime.
Plan de Politici de dezvoltare
mobilitate
urbană
Planificarea
teritorială
- instrumen periurbană/metropolitană cu nevoile de mobilitate şi transport al
tul de persoanelor, bunurilor şi mărfurilor.
planificare - ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura
strategică organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională, naţională,
teritorială transnaţională), protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice
prin care şi sociale, prin coordonarea politicilor sectoriale din perspectiva
sunt impactului lor asupra teritoriului. Planificarea teritorială cuprinde
corelate strategii, politici şi programe sectoriale, precum şi documentaţii
dezvoltarea specifice integrate, în scopul dezvoltării echilibrate şi durabile, şi
teritorială a prevede obiective, etape de realizare şi resurse financiare necesare.
localităţilor - mijloacele politico-administrative, organizatorice şi financiare,
din zona utilizate în scopul realizării unei strategii.
12
Programe de - ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de
dezvoltare dezvoltare.
Reţea de - totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă
localităţi funcţională) ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un
ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (economice,
demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reţeaua de
localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.
Sistem urban - sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de
cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi
protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi
autonomia administrativă.
Teritoriu - suprafaţa delimitată de lege, pe trepte de organizare administrativă a
administrativ teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale
(municipiu, oraş, comună).
Teritoriu - totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce
intravilan compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul
urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia
de construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul se compune din mai
multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente).
Teritoriu - suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de
extravilan bază (municipiu, oraş, comună) şi limita teritoriului intravilan.
Teritoriu - suprafaţa din jurul municipiilor şi oraşelor, delimitată prin studii de
periurban specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii de independenţă în
domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă,
asigurărilor cu spaţii verzi şi de agrement, asigurărilor cu produse
agroalimentare etc.
Urbanizare - proces pe termen lung care caracterizează atât numărul din ce în ce
mai mare al populaţiei care trăieşte în oraşe şi municipii, cât şi creşterea
zonelor urbane.
Zonă - parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de
funcţională amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea
dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta din mai
multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zona de locuit, zona
activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc.). Zonificarea
funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale.
Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă planificarea teritorială?
a) ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu
determinat;
b) ansamblul de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura
organizarea raţională a teritoriului, la diferite scări (regională,
naţională, transnaţională);
c) parte din teritoriul unei localităţi.
Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.
13
1.2 Apariţia şi dezvoltarea conceptului de urbanism
În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră
armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic
determinat.
Urbanismul În acest context, putem să vorbim de un urbanism clasic, care şi-a
clasic găsit expresia în şcoala funcţională a urbanismului din Milet, în Grecia
antică, al cărui teoretician principal a fost Hipodam şi care se
caracterizează prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu
străzile formând un sistem pătrat.
Urbanismul A existat, de asemenea, un urbanism renascentist, Renaşterea
renascentist afirmând în faţa structurii medievale a oraşului o viziune unitară asupra
esteticii şi spaţiului urban.
Urbanismul Totuşi, numai în urma marelui impact istoric al Revoluţiei
propriu-zis industriale şi drept consecinţă a accelerării procesului de urbanizare se
naşte urbanismul propriu-zis, adică o ştiinţă sau disciplină de sinteză
care, integrând contribuţii din diverse domenii (arhitectură, economie,
geografie, sociologie, drept, psihologie etc.), urmăreşte ordonarea
optimă a spaţiului geografic disponibil, în funcţie de necesităţile
localităţii şi dezvoltarea comunităţii umane.
Începând din 1930 s-a afirmat aşa-numita "inginerie organică",
disciplină care a deschis noi perspective responsabilităţii publice faţă de
respectul mediului şi adaptarea arhitecturii la nevoile umane. Marile
construcţii de poduri nu au mai distrus perspectivele naturale, ci se
integrează acestora, urmând linia naturală a munţilor, râurilor, pădurilor,
aşa cum se făcuse cu autostrăzile care se vedeau în termeni de "biologia
ingineriei". După cel de-al doilea război mondial s-a asistat la formarea
structurii marilor oraşe şi evoluţia spre noi forme urbane (zone, regiuni,
mari arii metropolitane, oraşe-satelit etc.) ca rezultat al creşterii
populaţiei şi progreselor tehnologice.
Urbanismului În aceste condiţii, principalele preocupări ale urbanismului
contemporan contemporan sunt:
- proporţia între suprafaţa construită şi zonele neconstruite (indicele
suprafeţei constante),
- echilibrul între construcţiile de locuit şi cele destinate comerţului şi
dintre spaţiile verzi şi cele construite,
- armonizarea necesităţilor pietonului cu exigenţele circulaţiei
automobilelor, de creşterea densităţii etc.
Urbanismul se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme globale
de structurare a oraşelor, cu o complexitate deosebită atunci când este
vorba să se definească aria geografică de extensie a localităţilor, de
remodelare ori subliniere a indispensabilului centru urban în fiecare caz,
de renovare a camerelor antice, de realizare a decongestionărilor
necesare îndeplinirii funcţiilor oraşelor etc.
Toate acestea tind să acrediteze ideea că urbanismul nu poate să fie
o simplă alăturare de tehnici pentru a da soluţii parţiale problemei
habitatului, ci că trebuie să se constituie într-o concepţie globală a
faptului urban. Urmând îndeaproape asemenea evoluţii, urbanismul a
depăşit şi el stadiul de simplă disciplină a amenajării localităţilor pentru
a se extinde asupra amenajării spaţiului la nivelul oricărui teritoriu. Aşa
14
cum afirma inspirat un autor francez (G. Bardet), urbanismul a devenit
urbanism.
Dacă, în unele epoci ale istoriei, amenajarea oraşelor a fost realizată
în funcţie de imperative mai ales religioase ori politice, urbanismul
contemporan se vrea, în primul rând, în serviciul locuitorilor cetăţii.
Urbanismul Pentru "urbaniştii" moderni, oraşul nu mai este conceput ca o
modern simplă împreunare de case şi străzi, ca un monument, ci ca un ansamblu
de fiinţe umane, pornind de la nevoile acestora: de locuinţe, de a munci,
circula, a-şi petrece timpul liber etc.
Pentru a contribui la bunăstarea citadinilor au trebuit astfel urmărite
obiective variate:
- obiective de ordin sanitar: este vorba de a oferi locuitorilor oraşelor
cadre de viaţă sănătoasă şi plăcută, a le garanta sănătatea fizică şi
mentală;
- obiective sociale: realizarea lor trebuind să permită evitarea segregării
sociale prin habitat şi asigurarea celor mai bune condiţii de viaţă pentru
diferite grupuri de rudenie, de vecinătate, de activitate, care coexistă în
aglomeraţii;
- obiectivele economice: vizează promovarea unei bune organizări a
vieţii colective, prin plasarea echipamentelor şi serviciilor de utilitate
publică în cele mai bune condiţii de funcţionare şi randament;
- obiectivele estetice: care trebuie să asigure un anumit confort vizual al
locuitorilor şi, în mod special, o anumită armonie între natură şi spaţiul
construit.
Pentru atingerea simultană a acestor obiective au fost elaborate şi
aplicate noi şi variate metode.
Astfel, în trecut, intervenţiile urbanistice aveau foarte frecvent un
caracter fragmentar. Este vorba, mai ales, de rezolvarea problemelor
particulare ale circulaţiei, apărării, igienei, amenajării decorative.
Urbaniştii contemporani încearcă, dimpotrivă, să soluţioneze simultan
aceste probleme în cadrul unei viziuni de ansamblu a amenajării
oraşului. Aceasta se concretizează într-un plan care îşi propune să ia în
calcul toate elementele de amenajare şi stabileşte priorităţile în afectarea
spaţiului disponibil.
Dar urbanismul contemporan nu se limitează la asigurarea coerenţei
în spaţiu a diferitelor măsuri de amenajare. El urmăreşte, de asemenea,
coerenţa ei în timp, preocupându-se de programarea realizării acesteia
de la alegerea părţii de amenajare până la gestiunea ansamblului finit.
Aceste noi metode sunt aplicate într-un cadru lărgit.
Până nu demult, se considera că obiectul urbanismului se limitează la
amenajarea internă a oraşelor. Urbanizarea galopantă din deceniile care
au urmat celui de-al doilea război mondial şi noile forme de urbanizare
periferică au pus în discuţie această concepţie restrânsă. Ele au obligat
urbaniştii să conceapă amenajarea urbană într-un cadru mai larg, în
sensul de a nu se interesa în mod exclusiv de spaţiile urbanizate.
15
1. Care sunt principalele preocupări ale urbanismului contemporan?
1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României

Planificarea dezvoltării României implică, la nivelul teritoriului,
integrarea și relaționarea intersectorială a diverselor aspecte care privesc
disfuncțiile, pericolele, potențialul și oportunitățile de valorificare a
acestuia, în beneficiul națiunii, al țării.
Abordarea complexă pe care domeniul dezvoltării teritoriale o
presupune are șanse sporite de reușită prin conlucrarea tuturor
categoriilor relevante de actori în procesul de planificare și dezvoltare a
țării: administrația publică centrală, administrația publică locală, mediul
de afaceri și mediul tehnic și științific.
Pentru a stabili o astfel de colaborare responsabilă,
instituționalizată, pe baza intereselor României și în virtutea valorilor
naționale, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(MLPDA) a inițiat, în anul 2016, Parteneriatul Național pentru
Dezvoltarea Teritoriului României (PNDT).
Parteneriatul este cadrul de colaborare structurată, deschisă și
transparentă cu partenerii ministerului – reuniți în 4 platforme de
cooperare intersectorială.
Cadrul  Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului,
legislativ cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul
Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001;
 Ordinul MLPDA nr. 2816/2016 pentru constituirea Parteneriatului
Național privind Dezvoltarea României.
Rol - de a crea cadrul necesar abordării integrate și inter-sectoriale a temelor
strategice de dezvoltare a teritoriului României de către MLPDA cu
factorii de competențe și responsabilități în implementarea acestora prin
intermediul Platformelor de Cooperare.
- constituie un cadru de cooperare tematică între următoarele categorii
de parteneri:
Platformele de 1. Platforma mediului profesional și științific din domeniul
Cooperare urbanismului și amenajării teritoriului, formată în principal din
asociațiile profesionale ale arhitecților și urbaniștilor implicați în
proiectare/cercetare, asociațiile inginerilor proiectanți în domeniul
construcțiilor, urbanismului și amenajării teritoriului, universitățile/
facultățile de arhitectură, urbanism, geografie, ingineria mediului,
construcții;
2. Platforma administrației publice locale formată, în principal, din
structurile asociative ale administrației publice locale (structurile
asociative , președinților de consilii județene, consiliilor regionale, zonelor
ale metropolitane și sistemelor urbane, Grupurilor de Acțiune Locală).
primarilor
16
3. Platforma administrației publice centrale formată, în principal, din
ministerele și instituțiile publice centrale relevante pentru dezvoltarea
teritoriului;
4. Platforma mediului de afaceri formată, în principal, din asociațiile
patronatelor/firmelor de construcții, producători, importatori de
materiale și elemente de construcții, ale IMM-urilor din domeniu,
ale clusterelor de activități, camere de comerț și industrie.
Implicarea Platformelor de Cooperare în cadrul PNDT și al Planlui
de Acțiune aferent, este în concordanță cu specificul responsabilităților
instituționale ale membrilor celor patru platforme:
Figura 1.1. Responsabilitățile instituționale ale membrilor celor

patru platforme (Sursa: MLPDA)
Vizează  Crearea mediului deschis și flexibil pentru reunirea și colaborarea
partenerilor în procesul de formulare a politicilor publice, consultare,
catalizare a procesului de luare a deciziilor și în derularea acțiunilor
comune pentru dezvoltarea teritorială a României: comunicarea se va
face rapid și eficient, direct între actorii relevanți;
 Asigurarea participării și implicarea activă a partenerilor la activități
și acțiuni comune care au ca scop dezvoltarea teritorială a României pe
termen mediu și lung: cooperarea privind elaborarea actelor normative,
armonizarea strategiilor, politicilor publice, pachetelor de proiecte
integrate etc.;
 Scurtarea parcursului în formularea scenariilor de implementare, a
informării tehnice către decidenți și a procesului de luare a deciziilor
privind abordarea implementării prin programe și proiecte prioritare:
colaborarea în activitățile relevante va avea loc de la debutul
inițiativelor și în asentimentul factorilor implicați, minimizând timpii
de finalizare și asumare;
17
 Asigurarea utilizării unui set de instrumente transparente de
fundamentare științifică și prioritizare a intervențiilor: documentele
strategice sectoriale ale partenerilor, bazele de date teritoriale, analizele
și rapoartele teritoriale prin Observatorul Teritorial, atribuțiile și
responsabilitățile specifice și capacitatea instituțională și profesională a
acestora etc.; instrumentarul managerial va asigura nu doar
fundamentarea tehnică a politicilor publice, a pachetelor de proiecte,
măsurilor în implementare, ci un tablou de bord al problemelor și
potențialului României pentru a fi utilizat de factorii de decizie.

1. Care este rolul Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea
Teritoriului României?
2. PNDT funcţionează prin Platformele de Cooperare care sunt?
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
1. Care este diferenţa între politici de dezvoltare şi programe de

dezvoltare?
2. Prezentaţi Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului
României.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
Răspuns 1.1
1.b)
Răspuns 1.2
1. Principalele preocupări ale urbanismului contemporan sunt:
- proporţia între suprafaţa construită şi zonele neconstruite (indicele
suprafeţei constante),
- echilibrul între construcţiile de locuit şi cele destinate comerţului şi
18
dintre spaţiile verzi şi cele construite,
- armonizarea necesităţilor pietonului cu exigenţele circulaţiei
automobilelor, de creşterea densităţii etc.
Răspuns 1.3
1. Rolul Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului
României este de a crea cadrul necesar abordării integrate și inter-
sectoriale a temelor strategice de dezvoltare a teritoriului României de
către MLPDA cu factorii de competențe și responsabilități în
implementarea acestora prin intermediul Platformelor de Cooperare.
2. Platformele de Cooperare sunt:
- Platforma mediului profesional și științific;
- Platforma administrației publice locale;
- Platforma administrației publice centrale;
- Platforma mediului de afaceri.
1. Anexa 2 la Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi

urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 373 din 10.07.2001.
2. Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației,
https://www.mlpda.ro/.
19
Zonificarea teritoriului național și principalele elemente de diagnostic
ZONIFICAREA TERITORIULUI NAȚIONAL ȘI

PRINCIPALELE ELEMENTE DE DIAGNOSTIC
Cuprins Pagina

2.1 Zone urbane......................................................................................................................21
2.2 Zone rurale.......................................................................................................................24
2.3 Zone transfrontaliere.........................................................................................................28
2.4 Zone montane...................................................................................................................30
2.5 Zona costieră....................................................................................................................34
20
 Familiarizarea cu aspectele privind zonificarea teritoriului național;

 Cunoaşterea zonelor cu specific geografic pentru teritoriului național;
 Întelegerea principalelor elemente de diagnostic pentru zonele cu
specific geografic.
Zonificarea teritoriului național se stabilește în funcție de

posibilitățile de dezvoltare a unităților economice corelate cu disponibilul
de forță de muncă, amplasarea construcțiilor, dotărilor și echipărilor,
respectând patrimoniul natural, trăsăturile specifice urbanistice și
utilizarea rațională a terenurilor în cadrul unei organizări structurale a
perimetrului construibil.
România se remarcă prin următoarele caracteristici geografice:
prezintă un relief variat, aproape întregul teritoriu este situat în bazinul
hidrografic al Dunării, are acces la Marea Neagră și este traversată de
Munții Carpați.
2.1 Zone urbane

Zona urbană O zonă urbană este o zonă caracterizată printr-o densitate mare a
populației, în comparație cu zonele înconjurătoare. Zonele urbane pot fi
orașe, orășele sau conurbații. Zonele urbane sunt create și dezvoltate de
progresul de urbanizare. Măsurarea gradului unei zone urbane ajută în
analizarea densității populației, a expansiunii urbane și în determinarea
populațiilor urbane și rurale (Cubillas 2007).
Rețeaua urbană Rețeaua urbană a României este alcătuită din 320 de localităţi
a României urbane – 103 municipii și 217 oraşe. Indexul de aglomerare pentru
România sugerează faptul că nivelul de urbanizare este mai mare cu
aproximativ 10% faţă de datele oficiale – adică 65% faţă de 55%
Figura 2.1. Rețeaua urbană în anul de mărime demografică a orașelor (Sursa:
2015 - categorii DGDRI/MLPDA)
21
Rețeaua de localități din România prezintă o distribuție spațială
echilibrată dar este polarizată de către București, oraș care a avut cea
mai puternică creștere economică dintre orașele din fostul bloc
comunist, concentrând peste 50% din investițiile străine din România și
contribuind cu peste 25% la PIB-ul național. De altfel, România este una
din țările cu cel mai mare grad de hipertrofiere urbană (diferența dintre
capitală și restul localităților urbane) din Europa. Această polarizare
puternică a Bucureştiului a cauzat o slabă dezvoltare economică a
oraşelor adiacente, pe o rază de aproximativ 100 de km ne-existând un
oraş cu o populaţie mai mare de 50.000 de locuitori (cu excepţia
Ploieştiului), prin urmare, cele existente sunt incapabile să
contrabalanseze sau să fructifice influenţa Capitalei. O altă problemă cu
privire la echilibrul reţelei de localităţi urbane este lipsa unei categorii
consistente și bine configurate de oraşe mijlocii – din totalul de 320 de
localităţi urbane, 279 au sub 50.000 de locuitori (86%). Doar 20 de
oraşe au o populaţie cuprinsă între 50-100.000 de locuitori și numai 13
oraşe se încadrează în categoria 100-200.000 de locuitori și numai 8
oraşe peste 200.000 de locuitori.
Provocările orașelor identificate plecând de la caracteristicile
urbanizării, problemele înregistrate cu potenţial ridicat de risc, aspectele
asupra cărora marja de intervenţie este limitată, etc. se referă la:
 grad slab de urbanizare – în cazul României, aproximativ 60%, în
ciuda distribuției spațiale echilibrate;
 grad ridicat de hipertrofiere urbană (prin diferența dintre capitală și
restul localităților urbane), cauzată de o serie de factori istorici;
 lipsa unei categorii consistente și bine configurate de oraşe mijlocii;
 tendinţă de ruralizare a oraşelor mici și mijlocii, asociată riscului de
deteriorare a nivelului de trai al populaţiei aflate în aceste zone;
 extinderea urbană necontrolată în afara spaţiului destinat locuințelor
și creşterea ponderii activităţilor agricole;
 scăderea accentuată a populaţiei urbane din oraşele mari precum şi
reducerea numărului de oraşe mijlocii, cauzate de un proces lent de
îmbătrânire demografică, de migraţia populaţiei din oraşe către rural şi
periurban / respectiv polarizării urbane;
 dezechilibre ale economiei oraşelor ca urmare a restructurării
industriale şi crizei financiare începute în 2008;
 existenţa unor probleme de mediu în zonele urbane.
Principalele
elemente de
diagnostic
pentru zonele
urbane
22
Analiza SWOT – Zone urbane
Puncte tari Puncte slabe
1. Existența unei rețele de orașe 1. Tendinţa de polarizare
bine dezvoltate, cu o medie de 8 economică și socială generată de
orașe pe județ; capitală;
2. Repartizare echilibrată a 2. Existenţa unui număr ridicat de
oraşelor și municipiilor în profil oraşe mici cu caracter mono-
teritorial; funcţional care sunt vulnerabile în
3. Instituirea mai multor contextul restructurării economice
parteneriate între localităţi – zone post 1989;
metropolitane, asociaţii de 3. Scăderea accentuată a populaţiei
dezvoltare intercomunitare, grupuri urbane;
de acţiune locală; 4. Îmbătrânirea populaţiei urbane;
4. Prezenţa unor oraşe cu o 5. Formarea de zone enclavizate în
economie puternică ce concentrează cadrul oraşului, ce favorizează
masă economică; segregarea socială;
5. Apariţia parcurilor industriale, 6. Numeroase zone afectate de
tehnologice și a clusterelor; sărăcie extremă;
6. Concentrarea la nivel urban a 7. Economia informală;
populaţiei cu nivel educațional 8. Fenomenul de expansiune
superior și un grad ridicat de urbană ce afectează orașele mari;
pregătire; 9. Lipsa unor centuri verzi de
7. Localizare celor mai protecţie în jurul oraşelor;
performante unități spitalicești; 10. Problema spațiilor verzi;
8. Oferta culturală complexă 11. Bună parte din noile dezvoltări
(festivaluri, expoziții, concerte, urbane (locuințe individuale) nu
lansări de carte etc.) susţinută de un sunt conectate la reţelele edilitare;
număr impresionant de instituţii 12. Închiderea a peste 60 de spitale
culturale; în 2011 (majoritatea în orașe mici);
9. Existenţa unui patrimoniu 13. Numeroase localităţi urbane nu
cultural-istoric deosebit: centre îndeplinesc indicatorii stabiliţi prin
isorice, vestigii arheologice, Legea nr. 351/2001, cu modificările
monumente istorice și arhitecturale; şi completările ulterioare în ceea ce
10. Foarte bună conexiune la priveşte dotările minimale specifice;
rețelele de telecomunicații; 14. Lipsa de racordare și adaptare a
11. Prezența rețelei de transport noilor zone construite la sistemul
feroviar; major de transport;
12. Concentrarea infrastructurii de 15. Lipsa reconversiei funcţionale a
inovare. marilor frişe industriale;
16. Scăderea numărului de creșe și
gradiniţe;
17. Degradarea fondului construit în
zonele istorice;
18. Lipsa cadastrului unitar la nivel
naţional;
19. O mare parte din orașe au
documentaţii de urbanism expirate;
20. Capacitate administrativă
insuficientă structuri de
management neperformante,
cooperare inter- instituţională ne-
adecvată şi calitatea slabă a
serviciilor furnizate către cetăţeni;
21. Nivelul ridicat al concentraţiilor
de particule în suspensie și noxe.
Oportunităţi Ameninţări
1. Potenţial pentru cooperarea 1. Lipsa unor programe adresate
transfrontalieră (orașe dublete, cele orașelor mici sub 10.000 locuitori;
care sunt generate de funcţiile de 2. Mobilitatea externă;
schimb şi de tranzit); 3. Lipsa unei dezvoltări
2. Potențial de formare a zonelor coordonate a localităţilor
funcționale urbane; (cooperarea urban- rural, urban-
3. Dezvoltarea de proiecte de urban) va conduce la o dezvoltare
regenerare urbană în vederea haotică și nesustenabilă a acestora;
integrării sociale şi economice a 4. Lipsa intervenţiilor focalizate pe
cartierelor defavorizate; diverse zone din oraşe;
23
4. Existenţa de rezerve de teren în 5. Dependența economică a
cadrul oraşelor, prin reconversia locuitorilor din orașele mici față de
funcţională a fostelor zone administrația publică locală prin
industriale sau militare, în care pot sistemul de ajutoare;
fi realizate noi imobile de locuințe; 6. Capacitatea redusă de colectare
5. Existenţa programelor naţionale a veniturilor la bugetul local;
destinate extinderii și modernizării 7. Capacitate redusă de planificare
reţelelor edilitare; strategică a administrațiilor locale;
6. Obligativitatea instituită prin 8. Risc de poluare accidentală;
Legea nr. 350/2001 cu modificările 9. Lipsa unor politici de locuire.
și completările ulterioare pentru
oraşele de rang 0, 1 şi 2 de a elabora
planuri integrate de mobilitate
urbană;
7. Revizuirea PATN - rețeaua de
localități;
8. Posibilitatea utilizării unor
fonduri europene disponibile în
vederea sprijinirii dezvoltării
sectorului cultural;
9. Un accent important pus pe
dimensiunea urbană în perioada de
finanţare 2014-2020;
10. Potențial turistic;
11. Potențial de dezvoltare a
transportului intermodal pentru
orașele cu funcții speciale.

1. Ce este zona urbană?
2.2 Zone rurale

Zona rurală Zonele rurale sunt regiuni din afara așezărilor urbane. Acestea sunt
caracterizate prin faptul că au o populație redusă față de cea din mediul
urban, iar locuitorii lucrează adesea pământul. Două tipuri de așezări
umane fac parte din mediul rural: satul și cătunul.
Aşezările rurale reprezintă cea mai veche formă și componentă a
peisajului geografic al României (Cucu V., 2007). Localizarea lor
geografică este legată de valorificarea unor condiţii geografice
favorabile de dezvoltare, varietatea reliefului influenţând activităţile
economice rurale şi concentrarea sau dispersia satelor.
Caracteristicile Suprafața cumulată a spațiului rural românesc este de 208.068 km 2,
zonei rurale ceea ce reprezintă circa 87% din suprafața țării și anume 9,19 milioane
de locuitori la nivelul anului 2014 (conform datelor INS). Populația din
spațiul rural reprezintă 47,8% din populația României. Dacă se ia în
calcul densitatea medie a populației din spațiul rural se constată că este
de 61,6 locuitori/km2. Metodologia OCDE pentru noţiunea de ruralitate
24
conduce la cifre diferite, însă permite comparaţii cu alte state membre.
Astfel se constată că în conformitate cu această definiţie teritoriul
României este 59,8% rural, 39,4% intermediar și doar 0,8% urban.
Figura 2.2. Suprafața ocupată de zonele rurale (Sursa: GIS 2013 MLPDA)
Figura 2.3. Populația din spațiul rural românesc (Sursa: GIS 2013 MLPDA)
Literatura geografică prezintă mai multe tipuri majore de aşezări

umane după criteriul favorabilităţii: aşezări din zona de câmpie, din
zona de dealuri, de tip subcarpatic, din zona montană, de tip carpatic,
aşezări de tip deltaic, de tip litoral.
Din punct de vedere al distribuţiei în teritoriu, populaţia României
are un nivel de ruralitate mult mai pronunţat, ponderea populaţiei rurale
din România reflectă incidenţa mai mare a acesteia faţă de alte ţări din
UE, unde aşezările rurale sunt mai puţin populate și la scară mai redusă,
ca alternativă faţă de concentrările urbane.
Populaţia rurală nu este distribuită uniform. Majoritatea comunelor
cu mai puţin de 50 locuitori/km² sunt grupate în partea de vest a ţării și a
Deltei Dunării, comparativ cu zonele din est şi din sud, unde predomină
comunele. Astfel, densitatea medie a populaţiei este de 79,88 locuitori/
km² la nivel naţional.
Principalele Analiza SWOT – Zone rurale

elemente de Puncte tari Puncte slabe
diagnostic 1. Resurse naturale aflate în 1. Depopularea şi accentuarea
pentru zonele general în stare bună de conservare; dezechilibrelor demografice
2. Suprafață agricolă semnificativă (îmbătrânire, mortalitate infantilă);
rurale
cu o pondere mare a terenului arabil 2. Slaba diversificare a activităţilor
și potențial de diversificare a economice;
culturilor; 3. Nivel scăzut al veniturilor
25
3. Condiții naturale, pedoclimatice monetare pe gospodărie;
pentru agricultura ecologică; 4. Număr mic al utilizatorilor de
4. Jumătate din suprafaţa agricolă internet în mediul rural;
este utilizată în exploatații 5. Extinderea spațiului locuit în
comerciale mari, orientate către zone de risc natural sau antropic;
piață; 6. Afectarea agriculturii prin
5. Capacitatea de asociere la nivel ocuparea unor terenuri cu potenţial
local; agricol (expansiunea urbane);
6. Existența unor grupuri și 7. Diminuarea activităților
asociații de producători recunoscute; tradiționale de cercetare - dezvoltare
7. Dezvoltarea turismului rural și a în agricultură;
agroturismului din ultimii ani; 8. Accesibilitate redusă a unor
8. Existența unui număr localități rurale;
semnificativ de comune dezvoltate 9. Echipare necorespunzătoare a
în imediata apropiere a orașelor mari teritoriului (servicii de alimentare cu
(reședințe de județ) incluse în zone apă, canalizare, epurare);
metropolitane; 10. Număr mic de spaţii de
9. Menținerea centrelor de colectare a produselor agricole
urbanizare (comunele cu peste produse în gospodării;
10.000 locuitori); 11.Forme de cooperare fără
10. Tendinţă de creștere a sectorului capacitate de finanțare autonomă, ce
de produse ecologice; nu se pot dezvolta, pentru că nu pot
11. Pondere ridicată de acoperire a oferi partea de cofinanțare în
zonelor importante din punct de accesarea fondurilor și a proiectelor;
vedere al protecţiei mediului (arii 12.Patrimoniul rural este
protejate naţionale, situri natura subreprezentat (în special în ariile
2000); caracterizate de o densitate mare a
12. Existenţa pe lista Patrimoniului aşezărilor şi de o vitalitate mare a
Mondial UNESCO a 7 grupe de populaţiei);
monumente sau locuri din românia: 13.Degradarea căminelor culturale.
Delta Dunării, aşezările săseşti cu
biserici fortificate din Transilvania,
Mănăstirea Horezu, Bisericile pictate
din nordul Moldovei, Cetatea
Sighişoara, bisericile de lemn din
Maramureş şi fortăreţele dacice din
Munţii Orăştiei;
13. Amenajarea de puncte de acces
public la internet în bandă largă în
zonele rurale;
14. Creșterea numărului de muzee
etnografice (săteşti) realizate la
iniţiativa unor persoane fizice sau a
unor instituţii publice locale;
15. Existenţa unor asociaţii
profesionale constituite la nivel
naţional, prin intermediul cărora se
asigură asistență şi promovare
zonelor rurale turistice;
16. 37 de podgorii recunoscute
național și internațional;
17. Organizarea periodică unor
piețe, târguri, oboare în unele
localități rurale;
26
1. Dezvoltarea unor localități 1. Mobilitatea externă pentru
rurale cu funcții de loc central în muncă;
ariile profund rurale; 2. Lipsa unei dezvoltări coordonate
2. Valorificarea experienței GAL a localităţilor (cooperarea urban-
din 2007-2013; rural);
3. Existenţa programelor naţionale 3. Dependența economică a
destinate extinderii și modernizării locuitorilor față de administrația
reţelelor edilitare; publică locală prin sistemul de
4. Revizuirea PATN Rețeaua de ajutoare;
localități; 4. Capacitatea redusă de colectare a
5. Posibilitatea utilizării unor veniturilor la bugetul local;
fonduri europene disponibile în 5. Capacitate redusă de planificare
vederea sprijinirii dezvoltării strategică a administrației locale;
sectorului cultural; 6. Afectarea zonelor cu potenţial
6. Disponibilitatea fondurilor natural prin activități agricole;
europene pentru sectorul agricultură 7. Absenţa din obiectivele politicii
și dezvoltare rurală prin PNDR; de dezvoltarea a obiectivului de
7. Includerea comunelor în susţinere a nivelului cultural al
asociațiile de dezvoltare populaţiei; absenţa ideilor de
intercomunitară la nivel de județ susţinere, în principal, a culturii
pentru utilități publice populaţiei care locuieşte în mediul
(managementul rural;
deșeurilor/salubritate, servicii de 8. Incapacitatea de cofinanțare a
alimentare cu apă); proiectelor în vederea accesării
8. Valorificarea tradițiilor culinare; fondurilor europene.
9. Amplificarea exploatării
turistice a valorilor peisagistice și de
viață rurală;
10. Existența unor institute de
cercetare în domeniul agriculturii cu
diferite specializări: Dăbuleni,
Ostrov, Vidra și stațiuni de
cercetare-dezvoltare agricolă;
11. Refacerea sistemelor de irigații;
12. Conectarea unităţilor şcolare la
internet prin conexiuni broadband;
13. Implementarea Programului
Naţional De Dezvoltare Locală;
14. Asociația Comunelor din
România.

1. Ce sunt zonele rurale?
27
2.3 Zone transfrontaliere
Cooperarea O regiune transfrontalieră este o regiune virtuală, înscrisă în
transfrontalieră geografie, istorie, ecologie, etnie, posibilități economice etc. dar blocată
de suveranitatea statelor care stăpânesc de o parte și alta a frontierei" -
Denis de Rougemont, L’Avenir este notre affaire, Seuil, Paris, 1978.
Cooperarea transfrontalieră reprezintă colaborarea directă între
regiuni învecinate de-a lungul graniţei, în toate domeniile, dintre
autorităţile locale şi regionale, implicând toţi actorii.
Principiile cooperării transfrontaliere sunt: parteneriat vertical şi
orizontal cu sferă largă, subsidiaritate prin unirea şi responsabilitatea
nivelelor regionale şi locale, pregătirea de concepte şi programe
transfrontaliere comune de dezvoltare, implementarea proiectelor
transfrontaliere.
Zona Zona transfrontalieră a României este un teritoriu relativ extins,
transfrontalieră suprafața totală a județelor acoperite de granițe având o pondere
a României importantă, aceasta reprezentând aprox. 46,15% din suprafața totală
terestră a România. România se învecinează la Nord cu Ucraina, în Est
cu Republica Moldova (graniţa fiind formată în totalitate de Prut), la
Sud cu Bulgaria (mare parte fiind frontieră fluvială, cu Dunărea), în Sud-
Vest cu Serbia iar în Vest cu Ungaria.
Frontierele României se întind pe 3149,9 km, din care 1876 km au
devenit, în 2007, graniţe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova şi
Ucraina), în timp ce cu Marea Neagră, graniţa formată are o lungime de
194 km pe platforma continentală, iar la ţărm 245 km, litoralul românesc
al Mării Negre desfăşurând-se între graniţa cu Ucraina şi cea cu
Bulgaria.
Figura 2.4. Zona de frontieră conform legislaţiei actuale, UAT înscrise în

distanţele de 30, respectiv 50 km (Sursa: Studiile de fundamentare SDTR)
28
Principalele Analiza SWOT – Zone transfrontaliere
diagnostic pentru 1. Prezența unor orașe mari (poli 1. Grad scăzut de modernizare al
zonele de creștere / poli de dezvoltare) cu infrastructurii de transport;
transfrontaliere potențial de arie urbană funcțională 2. Declinul demografic cauzat în
în aceste zone și în proximitatea principal de mobilitatea netă
acestora; negativă;
2. Distribuția relativ echilibrată a 3. Nivel educațional scăzut al
orașelor mici cu potențial de populației din zonele rurale;
polarizare a zonelor profund rurale; 4. Practicarea agriculturii în
3. Existența unor orașe cu special pentru acoperirea nevoilor
potențial de centre de transport de consum ale gospodăriilor (zonele
intermodal; rurale sărace ex. România -
4. Extinderea rețelelor broadband Moldova, România - Bulgaria);
în centrele urbane; 5. Nivel scăzut de dezvoltare și
5. Localizarea unor întreprinderi utilizare al e-government;
inovatoare (România - Ungaria, 6. Lipsa de conexiuni de transport
România - Bulgaria); între regiunile învecinate,
6. Zone rurale cu potențial agricol manifestată îndeosebi la frontiera cu
însemnat generat de condițiile Bulgaria și la frontiera cu Ucraina și
fizico-geografice (extinderea Republica Moldova din cauza
terenului arabil); diferențelor de ordin tehnic și
7. Zona cu potențial piscicol normativ – dar și lipsa conexiunilor
ridicat (ex. Romania -Bulgaria); cu celelalte regiuni mai dezvoltate;
8. Prezența unor sectoare 7. Lipsa facilităților intermodale în
industriale cu valoare adăugată punctele de conexiune a sistemelor
ridicată (automotive – Dolj, Timiș, feroviare din România și țările
Arad); învecinate;
9. Prezența unor parcuri 8. Vulnerabilitate ridicată la
industriale; schimbările climatice (conform
10. Existența unor intervenții studiilor ESPON);
consistente prin numărul de proiecte 9. Degradarea infrastructurii
implementate în care entități din portuare și feroviare;
România sunt promotori în perioada 10. Absența unor terminale necesare
2007-2013; dezvoltării transportului intermodal;
11. Creșterea ușoară a suprafețelor 11. Valori multianuale ridicate ale
împădurite în ultimii ani; mortalității infantile (mediul rural);
12. Ameliorarea recentă a 12. Conectarea insuficientă a
capacității autorităților de prevenire Dunării cu celelalte sisteme de
a efectelor inundațiilor; transport la nivel european;
13. Costul redus al forței de muncă 13. Lipsa locurilor de muncă în
comparativ cu alte state membre ale activități non-agricole (România -
Uniunii Europene; Bulgaria, Romania - Moldova);
14. Potențial turistic însemnat (în 14. Productivitate scăzută a muncii;
special România - Serbia, România 15. Competitivitate scăzută a
- Bulgaria, Marea Neagră); activităților agricole.
15. Resurse importante de apă
(Dunărea);
16. Prezența mai multor sisteme de
transport: rutier, naval, feroviar și
aerian.
1. Îmbunătățirea relațiilor inter- 1. Accentuarea declinului
statale este evidentă între România demografic și a fenomenului de
și îmbătrânire demografică;
29
Tratatelor de bază pentru înțelegere, 2. Mobilitatea forței de muncă
cooperare și bună vecinatate; calificate în statele UE dezvoltate;
2. Acorduri politice au fost 3. Restricționarea circulației
semnate între autoritățile locale de-a transfrontaliere a persoanelor și a
lungul frontierei, aceste conducând bunurilor prin procedurile de
la intensificarea contactelor centralizare și birocratice de stat
transfrontaliere și a schimburilor; pentru călătoriile transfrontaliere și
3. Tendința de intensificare a comerț;
legăturilor de cooperare de afaceri 4. Nepotrivirile de competențe și
în ultimii ani; responsabilități pentru
4. Crearea de euroregiuni ce au organizațiile/instituțiile implicate în
oferit un cadru pentru creșterea cooperarea transfrontalieră;
cooperării transfrontaliere între 5. Riscurile naturale (secetă,
autoritățile locale, guvernele inundații, etc.);
regionale, precum și ONG-uri; 6. Riscurile de poluare
5. Reţelele trans-europene care transfrontalieră;
traversează zonele transfrontaliere; 7. Lipsa de informare și implicare
6. Potențialul navigabil al Dunării a populației în prevenirea riscurilor;
(coridor TEN-T); 8. Birocrația și lipsa armonizării
7. Existența minorităților etnice de normelor tehnice, a sistemelor
pe ambele părți ale unor frontiere; investiționale, cât și implementarea
8. Posibilități de navetism (Ro- politicilor publice regionale/
Hu); naţionale eligibile pentru proiecte de
9. Condiții favorabile pentru cooperare teritorială europeană;
producția energiilor regenerabile; 9. Complexitatea cadrului
10. Strategia Uniunii Europene normativ de cooperare/diferențele
pentru Regiunea Dunării; față de cadrul normativ aplicabil la
11. Noul proiect de pod România- frontierele interioare UE;
Bulgaria; 10. Absența cooperării dintre
12. Crearea de infrastructură de institutele de R&D și mediul de
afaceri comună; afaceri.
13. Elaborarea unor strategii
comune de dezvoltare la diferite
niveluri administrative.

1. Prezentați zona transfrontalieră a României.
2.4 Zone montane

Zone montane Zonele montane reprezintă un mediu cu trăsături specifice. Zonele
de munte se caracterizează prin handicapuri naturale şi sociale
semnificative, care antrenează eforturi mai mari, cu restricţii în
exercitarea unor activităţi economice, cu limitarea posibilităţilor de
utilizare a terenurilor şi o creştere importantă a costurilor lucrărilor
datorită altitudinii, pantelor sau condiţiilor climatice cu perioade de
vegetaţie mai reduse. Motivul pentru care zonele montane sunt
30
considerate zone cu un specific aparte care trebuie analizate și
delimitate cu atenție este legat de altitudine și uneori de condițiile
climatice specifice.
Problemele spațiului montan:
a) legate de condițiile fizice specifice: altitudine, climă, relief,
particularitățile solului;
b) izolare, accesibilitate scăzută la unități sanitare, școli, utilități
publice;
c) dezechilibrare a habitatelor naturale prin defrișări necontrolate;
d) îmbătrânirea populației active, scăderea populației prin migrații
generate, în parte, de închiderea unor unități miniere prin pierderea
ocupațiilor tradiționale.
Altitudinea are un rol important în configurarea vieții oamenilor din
aceste spații. Astfel, la peste 1.000 m se întâlnesc sate și cătune
„risipite” cu împrejmuiri largi pentru creșterea animalelor în siguranță
față de viețuitoare sălbatice. Sub 1.000 m se află însă condiții favorabile
vieții și activității oamenilor ceea ce face ca o mare concentrare de
așezări să se înregistreze în spațiul montan din depresiuni, de pe văi etc.
Figura 2.5. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, PNDR 2014-

2020 și alte adaptări (Sursa: analiza MLPDA)
Zona montană a Zona montană a României constituie un teritoriu de interes naţional

României special economic, social şi de mediu. Plafonul maxim al așezărilor
permanente în Carpați este marcat de localitățile Fundata (satul
component Fundăţica are case ce ajung la 1820 m) în culoarul Rucar-
Bran-Dragoslavele din Carpații Meridionali și Moldova-Sulita (1360 m)
în nordul Obcinei Mestecanișului. Este vorba de locuințe izolate ale
acestor așezări care sunt însă locuite permanent.
Zona montană are o densitate a populației mai mică în raport cu
restul țării, astfel că aici se găsesc cele mai bine conservate regiuni.
Totodată densitățile cele mai mari (peste 100 loc/km 2) sunt legate în
primul rând de ariile depresionare și de prezența unor orașe mari (Valea
Jiului, Baia Mare, Hunedoara, Resița, Depresiunea Brașov, Văile
Prahovei, Trotușului și Bistriței). Densitățile cele mai reduse (sub 50
31
loc/km2) reprezintă o mare parte din spațiul carpatic și caracterizează
ariile locuite temporar cu folosința pastorală, forestieră sau turistică.
Oraşele din Carpați sunt localizate pe văi, în depresiuni, în areale cu
resurse de subsol (Petroşani, Hunedoara, Reşiţa etc.) și cu izvoare
minerale, în apropierea trecătorilor şi de-a lungul căilor de circulaţie
transcarpatică (Braşov, Deva etc.). În Carpați domină numeric oraşele
mici și foarte mici, majoritatea apărute ca urmare a dezvoltării unei
industrii de tip monoindustrial, sau care au o singură funcţie importantă
(extractivă, turistică, de transport). Aşezările rurale reprezintă peste
9/10 din numărul total al aşezărilor din Carpați. Din punct de vedere al
numărului de locuitori, predomină satele care au sub 1500 de locuitori.
În Carpați se află 12 dintre cele 13 parcuri naționale și 9 din cele 14
parcuri naturale din țară. Cele mai multe dintre acestea protejează
habitate montane și alpine, specii endemice, regiuni de mare diversitate
floristică, faunistică sau peisagistică. Atracțiile turistice naturale sunt
legate în special de ariile protejate, la nivelul cărora activităţile turistice
pot varia de la drumeţii montane până la plimbări de agrement și
sporturi de iarnă.
Principalele
elemente de
diagnostic
pentru zonele
montane
32
Analiza SWOT – Zone montane
Puncte tari Puncte slabe
1. Relieful diversificat - potenţial 1. Condiții restrictive de trai în
natural uriaș; anumite zone (altitudine,
2. Prezența unor arii de populare microrelief, climă, sol);
străveche; 2. Declin demografic constant și
3. Aproape 50% din populație se îmbătrânirea populației;
află în mediul urban; 3. Reducerea populației școlare;
4. Suprafețe extinse de pajiști 4. Slabe conexiuni transcarpatice
naturale; rutiere și feroviare;
5. Creșterea numărului de unități 5. Existența unui număr mare de
de cazare (pensiuni turistice și așezări mici izolate (ex. Munții
agroturistice); Apuseni) fără acces la transport
6. Creșterea numărului de turiști în public;
ultimii ani; 6. Acces redus la rețele de
7. Posibilităţi extrem de variate alimentare cu apă, canalizare /
pentru turism – rural, istoric, epurare, gaze naturale;
cultural, sportiv; 7. Număr insuficient de unități de
8. Prezența barajelor și a procesare pentru produsele agricole;
centralelor hidroenergetice (pe 8. Degradarea infrastructurii
Bistriţa, Buzău, Argeş, Lotru, Sadu, turistice (marcaje, indicatoare) și a
Râu Mare, Someş etc); rețelei de cabane și refugii montane;
9. Includerea a 57% din suprafața 9. Număr redus de centre de
zonei montane în cadrul siturilor informare privind turismul montan;
Natura 2000; 10. Predominarea unităţilor de
10. Existența unui număr însemnat cazare de confort redus (1 sau 2
de monumente istorice (amplasate stele);
în peste 650 localități); 11. Infrastructură de acces (rutieră
11. Prezența izvoarelor minerale de și feroviară) deficitară către
diferite categorii (depresiunea obiective turistice;
Maramureș, Munții Rodnei, 12. Subdimensionarea dotărilor
Baraolt, Bodoc, Cernei etc). pentru practicarea sporturilor de
iarnă;
13. Scăderea constantă a duratei
medii a sejurului în staţiunile
montane în ultimii 15 ani;
14. Lipsa semnalului GSM în
anumite zone;
15. Absența învățământului
profesional cu profil de agricultură
montană.
1. Exploatarea potenţialului pentru 1. Abandonul școlar al copiilor
sporturi extreme; (accesibilitate redusă a unităților
2. Potențial hidronergetic ridicat; școlare);
3. Programele de facilitare a 2. Lipsa controlului asupra
accesului la TIC pentru respectării regulilor în ariile
comunităţile dezavantajate din naturale protejate;
punctul de vedere al cunoaşterii 3. Absența planurilor de
prin telecentre (Ministerul pentru management pentru ariile protejate;
Societatea Informațională); 4. Creșterea alarmantă a tăierilor
4. Existența tradițiilor legate de ilegale de pădure;
producerea și procesarea produselor 5. Braconajul / suprapășunatul;
agricole cu specific montan; 6. Degradarea constantă a calității
5. Conservarea unor zone pășunilor și fânețelor;
etnofolclorice tradiţionale; 7. Riscul de poluare accidentală a
6. Valorificarea produselor râurilor;
agroalimentare cu înaltă valoare 8. Menținerea sistemelor de
biologică; încălzire a locuințelor bazate pe
7. Posibilități de valorificare a lemne;
produselor nelemnoase din pădurile 9. Accesibilitatea scăzută la
montane (fructe de pădure); piețele de desfacere pentru produse
8. Creșterea numărului de cereri agricole specifice;
(în special din mediul urban și din 10. Pierderea ocupațiilor
afara granițelor) pentru turism în tradiționale.
zone nepoluate și cu activități
tradiționale;
9. Existența zonelor montane
izolate fără alimentare cu energie
electrică precum și a zonelor
turistice montane care prezintă
interes pentru dezvoltarea unor
aplicații în sisteme de energii
regenerabile;
10. Aprobarea documentului
Orientări strategice naționale pentru
dezvoltarea durabilă a zonei
montane defavorizate (2014 - 2020).

1. Care sunt problemele spațiului montan?
33
2.5 Zona costieră
Zona costieră a Litoralul românesc se desfăşoară pe 247,4 km lungime și se
României diferenţiază în două sectoare: unul nordic, jos, deltaic-lagunar şi unul
sudic, mai înalt, cu faleză:
− Sectorul nordic, extins pe 165 km (67 % din litoralul românesc), se
desfăşoară între braţul Musura şi Capul Midia şi se caracterizează prin
procese de acumulare, cu precădere în faţa gurilor Dunării, formând
delte secundare; în apele acestui sector se desfăşoară cea mai mare deltă
din Europa, care, împreună cu complexul lacustru-lagunar Razim-Sinoie,
constituie cea mai mare regiune umedă de pe continent.
− Sectorul sudic, extins pe 80 de km lungime (33 % din litoralul
românesc) se desfăşoară între Capul Midia şi Vama Veche, este înalt (5-
38 m), rectiliniu, cu faleză întreruptă de mici golfuri (lagune și limane),
barațe de cordoane marine: Taşaul, Siutghiol, Techirghiol, Tatlageac,
Mangalia ş.a. În comparaţie cu sectorul nordic, mai puţin populat şi
modificat, acesta suportă un grad mare de încărcătură umană cu
activităţile socio-economice asociate cu modificările legate de porturi
(Midia, Constanţa, Mangalia) și de staţiunile balneomaritime, care
constituie un adevărat lanţ. Portul Constanţa este cel mai mare din
întregul bazin al Mării Negre și are perspective de a deveni foarte
important pe continentul european, graţie amplasării la contactul dintre:
 axa fluvială a Europei pe direcţia nord vest – sud est,
reprezentată de Coridorul TEN–T Rin-Dunăre, a cărui axă
principală este formată de căile navigabile interioare Main și
Dunăre, una dintre principalele axe geostrategice spre care va
gravita viitoarea Europă;
 axa est – vest, care permite accesul imenselor resurse de
hidrocarburi din Bazinul caspic dar şi ţărilor din spaţiul caucazian
prin portul Constanţa către ţările UE.
Figura 2.6. Zona costieră a României, (Sursa: PATZ Zona Costieră a

României)
Zona costieră reprezintă spaţiul geografic care include apele de

coastă de suprafaţă şi subterane, litoralul, terenurile adiacente, inclusiv
apele de suprafaţă şi subterane ale acestora, insulele şi lacurile sărate,
34
zonele umede în contact cu marea, plaja şi faleza. Datorită importanţei
economice a acesteia, întinselor sale habitate naturale protejate
(Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, lacuri şi lagune) şi poziţiei
geografice ca principal coridor de transport (şosele, căi ferate şi căi
navale) la frontiera estică a Europei, zona costieră impune măsuri
concertate de protecţie şi gestionare în vederea dezvoltării durabile.
Platforma continentală a Mării Negre din sectorul românesc
adăposteşte rezerve semnificative de petrol și gaze naturale, care pot
contribui la ameliorarea balanţei energetice a României. Apele Mării
Negre au o faună relativ bogată, remarcându-se, de exemplu prezenţa
sturionilor.
Densitatea medie a populației în zona costieră se situează în jurul
valorii de 100 locuitori/km2, valoarea maximă fiind înregistrată în
municipiul Constanța (peste 2000 loc./km2).
Municipiul Constanța este principalul centru urban care polarizează
zona costieră, fiind urmat de 3 orașe mijlocii (Mangalia, Medgidia,
Năvodari). Predomină însă orașele mici (6) dintre care 4 au o populație
sub 10.000 locuitori (cel mai mic fiind Sulina 3663).
Principalele Analiza SWOT – Zona costieră

diagnostic 1. Concentrarea populației cu 1. Necesitatea de modernizare a
pentru zona precădere în mediul urban; conexiunilor porturilor maritime cu
2. Existența zonei metropolitane hinterlandul;
costieră
Constanța (cu funcții economice 2. Existența unor arii rurale mai
complexe și servicii de importanță puțin dezvoltate la nord de
județeană); Constanța;
3. Evoluția pozitivă a zonei sudice 3. Expansiunea urbană necontrolată;
a litoralului din ultimii ani; 4. Competitivitate redusă a
4. Tendința de creștere a sectorului piscicol marin;
numărului de turiști pe litoral și în 5. Infrastructura rutieră deficitară în
Delta Dunării; nordul zonei costiere;
5. Tendința de diversificare a 6. Densitate scăzută a populației în
ofertei de agrement de pe litoral; localitățile din Delta Dunării;
6. Autostrada București-Constanța; 7. Scăderea numărului populației
7. Modernizarea căii ferate școlare pe fondul declinului
București-Constanța; demografic constant;
8. Situarea aeroporturilor 8. Sezonalitatea activităților
Constanța (Mihail Kogălniceanu) și turistice specifică litoralului (mai-
Tulcea, precum și a Aeroportului septembrie);
Tuzla în proximitatea zonei 9. Slaba reprezentare a şcolilor de
costiere; arte şi meserii și a şcolilor
9. Importanța strategică a portului postliceale;
Constanța; 10. Disparități urban-rural în accesul
10. Valorificarea resurselor de la servicii de sănătate;
hidrocarburi; 11. Dependența exclusivă de
11. Spațiu multietnic; transportul naval a orașului Sulina,
12. Localizarea Clusterului maritim comunelor Crișan, Sfântu Gheorghe,
românesc (sediul la Constanța); etc.;
13. Centrul universitar Constanța; 12. Infrastructură pentru servicii
14. Orașele Eforie și Techirghiol cu culturale slabă, subdimensionată,
statut de stațiuni balneoclimatică/ nediversificată;
balneară (prin Hotărârii de Guvern). 13. Existența unor zone cu deficit de
vegetaţie forestieră.
35
1. Revitalizarea unor tradiții locale 1. Degradarea constantă a
ale minorităților etnice (ex. zona numeroase unități hoteliere în
Deltei) și reinventarea unor tradiții special în sudul litoralului;
locale multiculturale (în sudul 2. Poluarea litoralului și a Deltei
litoralului); precum și procesele de degradare a
2. Canalul Dunăre Marea Neagră; plajei și falezei ţărmul Marii Negre;
3. Menținerea interesului UE 3. Lipsa unor prevederi specifice
pentru dezvoltarea relațiilor clare privind elementele
comerciale prin portul Constanța; componente ale zonei de protecție
4. Utilizarea resurselor la nivelul zonei costiere;
regenerabile de energie eoliană; 4. Concurența dată de produsul
5. Potențial pentru dezvoltarea turistic similar în Bulgaria, Croaţia
acvaculturii ecologice; şi Slovenia şi alte ţări din zonă;
6. Potențial pentru agrement 5. Supra-exploatarea resurselor
nautic și pescuit sportiv; piscicole;
7. Recunoaştere internaţională a 6. Mobilitatea forței de muncă în
valorilor de patrimoniu existente în afara țării;
Delta Dunării; 7. Declinul unor ramuri
8. Investițiile private în turism și industriale la nivelul orașelor
servicii conexe; componente zonei;
9. Programul de cooperare 8. Efectele nocive ale schimbărilor
transfrontalieră România-Bulgaria; climatice asupra zonei costiere
10. Programul ENPI de cooperare (secete frecvente și prelungite,
transfrontalieră în Bazinul Mării aridizare);
Negre 2007-2013; 9. Afectarea infrastructurii
11. Strategia UE privind bazinul portuare și a conditiilor de transport
maritim al Mării Negre; fluvial ca urmare a modificarii
12. Politica maritimă integrată a regimului de curgere a Dunării și
UE; intensității crescute a evenimentelor
13. Masterplanul Protecția și meteorologice extreme;
reabilitatea zonei costiere; 10. Risc ridicat al celor două
14. Fondurile europene pentru companii foarte mari din industria
refacerea plajelor; petrolieră și industria mijloacelor de
15. Proiectul „Sistem integrat transport (Constanța și Năvodari)
pentru gestionarea deșeurilor din ale căror performanțe economice
localitățile din Delta Dunării; trebuie monitorizate;
16. Promovarea turismului pentru 11. Lipsa informării cu privire la
sănătate. ofertele și potențialul litoralului
românesc;
12. Nerespectarea prevederilor
privind regimul construcțiilor pe
litoral.

1. Cum se definește zona costieră?
36
În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.
rezumat

1. Cum se stabilește zonificarea teritoriului național?

2. Prezentați pe scurt zonele cu specific geografic pentru teritoriului
național?
Răspuns 2.1
1. O zonă urbană este o zonă caracterizată printr-o densitate mare a
populației, în comparație cu zonele înconjurătoare. Zonele urbane pot fi
orașe, orășele sau conurbații. Zonele urbane sunt create și dezvoltate de
progresul de urbanizare.
Răspuns 2.2
1. Zonele rurale sunt regiuni din afara așezărilor urbane. Acestea sunt
caracterizate prin faptul că au o populație redusă față de cea din mediul
urban, iar locuitorii lucrează adesea pământul.
Răspuns 2.3
1. Zona transfrontalieră a României este un teritoriu relativ extins,
suprafața totală a județelor acoperite de granițe având o pondere
importantă, aceasta reprezentând aprox. 46,15% din suprafața totală
terestră a România. România se învecinează la Nord cu Ucraina, în Est
cu Republica Moldova, la Sud cu Bulgaria, în Sud-Vest cu Serbia iar în
Vest cu Ungaria. Frontierele României se întind pe 3149,9 km.
Răspuns 2.4
1. Problemele spațiului montan sunt:
a) legate de condițiile fizice specifice: altitudine, climă, relief,
particularitățile solului;
b) izolare, accesibilitate scăzută la unități sanitare, școli, utilități publice;
c) dezechilibrare a habitatelor naturale prin defrișări necontrolate;
d) îmbătrânirea populației active, scăderea populației prin migrații
generate, în parte, de închiderea unor unități miniere prin pierderea
ocupațiilor tradiționale.
Răspuns 2.5
1. Zona costieră reprezintă spaţiul geografic care include apele de coastă
de suprafaţă şi subterane, litoralul, terenurile adiacente, inclusiv apele de
suprafaţă şi subterane ale acestora, insulele şi lacurile sărate, zonele
umede în contact cu marea, plaja şi faleza.
37
1. Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, 05.10.2016,

http://www.sdtr.ro/44/Strategie, pp. 54-96
38
Documente strategice şi proiecte de dezvoltare teritorială
DOCUMENTE STRATEGICE ŞI PROIECTE DE

DEZVOLTARE TERITORIALĂ
Cuprins Pagina

3.1 Strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării..............................................40
3.2 MARSPLAN - Planul maritim spațial comun pentru Marea Neagră................................41
3.3 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR)..................................................43
3.4 Observator Teritorial........................................................................................................44
39
 Cunoaşterea principalelor documente strategice de planificare

teritorială;
 Familiarizarea cu principalele proiecte de dezvoltare teritorială.
3.1 Strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării

Cadrul legislativ Componentele proiectului
40
Obiectivele
proiectului
Strategia Dunării și implementarea acesteia printr-o Investiție Teritorială Integrată”,
integrată de finanțat din Programul Operațional Asistență Tehnică.
dezvoltare Principalele obiective ale proiectului sunt realizarea unei Strategii
durabilă a Deltei integrate de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării şi recomandarea de
Dunării a fost mecanisme instituţionale pentru implementarea instrumentului Investiţii
aprobată prin Teritoriale Integrate în perioada 2014-2020.
Hotărârea Proiectul este împărțit în 4 componente, rezultatele prevăzute fiind
Guvernului nr. următoarele:
602/2016, Componenta 1: Analiză diagnostic și viziune asupra teritoriului Deltei
publicată în Dunării
Monitorul  Raport al diagnozei teritoriale;
Oficial nr.  Atelier de lucru pentru consultarea actorilor relevanţi;
789/07.10.2016.
Figura 5.1.
Structura
actuală de
funcționare
a regiunii
Delta
Dunării
Strategia
integrată de
dezvoltare
durabilă a
Deltei Dunării
este un
document
strategic care
orientează
dezvoltarea
regiunii Deltei
Dunării. Acest
document este
elaborat de
Ministerul
Dezvoltării
Regionale,
Administrației
Publice şi
Fondurilor
Europene cu
expertiză externă
din partea Băncii
Mondiale,
contractată în
cadrul
proiectului
„Strategie
integrată de
dezvoltare
durabilă a Deltei
 Document cuprinzând viziunea de dezvoltare a Deltei Dunării;
Componenta 2: Strategie integrată de dezvoltare durabilă a Deltei
Dunării
 Analize sectoriale de nevoi pentru dezvoltarea Strategiei;
 Strategia de dezvoltare durabilă integrată;
 2 evenimente de consultare publică (ateliere de lucru);
 Realizarea unei propuneri de ITI Delta Dunării;
 Raport de evaluare strategică de mediu;
 Atelier de consultare privind planul de acţiuni;
 Broşură de popularizare a Strategiei integrate de dezvoltare durabilă
a Deltei Dunării;
 Plan de acţiune final;
 Raport final de consultare publică;
 Conferinţă finală de informare cu privire la rezultatele proiectului.
Componenta 3: Pregătirea punerii în aplicare a abordării integrate
pentru perioada de programare 2014-2020
 Cadrul național metodologic pentru definirea și implementarea
Investițiilor Teritoriale Integrate, cu concentrare pe Delta Dunării;
 Ghid pentru pregătirea proiectelor care vor fi finanțate din ITI;
 Ghid de dezvoltare urbană pentru sprijinirea abordării integrate, în
special în zonele urbane funcționale.
Componenta 4: Aplicarea abordării integrate în Polul de Creştere
Constanţa
 Strategie de implementare a abordării integrate în Polul de Creștere
Constanța.

1. Care sunt obiectivele documentului „Strategia integrată de dezvoltare
durabilă a Deltei Dunării”?
3.2 MARSPLAN - Planul maritim spațial comun pentru Marea Neagră

Scopul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice şi
proiectului Fondurilor Europene coordonează implementarea proiectului „Planul
maritim spațial comun pentru Marea Neagră - zona transfrontalieră
Romania-Bulgaria” (MARSPLAN-BS) al cărui scop este de a contribui
la asigurarea unei abordării comune integrate pentru întreaga arie
transfrontalieră România-Bulgaria a Mării Negre în vederea
implementării în cele două țări a prevederilor Directivei 2014/89/UE a
Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru
amenajarea spațiului maritim (directiva a fost transpusă prin Ordonanța
nr. 18/2016 privind amenajarea spaţiului maritim).
41
Figura 5.2. Harta Mării Negre pentru proiectul MARSPLAN-BS
Obiectivele Proiectul „Planul maritim spațial comun pentru Marea Neagră - zona
proiectului transfrontalieră Romania-Bulgaria” (MARSPLAN-BS) a avut în vedere
următoarele obiective:
 sprijinirea implementării Directivei de planificare maritimă spațială;
 crearea unui cadru instituțional pentru planificarea maritimă spațială
transfrontalieră;
 consolidarea cooperării transfrontaliere și schimbul de informații
dintre România și Bulgaria în subiectele legate de planificarea maritimă;
 crearea unei viziuni și a unor obiective strategice pentru aria Mării
Negre, luând în considerare și interacțiunea dintre teritoriu și mare;
 elaborarea planului spațial maritim pentru aria transfrontalieră
România-Bulgaria indentificată Mangalia – Șabla;
 contribuția la diseminarea largă a infomațiilor privind palnificarea
spațială maritimă, Marea Neagră și bunele practici către toți actorii
relevanți.
Partenerii Parteneriatul proiectului condus de către Ministerul Dezvoltării
proiectului Regionale, Administrației Publice şi Fondurilor Europene a fost format
din 10 instituții principale din România și Bulgaria relevante pentru
implementarea directivei de planificare maritimă spațială din punct de
vedere al atribuțiilor și rolul acestora în domeniul planificării spațiale, al
transportului (incluzând navigarea), al protejării mediului și al
managementului zonelor costiere integrate: Ministerul Dezvoltării
Regionale și Lucrărilor Publice – Bulgaria, Ministerul Mediului, Apelor
și Pădurilor – România, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare
Marină „Grigore Antipa” – România, Institutul Național de Cercetare şi
Dezvoltare „Delta Dunării” – România, Institutul Național de Cercetare
– Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă
„URBAN-INCERC” – România, Universitatea Ovidius din Constanța –
România, Institutul de Oceanologie – Academia de Științe a Bulgariei –
Bulgaria, Agenția Executivă Administrare Maritimă – Bulgaria,
Compania Națională de Porturi – Bulgaria.
MARSPLAN- În luna iulie 2019 a început derularea proiectului MARSPLAN-BS II
BS II ale cărui principale activități sunt legate de elaborarea planurilor de
amenajare a spațiului maritim din Bulgaria și România, pe baza
informațiilor și a datelor GIS actualizate, și pe baza rezultatelor primului
proiect MARSPLAN-BS; Dezvoltarea strategiei comune a MSP pentru
zona transfrontalieră a Bulgariei și României, abordând, de asemenea,
conceptul de interacțiuni terestre-marine (LSI) și conceptul de utilizare
42
multiplă (MU); asigurarea participării active a părților interesate la
procesul național și transfrontalier privind MSP și la schimbul de bune
practici privind Marea Neagră în Bulgaria și România.
Partenerii Parteneriatul proiectului este condus de către Ministerul Dezvoltării
proiectului Regionale și Lucrărilor Publice (MRDPW) din Bulgaria este format din
8 instituții principale din România și Bulgaria: Ministerul Lucrărilor
Publice, Dezvoltării și Administrației (MRDPA) din România, Centrul
Național de Dezvoltare Regională (NCRD), Bulgaria, Institutul Național
de Cercetare și Dezvoltare Marină „GrigoreAntipa” (NIMRD), România,
Centrul de Studii Costiere și Marine (CCMS), Bulgaria, Institutul
Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Geologie Marină și
Geoecologie (GeoEcoMar), România, Universitatea Ovidius din
Constanța (OUC), România, cademia Navală „Nikola Vaptsarov”
(NVNA), Bulgaria.
Obiectivele Obiectivele principale ale proiectului sunt:
proiectului • Susținerea activității coerente privind amenajarea spațiului maritim,
intersectoriale (MSP) în Bulgaria și România, conform Directivei
2014/89 / UE privind MSP și stabilirea un mecanism de durată pentru
cooperarea transfrontalieră în bazinul Mării Negre cu MSP;
• Sprijin pentru consolidarea capacității și sprijinirea autorităților
competente din Bulgaria și România pentru implementarea MSP,
precum și la dezvoltarea planurilor naționale pe baza rezultatelor
primului proiect MARSPLAN-BS (2015-2018).

1. Care este scopul proiectului MARSPLAN-BS?
3.3 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR)

Scop Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul
programatic pe termen lung prin care este conturată viziunea de
dezvoltare a teritoriului național pentru orizontul de timp 2035 și sunt
stabilite obiective de dezvoltare, măsuri, acțiuni și proiecte concrete la
nivel teritorial.
Purtând subtitlul România policentrică 2035, strategia este rezultatul
unui amplu demers instituțional și de cercetare derulat de Ministerul
Dezvoltării Regionale, Administrației Publice şi Fondurilor Europene în
perioada 2012-2014 pentru fundamentarea și elaborarea sa.
Obiective Plecând de la realitățile teritoriale, Strategia de dezvoltare teritorială a
României reprezintă exercitiul de planificare a dezvoltării teritoriului
național, pentru orizontul de timp 2035, furnizând răspunsuri la
umătoarel  Care sunt măsurile și proiectele ce contribuie la creșterea capacității
e întrebări teritoriului național de a genera creștere economică și, implicit, de a
cheie: menține și atrage o forță de muncă inovativă?
43
 Care sunt zonele de la nivelul teritoriului ce necesită intervenții
specifice pentru valorificarea sau protecția capitalului natural și
construit?
 Cum poate fi asigurat echilibrul între politicile economice, de mediu
și culturale, în vederea planificării coerente a procesului de dezvoltare,
precum și de a conserva identitatea teritoriului național?
SDTR va reprezenta, după aprobarea versiunii finale, documentul
care stă la baza întregului sistem de planificare spațială (amenajarea
teritoriului și urbanism) la nivel național și va fundamenta:
 documentele strategice de nivel regional, județean și local (strategii
de dezvoltare teritorială, planuri de amenajarea teritoriului, planuri de
dezvoltare regională)
 documentațiile operationale (planuri de urbanism)
 alte strategii de dezvoltare de la nivel național cu relevanță și impact
teritorial.

1. La ce se referă Strategia de dezvoltare teritorială a României?
3.4 Observator Teritorial

Scop Necesitatea cunoaşterii caracteristicilor teritoriului şi a nevoii de
monitorizare a impactului teritorial al programelor derulate, în vederea
îmbunătăţirii calităţii şi eficienţei politicilor şi programelor implementate
de către Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(MLPDA) care a iniţiat proiectul Observator Teritorial - instrument
tehnic informaţional în sprijinul politicilor publice de dezvoltare
teritorială.
Figura 5.3. Hartă - Observatorul Teritorial
Observatorul Teritorial (OT) este o aplicaţie informatică interactivă

care realizează analiza datelor în profil teritorial şi cuantificări ale
Obiective
impactului teritorial al programelor publice în domeniul amenajării
teritoriului, urbanismului, locuirii şi dezvoltării regionale, prin
intermediul unui sistem informațional geografic și al unei baze de date
44
care cuprinde informaţii şi date statistice necesare pentru caracterizarea
unui teritoriu.
Prin analizele realizate în cadrul acestei aplicații se poate evidenţia
dinamica dezvoltării regionale și locale pe întreg teritoriul României.
Sistemul informațional include reprezentări cartografice care permit
urmărirea evoluţiei în timp şi în spaţiu a unui număr mare de indicatori
din domeniile de activitate relevante pentru dezvoltarea teritorială și va
funcționa ca un instrument de monitorizare a Strategiei naţionale de
dezvoltare teritorială a României.
De asemenea, Observatorul Teritorial va integra informațiile cuprinse
în documentațiile de amenajarea teritoriului și urbanism, în special cele
din planurile urbanistice generale, pentru a sprijini autoritățile publice și
toți factorii interesați în fundamentarea deciziilor în procesul de
planificare teritorială.
Observatorul Teritorial facilitează obţinerea de la principalii
furnizori de date și prelucrarea de date statistice și informații spațiale din
categoriile: caracteristici geografice și organizare administrativă,
demografie și populație, locuire, intrastructură și servicii sociale,
dezvoltare economică, amenajarea teritoriului și urbanism. Datele
cuprinse în cadrul sistemului informațional sunt actualizate periodic,
agregate şi prezentate în formă sintetică în hărţi, tabele şi indicatori
statistici.
Aplicația Observator Teritorial, disponibilă are următoarele funcții
Funcţii principale:
principale  geoportal cu informaţii actualizate permanent;
 bază de date care cuprinde indicatori statistici la nivel național,
regional, județean, local;
 instrumente de analiză a datelor teritoriale și de monitorizare a
implementării Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României.
Prin implementarea OT, MLPDA are la dispoziţie o soluţie
geospaţială capabilă să prelucreze un volum mare de informaţii necesare
gestionării eficiente a teritoriului şi care asigură, odată cu dezvoltările
ulterioare de conţinut şi reglementare:
- corelarea şi concentrarea tuturor informaţiilor geospaţiale şi tehnice
necesare gestionării eficiente a politicilor de dezvoltare regională şi
amenajarea teritoriului, dinamici teritoriale, urbanism şi gestiunea
localităţilor, locuire şi locuinţe, lucrări publice;
- stabilirea priorităţilor şi repartizarea corespunzătoare a proiectelor de
interes public;
- suport informaţional în luarea deciziilor;
- optimizarea comunicării cu specialişti, cu consiliile judeţene şi
locale, informaţiile conţinute în cadrul Observatorului Teritorial vor
putea fi vizualizate, interpretate şi raportate.

1. Ce facilitează proiectul Observator Teritorial?
45
În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

1. Justificaţi necesitatea elaborării Strategiei de Dezvoltare Teritorială a

României.
2. Precizați principalele obiective ale proiectului MARSPLAN-BS II.
3. Argumentaţi utilitatea proiectul Observator Teritorial.
Răspuns 3.1
1. Obiectivele documentului sunt realizarea unei Strategii integrate de
dezvoltare durabilă a Deltei Dunării şi recomandarea de mecanisme
instituţionale pentru implementarea instrumentului Investiţii Teritoriale
Integrate în perioada 2014-2020.
Răspuns 3.2
1. Scopul proiectului MARSPLAN-BS este de a contribui la asigurarea
unei abordării comune integrate pentru întreaga arie transfrontalieră
România-Bulgaria a Mării Negre în vederea implementării în cele două
țări a prevederilor Directivei 2014/89/UE de stabilire a unui cadru pentru
amenajarea spațiului maritim.
Răspuns 3.3
1. Strategia de Dezvoltare Teritorială a României este documentul
programatic pe termen lung prin care este conturată viziunea de
dezvoltare a teritoriului național şi care va sta la baza întregului sistem
de planificare spațială (amenajarea teritoriului și urbanism).
Răspuns 3.4
1. Observatorul Teritorial facilitează obţinerea de la principalii furnizori
de date și prelucrarea de date statistice și informații spațiale din
categoriile: caracteristici geografice și organizare administrativă,
demografie și populație, locuire, intrastructură și servicii sociale,
dezvoltare economică, amenajarea teritoriului și urbanism.
46
1. Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor

Europene, http://www.MLPDA.ro/dezvoltare-teritoriala/prezentare-
generala-a-domeniului.
47
Amenajarea teritoriului şi urbanismul pe plan european
AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISMUL PE

PLAN EUROPEAN
Cuprins Pagina

4.1 Documente adoptate pe plan european.............................................................................49
4.2 “EUROCITIES“ – Reţeaua marilor oraşe europene........................................................52
4.3 Agenda Locală 21.............................................................................................................53
48
 Cunoaşterea principalelor documente adoptate pe plan european

privind amenajarea teritoriului;
 Cunoaşterea principalelor documente adoptate pe plan european în
materie de urbanism.
4.1 Documente adoptate pe plan european

 AMENAJAREA TERITORIULUI
Conceptul de amenajare a teritoriului (planificare spaţială /
regională) a fost definit încă din anul 1960 de Adunarea Parlamentară şi
Conferinţa Autorităţilor Locale şi Regionale ale Consiliului Europei
drept “expresie geografică a politicilor economice, sociale, culturale şi
ecologice ale societăţii”.
Factorii de influenţă asupra amenajării teritoriului sunt:
- decidenţii individuali şi instituţionali;
- incertitudinea tuturor studiilor previzionale;
- presiunea pieţei;
- particularităţile sistemelor administrative;
- condiţiile socio-economice şi de mediu diferite.
Obiectivele fundamentale ale amenajării teritoriului pe plan
european sunt:
- dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii;
- mangementul responsabil al resurselor naturale;
- utilizarea raţională a pământului.
Din punct de vedere instituţional, din 1968, la nivelul Consiliului
Europei s-a hotărât organizarea următoarelor structuri: Conferinţa
Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului
ai statelor membre ale Consiliului Europei (CEMAT) – la fiecare 3 ani;
2 seminarii sau conferinţe – în fiecare an şi 2 întâlniri ale Comitetului
Miniştrilor – în fiecare an.
Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat, de-a lungul
timpului, documente fundamentale pentru amenajarea teritoriului
european. După 1991 România a participat constant la Sesiunile
CEMAT prin reprezentanţi ai ministerului responsabil cu amenajarea
teritoriului.
Carta În 1983 a fost adoptată de CEMAT „Carta Europeană a
Europeană a Amenajării Teritoriului” la Torremolinos - Spania care defineşte
Amenajării pentru prima oară obiectivele majore europene care trebuie să stea la
Teritoriului baza politicilor de planificare spaţială, la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi
la organizarea activităţilor de zi cu zi în spaţiul fizic european. Prin
acest teritoriului ca „expresia spaţială ale politicilor economice, sociale,
document culturale şi ecologice a tuturor societăţilor” cu următoarele obiective
se defineşte fundamentale:
amenajarea  Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;
49
 Ameliorarea calităţii vieţii;
 Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;
 Utilizarea raţională a solului.
Principalele coordonate ale Cartei se referă la:
1. Principiile de bază ale politicii de amenajare a teritoriului:
• construirea şi consolidarea unor reţele de localităţi echilibrate şi
descentralizate în teritoriu;
• restructurarea şi fortificarea zonelor deficiente structural şi
stabilirea capacităţii lor de adaptare şi dezvoltare endogenă;
• estimarea condiţiilor de viaţă şi de muncă din zone cu aflux de
resurse şi intensitate diferită a dezvoltării.
2. Obiectivele dezvoltării în profil teritorial a spaţiului comunitar,
actualizate prezentului şi pentru viitor sunt:
• crearea unui spaţiu european unic;
• promovarea unui progres economic, social echilibrat şi durabil;
• diminuarea disparităţilor în dezvoltarea diferitelor regiuni şi a
rămânerii în urmă a celor mai defavorizate zone, inclusiv a zonelor
rurale;
• constituirea şi extinderea reţelelor transeuropene (infrastructurile
pentru transport, telecomunicaţii şi energie);
• conservarea şi protecţia mediului şi ameliorarea calităţii lui;
• utilizarea precaută şi raţională a resurselor naturale;
• asigurarea unei instruiri la nivel înalt.
3. Politicile de amenajare a teritoriului privind integrarea întregului
continent european se concretizează prin:
• susţinerea şi întărirea unui sistem descentralizat, policentric,
ierarhizat pe zone urbane, care concentrează funcţiuni de nivel
european;
• stabilirea de legături suficiente între zonele urbane europene prin
mijloace de comunicaţie adecvate (reţele transeuropene) şi dezvoltarea
unor infrastructuri de transport, eficiente şi bine încadrate mediului
natural, interconectarea modurilor şi nivelurilor diferite de transport
pentru a susţine structura descentralizată a reţelei de localităţi;
• conservarea şi ameliorarea spaţiilor naturale şi integrarea
europeană din punct de vedere ecologic;
• asigurarea resurselor vitale pe termen lung;
• ameliorarea şi promovarea echivalenţei condiţiilor de viaţă, de
muncă şi de mediu între localităţi.
Comisia Europeană a adoptat şi ea un document (la Postdam, în anul
Schema de 1999), intitulat Schema de dezvoltare a spaţiului comunitar (SDEC)
dezvoltare a - Spre o dezvoltare spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii
spaţiului Europene, care venea cu o serie de clarificări referitoare la raporturile
comunitar complexe dintre politicile de dezvoltare şi dimensiunea spaţială a
(SDEC) acestora şi care stabilea principii directoare pentru dezvoltarea
teritorială durabilă a continentului european.
Principalele documente la care România îşi aliniază politicile în
Documentele la materie de amenajare a teritoriului sunt:
care România o Carta Europeană a Amenajării Teritoriului – document al
îşi aliniază
50
politicile în Consiliului Europei, adoptat de cea de a 6-a Conferinţă Europeană a
materie de Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT), care a
amenajare a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983);
teritoriului o Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC) –
Dezvoltarea spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii
Europene - document al Uniunii Europene, adoptat la Consiliul
Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului din
ţările Uniunii Europene – Potsdam, Germania (mai 1999);
o Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a
continentului european – document al Consiliului Europei, adoptat la
Conferinţa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea
Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000);
o Agenda Teritorială Europeană - document al Comisiei Europene
(mai 2007).
 URBANISM
Ghidul În materie de urbanism, Comisia Europeană a lansat “Ghidul
dimensiunii dimensiunii urbane în contextul politicilor comunitare”, instrument
urbane în adresat managerilor urbani şi oricăror altor instituţii relevante în
contextul domeniul dezvoltării urbane. Acesta identifică iniţiativele cu implicaţii
politicilor directe şi indirecte asupra dezvoltării urbane şi furnizează o imagine
comunitare globală a politicilor comunitare aferente perioadei 2007-2013.
În sesiunea plenară anuală a Congresului Autorităţilor Locale şi
Carta Urbană Regionale din Europa (CLRAE) (17-19 martie 1992, Strasbourg) a
Europeană fost adoptată Carta Urbană Europeană.
Aceasta includea Declaraţia Europeană a Drepturilor Urbane şi
prevedea principiile dezvoltării oraşelor din Europa. Potrivit acestei
declaraţii, considerând că exercitarea următoarelor drepturi trebuie să se
bazeze pe solidaritatea şi responsabilitatea cetăţenilor, implicând o
egală acceptare a îndatoririlor, cetăţenii oraşelor europene au dreptul la:
1. Securitate;
2. Un mediu sănătos şi nepoluat;
3. Locuri de muncă;
4. Locuire;
5. Mobilitate;
6. Sport şi divertisment;
7. Cultură;
8. Integrare multiculturală;
9. Bună calitate arhitecturală şi a ambianţei fizice;
10. Armonizarea funcţiunilor;
11. Participare;
12. Dezvoltare economică;
13. Dezvoltare durabilă;
14. Servicii şi bunuri;
15. Bogăţie naturală şi resurse;
16. Împlinire personală;
17. Colaborare inter-municipală;
18. Structuri şi mecanisme financiare;
19. Egalitate.
În urma evoluţiei viziunilor internaţionale şi europene asupra căilor
51
şi modalităţilor de dezvoltare în general şi, în special, de dezvoltare a
aşezărilor umane, prin apariţia a noi concepte şi obiective strategice,
precum şi prin elaborarea a noi principii, Carta Urbană Europeană a fost
reluată în dezbatere, în cadrul Conferinţei Internaţionale organizată la
Sofia (Bulgaria), în perioada 16 – 17 mai 2002, de către Congresul
Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CLRAE), împreună cu
oraşul Sofia şi Asociaţia Naţională a Municipalităţilor din Bulgaria.

1. Care sunt obiectivele fundamentale ale amenajării teritoriului pe plan
european?
4.2 “EUROCITIES“ – Reţeaua marilor oraşe europene

“EUROCITIES“ – Reţeaua marilor oraşe europene, înfiinţată în anul
1986 şi care astăzi reuneşte 135 dintre cele mai mari orașe din Europa și
peste 45 de orașe partenere, care guvernează 130 de milioane de
cetățeni din 39 de țări din Uniunea Europeană.
Scop Aceasta s-a angajat într-un dialog susţinut cu instituţiile europene,
cu privire la o gamă largă de politici care afectează aceste oraşe:
 dezvoltarea economică;
 mediul;
 transport şi mobilitate;
 probleme sociale;
 cultură;
 informaţia şi societatea bazată pe cunoaştere;
 servicii de interes general.
Obiective Obiectivele strategice, propuse de EUROCITIES în documentul
strategice “Lucrând împreună pentru o mai bună calitate a vieţii pentru toţi“,
vizează schimbări pe termen lung, grupate în cinci mari dimensiuni de
politici urbane:
1. Dimensiunea Socială: "Mari oraşe INCLUZIVE"
• Promovarea acţiunii de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale;
• Promovarea oportunităţilor egale pentru toţi, respectând diversitatea;
• Asigurarea drepturilor pentru toţi la Societatea Informaţională şi
Bazată pe Cunoaştere;
2. Dimensiunea Economică: "Mari oraşe PROSPERE"
• Promovarea dezvoltării economice urbane durabile;
• Promovarea constituirii de noi oportunităţi de angajare;
• Promovarea accesului tuturor la servicii de înaltă calitate;
• Promovarea acţiunii de îmbunătăţire a securităţii urbane;
3. Dimensiunea Mediului: "Mari oraşe DURABILE"
• Promovarea abordărilor integrate pentru planificarea urbană şi a
mediului;
• Promovarea acţiunii de îmbunătăţire a calităţii mediului;
52
• Promovarea reţelelor de transport accesibile, sigure şi integrate;
• Promovarea unor norme de consum responsabile / rezonabile;
4. Dimensiunea Culturală: "Mari oraşe CREATIVE"
• Promovarea recunoaşterii tot mai mare a culturii ca aspect vital al
politicilor publice la toate nivelurile;
• Promovarea accesului la participare şi participarea la cultură pentru
toţi;
5. Dimensiunea Administrării: "PARTICIPARE ŞI COOPERARE"
• Promovarea implicării cetăţeneşti în realizarea şi executarea
politicilor;
• Promovarea şi modernizarea administraţiei publice şi a e-
administraţie;
• Promovarea lucrului în reţele internaţionale şi colaborarea între
marile oraşe.

1. Care sunt politicile care afectează oraşele EUROCITIES?
4.3 Agenda Locală 21

"Agenda 21 "Agenda 21 Locală" este un plan de dezvoltare la nivel local,
Locală" promovat de Organizaţia Naţiunilor Unite în 1992 la Rio de Janeiro, în
cadrul Conferinţei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare.
"Agenda 21 Locală" promovează principiile dezvoltării durabile la
nivelul administraţiilor locale, fiind aplicată în peste 3000 de oraşe din
Europa. Succesul acestui program este condiţionat de participarea
publică a comunităţii locale şi de promovarea dezvoltării
descentralizate, oferind o abordare integrată a problemelor sociale,
economice şi de protecţie a mediului. Implementarea ei trebuie să
conducă la definirea obiectivelor, politicilor şi acţiunilor care să facă
posibilă creşterea bunăstării şi dezvoltarea comunităţii locale.
Capitolul 28 al Agendei 21 face apel către toate comunităţile locale
ca acestea să-şi creeze propria lor agendă, care preia scopurile generale
ale Agendei 21 pentru a le transpune în planuri şi acţiuni concrete
pentru o anumită localitate. Mecanismul de identificare şi soluţionare a
problemelor este reflectat în Planul Strategic de Acţiuni pentru
Dezvoltare Durabilă a localităţii. Acest plan este elaborat cu
participarea nemijlocită a grupurilor majore (ONG-urile, societăţile
comerciale, autorităţile publice locale, instituţiile academice,
sindicatele, etc.). Succesul acestui program este condiţionat de
participarea publică a comunităţii locale şi de promovarea dezvoltării
descentralizate, oferind o abordare integrată a problemelor sociale,
economice şi de protecţie a mediului.
România, ca parte semnatară a Convenţiei de la Rio, s-a angajat să
întreprindă demersuri pentru realizarea acestui document, atât la nivel
naţional, cât şi la nivel local.
53
Principiile Principiile care stau la baza întocmirii acestui document sunt:
programului  Progresul social, condiţionat de recunoaşterea şi admiterea nevoilor
fiecărui individ;
 Protejarea eficientă a mediului;
 Utilizarea raţională a rezervelor naturale;
 Păstrarea unui nivel ridicat de creştere economică şi ocupare a forţei
de muncă.
Avantajele Avantajele Agendei Locale 21 sunt:
programului  Dezvoltare descentralizată;
 Promovarea de proiecte cheie pentru comunitatea locală;
 Asigurarea cadrului pentru finanţarea proiectelor locale de
infrastructură;
 Promovarea parteneriatului public-privat;
 Implicarea tuturor actorilor locali.
Instrumentele Instrumentele programului Agenda Locală 21 sunt:
programului  Strategia Locală de Dezvoltare Durabilă;
 Planul Local de Acţiune;
 Portofoliul de Proiecte Prioritare.
Strategia Locală pentru Dezvoltare Durabilă este un document pe
termen lung, realizat prin efortul administraţiei publice şi prin
implicarea instituţiilor locale. Structura sa poate atinge trei părţi:
• Istoric şi capital natural (cadrul geografic, calitatea factorilor de
mediu);
• Capitalul antropic, situaţia economică a zonei;
• Obiective propuse în vederea dezvoltării localităţii.
Planul Local de Acţiune pentru Dezvoltare Durabilă reprezintă
planificarea reală pe termen mediu şi lung în vederea îndeplinirii
obiectivelor prevăzute în strategia locală. Măsurile respective se
concretizează prin programe şi proiecte.
Portofoliul de Proiecte Prioritare cuprinde acele programe şi
proiecte care răspund la problemele comunităţii locale, şi care pot
conţine indicatorii de implementare, ce urmează a fi realizaţi în viitorul
apropiat.

1. Ce reprezintă programul "Agenda 21 Locală"?


54
1. Care sunt principalele documente la care România îşi aliniază

politicile în materie de amenajare a teritoriului?
2. Prezentați obiectivele strategice propuse de EUROCITIES.
3. Prezentați instrumentele programului Agenda Locală 21.
Răspuns 4.1
1. Obiectivele fundamentale ale amenajării teritoriului pe plan european
sunt:
- dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii;
- mangementul responsabil al resurselor naturale;
- utilizarea raţională a pământului.
Răspuns 4.2
1. Politicile care afectează oraşele EUROCITIES sunt:
− dezvoltarea economică;
− mediul;
− transport şi mobilitate;
− probleme sociale;
− cultură;
− informaţia şi societatea bazată pe cunoaştere;
− servicii de interes general.
Răspuns 4.3
1. Programul "Agenda 21 Locală" este un plan de dezvoltare la nivel
local pentru o dezvoltare durabilă, cu participarea publică a comunităţii
locale.
1. Dincă D., Dumitrică C., Dezvoltare și planificare urbană, Editura

Pro Universitaria, 2010, Bucureşti, pp. 242-250
55
Cadrul general privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
CADRUL GENERAL PRIVIND AMENAJAREA

TERITORIULUI ŞI URBANISMUL
Cuprins Pagina

7.1 Consideraţii generale privind gestionarea spaţială a teritoriului ţării................................57
7.2 Amenajarea teritoriului şi urbanismul...............................................................................58
7.3 Reţeaua naţională de localităţi..........................................................................................59
56
 Familiarizarea cu conceptul de gestionare spaţială a teritoriului;

 Cunoașterea scopului activităților de amenajare a teritoriului și
urbanism;
 Înțelegerea noțiunii de reţea naţională de localităţi.
5.1 Consideraţii generale privind gestionarea spaţială a teritoriului ţării

Teritoriul României constituie spaţiul necesar procesului de
dezvoltare durabilă şi este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază
toţi cetăţenii ţării.
Gestionarea Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate
spaţială a obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul
teritoriului colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile
societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.
Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi
colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru
o utilizare eficientă a teritoriului.
Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului
şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe
de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la
protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la
asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european.
Activitatea de Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie:
amenajare a  globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un
teritoriului ansamblu integrat;
 funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit
bazat pe valori de cultură şi interese comune;
 prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe
termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice,
sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare;
 democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor
ei politici la adoptarea deciziilor.
Activitatea de Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:
urbanism  operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor
planurilor de amenajare a teritoriului;
 integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind
gestionarea teritoriului localităţilor;
 normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor,
definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura,
amenajări şi plantaţii.
Activitate
a de
amenajarea a
teritoriului şi
de urbanism
trebuie să se
desfăşoare cu
respectarea
autonomiei
locale, pe
baza
principiului
parteneriatul
ui,
transparenţei,
descentraliză
rii serviciilor
publice,
participării
populaţiei în
procesul de
luare a
deciziilor,
precum şi al
57
dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente
trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor
viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie.

1. În ce fel este activitatea de gestionare spaţială a teritoriului?
5.2 Amenajarea teritoriului şi urbanismul

Activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism trebuie să se
desfăşoare cu respectarea autonomiei locale pa baza principiilor
parteneriatului, transparenţei, descentralizării, dezvoltării durabile şi
participării la decizie.
Amenajarea teritoriului şi urbanismul au caracter multidisciplinar,
situându-se la confluenţa dintre ştiinţele spaţiale şi cele sociale.
Preocupările în zona amenajării teritoriului şi urbanismului aparţin în
egală măsură geografilor, sociologilor, economiştilor, arhitecţilor,
ecologiştilor, inginerilor de construcţii civile şi reţele, istoricilor,
igieniştilor, antropologilor. O abordare relativ nouă aparţine
specialiştilor în ştiinţe administrative şi celor în ştiinţe politice.
Scopul Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la
activității de nivelul întregului teritoriu al politicilor economice, sociale, ecologice şi
amenajare a culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea
teritoriului echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se
creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre
acestea.
Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul
teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi
integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.
Obiectivele Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:
activității de a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor,
amenajare a cu respectarea specificului acestora;
teritoriului b) îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
c) gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a peisajului, componentă
de bază a patrimoniului natural şi cultural şi a resurselor naturale;
d) utilizarea raţională a teritoriului, prin limitarea extinderii
necontrolate a localităţilor şi conservarea terenurilor agricole fertile,
e) conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.
Scopul Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a
activității de localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt,
urbanism mediu şi lung.
Activitatea de urbanism cuprinde toate localităţile ţării, organizate în
reţea, pe baza ierarhizării şi distribuţiei echilibrate a acestora în
teritoriu. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu
administrativ al oraşelor şi comunelor sau zone din acestea.
58
Urbanismul urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a
localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu
aspiraţiile locuitorilor.
Obiectivele Principalele obiective ale activităţii de urbanism sunt următoarele:
activității de a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea
urbanism disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii
publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii;
b) crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor,
vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap;
c) utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice
adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;
d) protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi
natural;
e) asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localităţile urbane şi rurale;
f) protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.
Activităţile principale de amenajare a teritoriului şi de urbanism
constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu naţional a
strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil
spaţial, precum şi urmărirea aplicării acestora în conformitate cu
documentaţiile de specialitate legal aprobate.
Strategiile, politicile şi programele de dezvoltare durabilă în profil
teritorial, se fundamentează pe Strategia de dezvoltare teritorială a
României.

1. Care este scopul activității de amenajare a teritoriului?
2. Care este scopul activității de urbanism?
5.3 Reţeaua naţională de localităţi

Reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi
din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri.
Ierarhizarea Potrivit Legii 351/2001, ierarhizarea localităţilor pe ranguri este
localităţilor pe următoarea:
ranguri a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială
la nivel european;
c) rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu
rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III - e) rangul IV - sate reşedinţă de comună;
oraşe; f) rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând
59
municipiilor şi oraşelor.
Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege, la
propunerea consiliilor locale, cu consultarea populaţiei prin referendum
şi a instituţiilor implicate, în condiţiile legii, cu respectarea principalilor
indicatori cantitativi şi calitativi minimali.
Principalii indicatori, elementele şi nivelurile de dotare prevăzute de
lege pentru ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale vor sta la baza
criteriilor de stabilire a impozitelor şi taxelor.
În zonele lipsite de oraşe pe o rază de 25-30 km Guvernul, cu
participarea autorităţilor administraţiei publice locale, va acţiona în
mod prioritar pentru:
a) modernizarea unor localităţi rurale cu rol de servire în zona de
influenţă;
b) declararea de noi oraşe, promovând programe speciale de
coparticipare la susţinerea financiară a dezvoltării instituţionale,
necesare în vederea înfiinţării acestor noi oraşe.
Măsuri pentru În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei
dezvoltarea României şi a municipiilor de rangul I unităţile administrativ-teritoriale
teritoriului de bază din aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în
scopul înfiinţării de zone metropolitane aferente spaţiului urban.
Asocierea contribuie la întărirea complementarităţilor între aceste
unităţi şi factorii de decizie interesaţi în dezvoltarea teritoriului.
În vederea optimizării evoluţiei marilor aglomerări urbane, prin lege
se pot înfiinţa în cadrul acestora zone de dezvoltare. Legea va
prevedea perimetrul, durata de funcţionare, cadrul instituţional de
administrare, precum şi facilităţile acordate.
În vederea protejării elementelor cadrului natural, a prevenirii
extinderii necontrolate a localităţilor urbane şi a asigurării de spaţii de
agrement şi recreare, în planurile urbanistice elaborate şi aprobate
potrivit legii se va prevedea înfiinţarea de centuri sau zone verzi în
jurul Capitalei României şi al municipiilor de rangul I.
Potrivit legislaţiei româneşti incidente în materie, respectiv Legea
nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional – Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, totalul localităţilor
urbane din ţara noastră, ierarhizate pe ranguri, de următoarea:
Rangul Statutul localităţii Numărul de localităţi
0 municipiu, capitală 1
I municipii 11
II municipii 81
III oraşe 172
TOTAL LOCALITĂŢI URBANE: 265
60
1. Care este ierarhizarea localităţilor pe ranguri?


1. Cum trebuie să fie activitatea de amenajare a teritoriului și de

urbanism?
2. Care sunt măsurile pentru dezvoltarea echilibrată a teritoriului?
Răspuns 5.1
1. Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate
obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul
colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile
societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.
Răspuns 5.2
1. Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la
nivelul întregului teritoriu al politicilor economice, sociale, ecologice şi
culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea
echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se
creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre
acestea.
2. Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a
localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt,
mediu şi lung.
Răspuns 5.3
1. Ierarhizarea localităţilor pe ranguri este următoarea:
a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială
la nivel european;
c) rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu
rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III - oraşe;
61
e) rangul IV - sate reşedinţă de comună;
f) rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând
municipiilor şi oraşelor.
1. Minea, E.M., Planificare urbană. Urbanism. Doctrină și

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti,
pp. 100-102
Pro Universitaria, 2010, Bucureşti, pp. 137-140, 172-173
3. Legea nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de
localităţi, cu modificările și completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 408 din 24 iulie 2001
62
Responsabilităţi în materie de amenajare a teritoriului şi urbanism în România
RESPONSABILITĂŢI ÎN MATERIE DE AMENAJARE A

TERITORIULUI ŞI URBANISM ÎN ROMÂNIA
Cuprins Pagina

6.1 Atribuţiile administraţiei publice centrale.........................................................................64
6.2 Atribuţiile administraţiei publice locale............................................................................65
6.3 Structura instituţională de specialitate..............................................................................67
63
 Înțelegerea atribuţiilor administraţiei publice centrale și locale în

materie de urbanism și amenajare a teritoriului.
6.1 Atribuţiile administraţiei publice centrale

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel
naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte, în baza strategiilor
naţionale de dezvoltare, linii directoare, politici sectoriale, programe şi
proiecte prioritare.
Atribuțiile
MLPDA
64
Ministeru dezvoltare teritorială a României şi a politicilor publice în conformitate
l Lucrărilor cu obiectivele acesteia;
Publice, b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional;
Dezvoltării c) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului zonal regional,
și structurat în secţiuni pentru fiecare regiune de dezvoltare, care
Administrați fundamentează planurile de dezvoltare regională;
ei c1) iniţierea şi coordonarea elaborării sau actualizării documentaţiilor
(MLPDA) de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele care cuprind
este monumente istorice înscrise în lista patrimoniului mondial;
autoritatea c2) identificarea, delimitarea şi stabilirea prin hotărâre a Guvernului, cu
administraţie consultarea autorităţii administraţiei publice centrale responsabile din
i publice domeniul mediului, a celei responsabile din domeniul culturii şi
centrale patrimoniului naţional, după caz, precum şi a autorităţilor administraţiei
pentru publice locale, a teritoriilor cu valoare remarcabilă prin caracterul lor de
planificare unicitate şi coerenţă peisageră, teritorii având valoare particulară în
teritorială, materie de arhitectură şi patrimoniu natural sau construit ori fiind
amenajarea mărturii ale modurilor de viaţă, de locuire sau de activitate şi ale
teritoriului şi tradiţiilor industriale, artizanale, agricole ori forestiere;
urbanism, c3) întocmirea de regulamente-cadru de urbanism, arhitectură şi peisaj,
având în care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se detaliază ulterior prin
această planurile urbanistice generale, pentru teritoriile identificate la lit. c2), în
calitate vederea conservării şi punerii în valoare a acestora şi a păstrării
următoarele identităţii locale;
atribuţii: c4) iniţierea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional care
a) elaborare fundamentează din punct de vedere teritorial planurile de dezvoltare
a, sub regională;
coordonarea d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
primului- e) avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de
ministru, a amenajare a teritoriului şi de urbanism;
Strategiei de f) colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale
administraţiei publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de
vedere al amenajării teritoriului şi al urbanismului, a programelor
strategice sectoriale;
g) colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, cu consiliile
judeţene şi consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se
aplică programele guvernamentale, Strategia de dezvoltare teritorială şi
liniile directoare ale acesteia, planurile de amenajarea teritoriului şi
urbanism, la nivel regional, judeţean şi local;
h) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
potrivit competenţelor stabilite prin lege.
În îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării și Administrației (MLPDA) utilizează informaţii de sinteză
la nivel naţional din toate domeniile de activitate economică şi socială.
Celelalte ministere şi organe ale administraşiei publice centrale sunt
obligate să furnizeze acestuia, la cerere, informaţiile necesare pentru
desfăşurarea activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(MLPDA) poate solicita autorităţilor administraţiei publice locale să
elaboreze sau să modifice o documentaţie de urbanism sau de
amenajare a teritoriului, în vederea aprofundării, detalierii sau aplicării
unor prevederi cuprinse în programele strategice sectoriale ale
Guvernului, precum şi pentru respectarea intereselor generale ale
statului.

1. Cine coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism la nivel naţional?
6.2 Atribuţiile administraţiei publice locale

Consiliul Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a
judeţean teritoriului şi de urbanism la nivel judeţean.
Consiliul judeţean stabileşte orientările generale privind amenajarea
teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prin
iniţierea şi aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean şi
zonal. În vederea transpunerii coerente şi uniforme a prevederilor
documentaţiilor de amenajare a teritoriului aprobate la nivelul
localităţilor, acordă asistenţă tehnică de specialitate consiliilor locale.
Consiliul judeţean, prin instituţia arhitectului-şef al judeţului,
asigură:
a) preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a
teritoriului naţional, regional şi zonal, precum şi a investiţiilor prioritare
de interes naţional, regional sau judeţean, în cadrul documentaţiilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative
ale localităţilor din judeţ;
b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a
65
planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes
judeţean;
c) avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului
aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa judeţului.
Atribuțiile Preşedintele consiliului judeţean, prin structura din cadrul
preşedintelui aparatului de specialitate a Consiliului judeţean condusă de arhitectul-
consiliului şef, are următoarele atribuţii în domeniul amenajării teritoriului şi
judeţean urbanismului:
a) asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare teritorială şi
le supune aprobării consiliului judeţean;
b) asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean;
c) propune asocierea, în condiţiile legii, a judeţului cu comunele şi
oraşele interesate şi coordonează elaborarea planurilor de amenajare a
teritoriului zonale;
d) supune aprobării consiliului judeţean, în baza referatului tehnic al
arhitectului-şef, documentaţiile de amenajare a teritoriului;
e) acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor
documentaţiilor de amenajare a teritoriului aprobate.
În activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism consiliile
judeţene sunt sprijinite de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (MLPDA), precum şi de alte ministere şi organe ale
administraţiei publice centrale.
Consiliul judeţean poate solicita consiliilor locale să elaboreze sau
să actualizeze o documentaţie de amenajare a teritoriului sau de
urbanism, în vederea asigurării aplicării unor prevederi cuprinse în
programele de dezvoltare a judeţului; solicitarea se transmite consiliului
local, însoţită de expunerea motivelor care au stat la baza hotărârii
consiliului judeţean şi de termenul fixat pentru elaborarea sau
modificarea documentaţiei.
În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi
al urbanismului consiliul judeţean utilizează informaţii de sinteză la
nivelul judeţului din toate domeniile de activitate economico-socială.
Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale
sunt obligate să furnizeze cu titlu gratuit autorităţilor publice judeţene şi
locale informaţii din domeniile lor de activitate pentru teritoriul
judeţului respectiv, iar consiliile locale sunt obligate să furnizeze
informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a
localităţilor.
Consiliul local Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de
urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi
asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea
programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale
comunei sau oraşului.
Consiliul local cooperează cu consiliul judeţean şi este sprijinit de
acesta în activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Consiliul local cooperează în procesul de întocmire a programului
de dezvoltare urbanistică a localităţilor şi cu instituţii, agenţi economici,
organisme şi organizaţii neguvernamentale de interes naţional, judeţean
sau local.
66
În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi
al urbanismului consiliul local utilizează informaţii din toate domeniile
de activitate economico-socială.
Serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe centrale, agenţii economici, organismele şi organizaţiile
neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea la nivel local au
obligaţia să furnizeze cu titlu gratuit informaţiile necesare în vederea
desfăşurării activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel
local.
Atribuțiile Primarul, respectiv Primarul general al municipiului Bucureşti, prin
primarului structura responsabilă cu urbanismul condusă de arhitectul-şef din
cadrul aparatului de specialitate, are următoarele atribuţii în domeniul
urbanismului:
a) asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare urbană şi
teritorială şi le supune aprobării consiliului local/general;
b) asigură elaborarea planurilor urbanistice aflate în competenţa
autorităţilor publice locale, în conformitate cu prevederile legii;
c) supune aprobării consiliului local, respectiv Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, în baza referatului tehnic al arhitectului-şef,
documentaţiile de urbanism, indiferent de iniţiator;
d) acţionează pentru respectarea şi punerea în practică a prevederilor
documentaţiilor de urbanism aprobate.

1. În ce mod este coordonată activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism la nivel județean?
6.3 Structura instituţională de specialitate

MLPDA Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel
naţional este coordonată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (MLPDA).
ISC Controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, avizate şi
aprobate conform legii, este asigurat de Inspectoratul de Stat în
Construcţii (ISC), precum şi de instituţia arhitectului-şef.
În acest sens, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Inspectoratul de Stat
în Construcţii şi arhitecţii-şefi ai judeţelor colaborează permanent în
vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor cuprinse în documentaţiile
de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
În cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, respectiv
în specialitate al primarului/Primarului general al municipiului Bucureşti se
cadrul organizează şi funcţionează, potrivit legii, structuri de specialitate în
aparatul domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului. În cazul judeţelor şi
ui de municipiilor structura responsabilă
67
se organizează ca direcţie generală sau direcţie, în cazul oraşelor
structura responsabilă se organizează ca direcţie sau serviciu, în cazul
comunelor structura responsabilă se organizează la nivel de
compartiment.
Arhitectul-şef Conducătorul structurii de specialitate din cadrul aparatelor
consiliilor judeţene sau primăriilor are statutul de arhitect-şef şi
reprezintă autoritatea tehnică în domeniul amenajării teritoriului şi
urbanismului din cadrul administraţiei publice judeţene şi locale.
Arhitectul-şef desfăşoară o activitate de interes public, ale cărui
scopuri principale sunt dezvoltarea durabilă a comunităţii, coordonarea
activităţilor de dezvoltare teritorială, amenajarea teritoriului şi
urbanism, protejarea valorilor de patrimoniu şi a calităţii arhitecturale la
nivelul unităţii administrativ-teritoriale.
Structura de specialitate condusă de arhitectul-şef al judeţului, al
municipiului Bucureşti, al municipiului sau al oraşului îndeplineşte
următoarele atribuţii principale:
 iniţiază, coordonează din punct de vedere tehnic elaborarea, avizează
şi propune spre aprobare strategiile de dezvoltare teritorială urbane,
precum şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
 convoacă şi asigură dezbaterea lucrărilor Comisiei tehnice de
amenajare a teritoriului şi urbanism;
 întocmeşte, verifică din punct de vedere tehnic şi propune emiterea
avizelor de oportunitate, a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor
de construire;
 urmăreşte punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare urbană şi a
politicilor urbane, precum şi a documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism;
 asigură gestionarea, evidenţa şi actualizarea documentaţiilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului;
 transmite periodic Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației situaţiile cu privire la evidenţa şi actualizarea
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism;
 organizează şi coordonează constituirea şi dezvoltarea
băncilor/bazelor de date urbane;
 coordonează şi asigură informarea publică şi procesul de dezbatere şi
consultare a publicului în vederea promovării documentaţiilor aflate în
gestiunea sa;
 participă la elaborarea planurile integrate de dezvoltare şi le avizează
din punctul de vedere al conformităţii cu documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi de urbanism legal aprobate;
 avizează proiectele de investiţii publice din punctul de vedere al
conformităţii cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism legal aprobate.
Funcţia de arhitect-şef va fi ocupată, în condiţiile legii, de un
funcţionar public având de regulă formaţia de arhitect sau urbanist
licenţiat al învăţământului superior de lungă durată.
În comune atribuţiile arhitectului-şef vor fi îndeplinite de către un
funcţionar public din aparatul propriu al consiliului local respectiv, cu
atribuţii în domeniu şi pregătit în acest sens.
În activitatea lor, arhitecţii-şefi sunt sprijiniţi de Comisia tehnică de
C.T.A.T.U.
68
amenajare a teritoriului şi urbanism (C.T.A.T.U.), comisie cu rol
consultativ care asigură fundamentarea tehnică de specialitate în
vederea luării deciziilor.
În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea
durabilă locală şi judeţeană, pe lângă fiecare consiliu judeţean, primărie
municipală şi orăşenească, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti,
se poate înfiinţa C.T.A.T.U., organism consultativ cu atribuţii de
avizare, expertiză tehnică şi consultanţă.
C.T.A.T.U. este formată din specialişti din domeniul urbanismului,
arhitecturii, monumentelor istorice, arheologiei, precum şi din domeniul
sociologiei, economiei, geografiei, ingineri constructori, ingineri de
reţele edilitare, transport cu care administraţia publică locală
colaborează pentru desfăşurarea activităţilor de amenajare a teritoriului
şi de urbanism.
Componenţa nominală şi modul de funcţionare ale C.T.A.T.U. sunt
aprobate de consiliul judeţean, consiliul local municipal, orăşenesc,
respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, la
propunerea preşedintelui consiliului judeţean, primarului, respectiv a
primarului general al municipiului Bucureşti, pe baza recomandărilor
asociaţiilor profesionale din domeniul amenajării teritoriului,
urbanismului, construcţiilor, ale instituţiilor de învăţământ superior şi
ale arhitectului-şef.
C.T.A.T.U. fundamentează din punct de vedere tehnic decizia
structurii de specialitate din cadrul autorităţii locale, desemnată să emită
avizul pentru documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism,
precum şi pentru studiile de fundamentare sau cercetări prealabile,
conform competenţelor existente, stabilite prin reglementările în
vigoare.
La şedinţele de avizare ale C.T.A.T.U. nu pot participa la luarea
deciziei membrii care au calitatea de autor al documentaţiilor -
proiectelor, supuse avizării.

1. Cine este conducătorul structurii de specialitate din cadrul
administraţiei publice judeţene şi locale?


69
1. Prezentați organizarea activității de amenajare a teritoriului şi de

urbanism la nivel local.
2. Prezentați Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism
(C.T.A.T.U.).
Răspuns 6.1
1. Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel
naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte, în baza strategiilor
naţionale de dezvoltare, linii directoare, politici sectoriale, programe şi
proiecte prioritare.
Răspuns 6.2
1. Consiliul judeţean stabileşte orientările generale privind amenajarea
teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prin
iniţierea şi aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului judeţean şi
zonal.
Răspuns 6.3
1. Conducătorul structurii de specialitate din cadrul aparatelor
consiliilor judeţene sau primăriilor are statutul de arhitect-şef şi
reprezintă autoritatea tehnică în domeniul amenajării teritoriului şi
urbanismului din cadrul administraţiei publice judeţene şi locale.

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti,
pp. 102-104
3. Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi
70
Documentaţii de amenajare a teritoriului
DOCUMENTAŢII DE AMENAJARE A TERITORIULUI
Cuprins Pagina

7.1 Planul de amenajare a teritoriului naţional........................................................................72
7.2 Planul de amenajare a teritoriului zonal............................................................................73
7.3 Planul de amenajare a teritoriului judeţean.......................................................................73
71
 Familiarizarea cu elementele tehnico-legislative din domeniul

activităţii de amenajare a teritoriului;
 Cunoaşterea şi însuşirea conceptelor şi principiilor de bază ale
activităţii de amenajare a teritoriului.
Conform art. 39 din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu

modificările și completările ulterioare, documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind
propuneri cu caracter director care stabilesc strategiile şi direcţiile principale de evoluţie a
unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate.
Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:
7.1 Planul de amenajare a teritoriului naţional (P.A.T.N.)

P.A.T.N. Are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice
sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării.
Planul de amenajare a teritoriului naţional este compus din secţiuni
specializate.
Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale
secţiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a
teritoriului care le detaliază.
Secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt:
 Căi de comunicaţie
 Ape
 Zone protejate
 Reţeaua de localităţi
 Zone de risc natural
 Turismul
 Dezvoltarea rurală.
Prin lege se pot aproba şi alte secţiuni. Secţiunile în curs de aprobare
sunt:
 Infrastructura pentru educație
 Zone rurale
Documentaţia este constituită din piese scrise şi desenate (planşe,
cartograme, scheme) cu caracter de sinteză.

1. Care sunt secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional?

72
7.2 Planul de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.)
P.A.T.Z. Are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor
probleme specifice ale unor teritorii. Aceste teritorii pot fi:
a) intercomunale sau interorăşeneşti, compuse din unităţi administrativ-
teritoriale de bază, comune şi oraşe;
b) interjudeţene, înglobând părţi din judeţe sau judeţe întregi;
c) regionale, compuse din mai multe judeţe.
Este constituit din piese scrise şi desenate.

1. Care este scopul realizării P.A.T.Z.?
7.3 Planul de amenajare a teritoriului judeţean (P.A.T.J.)

P.A.T.J. Are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de
dezvoltare socioeconomică a judeţului.
Planul de amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de
amenajare a teritoriului naţional, cu Planul de amenajare a teritoriului
zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum şi cu alte
programe de dezvoltare.
Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean devin
obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de
urbanism care le detaliază.
Fiecare judeţ trebuie să deţină Planul de amenajare a teritoriului
judeţean şi să îl reactualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcţie de
politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului.
P.A.T.J., este structurat pe părţi, după cum urmează:
a) partea 1:
• analiza situaţiei existente;
• identificarea elementelor care condiţionează dezvoltarea, cu
evidenţierea problemelor, disfuncţionalităţilor şi tendinţelor;
• identificarea zonelor cu potenţial natural sau cultural;
b) partea a 2-a: diagnostic prospectiv şi general;
c) partea a 3-a: strategia de dezvoltare teritorială a judeţului;
d) partea a 4-a: planul de acţiune pentru implementarea prevederilor
planului - politici publice teritoriale, programe şi proiecte.
P.A.T.J. va include o bază de date geospaţială realizată în format
GIS, pe straturi tematice, în sistem de proiecţie stereografică 1970.

1. Ce reprezintă P.A.T.J.?
73

În loc de
rezumat
1. Prezentați documentaţiile de amenajare a teritoriului.
Răspuns 7.1
1. Secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt:
 Căi de comunicaţie
 Ape
 Zone protejate
 Reţeaua de localităţi
 Zone de risc natural
 Turismul
 Dezvoltarea rurală.
Răspuns 7.2
1. Realizarea P.A.T.Z. are în vedere soluţionarea unor probleme
specifice ale unor teritorii (intercomunale sau interorăşeneşti,
interjudeţene, regionale).
Răspuns 7.3
1. P.A.T.J. are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a
programului de dezvoltare socioeconomică a judeţului.
1. Stan M.I., Dezvoltare și planificare urbană: caiet de seminar,

Editura Muntenia, 2018, Constanţa, pp. 71-85
reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti, p.
105
74
Documentații de urbanism
DOCUMENTAȚII DE PLANIFICARE STRATEGICĂ

TERITORIALĂ
Cuprins Pagina

8.1 Planul de amenajare a teritoriului zonal regional..............................................................76
8.2 Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană / metropolitană...............................77
8.3 Planul de mobilitate urbană..............................................................................................78
75
 Cunoaşterea documentațiilor de planificare strategică teritorială.
8.1 Planul de amenajare a teritoriului zonal regional (P.A.T.Z.R.)

P.A.T.Z.R. Planul de amenajare a teritoriului zonal regional reprezintă
documentul de planificare strategică teritorială, care stabileşte cadrul
general de dezvoltare spaţială pe termen lung, prin care se corelează
investiţiile publice sectoriale în plan teritorial, la nivel regional. Nivelul
regional este stabilit prin Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea
regională în România, cu modificările şi completările ulterioare.
Prevederile P.A.T.Z.R. se corelează cu planurile de dezvoltare
regională, cu secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional, cu
programele guvernamentale sectoriale şi altele asemenea.
Prevederile P.A.T.Z.R. sunt obligatorii pentru documentaţiile de
amenajare a teritoriului de nivel inferior şi pentru documentaţiile de
urbanism, precum şi pentru fundamentarea, din punct de vedere
teritorial, a investiţiilor publice de interes regional.
Prin P.A.T.Z.R. se identifică şi se stabilesc măsuri privind:
a) păstrarea echilibrului între necesităţile de dezvoltare economică şi
socială la nivelul fiecărei regiuni, cu protejarea, utilizarea durabilă şi
valorificarea resurselor disponibile;
b) identificarea oportunităţilor de cooperare între judeţele ce compun
regiunea şi parteneriatele privind dezvoltarea interregională, regională şi
locală;
c) soluţionarea problematicilor identificate privind profilul
socioeconomic şi zonificarea teritoriului, în funcţie de posibilităţile de
dezvoltare pentru teritorii, grupate în zone cu caracteristici comune,
geografice, economice şi/sau de altă natură;
d) corelarea proiectelor amplasate pe teritoriul mai multor judeţe
componente sau care traversează şi regiuni vecine sau părţi ale acestora;
e) structurarea unei reţele policentrice a sistemului de localităţi şi
promovarea cooperării dintre mediul urban-urban, urban-rural şi rural-
rural;
f) asigurarea coeziunii teritoriale şi dezvoltarea echilibrată a regiunilor
din România;
g) identificarea proiectelor cu relevanţă regională.
P.A.T.Z.R. este compus din secţiuni specializate, respectiv: căi de
comunicaţie, apa, zone protejate, reţeaua de localităţi, zone de risc
natural şi tehnologic, turismul, dezvoltarea rurală, infrastructura socială
şi de educaţie.
Pentru fiecare secţiune specializată, P.A.T.Z.R. este structurat după
cum urmează:
76
a) o componentă integrată cu toate regiunile de dezvoltare;
b) câte o componentă detaliată pentru fiecare regiune de dezvoltare.
P.A.T.Z.R. se organizează pe părţi, după cum urmează:
a) partea I:
• analiza situaţiei existente;
• identificarea elementelor care condiţionează dezvoltarea, cu
evidenţierea problemelor, disfuncţionalităţilor şi tendinţelor;
• identificarea peisajelor naturale şi culturale;
b) partea a II-a: diagnosticul prospectiv;
c) partea a III-a: schema de dezvoltare teritorială regională;
d) partea a IV-a: politici publice teritoriale, programe, proiecte.
P.A.T.Z.R. conţine piese scrise şi desenate, pentru toate cele 4 părţi,
părţile desenate fiind întocmite la o scară adecvată reprezentării lizibile a
elementelor studiate şi propuse din teritoriul zonal regional, atât pentru
secţiunea integrată, cât şi pentru secţiunile aferente regiunilor de
dezvoltare.
P.A.T.Z.R. va include o bază de date geospaţială realizată în format
GIS, pe straturi tematice, în sistem de proiecţie stereografică 1970.
Autoritatea administraţiei publice centrale responsabilă cu domeniul
amenajării teritoriului şi urbanismului iniţiază şi coordonează elaborarea
P.A.T.Z.R. şi propune aprobarea acestuia prin hotărâre a Guvernului, în
condiţiile legii.

1. Ce reprezintă P.A.T.Z.R.?
8.2 Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană / metropolitană

În vederea asigurării dezvoltării coerente şi durabile, corelării
priorităţilor de dezvoltare şi eficientizării investiţiilor publice,
valorificării resurselor naturale şi culturale, autorităţile administraţiei
publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul
aglomerărilor urbane şi zonelor metropolitane elaborează strategia de
dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană ca documentaţie
de planificare teritorială integrată pentru fundamentarea planurilor
urbanistice generale.
Această strategie se elaborează în cadrul unui parteneriat format din
reprezentanţi ai consiliului judeţean şi ai autorităţilor administraţiilor
publice locale din oraşul-centru polarizator, împreună cu toate comunele
învecinate, şi, după caz, din reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării
Regionale şi Administrației Publice (MLPDA).
Strategia de dezvoltare teritorială zonală periurbană/ metropolitană se
finanţează de către partenerii asociaţi şi/sau de consiliul judeţean şi se
aprobă de către consiliul judeţean, cu avizul parteneriatului periurban.
Pentru localităţile de rang 1 şi 2, strategia de dezvoltare teritorială
77
zonală periurbană/ metropolitană a teritoriului şi planurile de mobilitate
urbană zonal periurban/metropolitan se iniţiază de către consiliul
judeţean sau de către oraşul-centru polarizator.
În cazul municipiului Bucureşti, iniţierea strategiei de dezvoltare
teritorială zonală periurbană/metropolitană se poate face de către
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu
administraţiile publice locale implicate, şi de către Ministerul Lucrărilor
Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), în condiţiile legii.

1. Care este scopul elaborării Strategiei de dezvoltare teritorială zonală
periurbană/metropolitană?
8.3 Planul de mobilitate urbană (P.M.U.)

P.M.U. Planul de mobilitate urbană reprezintă o documentaţie
complementară strategiei de dezvoltare teritorială periurbană/
metropolitană şi Planului urbanistic general (P.U.G.) şi constituie
instrumentul de planificare strategică teritorială prin care este
corelată dezvoltarea spaţială a localităţilor şi a zonei periurbane/
metropolitane a acestora cu nevoile de mobilitate şi transport ale
persoanelor şi mărfurilor.
P.M.U. are ca ţintă principală îmbunătăţirea accesibilităţii localităţilor
şi a relaţiei între acestea, diversificarea şi utilizarea sustenabilă a
mijloacelor de transport (aerian, acvatic, feroviar, auto, velo, pietonal)
din punct de vedere social, economic şi de mediu, precum şi buna
integrare a diferitelor moduri de mobilitate şi transport.
P.M.U. se adresează tuturor formelor de mobilitate şi transport,
incluzând transportul public şi privat, de marfă şi pasageri, motorizat şi
nemotorizat, în mişcare sau în staţionare.
P.M.U. este realizat pentru unitatea administrativ-teritorială
iniţiatoare şi poate fi realizat şi pentru teritoriul unităţilor administrativ-
teritoriale aflate în zona periurbană sau metropolitană, care este deja
instituită sau care poate fi delimitată printr-un studiu de specialitate.
P.M.U. este corelat în mod direct cu propunerile de dezvoltare
spaţială aferente P.U.G. ale unităţilor administrativ-teritoriale din zona
de studiu, de către echipe de lucru pluridisciplinare ce vor cuprinde
specialişti în domeniul urbanismului atestaţi, precum şi specialişti în
domeniul mobilităţii, traficului şi în domenii conexe dezvoltării urbane.
Procesul de elaborare a P.M.U. va fi structurat în trei etape distincte:
(i) etapa 1 - strategică;
(ii) etapa 2 - operaţională;
(iii) etapa 3 - de monitorizare.
Pe baza referatelor elaborate de către structura de specialitate în
domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului şi de către structura de
78
specialitate în domeniul transportului, P.M.U. se analizează în cadrul
unei şedinţe comune la care participă Comisia tehnică de amenajarea
teritoriului şi urbanism, Comisia de circulaţii/Comisia de siguranţă
rutieră şi fluidizare a traficului, organizate conform Legii la nivelul
primăriilor sau consiliilor judeţene, şi se aprobă de către consiliile locale.
În situaţia în care P.M.U. a fost realizat pe teritoriul unei structuri
asociative a unităţilor administrativ-teritoriale, documentaţia se avizează
de către acestea şi se aprobă de către structura asociativă, dacă are
stabilită această competenţă în statut.
Având în vedere complementaritatea prevederilor din cadrul P.U.G.
şi P.M.U., se recomandă elaborarea lor concomitentă, aplicând o viziune
de dezvoltare integrată la nivelul teritoriului studiat, iar în acest sens
autorităţile publice locale vor organiza grupuri de lucru comune - sau
succesiv atunci când există deja un P.U.G. în vigoare, fiind necesară
preluarea/aplicarea viziunii de dezvoltare propusă prin P.U.G.
Documentul se elaborează în format tipărit (piese scrise şi desenate)
şi în format digital (GIS).
P.M.U. are rolul de planificare şi modelare a mobilităţii în raport cu
nevoile şi priorităţile de dezvoltare spaţială de la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale şi urmăreşte următoarele 5 obiective:
a) îmbunătăţirea eficienţei serviciilor şi infrastructurii de transport;
b) reducerea necesităţilor de transport motorizat, reducerea impactului
asupra mediului şi reducerea consumului de energie pentru activităţile de
transport;
c) asigurarea unui nivel optim de accesibilitate în cadrul localităţii şi în
cadrul zonelor metropolitane/periurbane;
d) asigurarea unui mediu sigur pentru populaţie;
e) asigurarea accesibilităţii tuturor categoriilor de persoane, inclusiv
pentru persoanele cu dizabilităţi.
P.M.U. utilizează măsuri organizaţionale, operaţionale şi de
infrastructură pentru atingerea celor 5 obiective, luând în consideraţie
următoarele arii de intervenţie:
 corelarea modalităţilor de transport cu densitatea urbană;
 crearea unor artere ocolitoare localităţilor şi închiderea inelelor
rutiere principale;
 promovarea şi crearea reţelelor de infrastructuri şi servicii pentru
biciclişti şi pentru trafic nemotorizat;
 reorganizarea arterelor de circulaţie în raport cu cerinţele de trafic, cu
cerinţele transportului public, ale deplasărilor nemotorizate şi cu
exigenţe de calitate a spaţiului urban;
 organizarea staţionării şi a infrastructurilor de staţionare;
 organizarea intermodalităţii şi a polilor de schimb intermodal;
 stabilirea zonelor cu restricţii de circulaţie (limitări ale vitezei,
limitări şi/sau taxări ale accesului, restricţionarea accesului vehiculelor
poluante, prioritate acordată deplasărilor motorizate etc.);
 restructurarea mobilităţii în zonele centrale istorice şi în zona gărilor,
autogărilor şi aerogărilor;
 dezvoltarea reţelelor de transport public;
 valorificarea, utilizarea infrastructurilor de transport abandonate
79
(trasee feroviare dezafectate, zone logistice etc.) şi integrarea acestora în
reţeaua majoră de transport public de la nivelul localităţilor şi al zonelor
periurbane ale acestora pentru asigurarea serviciilor de transport
metropolitan;
 dezvoltarea de politici şi infrastructură pentru a susţine siguranţa
pietonilor;
 îmbunătăţirea condiţiilor pentru transport şi pentru livrarea
mărfurilor, organizarea transportului de mărfuri şi a logisticii urbane;
 utilizarea sistemelor de transport inteligent pentru infrastructura de
transport, de parcare şi pentru transportul public.

1. Ce reprezintă P.M.U.?


1. Prezentați măsurile organizaţionale, operaţionale şi de infrastructură

pentru atingerea celor 5 obiective pe care le urmăreşte P.M.U.
Răspuns 8.1
1. P.A.T.Z.R. reprezintă documentul de planificare strategică teritorială,
care stabileşte cadrul general de dezvoltare spaţială pe termen lung, prin
care se corelează investiţiile publice sectoriale în plan teritorial, la nivel
regional.
Răspuns 8.2
1. Scopul elaborării Strategiei de dezvoltare teritorială zonală
periurbană/metropolitană este asigurarea dezvoltării coerente şi durabile,
corelarea priorităţilor de dezvoltare şi eficientizarea investiţiilor publice,
valorificarea resurselor naturale şi culturale.
Răspuns 8.3
1. P.M.U. reprezintă o documentaţie complementară strategiei de
80
dezvoltare teritorială periurbană/metropolitană şi Planului urbanistic
general (P.U.G.) şi constituie instrumentul de planificare strategică
teritorială prin care este corelată dezvoltarea spaţială a localităţilor şi a
zonei periurbane/metropolitane a acestora cu nevoile de mobilitate şi
transport ale persoanelor şi mărfurilor.

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti, p. 105
4. Ordinul nr. 233 din 26 februarie 2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor
de urbanism (MLPDA), publicat în Monitorul Oficial nr. 199 din 17
martie 2016
81
DOCUMENTAȚII DE URBANISM
Cuprins Pagina

9.1 Planul urbanistic general...................................................................................................83
9.2 Planul urbanistic zonal......................................................................................................85
9.3 Planul urbanistic de detaliu...............................................................................................86
9.4 Regulamentele de urbanism..............................................................................................86
82

Familiarizarea cu elementele tehnico-legislative din domeniul urbanismului;
Cunoaşterea şi însuşirea conceptelor şi principiilor de bază ale activităţii de urbanism;
Dobândirea cunoștințelor fundamentale cu privire la documentaţiile de urbanism.
Documentaţiile de urbanism sunt rezultatul unui proces de planificare urbană

referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existentă şi se
stabilesc obiectivele, acţiunile, procesele şi măsurile de amenajare şi de dezvoltare
durabilă a localităţilor. Documentaţiile de urbanism se elaborează de către colective
interdisciplinare formate din specialişti atestaţi în condiţiile legii.
Documentaţiile de urbanism se referă la localităţile urbane şi rurale şi reglementează
utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Documentaţiile de
urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile
de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.
Documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce
se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor
cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea
certificatelor de urbanism.
Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:
9.1 Planul urbanistic general (P.U.G.)

P.U.G. Are caracter director şi stategic cât şi caracter de reglementare şi
reprezintă principalul instrument de planificare operaţională,
constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de
dezvoltare.
Fiecare unitate administrativ-teritorială trebuie să îşi actualizeze la
maximum 10 ani P.U.G. în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor
sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale.
Reglementări pe Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la
termen scurt nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a) stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul
administrativ al localităţii;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de
circulaţie;
d) delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;
e) modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi
a siturilor arheologice reperate;
g) formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor;
h) precizarea condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor
construite, amenajate şi plantate;
i) zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii,
83
precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea
riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste
zone;
j) zone de risc datorate unor depozitări istorice de deşeuri.
Prevederi pe Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu şi
termen mediu şi lung cu privire la:
lung  evoluţia în perspectivă a localităţii;
 direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;
 traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în
planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean;
 zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii,
precum şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea
riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste
zone;
 lista principalelor proiecte de dezvoltare şi restructurare;
 stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi definitivă
de construire;
 delimitarea zonelor în care se preconizează operaţiuni urbanistice de
regenerare urbană.
Planul urbanistic general se elaborează în baza strategiei de
dezvoltare a localităţii şi se corelează cu bugetul şi programele de
investiţii publice ale localităţii, în vederea implementării prevederilor
obiectivelor de utilitate publică.
Prin Planul urbanistic general se identifică zone pentru care se pot
institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice
zonale sau planuri urbanistice de detaliu şi de la care nu se pot acorda
derogări. Aceste reglementări se formulează cu claritate în
Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
În vederea unei utilizări coerente şi raţionale a teritoriului
localităţilor, zonele cu coeficienţi de utilizare a terenului (CUT) cu
valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general
şi regulamentul local aferent.
Planul urbanistic general pentru intravilan se întocmeşte în format
digital, pe suport grafic, la scări 1/1.000 - 1/5.000, după caz, iar în
format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de
ansamblu al unităţii administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000,
furnizat de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Actualizarea
suportului se poate face de către autorităţile administraţiei publice
locale interesate, cu condiţia avizării acestuia de către oficiile de
cadastru şi publicitate imobiliară, pe baza măsurătorilor sau pe baza
ortofotoplanurilor.
Planul urbanistic general cuprinde piese scrise şi desenate cu privire
la:
a) diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluţiei istorice,
precum şi a previziunilor economice şi demografice, precizând nevoile
identificate în materie de dezvoltare economică, socială şi culturală, de
amenajare a spaţiului, de mediu, locuire, transport, spaţii şi
echipamente publice şi servicii;
b) strategia de dezvoltare spaţială a localităţii;
84
c) regulamentul local de urbanism aferent acestuia;
d) planul de acţiune pentru implementare şi programul de investiţii
publice;
e) planul de mobilitate urbană.

1. Ce reprezintă P.U.G.?
9.2 Planul urbanistic zonal (P.U.Z.)

P.U.Z. Este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică,
prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone
din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau
printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură
corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul
urbanistic general.
Reglementări Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei
referitoare la:
a) organizarea reţelei stradale;
b) organizarea arhitectural-urbanistică în funcţie de caracteristicile
structurii urbane;
c) modul de utilizare a terenurilor;
d) dezvoltarea infrastructurii edilitare;
e) statutul juridic şi circulaţia terenurilor;
f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale
acestora.
Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul:
a) zonelor centrale ale localităţilor;
b) zonelor construite protejate şi de protecţie a monumentelor;
c) zonelor de agrement şi turism;
d) zonelor/parcurilor industriale, tehnologice şi zonelor de servicii;
e) parcelărilor, pentru divizarea în mai mult de 3 parcele;
f) infrastructurii de transport;
g) zonelor supuse restructurării sau regenerării urbane;
h) altor zone stabilite de autorităţile publice locale din localităţi, potrivit
legii.
Delimitarea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice
zonale obligatorii se face de regulă în Planul urbanistic general.
Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului
social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire
la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă,
coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a
terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele
faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile
arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.
85
1. Ce reglementări se stabilesc prin P.U.Z.?
9.3 Planul urbanistic de detaliu (P.U.D.)

P.U.D. Are exclusiv caracter de reglementare specifică pentru o parcelă în
relaţie cu parcelele învecinate. Planul de urbanism nu poate modifica
planurile de nivel superior, ci poate doar detalia modul specific de
construire în raport cu funcţionarea zonei şi cu identitatea arhitecturală
a acesteia, în baza unui studiu de specialitate.
Planul urbanistic de detaliu este instrumentul de proiectare urbană
care reglementează retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale
parcelei, procentul de ocupare a terenului, accesuri auto şi pietonale,
conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului,
designul spaţiilor publice.
Reglementări Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementări cu privire la:
a) asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare;
b) permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite
şi amenajările;
c) relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea;
d) compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor,
amenajărilor şi plantaţiilor;
e) regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor.
Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru
reglementarea amănunţită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic
general sau Planul urbanistic zonal.
Toate restricţiile impuse prin documentaţiile de urbanism legal
aprobate se fac publice de către autorităţile publice locale responsabile
cu aprobarea planului, inclusiv prin publicarea pe site-ul instituţiei.
1. Ce este P.U.D.?
9.4 Regulamentele de urbanism

Regulamentele de urbanism sunt documentaţii cu caracter exclusiv
reglementator. Acestea sunt:
Regulamentul Reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă
general de la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor
urbanism locale de urbanism.
Se aplică în proiectarea şi realizarea tuturor construcţiilor şi
amenajărilor amplasate pe orice categorie de terenuri, atât în intravilan
86
cât şi în extravilan. Acesta include reguli structurate pe secţiuni şi
capitole cu privire la:
− păstrarea integrităţii mediului şi protejarea patrimoniului natural şi
construit, vizându-se terenurile agricole, suprafeţele împădurite,
resursele subsolului, resursele de apă, zonele cu valoare peisagistică şi
naturale protejate, zonele construite protejate;
− siguranţa construcţiilor şi apărarea interesului public, urmărindu-se:
expunerea la riscuri naturale, riscuri tehnologice, asigurarea echipării
edilitare, asigurarea compatibilităţii funcţiunilor, procentul de ocupare a
terenurilor, lucrări de utilitate publică;
− amplasarea şi retragerile minime obligatorii, respectiv orientarea
faţă de punctele cardinale, amplasarea faţă de: drumuri publice, căi
navigabile şi cursuri de apă potenţial navigabile, căi ferate, aeroporturi,
fâşia de protecţie a frontierei, aliniament şi în interiorul parcelei;
− asigurarea acceselor obligatorii, carosabile şi pietonale;
− echiparea tehnico-edilitară, respectiv, racordarea la reţelele publice
de echipare edilitară existente, realizarea de reţele edilitare, regimul
proprietăţii asupra reţelei edilitare;
− forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor, care trebuie să
ţină seama de parcelare, regimul de înălţime, aspectul exterior al
construcţiei;
− amplasarea de parcaje, spaţii verzi şi împrejurimi.
Regulamentul Pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent P.U.G., sau
local de pentru o parte a acesteia, aferent P.U.Z., cuprinde şi detaliază
urbanism prevederile referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor,
precum şi de amplasare, dimensionare şi realizare a volumelor
construite, amenajărilor şi plantaţiilor, materiale şi culori, pe zone, în
conformitate cu caracteristicile arhitectural-urbanistice ale acestora,
stabilite în baza unui studiu de specialitate.
După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi
Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de
urbanism aferente sunt opozabile în justiţie.
Prevederile regulamentelor locale de urbanism sunt diferenţiate
pentru fiecare unitate teritorială de referinţă, zonă şi subzonă a acesteia.

1. Ce reprezintă Regulamentul general de urbanism?


87
1. Cum se definește activitatea de urbanism?

2. La ce fac referire piesele scrise şi desenate cuprinse în P.U.G.?
3. Când este obligatorie elaborarea P.U.Z.?
4. Ce reglementări cuprinde P.U.D.?
Răspuns 9.1
1. P.U.G. reprezintă principalul instrument de planificare operaţională,
constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de
dezvoltare.
Răspuns 9.2
1. Prin P.U.Z. se stabilesc reglementări cu privire la regimul de
construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de
utilizare a terenului, procentul de ocupare a terenului, retragerea
clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi
posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor,
materialele admise.
Răspuns 9.3
1. P.U.D. este instrumentul de proiectare urbană care reglementează
retragerile faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, procentul
de ocupare a terenului, accesuri auto şi pietonale, conformarea
arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului, designul
spaţiilor publice.
Răspuns 9.4
1. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme
tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de
urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism.

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti, pp.
105-109, 116-117
88
Activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism
ACTIVITATEA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI

URBANISM
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10..................................................................................90

10.1 Iniţierea şi finanţarea activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism...............90
10.2 Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism 92
10.3 Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
aprobate..................................................................................................................................93
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10....................................................................94
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...............................................................94
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10..................................................................................94
89
 Cunoaşterea şi însuşirea conceptelor de bază ale activităţii de

amenajare a teritoriului şi de urbanism;
 Dobândirea cunoștințelor fundamentale cu privire la documentaţiile
10.1 Iniţierea şi finanţarea activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism se întocmesc
de către instituţiile publice şi societăţile comerciale care au înscrise
aceste activităţi în atribuţiile stabilite prin actele normative sau statutul
de organizare şi funcţionare. Ele sunt confirmate prin tematică de către
specialişti (urbanişti), atestaţi conform regulamentului, în colaborare cu
asociaţiile profesionale de specialitate.
Documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism se avizează în
termen de 30 de zile de la data depunerii spre avizare în vederea
aprobării de către organismele competente, avizatorul putând face
completări sau recomandări de care autorul, respectiv autorităţile
administrative vor ţine seama.
Documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism se aprobă de
către autorităţile publice competente, prin lege sau hotărâre. După
aprobare, aceste documentaţii devin acte de autoritate ale administraţiei
publice, ele putând fi consultate şi de către populaţie (cu excepţia celor
care au caracter secret).
Iniţierea
90
Iniţiativ urbanism;
a elaborării b) contractarea elaborării documentaţiei în condiţiile legii;
documentaţ c) elaborarea studiilor de fundamentare;
iilor de d) elaborarea analizei diagnostic multicriteriale integrate;
amenajare a e) elaborarea formei preliminare a documentaţiei de amenajare a
teritoriului, teritoriului sau de urbanism;
a planurilor f) obţinerea de avize şi/sau acorduri;
urbanistice g) redactarea finală a documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de
generale şi urbanism - cu introducerea tuturor observaţiilor din avize şi/sau
a planurilor acorduri;
urbanistice h) aprobarea propunerii de documentaţie de amenajare a teritoriului sau
aparţine de urbanism de către autoritatea administraţiei publice locale
exclusiv competente;
autorităţii
publice
locale.
Iniţiativ
a elaborării
planurilor
urbanistice,
altele decât
cele
menţionate
anterior,
aparţine
autorităţii
publice
locale,
precum şi
persoanelor
fizice şi/sau
juridice
interesate.
Procesu
l elaborării
documentaţ
iilor de
amenajare a
teritoriului
şi de
urbanism
implică
parcurgerea
următoarel
or etape:
a) iniţierea
elaborării
documentaţ
iilor de
amenajare a
teritoriului
sau de
i) asigurarea caracterului public al documentaţiei de amenajare a
teritoriului sau de urbanism aprobate, conform legii.
Finanţarea Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează
din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de
stat şi din venituri proprii ale persoanelor juridice şi fizice interesate în
dezvoltarea unei localităţi sau a unei zone din cadrul acesteia, precum şi
din alte surse legal constituite sau atrase.
Activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism de interes
naţional şi regional, care se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(MLPDA), sunt:
a) elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României;
b) elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului naţional;
c) elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonal regional;
d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
e) elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism
pentru zonele cu monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului
mondial;
f) elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism,
hărţi de hazard/risc în vederea prevenirii dezastrelor naturale sau
industriale;
g) programe de susţinere a dezvoltării locale în vederea asigurării
fondului de documentaţii în domeniile: amenajarea teritoriului,
urbanism, imobiliar-edilitar şi al proiectelor de dezvoltare urbană
integrată.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în
bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a
planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a
hărţilor de risc natural, precum şi a studiilor de fundamentare necesare
în vederea elaborării acestora.
Metodologia finanţării de la bugetul de stat a hărţilor de risc pentru
cutremure şi alunecări de teren se elaborează de către Ministerul
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației şi se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.
Pentru desfăşurarea unor activităţi comune de amenajare a
teritoriului şi de urbanism, pentru realizarea unor obiective de interes
general, consiliile judeţene, consiliile locale, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor se pot asocia
sau, după caz, pot colabora, în condiţiile legii, cu persoane juridice ori
fizice din ţară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri
suplimentare.
Planurile urbanistice zonale pentru zone centrale, zone protejate în
integralitatea lor şi zone de protecţie a monumentelor, precum şi
planurile urbanistice zonale şi de detaliu privind realizarea unor
obiective de interes public se finanţează din bugetul de stat ori din
bugetele locale. Planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de
detaliu, cu excepţia celor prevăzute anterior, se finanţează de persoanele
juridice sau persoanele fizice interesate.
Planurile de urbanism zonale sau de detaliu, care modifică părţi din
91
zone protejate, se pot finanţa de către persoane fizice sau juridice
interesate.
Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism cu caracter deosebit, pentru zone şi localităţi care necesită
cercetări şi studii complexe, se face şi din fonduri destinate cercetării,
dezvoltării regionale şi altele, în condiţiile stabilite de ministere şi de
alţi factori implicaţi.
Indiferent de iniţiativa sau de sursa de finanţare, autorităţile
administraţiei publice locale în competenţa cărora se află elaborarea,
avizarea şi aprobarea documentaţiei de amenajare a teritoriului şi
urbanism sunt responsabile pentru întregul conţinut al reglementărilor
adoptate, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel.

1. Cum se finanţează activităţile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism?
10.2 Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de

urbanism
Avizarea Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi
teritoriale interesate, potrivit prevederilor legale.
Precizarea conţinutului documentaţiilor care se supun avizării,
precum şi a emitenţilor de avize pentru fiecare categorie de
documentaţii se va stabili prin ordin al ministrului dezvoltării regionale
şi administrației publice.
Avizarea documentaţiilor de interes general - toate categoriile din
domeniul amenajării teritoriului, precum şi din domeniul urbanismului
iniţiate de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice - se face fără
perceperea de taxe şi/sau tarife.
Valabilitatea Perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului
şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice
locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de
complexitate şi cu prevederile acesteia.
Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului
şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în
timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora.
Aprobarea Documentaţiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism,
elaborate conform legislaţiei în vigoare, care au avizele şi acordurile
prevăzute de lege şi solicitate prin certificatul de urbanism, precum şi
tarifele de exercitare a dreptului de semnătură achitate pentru
specialiştii care au elaborat documentaţiile, se promovează de către
primar, în vederea aprobării prin hotărâre a consiliului local/Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, pe baza referatului de specialitate al
92
arhitectului-şef, în termen de maximum 30 de zile de la data
înregistrării documentaţiei complete la registratura primăriei.
În termen de maximum 45 de zile de la finalizarea dezbaterii publice
şi înaintarea expunerii de motive elaborate de primar/ preşedintele
consiliului judeţean şi a raportului de specialitate elaborat de către
arhitectul-şef, consiliul judeţean sau local are obligaţia să emită o
hotărâre prin care aprobă sau respinge documentaţia de amenajare a
teritoriului sau urbanism.
Nu pot fi iniţiate şi aprobate documentaţii de urbanism care au ca
scop intrarea în legalitate a unor construcţii edificate fără autorizaţie de
construire sau care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire.

1. Cine avizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
de urbanism?
10.3 Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism

aprobate
Monitorizarea aplicării strategiilor, politicilor şi programelor de
dezvoltare teritorială, precum şi a prevederilor documentaţiilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, aprobate potrivit legii, se face
de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, prin
evidenţierea operaţiunilor efectuate, precum şi revizuirea permanentă a
datelor şi prevederilor din respectivele documentaţii.
Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism aprobate se realizează de către structura de specialitate din
domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, din cadrul autorităţilor
administraţiei publice, adică prin compartimentele de specialitate din
aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi
comunale, după caz, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Compartimentele de specialitate vor urmări corelarea realizării
programelor de dezvoltare cu prevederile documentaţiilor aprobate.

1. Cine realizează urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism aprobate?
93


1. Cui aparține iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a

teritoriului și de urbanism?
2. Care este perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism?
Răspuns 10.1
1. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează
din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de
stat şi din venituri proprii ale persoanelor juridice şi fizice interesate în
dezvoltarea unei localităţi sau a unei zone din cadrul acesteia, precum şi
din alte surse legal constituite sau atrase.
Răspuns 10.2
1. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi
teritoriale interesate, potrivit prevederilor legale.
Răspuns 10.3
1. Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism aprobate se realizează de către structura de specialitate din
domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, din cadrul autorităţilor
administraţiei publice, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti, p.
117
3. Ordinul nr. 233 din 26 februarie 2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a
documentaţiilor de urbanism (MLPDA), publicat în Monitorul
Oficial nr. 199 din 17 martie 2016
94
Informarea și consultarea publicului cu privire la activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism
INFORMAREA ȘI CONSULTAREA PUBLICULUI CU

PRIVIRE LA ACTIVITATEA DE AMENAJARE A
TERITORIULUI ŞI DE URBANISM
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11...................................................................................96

11.1 Participarea cetăţenilor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism..........96
11.2 Etapele din cadrul procesului de elaborare sau revizuire a planurilor de urbanism
sau amenajare a teritoriului.....................................................................................................97
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11...................................................................100
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..............................................................100
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11.................................................................................100
95
 Familiarizarea cu problematica participării cetăţenilor la activităţile

11.1 Participarea cetăţenilor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Comunicarea
96
Informarea
Comunicar nivel se referă la consultarea cetăţenilor, aceasta fiind acţiunea
ea cu cetăţenii autorităţilor pentru identificarea necesităţilor cetăţenilor, pentru
într-o evaluarea priorităţilor unor acţiuni sau colectarea de idei şi sugestii
democraţie cu privind o anumită problemă.
tradiţie este Patru lucruri stau la baza comunicării cu cetăţenii. Acestea sunt:
un proces  administraţie care este deschisă să implice cetăţenii în activitatea
gradat, care complexă a procesului de guvernare;
presupune  transferul continuu de informaţii de la administraţie la cetăţeni;
parcurgerea  modalităţi eficiente prin care administraţia culege informaţii de la
anumitor cetăţeni;
etape. Aceste  cetăţeni informaţi care înţelegând problemele îşi onorează obligaţia
etape se de a participa ca parteneri egali în activităţile administraţiei.
suprapun Comunicarea cu cetăţenii reprezintă combinaţia acestor elemente -
peste cele informaţie, comunicare şi implicare în relaţia care se stabileşte între
două niveluri administraţie şi cetăţeni – astfel încât activităţile administraţiei sunt
de dezvoltate şi susţinute în aşa fel încât să corespundă cât mai mult
comunicare, posibil nevoilor şi dorinţelor cetăţenilor.
ca parte a Există diferite modalităţi de împărtăşire a informaţiilor publicului,
unui model iar România a făcut progrese considerabile în acest domeniu. Modalităţi
ideal de de bază de împărtăşire a informaţiei publicului larg includ:
implicare a  ziare;
cetăţenilor.  întâlniri publice;
Primul  buletine oficiale;
nivel este  conferinţe;
informarea,  publicaţii tipărite;
care  programe şi anunţuri tv şi radio;
presupune  web site-uri;
eforturi atât  informaţii stradale;
din partea
cetăţenilor,
cât şi din
partea
administraţiei.
Administraţia
publică este
datoare să
emită
informaţii
către cetăţeni
privind
activitatea şi
planurile sale
pentru ca
aceştia să
poată înţelege
direcţiile
prioritare ale
politicii
administrative
.
Al doilea
 compartimente de relaţii cu publicul.
Majoritatea administraţiilor sunt familiarizate cu toate aceste
modalităţi de diseminare a informaţiilor, şi multe dintre ele le folosesc
în mod obişnuit.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură
organizarea şi desfăşurarea procesului de participare a populaţiei în
cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Informarea populaţiei este activitatea prin care se fac publice:
c) obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea
teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor;
d) intenţiile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
privind elaborarea unor documentaţii de amenajare a teritoriului şi
de urbanism, precum şi scopul pentru care acestea sunt elaborate;
e) conţinutul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism care urmează să fie supuse aprobării, conform legii.
Consultarea Consultarea populaţiei este procesul prin care aceasta îşi exprimă
opţiunile şi opiniile privind prevederile programelor de amenajare a
teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor, precum şi cele
cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în
cadrul procesului de elaborare şi aprobare a acestora, şi se realizează
prin publicarea procedurii de desfăşurare a consultării şi desfăşurarea
anchetei publice.
Informarea şi consultarea populaţiei se desfăşoară diferenţiat, în
funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a
teritoriului sau de urbanism, potrivit procedurilor stabilite de
administraţia publică centrală.

1. Identificați etapele procesului de participarea cetăţenilor la
activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
11.2 Etapele din cadrul procesului de elaborare sau revizuire a planurilor de

urbanism sau amenajare a teritoriului
Informarea şi consultarea publicului se efectuează în toate fazele
proceselor de elaborare sau actualizare a planurilor de urbanism şi de
amenajare a teritoriului şi este parte integrantă a procedurii de iniţiere,
elaborare, avizare şi aprobare a documentaţiilor de urbanism şi
amenajare a teritoriului.
Etape în consultarea publicului
informarea şi
Informar fac obligatoriu în următoarele etape din cadrul procesului de elaborare
ea şi sau revizuire a planurilor de urbanism sau amenajare a teritoriului:
consultarea a) etapa pregătitoare - anunţarea intenţiei de elaborare;
publicului se b) etapa de documentare şi elaborare a studiilor de fundamentare;
97
c) etapa elaborării propunerilor ce vor fi supuse procesului de
avizare;
d) elaborarea propunerii finale, care include toate observaţiile
avizatorilor şi care se supune procedurii de transparenţă decizională.
Pentru toate documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului
prevăzute de lege, procesul de informare şi consultare a publicului se
finalizează cu raportul informării şi consultării publicului, raport ce se
supune atenţiei autorităţilor administraţiei publice responsabile cu
aprobarea planului, împreună cu documentaţia completă.
Raportul Raportul informării şi consultării publicului fundamentează decizia
informării şi autorităţilor administraţiei publice responsabile cu aprobarea sau
consultării respingerea planului propus, în vederea respectării principiilor de
publicului dezvoltare urbană durabilă şi asigurării interesului general.
În baza raportului informării şi consultării publicului, consiliul
judeţean/consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti
poate solicita modificarea şi completarea documentaţiei de urbanism
supuse aprobării.
Responsabilitatea privind informarea şi consultarea publicului
pentru planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului revine
autorităţilor administraţiei publice responsabile cu aprobarea planurilor.
Atunci când iau decizia cu privire la iniţierea elaborării unui plan de
urbanism sau de amenajare a teritoriului, ori când sunt informate cu
privire la o astfel de intenţie, autorităţile administraţiei publice cu
atribuţii de aprobare a planului desemnează o persoană din structura
proprie responsabilă cu informarea şi consultarea publicului.
Documentul de planificare a procesului de informare şi consultare a
publicului în baza căruia se desfăşoară procesul de participare trebuie să
cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
a) identificarea părţilor interesate, persoane fizice sau juridice,
instituţii publice care pot fi afectate de prevederile propuse prin planul
de urbanism sau amenajare a teritoriului;
b) modalitatea prin care vor fi anunţaţi cei interesaţi şi cei potenţial
afectaţi referitor la iniţierea procesului de elaborare a planului de
urbanism sau amenajare a teritoriului şi de schimbările propuse;
c) modalitatea prin care li se va oferi ocazia celor afectaţi sau
interesaţi de a discuta propunerea cu iniţiatorul şi proiectantul şi de a-şi
exprima rezerve, a formula observaţii sau a sesiza probleme legate de
propunerile din planul de urbanism sau amenajare a teritoriului, înainte
de supunerea spre avizare autorităţilor competente;
d) calendarul propus de iniţiator pentru îndeplinirea obligaţiilor de
informare şi consultare a publicului;
e) datele de contact ale reprezentantului proiectantului, responsabil
cu informarea şi consultarea publicului.
Raportul informării şi consultării publicului, care fundamentează
decizia consiliului local de adoptare sau neadoptare a planului de
urbanism sau amenajare a teritoriului, va cuprinde cel puţin următoarele
informaţii:
a) detalii privind tehnicile şi metodele utilizate de solicitant pentru a
98
informa şi a consulta publicul, inclusiv:
1. datele şi locurile tuturor întâlnirilor la care cetăţenii au fost
invitaţi să dezbată propunerea solicitantului;
2. conţinutul, datele de transmitere prin poştă şi numărul trimiterilor
poştale, inclusiv scrisori, invitaţii la întâlniri, buletine informative şi
alte publicaţii;
3. localizarea rezidenţilor, proprietarilor şi părţilor interesate care au
primit notificări, buletine informative sau alte materiale scrise;
4. numărul persoanelor care au participat la acest proces;
b) un rezumat al problemelor, observaţiilor şi rezervelor exprimate de
public pe parcursul procesului de informare şi consultare, inclusiv:
1. modul în care solicitantul a rezolvat, intenţionează să rezolve sau
se va ocupa de problemele, observaţiile şi rezervele exprimate de
public;
2. probleme, observaţii şi rezerve pe care iniţiatorul planului de
urbanism sau amenajare a teritoriului nu poate sau nu e dispus să le
rezolve, împreună cu motivaţia acestui lucru;
3. orice alte informaţii considerate necesare pentru a susţine
preluarea sau nepreluarea propunerilor.
Raportul consultării, însoţit de punctul de vedere al structurii de
specialitate din cadrul autorităţii publice locale, se prezintă consiliului
judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti
spre însuşire sau respingere. În vederea fundamentării tehnice a
deciziei, autorităţile administraţiei publice locale pot solicita opinia
unor experţi atestaţi sau asociaţii profesionale din domeniu.
Etapele metodologice privind informarea şi consultarea publicului
sunt diferenţiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului şi de
urbanism.
Informarea şi consultarea publicului în etapa aprobării fiecărei
categorii de plan în parte se face conform Legii nr. 52/2003 privind
transparenţa decizională în administraţia publică, cu completările
ulterioare, şi conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare.

1. Căror autorităţi le revine responsabilitatea privind informarea şi
consultarea publicului pentru planurile de urbanism şi de amenajare a
teritoriului?

În loc de
rezumat
99
1. Prezentați documentul: Raportul informării şi consultării publicului.
Răspuns 11.1
1. Etapele procesului de participarea cetăţenilor la activităţile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism sunt:
- comunicarea;
- informarea;
- consultarea.
Răspuns 11.2
1. Responsabilitatea privind informarea şi consultarea publicului pentru
planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului revine autorităţilor
administraţiei publice responsabile cu aprobarea planurilor.

4. Ordinul nr. 2701 din 30 decembrie 2010 pentru aprobarea
Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la
elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de
urbanism (MLPDA), cu modificările și completările ulterioare, publicat
în Monitorul Oficial nr. 47 din 19 ianuarie 2011
100
Activitatea de realizare a construcţiilor
ACTIVITATEA DE REALIZARE A CONSTRUCŢIILOR
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12.................................................................................102

12.1 Autorizarea construcţiilor.............................................................................................102
12.2 Certificatul de urbanism...............................................................................................102
12.3 Autorizaţia de construire...............................................................................................105
101

Familiarizarea cu elementele tehnico-legislative din domeniul activităţii de realizare a construcțiilor;
Cunoaşterea procedurii de autorizare administrativă a executării lucrărilor de construcţii;
Însuşirea conceptelor activităţii de realizare a construcțiilor.
12.1 Autorizarea construcţiilor

Autorizarea executării lucrărilor de construcţii reprezintă exercitarea
autorităţii de către administraţia publică judeţeană şi locală, după caz,
precum şi de către administraţia publică centrală, cu privire la punerea
în aplicare a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism, aprobate potrivit legii, care se constituie în temei juridic
pentru realizarea de lucrări de construcţii.
Ansamblul operaţiunilor la nivelul autorităţilor abilitate prin lege,
precum şi al solicitantului în raport cu acestea, care conduce la emiterea
autorizaţiei de construire/desfiinţare, constituie procedura de autorizare
a executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare procedura
de autorizare.
Procedura de Începe odată cu depunerea cererii de emitere a certificatului de
autorizare urbanism, cu menţionarea în mod expres a scopului solicitării actului,
prin care solicitantul îşi anunţă intenţia de a obţine, ca act final,
autorizaţia de construire și constituie ansamblul operaţiunilor la nivelul
administraţiei publice locale/judeţene care au ca finalitate autorizarea
executării lucrărilor de construcţii.
Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism
presupune parcurgerea anumitor etape, finalizate prin elaborarea şi
eliberarea anumitor documente, respectiv certificatul de urbanism şi
apoi autorizaţia de construire.
Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt
reglementate de dispoziţiile Legii nr. 350/2001, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi de cele ale Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării construcţiilor, republicată şi modificată.

1. Ce reprezintă procedura de autorizare a executării lucrărilor de
construcţii?

12.2 Certificatul de urbanism
Definiție Potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991, este actul de informare prin
care autorităţile fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul
102
juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la
data solicitării, stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie
îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, lista cuprinzând
avizele şi acordurile necesare în vederea autorizării lucrărilor de
construcţii, inclusiv obligaţia de a contacta autoritatea competentă
pentru protecţia mediului, cu privire la evaluarea iniţială a investiţiei şi
stabilirea necesităţii evaluării efectelor acesteia asupra mediului în
vederea obţinerii actului administrativ al autorităţii competente pentru
protecţia mediului.
Aplicarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism.
Certificatul de urbanism, potrivit art. 29 din Legea nr. 350/2001, este
actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea
administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul
juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în
vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor
operaţiuni imobiliare, potrivit legii.
Eliberarea certificatului de urbanism este obligatorie pentru
adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a
lucrărilor publice şi pentru legalizarea actelor de înstrăinare, partajare
sau comasare a bunurilor imobile. În cazul vânzării sau cumpărării de
imobile certificatul de urbanism cuprinde informaţii privind
consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice, solicitarea certificatului
de urbanism fiind în acest caz facultativă.
Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant,
persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea
datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor
de construire, amenajare sau plantare. În certificatul de urbanism se va
menţiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
Certificatul de urbanism pentru destinaţii speciale se eliberează în
temeiul şi cu respectarea documentaţiilor aferente obiectivelor cu
caracter militar, elaborate şi aprobate de Ministerul Apărării, Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative, Serviciul Român de Informaţii,
Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
şi Serviciul de Protecţie şi Pază, după caz, pe baza avizului Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice.
Pentru aceeaşi parcelă se pot elibera mai multe certificate de
urbanism, dar conţinutul acestora, bazat pe documentaţiile de amenajare
a teritoriului şi de urbanism, şi celelalte reglementări în domeniu trebuie
să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii. În acest scop nu este necesară
solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, în vederea emiterii
certificatului de urbanism.
Elemente Certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului - dreptul de proprietate asupra
imobilului şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra
acestuia; situarea imobilului - teren şi/sau construcţiile aferente - în
intravilan sau în extravilan; prevederi ale documentaţiilor de urbanism
care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate,
103
interdicţii definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este
înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România şi asupra
căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de
preempţiune a statului potrivit legii,
b) regimul economic al imobilului - folosinţa actuală, destinaţii
admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice
aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului - procentul de ocupare a terenului,
coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale
parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi
accese pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a
construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi
maximă admisă;
d) regimul de actualizare/modificare a documentaţiilor de
urbanism şi a regulamentelor locale aferent - în cazul în care intenţia sa
nu se încadrează în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate,
informarea solicitantului cu privire la:
- imposibilitatea modificării prevederilor documentaţiilor aprobate;
- necesitatea obţinerii unui aviz de oportunitate în condiţiile prezentei
legi;
- posibilitatea elaborării unei documentaţii de urbanism modificatoare,
fără aviz de oportunitate conform prezentei legi.
În cazul în care prin documentaţia înaintată se solicită o derogare de
la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona
respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea
unei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se
demonstreze posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate. După
aprobarea noii documentaţii de urbanism - Plan urbanistic zonal sau
Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentaţia tehnică în
vederea obţinerii autorizaţiei de construire.
În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de
urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentaţiilor de
urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condiţiile specifice
ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiţii o impun,
autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de
urbanism:
a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor
documentaţiilor de urbanism aprobate;
b) să condiţioneze autorizarea investiţiei de elaborarea şi aprobarea de
către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal;
c) să condiţioneze autorizarea investiţiei de aprobarea de către
autoritatea publică competentă a unui plan urbanistic zonal, elaborat şi
finanţat prin grija persoanelor fizice şi/sau juridice interesate, numai în
baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura
specializată condusă de arhitectul-şef şi aprobat, după caz, conform
competenţei:
- de primarul localităţii;
- de primarul general al municipiului Bucureşti;
- de preşedintele consiliului judeţean, cu avizul prealabil al primarului
104
localităţilor interesate, doar în cazul în care teritoriul reglementat
implică cel puţin două unităţi administrativ-teritoriale;
d) să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu;
e) să permită întocmirea documentaţiei tehnice pentru autorizaţia de
construire, fără elaborarea unei documentaţii de urbanism, în situaţia
construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile
de pe parcelele adiacente au acelaşi regim de înălţime cu cel solicitat.
Avizul de Prin avizul de oportunitate se stabilesc următoarele:
oportunitate  teritoriul care urmează să fie reglementat prin Planul urbanistic
zonal;
 categoriile funcţionale ale dezvoltării şi eventualele servituţi;
 indicatorii urbanistici obligatorii - limitele minime şi maxime;
 dotările de interes public necesare, asigurarea accesurilor,
parcajelor, utilităţilor;
 capacităţile de transport admise.
Se emite Certificatul de urbanism se emite de aceleaşi autorităţi ale
administraţiei publice locale care, potrivit competenţelor stabilite de
legislaţia în vigoare, emit autorizaţiile de construire.
Valabilitate Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în cel mult 15 de
zile de la data înregistrării cererii acestuia. Durata de valabilitate a
certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent conform legii, în
raport cu importanţa zonei şi a investiţiei.
Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau
cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de urbanism
aprobate atrage răspunderea disciplinară, administrativă,
contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

1. Care sunt elementele certificatului de urbanism?
12.3 Autorizaţia de construire

Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei
autorizaţii de construire sau de desfiinţare.
Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea
deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau
construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu
dispune altfel.
Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea
instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se
pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire.
Definiție Potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991, autorizaţia de construire
constitu autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă
ie actul executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de
final de lege referitoare la amplasarea,
105
conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.
Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile
prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor
de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.
Etapele Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe
procedurii de odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în
autorizare scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde
următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru
protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de
evaluare a impactului asupra mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice
competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final,
a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea
competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării
impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei
privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra
mediului;
d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al
autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile
evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentaţiei tehnice (D.T.) necesare pentru autorizarea
executării lucrărilor de construcţii;
f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de
construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;
g) emiterea autorizaţiei de construire.
Se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de
amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de
conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi
funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;
b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-
edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a
funcţionalităţii acestora;
c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de
spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări
de amenajare a spaţiilor publice;
d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor foraje şi excavări,
necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de
cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor
exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi.
Lucrări care se Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea
realizează cu instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel
respectarea sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea
autorizaţiei de autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind
construire proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:
106
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,
reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de
orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare,
protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent
de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând
monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi
imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de
protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite
potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică
deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare,
modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel,
drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-
edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrările
hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare,
lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de
producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice,
precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri,
locuri de joacă şi agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor
publice;
e) lucrări de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor
geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea
exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol,
precum şi a altor exploatări de suprafaţă sau subterane;
f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în
vederea organizării executării lucrărilor;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine,
spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame,
copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe
gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole
situate în extravilan;
i) cimitire - noi şi extinderi.
Emitent Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene,
de primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari ai oraşelor
şi comunelor, pentru executarea lucrărilor definite, după cum urmează:
a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru
lucrările care se execută:
- pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;
- în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri
de specialitate;
b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în
teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute din
competenţa consiliilor judeţene;
c) de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul
primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se
execută:
107
- pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector
şi cele din extravilan;
- la construcţiile reprezentând monumente istorice, cu avizul prealabil
al Ministerului Culturii;
- lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare
municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi
de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare,
comunicaţii - inclusiv fibră optică, precum şi lucrări de modernizări
şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei
Municipiului Bucureşti;
d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările
care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia
celor de mai sus, inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor
edilitare;
e) de primarii oraşelor şi comunelor pentru lucrările care se execută:
- în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute din
competenţa consiliilor judeţene;
- la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în
procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ.
Valabilitate Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de
bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30
de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele
documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau
construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi
extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care
legea nu dispune altfel;
c) documentaţia tehnică - D.T.;
d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de
vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz,
actul administrativ al acesteia;
e) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi
a autorizaţiei de construire.
Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă
de valabilitate de cel mult 24 luni de la data emiterii, interval în care
solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie,
valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a
lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.
Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite
conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea
unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se
schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie
de construire, fără a fi necesar un nou certificat
de urbanism.
Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a
autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în
construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz
108
contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-
a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor
se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.
Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parţială sau totală, a
Autorizaţia de construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, a instalaţiilor şi
desfiinţare utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcţii de susţinere a
acestora, închiderea de cariere şi exploatări de suprafaţă şi subterane,
precum şi a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizaţiei de
desfiinţare obţinute în prealabil de la autorităţile publice.
Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi
autorizaţia de construire, în conformitate cu prevederile planurilor
urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora.
Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care
Lucrări care se nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al
pot realiza fără construcţiilor:
autorizaţie de a) reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când
construire nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate;
b) reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se
păstrează forma, dimensiunile golurilor şi tâmplăriei, inclusiv în situaţia
în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele
lucrări, cu excepţia clădirilor declarate monumente istorice, în condiţiile
legii;
c) reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;
d) zugrăveli şi vopsitorii interioare;
e) zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de
faţadă şi culorile clădirilor;
f) reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile
exterioare, de orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii,
montarea sistemelor locale de încălzire şi de preparare a apei calde
menajere cu cazane omologate, precum şi montarea aparatelor
individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de
utilităţi;
g) reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;
h) lucrări de reparaţii, înlocuiri ori reabilitări fără modificarea calităţii şi
formei arhitecturale a elementelor de faţadă, astfel: finisaje interioare şi
exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea; trotuare, ziduri de sprijin
ori scări de acces; lucrări de reabilitare energetică a anvelopei şi/sau a
acoperişului - dacă nu se schimbă sistemul constructiv al acestuia,
respectiv terasă/şarpantă - la clădiri de locuit individuale cu cel mult 3
niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau în curs de clasare,
respectiv situate în afara zonelor de protecţie a monumentelor şi/sau a
zonelor construite protejate stabilite potrivit legii;
i) lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;
j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare
a componentelor artistice ale construcţiilor, cu avizul Ministerului
Culturii şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după
caz;
k) lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de
109
importanţă normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecţie
instituite pentru zăcăminte acvifere;
l) lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul
administraţiei cimitirului;
m) lucrări de compartimentare provizorie nestructurală.
Se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru
amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi
comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe
sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau
branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că în domeniul
construcţiilor, regula o constituie obligativitatea autorizării lor şi numai
prin excepţie unele lucrări pot fi executate fără a fi autorizate.

1. Cum este definită autorizaţia de construire?


1. Prezentați certificatul de urbanism.

2. Prezentați autorizaţia de construire.
Răspuns 12.1
1. Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii
constituie ansamblul operaţiunilor la nivelul administraţiei publice
locale/judeţene care au ca finalitate autorizarea executării lucrărilor de
construcţii.
Răspuns 12.2
1. Elementele certificatului de urbanism sunt:
a) regimul juridic al imobilului;
110
b) regimul economic al imobilului;
c) regimul tehnic al imobilului:
d) regimul de actualizare/modificare.
Răspuns 12.3
1. Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al
administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea
lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege
referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi
postutilizarea construcţiilor.

118-125
5. Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 republicată, privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, cu modificările și completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004
111
Recepţia lucrărilor de construcţii
RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
Cuprins Pagina

13.1 Noţiunea şi etapele recepţiei.........................................................................................113
13.2 Recepţia la terminarea lucrărilor de construcţii............................................................113
13.3 Recepţia finală..............................................................................................................117
13.4 Certificatul de atestare a edificării/extinderii construcției............................................118
112
 Cunoaşterea elementelor tehnico-legislative ale activităţii de

realizare a construcțiilor.
13.1 Noţiunea şi etapele recepţiei

Definiție Recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în
construcţii şi este actul prin care investitorul declară ca acceptă şi preia
lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin
actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obliga-
ţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de
execuţie, adică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu
prevederile proiectului tehnic şi cu detaliile de execuţie.
Prin investitor, se înţelege persoana fizică sau juridică care încheie
contractul de executare de lucrări de construcţii, urmăreşte îndeplinirea
lui şi preia lucrarea executată. Executantul este partea contractantă care
realizează lucrarea sau reprezentantul legal al acestuia, dacă lucrarea
este realizată printr-o asociere.
Etape Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii
aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la lucrările de
intervenţie în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale,
consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) şi se realizează în
două etape:
- recepţia la terminarea lucrărilor;
- recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.
Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora,
indiferent de sursa de finanţare, de forma de proprietate sau destinaţie,
recepţiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietarii
care au calitatea de investitori.
Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau în cazul în care
părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu
ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa
instanţelor judecătoreşti competente.
1. Care sunt etapele recepţiei lucrărilor de construcţii?
13.2 Recepţia la terminarea lucrărilor de construcţii

Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au
realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat
113
recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea
lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate,
inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie.
Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea
reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul
autorizaţiei de construire.
Mod de Declanşarea acestei etape a recepţiei are loc prin comunicarea făcută
organizare investitorului de către executant privind data terminării tuturor
lucrărilor prevăzute în contract. Comunicarea trebuie făcută printr-un
document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi
transmisă de executant şi reprezentantului investitorului pe şantier.
Investitorul, primind aceasta comunicare, va numi o comisie de
recepţie alcătuită din cel puţin 5 membrii, dintre care vor face parte
obligatoriu un reprezentant al investitorului, un reprezentant al
administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia,
iar ceilalţi vor fi specialişti din domeniu. Pentru construcţiile de
importanţă deosebită, având în vedere gradul de risc sub aspectul
siguranţei, destinaţia, modul de utilizare, complexitatea şi volumul
lucrărilor care fac obiectul recepţiei, comisia de recepţie va fi alcătuită
din 7 membrii, numărul de specialişti fiind de minimum 5.
Investitorul va organiza începerea recepţiei în termen de maximum
15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor şi va
comunica data stabilită:
 membrilor comisiei de recepţie;
 executantului;
 proiectantului.
Reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului
de Stat în Construcţii nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia
având calitatea de invitat.
În cazul în care investitorul nu stabileşte, în urma comunicării
primite, o dată pentru recepţia lucrărilor, în termenul limită de 15 zile
sau dacă la data fixată comisia nu se prezintă la locul recepţiei direct
sau prin împuternicit, executantul va reînnoi cererea pentru fixarea unei
noi date de recepţie.
Dacă nici de această dată, investitorul nu fixează data recepţiei sau
comisia de recepţie nu se prezintă la data fixată, executantul va stabili
un termen de recepţie în intervalul de 12 zile calendaristice de la
expirarea celui de-al doilea termen. Executantul va comunica
investitorului, în timp util, termenul pe care l-a fixat. Dacă investitorul,
prin comisia de recepţie, nu se prezintă la termenul fixat şi nu a
convenit cu executantul, înainte de termenul fixat de acesta, asupra unui
alt termen pentru recepţie, executantul va notifica în scris investitorului,
ultimul termen de întrunire a comisiei de recepţie. În notificare,
executantul va preciza, totodată, că investitorul va răspunde pentru
acoperirea tuturor pagubelor produse prin neconvocarea comisiei de
recepţie.
Comisia de Comisia de recepţie se întruneşte la data, ora şi locul fixate, iar
recepţie preşedintele acesteia, numit de investitor, stabileşte programul după
care va fi făcută recepţia.
114
Comisia de recepţie poate funcţiona valabil numai în prezenţa a cel
puţin 2/3 din membrii ei, iar hotărârile se iau cu majoritatea simplă
(majoritatea celor prezenţi).
În cazul în care comisia nu întruneşte aceasta majoritate,
preşedintele ei poate fixa, pentru categoriile de lucrări pentru care nu s-
au prezentat membrii comisiei, un nou termen în vederea efectuării
recepţiei, termen ce nu va depăşi 4 zile lucrătoare de la data fixată
iniţial.
În vederea desfăşurării în bune condiţii a recepţiei, investitorul are
obligaţia să pună la dispoziţia comisiei de recepţie documentaţia de
execuţie, precum şi documentele şi explicaţiile care îi sunt necesare.
Comisia de recepţie examinează obligatoriu:
a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construire, precum şi
avizele şi condiţiile de execuţie impuse de autorităţile competente;
b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale
documentaţiei de execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu
respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii;
c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în
care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această
activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;
d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între
investitor şi executant şi în documentaţia anexă la contract. În cazurile
în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a
construcţiei, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări
suplimentare, probe şi alte teste;
e) valoarea declarată a investiţiei.
Examinarea se efectuează în toate cazurile prin cercetarea vizuală a
construcţiei şi analizarea documentelor conţinute în cartea tehnică a
construcţiei.
Proces verbal de La terminarea examinării comisia va consemna observaţiile şi
recepţie concluziile sale în procesul verbal de recepţie, care va cuprinde
obligatoriu valoarea declarată a investiţiei, şi îl va înainta în termen de 3
zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere cu
sau fără obiecţii a recepţiei, amânarea sau respingerea ei.
Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care
nu există obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să
afecteze utilizarea conform destinaţiei sale.
Comisia de recepţie recomandă amânarea recepţiei în următoarele
cazuri:
- se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa
în exploatare a construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale;
- construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă
nu ar fi înlăturate, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;
- există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este
nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.
Comisia de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă se
constată vicii care nu pot fi înlăturate şi care prin natura lor împiedică
realizarea uneia sau a mai multor exigenţe esenţiale, caz în care se
impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.
115
Absenţa executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru
amânarea şi (sau) anularea actului de recepţie, iar în cazul în care
executantul nu se prezintă la recepţie, investitorul poate solicita
asistenţă pentru recepţie unui expert tehnic neutru atestat, care să
consemneze, separat de procesul verbal, starea de fapt constatată.
Situaţiile de absenţă a unor persoane convocate la recepţie vor fi
consemnate în procesul-verbal de recepţie.
Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul
verbal de recepţie cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea
comisiei. Pe baza procesului verbal de recepţie, investitorul hotărăşte
admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei şi notifică hotărârea sa în
interval de 3 zile lucrătoare executantului împreună cu un exemplar din
procesul verbal.
În cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţiuni, în procesul
verbal de recepţie se vor indica, în mod expres, acele lipsuri care
trebuie să fie remediate. Termenele de remediere se vor conveni cu
executantul, dar ele nu vor depăşi, de regulă, 90 zile calendaristice de la
data recepţiei dacă, datorită condiţiilor climaterice, nu trebuie fixat un
alt termen.
Dacă executantul nu-şi îndeplineşte obligaţiile de remediere, după
trecerea termenului convenit, investitorul îl va soma pentru executarea
obligaţiilor, iar dacă executantul nu dă curs somaţiei, investitorul este în
drept să execute remedierile pe cheltuiala şi riscul executantului în
culpă şi să pretindă plata prejudiciului produs.
După executarea remedierilor, executantul va cere, în scris,
investitorului să anuleze obiecţiunile sale. Dacă în decurs de 30 de zile
calendaristice de la data cererii executantului, investitorul nu anulează
obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută
în contract şi, în cazul rămânerii în dezacord, executantul se poate
adresa instanţei judecătoreşti competente.
Data recepţiei este cea a încheierii procesului verbal de recepţie a
lucrărilor, cu sau fără obiecţii.
Refuzul executantului de a semna procesul verbal de recepţie se
consemnează în cadrul acestuia. Executantul are la dispoziţie 20 de zile
calendaristice de la data primirii procesului verbal de recepţie, pentru a
contesta obiecţiile investitorului sau hotărârea de respingere a recepţiei.
Litigiul se rezolvă prin arbitraj, dacă această formă de conciliere a fost
prevăzută în contract sau prin acţiune îndreptată la instanţa de judecată
competentă.
Investitorul preia lucrarea la data încheierii procesului verbal de
recepţie, în afara cazului când recepţia este amânată sau respinsă. După
acceptarea recepţiei de către investitor, cu sau fără obiecţii, acesta nu
mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări,
diminuări de valori şi altele asemenea, decât cele consemnate în
procesul verbal de recepţie, cu excepţia viciilor ascunse, descoperite în
termenul prevăzut de lege.
În cazul în care investitorul solicită preluarea unei părţi din lucrare
înainte de terminarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia
un proces verbal de predare-primire între executant şi investitor, în care
116
se va consemna starea părţii de lucrare în cauză, măsurile de
conservare, precum şi cele de protecţie reciprocă a desfăşurării
activităţii celor două părţi. Toate riscurile şi pericolele pentru partea
preluată trec temporar asupra investitorului, cu excepţia viciilor ascunse
şi a celor decurgând din executarea necorespunzătoare. Procesul verbal
de predare-primire încheiat în aceste condiţii nu este un, proces verbal
de recepţie pentru partea de lucrare în cauză, dar investitorul poate cere
înscrierea în procesul verbal de recepţie, întocmit la terminarea lucrării
în întregime, a viciilor pe care le-a constatat cu ocazia predării-primirii
şi le-a consemnat în procesul-verbal respectiv. Pentru partea de lucrare
preluată de investitor, perioada de garanţie pentru viciile care nu ţin de
siguranţa construcţiei începe de la data terminării remedierilor.
Procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor se difuzează
prin grija investitorului:
a) executantului;
b) proiectantului;
c) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de
construire;
d) organului administraţiei financiare locale.
La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are
obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit
legii. O dată cu regularizarea acestei taxe beneficiarii autorizaţiilor de
construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege.
Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu
nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată
recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate
şi nu pot fi intabulate în cartea funciară.

1. Când este obligatorie efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor?
13.3 Recepţia finală

Recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după
expirarea perioadei de garanţie. Perioada de garanţie este cea prevăzută
în contractul de executare a construcţiei.
La recepţia finală participă:
- investitorul;
- comisia de recepţie numită de investitor;
- proiectantul lucrării;
- executantul.
Comisia de Comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi
recepţie finală examinează următoarele:
- procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;
- finalizarea lucrărilor cerute de „recepţia de la terminarea lucrărilor";
- referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi
117
instalaţiilor aferente în exploatare pe perioada de garanţie, inclusiv
viciile aferente şi remedierea lor.
Comisia de recepţie poate cere, în cazuri foarte bine justificate şi
(sau) în cazul apariţiei unor vicii, efectuarea de încercări şi expertize.
Proces verbal de La terminarea recepţiei, comisia de recepţie finală consemnează
recepţie finală observaţiile şi propunerile sale în procesul verbal de recepţie finală, pe
care-l va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare împreună
cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, de amânare sau de
respingere a recepţiei.
În cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu
obiecţii, amânarea sau respingerea recepţiei, ea va trebui să propună
măsuri pentru înlăturarea neregulilor constatate.
Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în
cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele
esenţiale. Lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă va fi pusă în
stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala investitorului, iar
utilizarea ei va fi interzisă. Investitorul se va putea îndrepta, pentru
recuperarea pagubelor, împotriva factorilor implicaţi în executarea
construcţiei vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cât şi
pentru nefuncţionarea construcţiilor şi (sau) instalaţiilor aferente
acestora.
Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării
comisiei de recepţie finală şi notifică executantului, hotărârea sa, în
termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-
verbal de recepţie finală. Data recepţiei finale este data notificării de
către investitor a hotărârii sale.
Dacă părţile nu ajung la încheierea unui proces-verbal de recepţie
finală, pe cale amiabilă, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti
competente. Părţile în litigiu pot conveni asupra unei proceduri de
arbitraj, potrivit legii.
Procesele-verbale de recepţie finală se difuzează prin grija
investitorului:
a) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de
construire;
b) executantului.

1. Ce examinează comisia de recepţie finală?
13.4 Certificatul de atestare a edificării/extinderii construcției

Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea
funciară în baza unui certificat de atestare, care să confirme că
edificarea construcţiilor s-a efectuat conform autorizaţiei de
construire şi că există proces-verbal de recepţie la terminarea
118
lucrărilor, sau, după caz, a unui certificat de atestare a edificării
construcţiei, eliberate de autoritatea administraţiei publice locale
competentă, care să confirme situaţia juridică actuală a construcţiilor şi
respectarea dispoziţiilor în materie şi a unei documentaţii cadastrale.
Procedura eliberării Certificatului de atestare a edificării /
extinderii construcţiei:
1. formular de cerere, semnat și ștampilat (după caz)
2. extras de carte funciară pentru informare, actualizat la zi
3. măsuratori cadastrale imobil realizat (elaborate de către un inginer
topometrist)
4. autorizaţia/autorizaţiile de construire emise (copie);
5. act proprietate (copie)
6. plan/planuri situaţie vizat spre neschimbare de la autorizaţia/
autorizaţiile de construire emise (copie)
7. planuri niveluri vizate spre neschimbare anexă la autorizația de
construire (copie)
8. memoriu la terminarea lucrărilor din documentaţia procesului verbal
de recepție (copie)
9. proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (copie)
10. act de identitate (copie)
11. declarație-consimțământ în conformitate cu prevederile
Regulamentului (UE) 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera
circulație a acestor date.

1. Pe baza căror documente se înscrie în cartea funciară dreptul de
proprietate asupra construcţiilor?

În loc de
rezumat
1. Prezentaţi modul de organizare al recepţiei la terminarea lucrărilor.
119
Răspuns 13.1
1. Recepţia lucrărilor de construcţii se realizează în două etape:
- recepţia la terminarea lucrărilor;
- recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.
Răspuns 13.2
1. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru
toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării
acestor lucrări în regie proprie.
Răspuns 13.3
1. Comisia de recepţie finală examinează următoarele:
- procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;
- finalizarea lucrărilor cerute de „recepţia de la terminarea lucrărilor";
- referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi
instalaţiilor aferente în exploatare pe perioada de garanţie, inclusiv
viciile aferente şi remedierea lor.
Răspuns 13.4
1. Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea
funciară în baza unui certificat de atestare.

reglementări juridice, Editura Pro Universitaria, 2016, Bucureşti, p.119
3. Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 republicată, privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, cu modificările și completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004
4. Hotărârea Guvernului nr. 273 din 14 iunie 1994 pentru aprobarea
Regulamentului privind recepţia construcţiilor, cu modificările și
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 28
iulie 1994
120
Sistemul instituțional de urmărire și control privind urbanismul, autorizarea construcțiilor și
realizarea controlului privind disciplina în construcții
SISTEMUL INSTITUȚIONAL DE URMĂRIRE ȘI CONTROL

PRIVIND URBANISMUL, AUTORIZAREA
CONSTRUCȚIILOR ȘI REALIZAREA CONTROLULUI
PRIVIND DISCIPLINA ÎN CONSTRUCȚII
Cuprins Pagina

14.1 Structuri de specialitate la nivelul aparatului autorităților publice locale.....................122
14.2 Controlul de stat al calităţii în construcţii.....................................................................123
121
 Cunoaşterea elementelor tehnico-legislative ale activităţii de

realizare a construcțiilor;
 Însuşirea conceptelor privind sistemul calităţii în construcţii.
14.1 Structuri de specialitate la nivelul aparatului autorităților publice locale

Controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, avizate şi
aprobate conform legii, este asigurat de Inspectoratul de Stat în
Construcţii (I.S.C.), precum şi de instituţia arhitectului-şef.
Primarul în aria sa de competență, potrivit Legii nr. 350/2001 are
obligații prin structurile specializate privind amenajarea teritoriului și
urbanismul, control și disciplină în construcții, respectiv poliția locală.
Disciplina în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului se
referă la următoarele categorii de probleme:
a) elaborarea, avizarea şi aprobarea, în condiţiile legii, a
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) existenţa documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
prevăzute de lege, aflate în termen de valabilitate;
c) aplicarea întocmai a prevederilor acestora în activitatea curentă;
d) asigurarea condiţiilor legale prin emiterea certificatelor de
urbanism, avizelor şi autorizaţiilor de construire numai cu respectarea
prevederilor documentaţiilor de urbanism legal aprobate.
Conform Legii nr. 155/2010 republicată, poliţia locală are atribuţii şi
în domeniul disciplinei în construcţii şi al afișajului stradal, astfel:
a) efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcţii
executate fără autorizaţie de construire sau desfiinţare, după caz,
inclusiv a construcţiilor cu caracter provizoriu;
b) efectuează controale pentru identificarea persoanelor care nu
respectă autorizaţia de executare a lucrărilor de reparaţii ale părţii
carosabile şi pietonale;
c) verifică respectarea normelor legale privind afişajul publicitar,
afişajul electoral şi orice altă formă de afişaj/reclamă, inclusiv cele
referitoare la amplasarea firmei la locul de desfăşurare a activităţii
economice;
d) participă la acţiunile de demolare/dezmembrare/dinamitare a
construcţiilor efectuate fără autorizaţie pe domeniul public sau privat al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spaţii aflate în
administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor
instituţii/servicii publice de interes local, prin asigurarea protecţiei
perimetrului şi a libertăţii de acţiune a personalului care participă la
aceste operaţiuni specifice;
e) constată, după caz, conform atribuţiilor stabilite prin lege,
122
contravenţiile privind disciplina în domeniul autorizării executării
lucrărilor în construcţii şi înaintează procesele-verbale de constatare
a contravenţiilor, în vederea aplicării sancţiunii, şefului
compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de
amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui CJ,
primarului UAT ori al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază
de competenţă s-a săvârşit contravenţia sau persoanei împuternicite de
aceştia.

1. Care sunt categoriile de probleme la care se referă disciplina în
domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului?
14.2 Controlul de stat al calităţii în construcţii

Definiție Controlul de stat al calităţii în construcţii vizează toţi factorii
implicaţi în emiterea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de
construire, în amplasarea pe teren, proiectarea, realizarea, utilizarea şi
postutilizarea construcţiilor.
Controlul de stat al calităţii în construcţii reprezintă o componentă a
sistemului calităţii în acest domeniu, prin care statul exercită controlul
în toate componentele acestuia, în scopul prevenirii sau limitării unor
situaţii ce pot apărea la construcţii şi care pot pune în primejdie sau
afecta negativ viaţa, sănătatea, mediul înconjurător sau pot cauza
pierderi materiale unor persoane, entităţii sau societăţii, în parte sau în
ansamblul ei.
Modul de Controlul de stat al calităţii în construcţii se aplică construcţiilor
executare inclusiv instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de
proprietate, destinaţie sau sursa de finanţare.
Acest control se exercită diferenţiat, potrivit legii, în toate etapele
ciclului de existenţă a construcţiilor. Controlul se exercită atât la
lucrările noi, cât şi la lucrările de intervenţii în timp (modernizări,
reabilitări, reparaţii capitale, consolidări, precum şi la alte categorii de
lucrări de natura acestora).
Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de Inspecţia de
stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajare a
teritoriului, precum şi celelalte organisme similare cu atribuţii
specifice stabilite prin lege.
Inspectoratul de Stat în Construcții (I.S.C.) este organul tehnic
specializat care exercită controlul de stat în domeniul construcţiilor.
Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi
amenajarea teritoriului este constituită dintr-o inspecţie centrală şi
inspecţii teritoriale.
Controlul de stat al calităţii în construcţii se organizează şi se
exercită prin inspecţii, în mod diferenţiat, pe bază de instrucţiuni
123
aprobate de Inspecţia de stat, în construcţii, lucrări publice, urbanism şi
amenajarea teritoriului, în următoarele moduri:
 inspecţii curente la factorii şi agenţii economici implicaţi în
procesul de proiectare, execuţie şi exploatare a construcţiilor, în diverse
etape ale acestui proces, pe baza unor programe trimestriale întocmite
de inspecţiile teritoriale şi aprobate de conducerea Inspecţiei de stat în
construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului;
 inspecţii în faze determinante de execuţie a lucrărilor de
construcţii, care sunt stabilite de proiectantul lucrării cu acceptul
inspecţiilor teritoriale.
Prin fază determinantă se înţelege stadiul fizic la care o lucrare de
construcţii o dată ajunsă, nu mai poate continua fără acceptul scris al
beneficiarului, proiectantului şi executantului.
Stabilirea fazelor determinante, modul de realizare şi dispunerea
continuării lucrărilor, de către proiectant, executant şi beneficiar
(investitor) sau, după caz, autorizarea acestora de către personalul
Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului, precum şi îndeplinirea eventualelor măsuri dispuse la
efectuarea acestor controale se vor stabili prin proceduri aprobate prin
ordin al ministrului.
Controalele în fazele determinante nu înlocuiesc şi nu exclud
răspunderile factorilor implicaţi în proiectarea şi execuţia construcţiilor.
 inspecţii prin sondaj efectuate din dispoziţia conducerii
Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului, precum şi din iniţiativa proprie a conducerii inspecţiilor
teritoriale.
 inspecţii tematice dispuse de conducerea ministerului, Inspecţiei
de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului
sau a inspecţiilor teritoriale, la factorii şi agenţii economici implicaţi în
procesul ele proiectare, execuţie, exploatare a construcţiilor, având ca
obiect analiza unor probleme complexe legate de calitatea construcţiilor
sau modul de funcţionare și de aplicare a componentelor sistemului
calităţii in construcţii;
 inspecţii la autorităţile administrațiilor publice centrale şi
locale implicate în eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei
de construire, potrivit legii.
Inspecţiile efectuate în cadrul controlului de stat al calităţii în
construcţii se consemnează şi se finalizează prin documente de control
stabilite prin proceduri aprobate prin ordin al ministrului de resort.

1. Cum se organizează şi se exercită controlul de stat al calităţii în
construcţii?
124

În loc de în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
1. Prezentați organizarea şi modul de executare a controlului de stat al

calităţii în construcţii.
Răspuns 14.1
1. Disciplina în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului se
referă la următoarele categorii de probleme:
a) elaborarea, avizarea şi aprobarea, în condiţiile legii,
a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) existenţa documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
prevăzute de lege, aflate în termen de valabilitate;
c) aplicarea întocmai a prevederilor acestora în activitatea curentă;
d) asigurarea condiţiilor legale prin emiterea certificatelor de
urbanism, avizelor şi autorizaţiilor de construire numai cu respectarea
prevederilor documentaţiilor de urbanism legal aprobate.
Răspuns 14.2
1. Controlul de stat al calităţii în construcţii se organizează şi se
exercită prin inspecţii, în mod diferenţiat, pe bază de instrucţiuni
aprobate de Inspecţia de stat, în construcţii, lucrări publice, urbanism şi
amenajarea teritoriului.

147-151
2. Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 republicată privind calitatea în
construcţii, cu modificările și completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 689 din 11 septembrie 2015
125
BIBLIOGRAFIE
1. Băltărețu, A.M., Dezvoltare și planificare urbană, Editura Universitară, 2013, Bucureşti
2. Dincă D., Dumitrică C., Dezvoltare și planificare urbană, Editura Pro Universitaria, 2010,
Bucureşti
3. Erdeli G., Cândea M., Braghină C., Costachi S. & Zamfir D., Dicţionar de Geografie
Umană, Editura Corint, 1999, Bucureşti
4. Federaţia Zonelor Metropolitane şi Aglomerărilor Urbane din România (FZMAUR),
Proiect POLICENTRIC – Parteneriate strategice pentru dezvoltarea policentrică a
României, 2013, http://fzmaur.ro/StudiuPOLICENTRIC.pdf
5. Glosarul expresiilor cheie utilizate în domeniul politicilor de dezvoltare spațială din
Europa, Conferința Europeană a Miniștrilor însărcinați cu Planificarea Spațială /
Regională (CEMAT), Bratislava, 24 mai 2006, https://rm.coe.int/16806f7d5e
6. Minea, E.M., Planificare urbană. Urbanism. Doctrină și reglementări juridice, Editura
Pro Universitaria, 2016, Bucureşti
7. Minea, E.M., Urbanism şi Amenajarea Teritoriului - Suport de curs pentru învăţământ la
distanţă, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, 2011, http://www.apubb.ro
8. Stan M.I., Dezvoltare și planificare urbană: caiet de seminar, Editura Muntenia, 2018,
Constanţa
9. Revista Urbanism. Arhitectură. Construcţii, http://uac.incd.ro/
10. Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, 05.10.2016,
http://www.sdtr.ro/44/Strategie
11. Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu
modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 373 din 10 iulie
2001
12. Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului național – Secțiunea I – Rețele de transport, publicată în Monitorul Oficial nr.
806 din 26 septembrie 2006
13. Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 actualizată, privind dezvoltarea regională în România, cu
modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 577 din 29 iunie
2004
14. Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.
933 din 13 octombrie 2004
15. Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 republicată privind calitatea în construcţii, cu
modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 689 din 11
septembrie 2015
16. Hotărârea nr. 1149 din 18 septembrie 2008 privind modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se
realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională,
publicată în Monitorul Oficial nr. 719 din 23 octombrie 2008
17. Hotărârea Guvernului nr. 525 din 27 iunie 1996 republicată în 27 noiembrie 2002, pentru
aprobarea Regulamentului general de urbanism, cu modificările și completările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial nr. 856 din 27 noiembrie 2002
126
18. Hotărârea Guvernului nr. 273 din 14 iunie 1994 pentru aprobarea Regulamentului privind
recepţia construcţiilor, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul
Oficial nr. 193 din 28 iulie 1994
19. Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
(MLPDA), cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 797
bis din 23 noiembrie 2009
20. Ordinul nr. 233 din 26 februarie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare
şi actualizare a documentaţiilor de urbanism (MLPDA), publicat în Monitorul Oficial nr.
199 din 17 martie 2016
21. Ordinul nr. 2701 din 30 decembrie 2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare și
consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a
teritoriului și de urbanism (MLPDA), cu modificările și completările ulterioare, publicat
în Monitorul Oficial nr. 47 din 19 ianuarie 2011
127

CSI-14 Unitati de Invatare - EU - 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CSI-14 Unitati de Invatare - EU - 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Caiet de Studiu Individual

1 INTRODUCERE ÎN DOMENIUL URBANISMULUI 11

2 ZONIFICAREA TERITORIULUI NAȚIONAL ȘI PRINCIPALELE

3 DOCUMENTE STRATEGICE ŞI PROIECTE DE DEZVOLTARE

4 AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISMUL PE PLAN

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 55

5 CADRUL GENERAL PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI

6 RESPONSABILITĂŢI ÎN MATERIE DE AMENAJARE A

7 DOCUMENTAŢII DE AMENAJARE A TERITORIULUI 71

8 DOCUMENTAȚII DE PLANIFICARE STRATEGICĂ

10 ACTIVITATEA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI

11 INFORMAREA ȘI CONSULTAREA PUBLICULUI CU PRIVIRE

12 ACTIVITATEA DE REALIZARE A CONSTRUCŢIILOR 101

13 RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 112

Spor la învăţat şi succes!

Unitate de învăţare Nr. 1

INTRODUCERE ÎN DOMENIUL URBANISMULUI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.....................................................................................12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Familiarizarea studenţilor cu terminologia şi definiţiile specifice

1.1 Terminologie și definiții

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

1.3 Parteneriatul Național pentru Dezvoltarea Teritoriului României

Figura 1.1. Responsabilitățile instituționale ale membrilor celor

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

2. PNDT funcţionează prin Platformele de Cooperare care sunt?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Care este diferenţa între politici de dezvoltare şi programe de

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Anexa 2 la Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi

Unitate de învăţare Nr. 2

ZONIFICAREA TERITORIULUI NAȚIONAL ȘI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.....................................................................................21

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Familiarizarea cu aspectele privind zonificarea teritoriului național;

Zonificarea teritoriului național se stabilește în funcție de

2.1 Zone urbane

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37.

2.2 Zone rurale

Literatura geografică prezintă mai multe tipuri majore de aşezări

Principalele Analiza SWOT – Zone rurale

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37.

Figura 2.4. Zona de frontieră conform legislaţiei actuale, UAT înscrise în

Test de autoevaluare 2.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37.

2.4 Zone montane

Figura 2.5. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, PNDR 2014-

Zona montană a Zona montană a României constituie un teritoriu de interes naţional

Test de autoevaluare 2.4 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37.

Figura 2.6. Zona costieră a României, (Sursa: PATZ Zona Costieră a

Zona costieră reprezintă spaţiul geografic care include apele de

Principalele Analiza SWOT – Zona costieră

Test de autoevaluare 2.5 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.