Sisteme de telecomunicaţii pentru transporturi

CAPITOLUL 2
SEMNALE, SPECTRE ŞI SISTEME

1.1. SEMNALE ÎN TIMP CONTINUU

ŞI SEMNALE ÎN TIMP DISCRET

Un semnal poate fi definit drept o funcţie ce poartă informaţie, în

general despre starea sau comportamentul unui sistem fizic. Semnalul este,
deci, o manifestare sub forma unei mărimi fizice observabile a unui fenomen,
cel mai adesea electric, acustic sau optic. Modelul matematic al unui semnal
este o funcţie reală sau complexă, având una sau mai multe dimensiuni, de
una sau de mai multe variabile care pot fi numere reale sau întregi. Deoarece
în general mărimea fizică observată şi obiectul matematic ce o modelează se
identifică în mintea noastră, această funcţie se numeşte şi ea tot semnal.
Semnalele se vizualizează de obicei pe ecranul unui osciloscop, pe care putem
examina echivalentul graficului unei funcţii de timp trasat pe hârtie
milimetrică. Imaginea pe care o vedem pe ecran se numeşte formă de undă,
pe care o asociem mental cu semnalul pe care-l reprezintă la fel cum
identificăm semnalul cu funcţia matematică respectivă. De aceea, nu rareori
ne referim la noţiunea de semnal cu termenul de formă de undă.
Variabila independentă a reprezentării matematice a unui semnal
poate fi continuă sau discretă. Un semnal s (t ) se spune că este un semnal în
timp continuu dacă este o funcţie definită pentru orice timp t care ia valori pe
un interval continuu. Un semnal în timp discret s[n] este definit numai la
momente discrete de timp. Deci, variabila independentă n nu ia decât valori
discrete, care de obicei sunt egal distanţate. Aşadar, semnalele în timp discret
se reprezintă ca şiruri numerice. Dacă se eşantionează un semnal în timp
continuu cu o frecvenţă de eşantionare constantă, rezultă un semnal în timp
discret. Fie Te perioada de eşantionare şi să notăm cu n un număr întreg ce
poate lua valori negative şi pozitive. Eşantionând un semnal în timp continuu
s (t ) la momentul de timp t = nTe , prelevăm un eşantion având valoarea de
s (nTe ) . Aceasta se scrie:
s[n] = s (nTe ), n = 0, 1, 2, . (1.1)
Se utilizează următoarea convenţie. Funcţiile de timp se scriu cu literă
mică, pentru cele de timp continuu variabila independentă se scrie între
 2

paranteze rotunde, iar pentru cele de timp discret, care sunt de fapt şiruri
numerice, parantezele sunt drepte.
În afară de faptul că variabilele independente pot fi continue sau
discrete, amplitudinea unui semnal poate fi şi ea continuă sau discretă.
Semnalele digitale sunt cele pentru care atât timpul cât şi amplitudinea sunt
discrete. Semnalele în timp continuu şi cu amplitudine continuă se mai
numesc şi semnale analogice.
Un semnal în timp continuu s (t ) se spune că este par dacă
s (−t ) = s (t ) pentru orice t (1.2)
Semnalul s (t ) se spune că este impar dacă
s (−t ) = − s (t ) pentru orice t (1.3)
Un semnal oarecare s (t ) se poate descompune într-o sumă dintre un
semnal par s p (t ) şi un semnal impar si (t ) :

s (t ) = s p (t ) + si (t ). (1.4)

Într-adevăr, conform definiţiei, avem s p (−t ) = s p (t ) şi si (−t ) = − si (t ). Deci

s (−t ) = s p (−t ) + si (−t ) = s p (t ) − si (t ). (1.5)

Explicitând s p (t ) şi si (t ) , obţinem:

1
s p (t ) =  s(t ) + s(−t ) (1.6)
2
şi
1
si (t ) =  s(t ) − s(−t ). (1.7)
2
Dacă un semnal s (t ) ia valori complexe, notăm cu s *(t ) conjugatul
complex al lui s (t ) :
s (t ) = a (t ) + jb(t ) (1.8)
s *(t ) = a (t ) − jb(t ). (1.9)

Un semnal s (t ) se spune că este conjugat simetric dacă:

s (−t ) = s *(t ). (1.10)
 3

PROBLEME REZOLVATE
1. Fie semnalul
 t 
sin , −T  t  T
s ( t ) =   T 

 0, in rest.
Semnalul s(t) este o funcţie pară sau impară de timpul t?
Rezolvare: Înlocuind t cu –t, obţinem
  t 
sin − , −T  t  T
s ( −t ) =   T 

 0, in rest
 t 
− sin   , −T  t  T
= T 

 0, in rest
= − s ( t ) pentru orice t.
Rezultă conform definiţiei că s(t) este un semnal impar.
2. Găsiţi componentele pară şi impară ale semnalului
s ( t ) = e −2t cos t.
Rezolvare: Înlocuind t cu –t în expresia lui s(t), obţinem
s ( −t ) = e 2t cos ( −t )
= e 2t cos t.
Aplicând formulele corespunzătoare, avem:
s p ( t ) = ( e −2t cos t + e 2t cos t )
1
2
e 2t + e −2t
= cos t
2
= cosh ( 2t ) cos t
şi
si ( t ) = ( e −2t cos t − e 2t cos t )
1
2
e 2t − e −2t
=− cos t
2
= − sinh ( 2t ) cos t.
 4

3. Găsiţi partea pară şi partea impară a semnalului

s ( t ) = cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) .
Rezolvare:
s ( −t ) = cos ( −t ) + sin ( −t ) + sin ( −t ) cos ( −t )
= cos ( t ) − sin ( t ) − sin ( t ) cos ( t ) .
Apoi
cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) + cos ( t ) − sin ( t ) − sin ( t ) cos ( t )
sp (t ) =
2
= cos ( t )
şi
cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) − cos ( t ) + sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t )
si ( t ) =
2
= sin ( t ) + sin ( t ) cos ( t ) = sin ( t ) (1 + cos ( t ) ) .
PROBLEME PROPUSE
1. Găsiţi partea pară şi partea impară ale următoarelor semnale:
a) s ( t ) = 1 + t + 3t 2 + 5t 3 + 9t 4 .
b) s ( t ) = 1 + t cos ( t ) + t 2 sin ( t ) + t 3 sin ( t ) cos ( t ) .
c) s ( t ) = (1 + t 3 ) cos3 (10t ) .
2. Semnalele x ( t ) şi y ( t ) reprezentate mai jos constituie partea reală şi
partea imaginară, respectiv, ale unui semnal complex s ( t ) . Ce formă de
simetrie are s ( t ) ?
x(t) y(t)
A
A

t t
–T/2 0 T/2 –T/2 0 T/2

–A
 5

Un semnal periodic s (t ) este o funcţie de timp care satisface condiţia

s (t ) = s (t + T ) pentru orice t, (1.11)
unde T este o constantă pozitivă. Cea mai mică valoare a lui T care satisface
(1.11) se numeşte perioada fundamentală a lui s (t ) . Perioada fundamentală
T defineşte durata unui ciclu complet al lui s (t ) . Inversa perioadei
fundamentale T se numeşte frecvenţa fundamentală a semnalului periodic
s (t ) :
1
f = . (1.12)
T
Frecvenţa f se măsoară în herţi (Hz); un herţ este egal cu un ciclu pe
secundă. Definim şi frecvenţa unghiulară, măsurată în radiani pe secundă:
2
 = 2 f = . (1.13)
T
Orice semnal s (t ) în timp continuu pentru care nici o valoare a lui T
nu satisface condiţia (1.11) se numeşte semnal aperiodic.
Un semnal în timp discret s[n] se spune că este periodic dacă
s[n] = s[n + N ] pentru n întreg (1.14)
unde N este un număr natural diferit de zero. Cel mai mic N pentru care
condiţia (1.14) este satisfăcută se numeşte perioada fundamentală a
semnalului în timp discret s[n] . Definim şi frecvenţa unghiulară
fundamentală a lui s[n] astfel:
2
= . (1.15)
N
Aceasta se măsoară în radiani.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

În figura de mai jos se arată o undă triunghiulară. Care este frecvenţa

fundamentală a acestei unde? Exprimaţi frecvenţa fundamentală în unităţi de
Hz şi rad/s.

x(t)

0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 t

–1
 6

Rezolvare. Perioada fundamentală este T = 0,3 – 0,1 = 0,2 s. Frecvenţa

fundamentală este f = 1/T = 1/0,2 = 5 Hz. Frecvenţa unghiulară este ω = 2πf
= 10π rad/s.
PROBLEME PROPUSE
Pentru fiecare din semnalele următoare, determinaţi dacă el este periodic, iar
dacă da, găsiţi perioada fundamentală.
1. s ( t ) = cos 2 ( 2 t )
2. s ( t ) = sin 2 ( 2t )
3. s ( t ) = e −2t cos ( 2 t )
4. s  n  = ( −1)
n

5. s  n  = ( −1)
n2

6. s  n  = cos ( 2 n ) .

În sistemele electrice, semnalul este o tensiune sau un curent. Fie un

rezistor R cu rezistenţa măsurată în ohmi [] prin care trece un curent i (t )
determinând o cădere de tensiune u (t ) . Prin definiţie, puterea instantanee
disipată în acest rezistor este
u 2 (t )
p (t ) = . (1.16)
R
Aplicând legea lui Ohm u (t ) = Ri (t ) , obţinem şi forma echivalentă:

p(t ) = Ri 2 (t ). (1.17)
Observăm că, în ambele formulări, puterea instantanee p (t ) este
proporţională cu pătratul amplitudinii semnalului. De aceea, în teoria
 7

semnalelor, definim puterea pentru o rezistenţă de 1 ohm, ceea ce face să fie

indiferent dacă semnalul s (t ) reprezintă o tensiune sau un curent:

p(t ) = s 2 (t ). (1.18)
Prin definiţie, operatorul de mediere în timp este dat de
T /2
1
T → T 
 s (t ) = lim s (t )dt. (1.19)
−T / 2

Se vede că acesta este un operator liniar căci, pentru orice două

semnale s1 (t ) şi s2 (t ) şi orice constante c1 şi c2 , avem:

c1s1 (t ) + c2 s2 (t ) = c1  s1 (t ) + c2  s2 (t ). (1.20)

Valoarea medie, sau valoarea de curent continuu (cc) a unui semnal
s (t ) este dată de expresia (1.19).
Fie circuitul cu două terminale de acces reprezentat în fig. 1.1:

i(t)
+

u(t) CIRCUIT

Figura 1.1 Convenţia de polaritate utilizată pentru tensiune şi curent.

Puterea instantanee asociată cu acest circuit este dată de

p (t ) = u (t )i (t ). (1.21)
Ea se scurge în circuit dacă p (t ) este pozitivă şi se scurge afară din
circuit dacă p (t ) este negativă. Puterea medie este dată de
P =  p (t ) = u (t )i (t ). (1.22)
 8

Valoarea de rădăcină medie pătrată (rmp) a semnalului s (t ) este dată

de

S rmp =  s 2 (t ) . (1.23)

Dacă presupunem că rezistenţa R este egală cu 1 , obţinem puterea

normată. Se vede că rădăcina pătrată a puterii normate este valoarea rmp.
Puterea normată medie este dată de
T /2
1
T → T 
P =  s (t ) = lim
2
s 2 (t )dt (1.24)
−T / 2

Energia normată totală este dată de

T /2 
E = lim  s 2 (t )dt = s (1.25)
2
(t )dt.
T →
−T / 2 −

În cazul unui semnal în timp discret s[t ] , integralele din ecuaţiile de

definiţie se înlocuiesc cu sumele corespunzătoare. Astfel, energia totală a lui
s[t ] se defineşte ca fiind

E=  s [n],
n =−
2
(1.26)

iar puterea medie se defineşte drept

N
1
P = lim
N → 2 N
 s [n].
n =− N
2
(1.27)

Un semnal este considerat drept un semnal de energie dacă şi numai

dacă energia sa totală satisface condiţia 0 < E < ∞.
Semnalul este considerat drept un semnal de putere dacă şi numai dacă
puterea sa medie satisface condiţia 0 < P < ∞.
Aceste două clase de semnale sunt disjuncte. Un semnal de energie
are putere medie zero, în vreme ce un semnal de putere are energie infinită.
Semnalele realizabile fizic sunt semnale de energie. Semnalul de putere este
un concept teoretic, fără echivalent în lumea reală, dar foarte util în elaborările
teoretice care, acestea, trebuie să se reflecte în practică. În general, semnalele
periodice şi semnalele aleatoare sunt considerate drept semnale de putere, iar
semnalele care sunt deterministe şi aperiodice totodată sunt considerate drept
semnale de energie.
 9

Un semnal determinist este un semnal pentru care nu există nici o

incertitudine cu privire la valoarea sa în orice moment de timp. El poate fi
deci modelat ca o funcţie de timp specificată complet.
Un semnal aleator este un semnal pentru care există o incertitudine
înainte ca el să apară. Ne putem imagina un asemenea semnal ca aparţinând
unui ansamblu de semnale, fiecare semnal din ansamblu având o formă de
undă diferită. De asemenea, fiecare semnal din ansamblu are o anumită
probabilitate de apariţie. Ansamblul de semnale constituie un proces aleator.
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
Semnalul de mai jos este un semnal de energie sau unul de putere? Găsiţi
energia sau puterea medie în timp a semnalului.
 t, 0  t 1

x ( t ) = 2 − t , 1  t  2
 0,
 în rest
Rezolvare:
 2 1 2
E=  x 2 ( t )dt =  x 2 ( t )dt =  t 2 dt +  ( 2 − t ) dt.
2

− 0 0 1

2
Efectuând integrarea, obţinem: E = . Pentru putere, avem
3
T /2 2
1 1 2
T → T 
P = lim x 2
( t )dt =
T → T 
lim x ( t )dt = 0.
−T / 2 0

Semnalul este de energie.

PROBLEME PROPUSE
Categorisiţi fiecare din semnalele următoare ca semnale de energie sau ca
semnale de putere. Găsiţi energia sau puterea medie a semnalului.
1.

2. x ( t ) = 5cos ( t ) + sin ( 5 t ) , −   t  
5cos ( t ) , −1  t  1
3. x ( t ) = 
 0, în rest
 10

5cos ( t ) , −0,5  t  0,5

4. x ( t ) = 
 0, în rest
sin ( n ) , −4  n  4
5. x  n  = 
 0, în rest
cos ( n ) , −4  n  4
6. x  n  = 
 0, în rest
cos ( n ) , n0
7. x  n  = 
 0, în rest

1.2. SEMNALE ELEMENTARE

Semnale sinusoidale
Un semnal sinusoidal în timp continuu, în forma sa generală, se scrie
s (t ) = A cos( t +  ), (1.28)
unde A este amplitudinea,  este frecvenţa unghiulară în radiani pe secundă,
iar  este unghiul de fază iniţială în radiani. Frecvenţa în herţi se defineşte
prin relaţia
 = 2 f . (1.29)
Un semnal sinusoidal este periodic, cu perioada T dată de
1
T= . (1.30)
f

Identitatea lui Euler

Cunoaştem de la analiza matematică relaţia dintre exponenţiala
complexă e j şi funcţiile trigonometrice cos  şi sin  :
e j = cos + j sin  . (1.31)
Aceasta ne permite să rescriem ec.(1.28) astfel:
A cos( t +  ) = Re{ Ae j  e jt }. (1.32)
Fie semnalul x(t ) care este defazat cu 900 faţă de s (t ) din ec. (1.28):
x(t ) = A sin( t +  ). (1.33)
 11

Putem rescrie acest semnal astfel:

A sin( t +  ) = Im{ Ae j  e j t }. (1.34)

Funcţia treaptă unitate

Funcţia treaptă unitate se defineşte în timp discret astfel:
1, n  0
u[n] =  (1.35)
0, n  0
În timp continuu, funcţia treaptă se defineşte după cum urmează:
1, t  0
u (t ) =  (1.36)
0, t  0
Funcţia u(t) nu este definită pentru t = 0. Se spune că ea prezintă o
discontinuitate la t = 0. Putem reprezenta grafic această funcţie astfel:
u(t)

t
0

Funcţia impuls
În timp discret, impulsul unitate se defineşte prin
1, n = 0
 [ n] =  (1.37)
0, n  0
În timp continuu, impulsul unitate, numit şi funcţia delta a lui Dirac,
se defineşte prin următoarele două relaţii:
 (t ) = 0 pentru t  0 (1.38)
şi


  (t )dt = 1.
−
(1.39)
 12

Propriu-zis,  (t ) nici nu este o funcţie, ci o distribuţie. O putem

considera drept limita unui puls rectangular de arie egală cu 1 atunci când
durata pulsului  tinde la zero. Fie x (t ) orice puls care este o funcţie pară de
timpul t, are durata  şi aria egală cu 1. Putem scrie că
 (t ) = lim x (t ). (1.40)
→0

Funcţia treaptă unitate şi impulsul  (t ) sunt legate între ele prin

relaţiile de mai jos:
d
 (t ) = u (t ) (1.41)
dt
şi
t
u (t ) =   ( )d .
−
(1.42)

Proprietatea de filtrare a impulsului  (t )

Fie x(t) o funcţie continuă de timp. Avem atunci


 x(t ) (t − t )dt = x(t ).

−
0 0 (1.43)

1.3. SISTEME

Din punct de vedere matematic, un sistem poate fi considerat drept o

înlănţuire de operaţii ce transformă un semnal de intrare într-un semnal de
ieşire cu proprietăţi diferite de cele ale semnalului de intrare. Să notăm
acţiunea unui sistem prin operatorul H. Aplicarea semnalului în timp
continuu x(t) la intrarea sistemului determină apariţia semnalului de ieşire
y(t):
y (t ) = H {x(t )}. (1.44)
Similar, în cazul timpului discret, avem
y[n] = H {x[n]}. (1.45)
Un sistem se poate bucura de câteva proprietăţi de bază, după cum
urmează.
 13

Stabilitate
Un sistem se spune că este stabil dacă şi numai dacă orice semnal de
intrare mărginit determină un semnal de ieşire mărginit. Fie un sistem în timp
continuu caracterizat prin operatorul H. El este stabil dacă semnalul de ieşire
y(t) satisface condiţia
| y (t ) | M y   pentru orice t (1.46)

dacă semnalul de intrare satisface condiţia

| x(t ) | M x   pentru orice t. (1.47)
Mai sus, Mx şi My reprezintă numere pozitive finite.
În cazul timpului discret, stabilitatea se descrie similar.
Dacă un sistem nu este stabil, spunem că el este instabil.

Memorie
Un sistem se spune că posedă memorie dacă semnalul de ieşire
depinde de valorile din trecut sau din viitor ale semnalului de intrare. Un
sistem se spune că este fără memorie dacă semnalul de ieşire nu depinde decât
de valoarea prezentă a semnalului de intrare.

Cauzalitate
Un sistem se spune că este cauzal dacă valoarea prezentă a semnalului
de ieşire depinde numai de valoarea prezentă şi/sau de valorile din trecut ale
semnalului de intrare. Spre deosebire de aceasta, semnalul de ieşire al unui
sistem noncauzal depinde cel puţin de o valoare din viitor a semnalului de
intrare.

Inversabilitate
Un sistem se spune că este inversabil dacă semnalul aplicat la intrarea
sistemului poate fi recuperat din semnalul de ieşire. Putem concepe setul de
operaţii necesare pentru a recupera semnalul de intrare drept un al doilea
sistem, conectat în cascadă cu sistemul dat, astfel încât semnalul de ieşire al
primului sistem este aplicat la intrarea celui de al doilea, iar semnalul de ieşire
al acestuia din urmă este egal cu semnalul de intrare al celui dintâi. Să
reprezentăm prin operatorul H un sistem în timp continuu care transformă
semnalul de intrare x(t) în semnalul de ieşire y(t). Semnalul de ieşire y(t) se
aplică la intrarea unui al doilea sistem în timp continuu, reprezentat prin
operatorul Hinv. Atunci semnalul de ieşire al celui de al doilea sistem se
defineşte prin relaţia:
 14

H inv { y (t )} = H inv {H {x(t )}} = H inv H {x(t )}. (1.48)

Cei doi operatori H şi Hinv conectaţi în cascadă sunt echivalenţi cu un
singur operator HinvH. Notăm cu I operatorul identitate (care lasă nemodificat
semnalul de intrare). Pentru ca semnalul de ieşire să fie egal cu cel de intrare,
este necesar ca
H inv H = I . (1.49)
Operatorul Hinv se numeşte operator invers, iar sistemul asociat se
numeşte sistemul invers. În general, problema găsirii inversului unui sistem
dat este dificilă. Pentru proiectarea sistemelor de comunicaţie, proprietatea de
inversabilitate este de o importanţă deosebită. Într-adevăr, atunci când un
semnal de emisie se propagă printr-un canal de comunicaţie, el este
distorsionat din cauza caracteristicilor fizice ale canalului. După cum vom
vedea într-o altă lecţie, soluţia larg aplicată este de a include în receptor un
egalizor care, conectat în cascadă cu canalul, formează împreună cu acesta un
canal cu caracteristici net îmbunătăţite, chiar dacă nu ideale.

Invariabilitatea în timp

Un sistem se spune că este invariabil în timp dacă o întârziere sau un

avans al semnalului de intrare duce la o deplasare de timp identică a
semnalului de ieşire. Cu alte cuvinte, caracteristicile unui sistem invariant în
timp nu se schimbă cu timpul. În caz contrar, se spune că sistemul este
variabil în timp.

Liniaritate

Un sistem se spune că este liniar dacă se supune principiului

superpoziţiei şi dacă se bucură de proprietatea de omogenitate.
Principiul superpoziţiei. Dacă la semnalele de intrare x1 (t ) şi x2 (t ) siste-
mul răspunde cu semnalele de ieşire y1 (t ) şi y2 (t ) , respectiv, la semnalul de
intrare x1 (t ) + x2 (t ) va răspunde cu semnalul de ieşire y1 (t ) + y2 (t ).
Omogenitate. Dacă la semnalul de intrare x(t ) sistemul răspunde cu
semnalul de ieşire y (t ), la semnalul scalat ax(t ) , sistemul va răspunde cu
semnalul scalat ay (t ), unde a este un factor constant.
Dacă un sistem încalcă fie principiul superpoziţiei, fie proprietatea de
omogenitate, se spune că el este neliniar.
 15

1.4. CONVOLUŢIA SEMNALELOR

Fie două semnale în timp continuu x(t) şi h(t). Prin convoluţia acestor
două semnale înţelegem operaţia:

x(t )  h(t ) =
−
 x( )h(t −  )d . (1.50)

Exerciţiu: Arătaţi că operaţia de convoluţie este comutativă.

1.5. RĂSPUNSUL ÎN FRECVENŢĂ AL

SISTEMELOR LINIARE INVARIABILE ÎN TIMP

Fie un sistem liniar invariabil în timp având răspunsul la impuls h(t ).

Aplicăm la intrare semnalul x(t ) = e j t . Ieşirea y (t ) este dată de integrala de
convoluţie


 h( )e
j ( t − )
y (t ) = d
−


 h( )e
j t − j
=e d (1.51)
−

= H ( j )e j t .

În (1.51), am definit răspunsul în frecvenţă H ( j ) al sistemului în

timp continuu


 h( )e
− j
H ( j ) = d . (1.52)
−

Să observăm că H ( j ) nu depinde de timp.

1.6. REPREZENTĂRI FOURIER ALE SEMNALELOR

Semnale periodice în timp continuu

Să considerăm un semnal periodic x(t ) cu perioada fundamentală T
şi cu frecvenţa unghiulară fundamentală  0 = 2 / T . Dezvoltat în serie
 16

Fourier (SF), acest semnal se reprezintă ca o sumă ponderată de sinusoide

complexe:

x(t ) =  X [k ]e
k =−
jk 0t
. (1.53)

Coeficienţii X [k ] se obţin cu formula de inversare:

T
1
X [k ] = 
T 0
x(t )e − jk0t dt. (1.54)

Modulul lui X [k ] formează spectrul de magnitudine al lui x(t ) , iar

faza lui X [k ] formează spectrul de fază al lui x(t ) .
Notă. Având în vedere că x(t ) este periodic, intervalul de integrare
din (1.54) poate fi orice interval de timp având lungimea egală cu T.
Utilizând identitatea lui Euler, seria Fourier se poate scrie şi în formă
trigonometrică, astfel:

x(t ) = B[0] +  {B[k ]cos(k 0t ) + A[k ]sin(k 0t )} (1.55)
k =1

Coeficienţii se obţin din x(t ) astfel:

T
1
T 0
B[0] = x(t )dt. (1.56)

T
2
T 0
B[k ] = x(t ) cos(k 0t )dt. (1.57)

T
2
A[k ] =  x(t ) sin(k 0t )dt. (1.58)
T 0

Semnale aperiodice în timp continuu

Pentru a reprezenta un semnal aperiodic în timp continuu drept o

superpoziţie de sinusoide complexe, se utilizează transformata Fourier (TF).
Astfel, semnalul x(t ) se scrie:

1
 X ( j )e
j t
x(t ) = d (1.59)
2 −
 17

unde TF a semnalului x(t ) este



 x(t )e
− j t
X ( j ) = dt. (1.60)
−

O formă echivalentă se obţine făcând schimbarea de variabilă

 = 2 f :


 X ( j 2 f )e
j 2 ft
x(t ) = df . (1.61)
−

1.7 RELAŢIILE LUI PARSEVAL

Relaţiile lui Parseval afirmă că energia sau puterea unui semnal

reprezentat în domeniul timp este egală cu energia sau puterea semnalului
reprezentat în domeniul frecvenţă.
Energia unui semnal aperiodic în timp continuu este

Ex =  | x(t ) | dt. (1.62)
2

−

În (1.62), am presupus că, în general, semnalul x(t ) poate fi com-

plex. Observăm că | x(t ) |2 = x(t ) x *(t ). În relaţia (1.59), luăm conjugata în
ambii membri pentru a exprima x *(t ) :

1
 X *( j )e
− j t
x *(t ) = d . (1.63)
2 −

Înlocuind (1.63) în expresia lui Ex , obţinem:


 1 

− x(t )  2  X *( j )e
− j t
Ex = d  dt. (1.64)
− 
Inversând ordinea de integrare, avem:
1

 
− X *( j )  − x(t )e dt  d.
− j t
Ex = (1.65)
2
 18

Dar integrala interioară este chiar TF a lui x(t ) , astfel încât


1
Ex =
2  X *( j ) X ( j )d .
−
(1.66)

Prin urmare,
 
1
 | x(t ) | dt =  | X ( j ) | d. (1.67)
2 2

−
2 −

Mărimea | X ( j ) |2 , reprezentată grafic în funcţie de , se numeşte

spectrul de energie al semnalului. Factorul 1/ 2 , care creează o asimetrie în
relaţia (1.126), se elimină făcând schimbarea de variabilă  = 2 f :
 

 | x(t ) | dt =  | X ( j 2 f ) | df . (1.68)
2 2

− −

1.8 EŞANTIONAREA SEMNALELOR

ÎN TIMP CONTINUU

Operaţia de eşantionare generează un semnal în timp discret dintr-un

semnal în timp continuu.
Fie x(t ) un semnal în timp continuu. Definim un semnal în timp dis-
cret x[n] care este egal cu eşantioanele lui x(t ) prelevate la multipli întregi ai
intervalului de eşantionare Te:
x[n] = x(nTe ). (1.69)
Reamintim teorema eşantionării: un semnal în timp continuu x(t )
având banda de frecvenţe cuprinsă între 0 şi fmax poate fi refăcut din
eşantioanele sale cu condiţia ca frecvenţa de eşantionare fe să fie cel puţin de
două ori mai mare decât fmax.
Noţiuni mai avansate de teoria semnalelor vom introduce ulterior dacă
acest lucru este necesar pentru tratarea subiectelor de telecomunicaţii de care
ne vom ocupa în lecţiile următoare.
 19

1.9 RĂSPUNSUL UNUI SISTEM LA UN ŞIR DE SIMBOLURI

În transmisiunile digitale, la intrarea unui sistem în timp continuu se aplică

un şir de simboluri discrete, care formează un semnal în timp discret. Care va
fi răspunsul sistemului în acest caz?
Fie un şir de simboluri care se transmit
succesiv la interval de T secunde. Orice şir real este finit, dar îl putem
reprezenta de principiu ca şir inginit adăugând formal simboluri fără valoare
informaţională. La momentul de timp continuu , trebuie transmis
simbolul . Semnalul în timp continuu ia valoarea la timpul
şi este egal cu zero pentru . Cu această observaţie, putem scrie
şirul de simboluri ca semnalul în timp continuu

Fie acum un sistem liniar şi invariant în timp având răspunsul la

impuls Acesta este cazul de exemplu, unui filtru trece-jos dintr-un lanţ
de transmisiuni digitale.

şir de g(t)
simboluri
Filtru
trece-jos ieşire x(t)

Ieşirea este convoluţia dintre şi :

Putem scrie:

Deoarece integrarea şi sumarea sunt operaţii liniare, putem inversa ordinea de

efectuare a lor:

Aplicând acum proprietatea de filtare a impulsului Dirac, avem:

 20

Această ecuaţie este fundamentală pentru descrierea modulaţiilor digitale.

1.10 ALGEBRA BOOLEANĂ

Algebra booleană este un instrument de bază al oricărui proiectant de

circuite logice şi aritmetice, din care este construit orice calculator electronic
digital. Ea este uşor de asimilat, mai ales că seamănă mult cu logica
propoziţională, care se învată la liceu (la materia LOGICĂ). În logica
propoziţională, ne amintim, ne ocupăm numai cu propoziţii care pot fi sau
adevărate sau false. Propoziţiile adevărate şi false pot fi combinate în
propoziţii mai complexe utilizând astfel de operaţii ca SAU, ŞI, NEGARE,
IMPLICAŢIE LOGICĂ şi altele. Trecem uşor la algebra booleană dacă
pentru ADEVĂRAT şi FALS utilizăm simbolurile 1 şi 0, respectiv.
În algebra booleană, o funcţie mai complicată se exprimă cu ajutorul
unor funcţii mai simple. Atât funcţiile cât şi variabilele independente nu pot
lua decât două valori: 1 sau 0. Funcţiile de bază sunt:
1) Funcţia identitate:
f = x.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 1 şi f = 0 dacă x = 0.
Ea are cumva echivalent în analiza matematică funcţia f(x) = x.
2) Funcţia negaţie (inversare logică):
f = x.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 0 şi f = 0 dacă x = 1.
3) Funcţia SAU:
f = x + y.
Aceasta înseamnă că f = 1 dacă x = 1 sau y = 1 sau ambele sunt egale cu 1; f
= 0 numai dacă x = y = 0. Semnul PLUS nu are semnificaţia din aritmetică.
Funcţia SAU din logica booleană este echivalentă cu disjuncţia din logica
propoziţională.
Un mod util de a reprezenta regula unei funcţii booleene este tabla de
adevăr. Pentru funcţia SAU, ea este:

x 0 1
y
0 0 1
1 1 1
 21

Funcţia SAU este asociativă:

x + y + z = (x + y) + z = x + (y + z).
4) Funcţia ŞI:
f = x·y
Aici, PUNCTUL nu înseamnă înmulţire, ca în aritmetică. Totuşi, urmând
aceeaşi practică, îl putem omite astfel încât x şi y se scrie simplu xy. Tabla de
adevăr este:
x 0 1
y
0 0 0
1 0 1
Funcţia ŞI din algebra booleană corespunde conjuncţiei din logica
propoziţională.

5) Combinând funcţia SAU cu funcţia de negare, obţinem funcţia SAU-NU,

mai cunoscută sub denumirea de NICI:
f = x + y.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 1 0
1 0 0
6) Funcţia ŞI-NU:
f = x  y.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 1 1
1 1 0

7) O funcţie frecvent întâlnită la proiectarea circuitelor digitale este SAU

EXCLUSIV:
f = x  y = x y + xy.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 0 1
1 1 0
 22

8) Funcţia SAU EXCLUSIV NEGAT este şi ea interesantă:

f = x  y = xy + x y.
Tabla de adevăr este:
x 0 1
y
0 0 1
1 1 0
Pentru funcţiile logice, avem câteva reguli de calcul deosebit de utile.
Regulile de idempotenţă:
1) a+a=a
2) a·a = a.
Regulile lui deMorgan:
1) a + b = a b
2) a  b = a + b.
Conform cu regulile lui de Morgan, dacă negăm o expresie ce leagă între ele
variabile logice, ŞI se înlocuieşte cu SAU şi reciproc, iar variabilele se neagă.
Marile firme producătoare de circuite integrate au proiectat seturi
cuprinzătoare de cipuri care implementează funcţiile logice în diverse
variante. De exemplu, găsim în cataloagele acestor firme un circuit integrat
cu care putem implementa funcţia ŞI-NU cu opt intrări:
f = x1  x2  x3  x4  x5  x6  x7  x8 .
Circuitele electronice cu care se implementează funcţiile logice se numesc
porţi logice.
Menţionăm că această algebră, pe cât de simplă pe atât de utilă, a fost
inventată de matematicianul englez George Boole (1815–1864). Pe vremea
când el născocea acest instrument fără de care noi nu am avea astăzi
calculatoare electronice digitale, nu fusese inventat nici măcar becul electric.
Noi astăzi folosim curent algebra booleană pentru a proiecta diverse
echipamente de transmisiuni şi de calcul.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Funcţia booleană SAU EXCLUSIV se defineşte astfel:

x  y = x y + xy.
Arătaţi că
x  y = xy + x y.

REZOLVARE:
 23

Aplicând regulile lui de Morgan, avem succesiv

x  y = x y + xy =

( )( )
= x y xy =

( )(
= x+ y x+ y = )
= x  x + x  y + x  y + y  y.
Dar x  x = 0 şi y  y = 0 , aşa că rezultă relaţia de demonstrat.
PROBLEMĂ PROPUSĂ
Arătaţi că
ac + bc + ( ab ) c = ( ab )  c.