Universitatea,,Dunărea de jos’’Galați

Facultatea Transfrontalieră De Științe Umanistice

Economice Și Inginerești

Referat
TEMA: MOTRICITATEA
A ELABORAT: MĂRIUŢĂ LEON

Chişinău 2019
Cuprins:
1. Motricitatea

2. CALITĂŢILE MOTRICE

3. Caracteristicile motricitatii pe
diferite etape de varsta

1
 Motricitatea
Motricitatea defineşte totalitate actelor motrice realizate de om pt.
întreţinerea relaţiilor sale cu mediul natural si social. Mişcarea nu se produce
separat ca act in sine, izolat de funcţiile psiho-intelectuale. Acţiunea, chiar si cea
mai simpla, presupune conlucrarea unor procese de cunoaştere. Mişcarea, redusa la
contracţiile musculare care o produc sau la deplasările in spaţiu care urmează, nu
este decât o abstracţie fizica sau mecanica

Act motric – reprezintă faptul simplu de comportare realizat prin muşchii

scheletici in vederea obţinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a
unei acţiuni motrice. Producerea unui act motric voluntar se bazează pe trei sisteme
mari: informaţional, reglator, efector.
Acţiunea motrica este un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât
realizează un tot unitar in scopul rezolvării unor sarcini imediate care pot fi izolate
sau înglobate in cadrul unei activitati motrice. Acţiunile motrice se „clădesc” pe
acte motrice precise si automatizate. Dezvoltarea acţiunilor motrice se bazează pe:
combinarea actelor motrice, exersarea si coordonarea actelor motrice in condiţii
standard si apoi schimbătoare. Acţiunile motrice au structuri bine definite, fiind
grupate sub forma deprinderilor motrice.
Activitatea motrica desemnează ansamblul de acţiuni motrice încadrate intr-
un sistem de idei, reguli si forme de organizare, in vederea obţinerii unui efect
complex de adaptare a organismului si de perfecţionare a dinamismului acestuia.
Activitatea motrica releva forma de organizare, conţinutul si finalităţile pe care le
au de îndeplinit E.F.S.
Capacitatea motrica reprezintă ansamblul posibilităţilor motrice naturale si
dobândite pin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare. Factori care
influenţează capacitatea motrica: procese psihice; procese biochimice; nivelul
indicilor de dezvoltare fizica. Exista 2 tipuri de capacitate motrica: 1.capacitate
motrica generala – formata din calităţile motrice de baza (forţa, viteza, rezistenta,
îndemânare); deprinderile si priceperile de baza si utilitar aplicative. 2.capacitatea
motrica specifica – formata din calităţi motrice specifice ramurii de sport
respective; deprinderi si priceperi motrice specifice ramurii de sport respective.
Aptitudini motrice – apar ca o rezultanta a interacţiunii dispoziţiilor ereditare
cu condiţiile educative de formare a acestora si activitatea subiectului. Aptitudinea
este ereditate plus influenta mediului (învăţare+acţionare+stimulare). In literatura
psihologica de specialitate se disting: aptit. Generale (inteligenta, memorie,
atenţie,etc.); aptit. Specifice pentru domenii foarte precise (muzica, tehnica, sport).
In cadrul aptit. Sportive întâlnim: aptit. Sportive generale (simţul orientării, dorinţa
2
de întrecere, coordonarea,etc.); aptit. Sportive specifice practicări unei ramuri de
sport. Performanta este determinata de numeroase aptit. Cum ar fi: somatice
(înălţime, greutate); funcţionale (tip de activitate nervoasa superioara, capacitate
vitala); biochimice (tip metabolism, capacitate de refacere); general motrice
(capacitatea de învăţare, capacitatea de refacere psihica); psiho-motrice
(coordonare generala, echilibru, viteza de reacţie, schema corporala); motrice
(viteza, forţa, rezistenta, îndemânare); psiho-intelectuale (atenţie, gândire,
imaginaţie); psiho-afective (echilibru afectiv, rezistenta la stres); psiho-reglatorii
voluţionale (efort voluntar, perseverenta, combativitate, rezistenta la durere).

CALITĂŢILE MOTRICE

VITEZA
Definiţie: Viteza e capacitatea organismului umana de a executa acţiuni motrice cu
întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, intr-un timp cat mai
scurt, deci cu rapiditate, repeziciune, iuteala maxima, în funcţie de condiţiile
existente.
Formele de manifestare
A) Viteza de reacţie, este viteza reacţiei motrice. Ea este dependentă de cele
cinci elemente: apariţie excitaţiei în receptor; transmiterea pe cale aferentă;
analiza semnalului care durează cel mai mult; transmiterea pe cale aferentă;
excitarea muşchilor. Viteza de reacţie nu este identică pentru toate
segmentele corpului, la membrele superioare s-au inregistrat cei mai buni
indici.
B) Viteza de execuţie , este capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune
motrică. Această formă de viteză se măsoară prin timpul care trece de la
inceperea execuţiei şi până la încheierea acesteia.
C) Viteza de repetiţie, care se mai numeşte şi “frecvenţa mişcarii”. Ea constă în
capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare într-o unitate sau interval de timp
prestabilite. Viteza de repetiţie este condiţionată de tempoul şi ritmul
mişcarii.
D) Viteza de deplasare este o variantă a vitezei de execuţie, atunci când se pune
problema parcurgerii unui spaţiu prestabilit contra timp şi o variantă a
vitezei de repetiţie atunci când se pune problema cât spaţiu, ce distanţă se
parcurge într-o unitate de timp prestabilită.

3
 Începand cu vârsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea/educarea vitezei sub
toate formele sale de manifestare. exerciţiile folosite pentru dezvoltarea vitezei
trebuie să fie ori foarte simple ca execuţie tehnică, ori bine însuşite ca tehnică.
Exerciţiile de viteza, ca durată, se încadrează între 5-6 secunde şi 40-45
secunde, după care se intră în zona rezistenţei anaerobe. Viteza se
dezvoltă/educă în lecţie că prima tema, indiferent de timp, spaţiu, subiecţi.

Factori care determina valoarea vitezei:

- mobilitatea proceselor nervoase
- timpul de reactie
- finetea analizatorilor
- fibre albe
- valoarea resurselor energetice si continutul de fosfocreatina si ATP a muschilor
- nivelul de dezv a celorlalte cal motrice
- lungimea segmentelor
- capacitatea de concentrare si mobilizare

ÎNDEMÂNAREA
Definiţie: Îndemânarea presupune următoarele componente:
- capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia
în întregime pentru efectuarea unor acte sau acţiuni motrice;
- capacitatea de combinare a mişcarilor;
- capacitatea de diferenţiere a mişcarilor;
- echilibrul;
- precizia;
- capacitatea de orientare spaţiala;
- amplitudinea.
Indemanarea ar putea fi definită ca fiind capacitatea organismului uman de a
efectua acte şi acţiuni motrice în contextul componentelor anterior menţionate, mai
ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de
energie din partea executantului.
Formele de manifestare:
A) îndemânare generală necesară efectuarii tuturor actelor şi acţiunilor
motrice de către oameni, cu eficienţă maximă şi consum minim de
energie.
B) îndemânarea specifică, caracteristică sau necesară oamenilor care
practică diferite probe şi ramuri de sport
C) îndemânarea în regimul altor calităţi motrice: îndemânarea în regim de
viteză, de rezistenţă, de forţă
4
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care
reprezintă şi indici valorici ai calităţii respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice,
în care se integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul
execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de
precizie, la gradul de incordare musculară la lucrul efectuat.
Factori care determina valoarea Indemanarii:
-Calitatea SNC
-Plasticitatea scoartei cerebrale
-Precizia org de simt
-Experienta motrica anterioara
-Capacitatea de enticipare a subiectului
-Gandirea creative
-Caitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe cai aferente si eferente
-

REZISTENŢA
Definiţie: Rezistenţa este capacitatea organismului uman de a depune
eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare menţinand indici
constanţi de eficacitate optimă. Deci este capacitatea de a depune eforturi fără
apariţia stării de oboseală senzorială, emotională, fizică sau prin învingerea acestui
fenomen.
Forme de manifestare
a) după criteriul “ponderea participarii grupelor musculare şi ale marilor
funcţii şi organe”, avem:
a.1. Rezistenţa generală, care este capacitatea organismului uman de a efectua
timp îndelungat acte şi acţiuni motrice, cu eficientă şi fără apariţia oboselii
solicitând mult sistemul nervos central, sistemul cardiovascular şi sistemul
respirator.
a.2. Rezistenţa specifică care este capacitatea organismului uman de a depune
eforturi pe care le implica probele sau ramurile sprortive.
5
 b) după criteriul “sursele energetice, intensitatea şi durata efectului”,
avem”
b.1. Rezistenţa anaeroba care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 45
sec. şi 2 min.
b.2. Rezistenţa aeroba care este specifică pentru eforturile care depaşesc 8
minute adică eforturi de durată lungă. De aceea i se mai spune şi rezistenţa
lungă.
b.3. Rezistenţa mixta care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 2 şi 8
minute, adică eforturi cu durata medie.
c) După criteriul “natura efortului”, avem:
c.1. Rezistenţa în efort cu intensitate constantă;
c.2. Rezistenţa în efort cu intensitate variabilă;
d) Dupa criteriul “modul de combinare cu alte calităţi motrice:, avem:
d.1. Rezistenţa în regim de forţă;
d.2. Rezistenţa în regim de viteză;
d.3. Rezistenţa în regim de îndemânare.
Dezvoltarea / educarea rezistenţei se poate realiza la orice vârstă. Acţionarea
prioritară, prin corelaţie cu celelalte calităţi, are loc în perioadele post-
pubertare. Ea se poate dezvolta/educa în orice condiţii materiale, atât în aer
liber cât şi în interior. În lecţia de educaţie fizică că şi în orice altă formă de
organizare a practicării exerciţiilor fizice, rezistenţa trebuie sa fie abordată ca
ultimă temă de mare importanţă pentru dezvoltarea/educarea rezistenţei este
modul de respiraţie al subiecţilor, raportul între inspiraţie şi expiraţie, deci
ritmul acestei respiraţii în funţie de timpul efortului depus.
Verificarea nivelului acestei calităţi motrice de bază se face, cel putin în
educaţia fizică şcolară, mai mult prin prisma rezistenţei mixte (cu durată între 2
şi 8 minute). Mijlocul prin care se face verificarea este în majoritatea cazurilor,
doar alergarea pe 600-800-1000-1500m.

Factori favorizanti:
- posibilitatile de activitate a circulatiei, respiratiei si sist muscular care
sustin efortul
- calitatea metabolismului, glycogen si hormoni
- calitatea proceselor volitive
- coordonarea de catre SNC a activitatii aparatului locomotor si a
funciitlor vegetative
6
 - tipul fibrelor musculare – cele rosii sunt lente
- relatia dintre effort si ohihna

FORŢA

Definiţie: Forţa este capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenţă

internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare. Ea nu trebuie
confundată în aceasta postură de calitate motrică cu forţa ca o caracteristică
mecanică a mişcarii (măsurată după clasica formula F = m x a).

Forme de manifestare
a) După criteriul “participarea grupelor musculare”, avem:
a.1. forţă generala care se manifestă atunci când la efortul de “învingere a
rezistenţei” participă principalele grupe ale organismului uman.
a.2. forţă specifică care se manifestă atunci când efortul de învingere a
rezistenţei participă doar una sau cateva grupe musculare ale organismului
uman (cum se întalneşte la unele probe sau ramuri de sport).

b) După criteriul “caracterul construcţiei musculare”, avem:

b.1. forţă statica, când prin contracţie nu se modifică dimensiunile fibrelor
musculare angajate în efectuarea actului sau acţiunii motrice. Un tip special de
forţă statică este cea izotermică.
b.2. forţă dinamică numită şi izotonică, când prin contracţie se modifică
dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort.
b.3. forţă mixtă, când pentru învingerea rezistenţei se intâlnesc atât contracţii
statice cât şi cele dinamice.

c) După criteriul “capacitatea de efort” în relaţie cu puterea individuală,

avem:
c.1. forţă maximă sau absolută care poate fi statică şi mai ales dimanică.
c.2. forţă relativă, care exprimă raportul dintre forţă absolută şi greutatea
corporală, deci valoarea forţei pe kilogram corp.
7
 d) După “modul de combinare cu celelalte calităţi motrice”, avem:
d.1. forţă în regim de viteză, sau forţă explozivă. Acest tip de forţă diferă
în funcţie de segmentul sau segmentele corpului şi este influenţată de
forţă maximă.
d.2. forţă în regim de rezistenţă.
d.3. forţă în regim de îndemânare.
Unele aspecte metodice

Forta poate fi dezvoltată/educată la orice vârstă, dar cu precadere după

pubertate, deoarece prin exagerare sau neştiinţă poate avea efecte negative
asupra creşterii organismului.
Pentru dezvoltarea/educarea forţei se pot folosi foarte multe exerciţii fizice,
mai ales cu încărcătură, exerciţii facute după reguli specifice fiecărui procedeu
metodic.
Ca temă forţa poate fi abordată atât în aer liber, cât şi în interior, unde sunt
mai multe instalaţii şi materiale specifice. În lecţie sau altă formă de organizare
a practicării exerciţiilor fizice, forţa şi rezistenţa se poate aborda numai ca
ultimă temă.
Forţa este calitatea motrică cel mai usor de verificat, având foarte multe probe
de control (precizate în programă, instrucţiuni, etc.)

Factori favorizanti:
- numarul fibrelor musculare angrenate in miscare si grosimea
muschilor
- coordonarea impulsurilor nervoase – reglarea functiilor vegetative de
catre SNC
- calitatea proceselor metabolice si a subst energetice din muschi
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitai motrice
- puterea de concentrare, atentia, vointa , motivatia
- durata contractiei musculare 15- 20 sec
- starea de functionbare a ligamentelor si articulatiilor
- varsta
- ritmuri diurne 9-10 si 18-19 pt indici crescuti

Mobilitatea, elasiticitatea sau supletea musculara

8
 Gradul de amplitudine a miscarii
Forme de manifestare:
- generala
- specifica
- active
- pasiva
Factori care o influenteaza:
- str si tipul articulatiei
- capac de intindere a ligamentelor
- tonusul si forta musculara
- elasticitatea discurilor intervertebrale
- capacitatea SNC de a coordona procesele nuro-musculare
- temperature muschilor si starea emotionala

Caracteristicile motricitatii pe diferite etape de varsta

1. Motricitatea Copiilor Sugari

Dezvoltarea morfologica si functionala a noului nascut influenteaza
nemijlocit activitatea motrica.

Sistemul nervos slab dezvoltat, capacitatea senzoriala redusa influenteaza

miscarile copilului, care au un caracter reflex, sunt grosiere, reactiile au un caracter
primar.

Consumul energetic la aceasta varsta este mare, determinand aparitia

timpurie a oboselii.  

Formele de deplasare sunt diverse: rularea din decubit dorsal in decubit

ventral, tararea prin miscari coordonate instinctiv, patrupedia, ridicare in stand
sustinut.

Se intareste treptat musculatura, acest lucru permitand mentinerea pozitiei

bipede, pozitie care determina largirea campului vizual si implicit dezvoltarea
intelectuala.

Dintre aptitudinile care se dezvolta la aceasta varsta este echilibrul, corelat

cu activitatea posturala, fiind un factor al reglarii tonusului muscular si al structurii
9
spatiale. Evaluarea acestuia, atat forma statica cat si cea dinamica este greu de
realizat, neexistand teste specifice.

Miscarile incep sa se perfectioneze in momentul in care copilul incepe sa

stea asezat in mod confortabil, incepe sa se tina de patut, se ridica si incepe sa faca
pasi.

2. Motricitatea Copiilor De Varsta Ante Prescolara(1-3 Ani)

Relatiile copilului cu mediul se complica, el ajungand in relatie atat cu

diferite persoane cat si cu diferite persoane.

Dezvoltarea locomotiei ii da posibilitatea de a actiona cu obiectele.

Dezvoltarea limbajului ii permite comunicarea cu cei din jurul sau si

automat sa asimileze noi cunostinte.

Se dezvolta activ emisferele cerebrale, fapt ce influenteaza pozitiv procesele

de invatare si adaptare la mediu.

Bloom considera ca pana la trei ani omul achizitioneaza 60% din experienta
fundamentala de viata.

Deprinderea motrica care marcheaza debutul acestei perioade este mersul,

care la un an este nesigur, sincronizarea temporala a grupelor musculare nu este
corecta.

Alergarea, deprindere motrica cu pondere mare la aceasta varsta. Intre 15-18

luni apar primele incercari de alergare, viteza crescand treptat, creste si
amplitudinea fuleului, miscarea bratelor, dispar oscilatiile laterale ale corpului.

Aruncarea, deprindere ce solicita coordonare la nivelul diferitelor

segmente.

Saritura, la varsta de un an si jumatate apar primele faze de saltare,

succesiuni de impulsii pe doua picioare. La trei ani copilul poate sa sara,
desprinderea fiind inca nesigura.

Lovirea mingii cu piciorul, actiune motrica realizata la inceput din stand si

apoi din deplasare.

Catararea este o deprindere aplicativa, specifica varstei, contribuie la

dezvoltarea capacitatii coordinative, a supletei. Variante de catarare: pe scaunel,pe
lada, pe scara.

10
 Trebuie remarcat rolul jocului in intreaga activitate a copilului. Jocul de
manipulare, jocul cu adultul sau cu persoane imaginare ocupa circa 90% din timp
(U.Schiopu).

3. Motricitatea in Perioda Prescolara(3-7 Ani)

In invatamantul pre primar sunt cuprinsi copiii cu varste intre 3-6/7 ani,
perioada denumita si " varsta de aur " a copilariei.

Reperele psihologice fundamentale care contureaza aceasta perioada sunt:

1.     activitatea de baza, reprezenta de joc;

2.     tipul relatiilor ce se stabilesc intre indivizi;

Etapa celei de a doua copilarii se subdivizeaza in:

-  Etapa prescolarului mic ( 3-4 ani);

-  Etapa prescolarului mijlociu ( 4 ani);

-        Etapa prescolarului mare ( 5-6 ani);

3.1. Dezvoltare morfo-functionala

·       are loc o crestere a dimensiunilor lor antropometrice:

-        greutatea creste de la 14 kg. la 22 kg.;

-        inaltimea creste de la 0,92 cm. la 116/117 cm.;

·       continua procesul de osificare; la sfarsitul perioadei apare dentitia definitiva;

·       dezvoltarea musculara este alerta, se modifica consistenta muschilor;

·                 mucoasele rinofaringiene sunt sensibile, ceea ce determina un teren

fertil pentru afectiuni bronho-pulmonare;

·                 respiratia are un caracter superficial determinand o rezistenta scazuta la

efort; FR. la 3 ani este de 30 respir./ min., la 5 ani - 26-28 respir./min, la 6 ani- 27
respir./min; efortul are un mare rol in dezvoltarea capacitatii respiratorii prin
dezvoltarea musculaturii toracice, a celei intercostale, cresterea actului respirator;

·       FC. la copiii de 3-6 ani este intre 100-110 pul./min.;

·                 se continua dezvoltarea sistemului nervos central, atat din punct de

vedere functional cat si  structural; asimetria cerebrala se accentueaza;
11
·                 dupa 5 ani, se consolideaza inhibitia din care cauza prescolarul isi
controleaza mai bine reactiile impulsive;

·                 este perioada in care predomina actiunea unor glande ca: timusul si

tiroida; epifiza si hipofiza;

3.2.Dezvoltare psihica

Varsta  prescolara reprezinta perioada structurarii personalitatii. Se schiteaza viata

interioara a copilului si acesta devine mai comunicativ si mai sociabil.

 Pe plan senzorial:

-        simtul tactil pierde teren in favoarea celui auditiv si vizual; se realizeaza o

colaborare intre tactil si vizual;

-        sub aspect auditiv, se perfectioneaza auzul fonematic, muzical si abilitatea de

a recunoaste  si a repera obiecte dupa sunetul pe care il  emit;

-        se fac progrese si pe plan gustativ si olfactiv;

-        solicitarile intense realizate pe baza jocului genereaza achizitii sub raport

perceptiv; perceptia are cateva note distincte: are incarcatura afectiva, reflecta
mai usor culoarea si  forma decat volumul, apar greutati in
receptionarea  relatiei dintre parte si intreg, apar achizitii noi in perceptia
spatiului si timpului;

-        in domeniul reprezentarilor se produc modificari calitative;

·       Pe plan intelectual:

-        Memoria, mult solicitata in activitatea de joc, sub formele sale predominante

la aceasta varsta: cea mecanica si cea involuntara;

-        La 4-5 ani intervine si memoria voluntara; copilul memoreaza usor dar uita
repede; memoria are un caracter afectiv dar si intuitiv-concret;

·       Limbajul, la inceputul perioadei se utilizeaza un limbaj situativ care treptat se

transforma in cel contextual; vocabularul sporeste de la 1000 de cuvinte la 3 ani
iar la 6 ani cel mult 2 500 de cuvinte; se structureaza si limbajul interior; o
problema deosebita o reprezinta bilingvismul;

·       Gandirea, la 5 ani, se formeaza aprox. 50 % din potentialul intelectual al

individului; pana la 4 ani gandirea este preconceptual - simbolica, intre 4-7/8
ani este intuitiva;

12
·       Imaginatia, este influentata de joc, acesta fiind un teren fertil pentru
manifestarea imaginatiei creatoare;

·       Atentia, se consolideaza volumul, concentrarea si mobilitatea atentiei; se

imbunatateste concentrarea, la scolarul mic fiind de 5-7 min, la scolarul
mijlociu, de 20-25 min. iar la scolarul mare de 45-50 de min.

·       Afectivitatea, este influentata de plasarea copilului in gradinita, are un

caracter instabil;

·       Vointa, se manifesta cu precadere in activitatea dominanta: jocul, unde se

disting o serie de trasaturi pozitive;

Personalitatea,  este perioada cand se pun bazele personalitatii, se schiteaza

primele trasaturi de caracter, apar si primele aptitudini speciale, se perfectioneaza
componenta senzoriala a aptitudinilor;

3.4. Activitatea  motrica

La aceasta varsta copilul desfasoara o activitate motrica sustinuta;

Deprinderile motrice incep sa se contureze, atat cele de baza cat si cele aplicativ-
utilitare;

-        mersul este leganat, cu pasi inegali, se pastreaza greu directia;

-        la alergare, faza de zbor este neclara, alergarea este tropotita;

-        saritura prezinta dificultati in insusire: se desprind greu de pe un picior, nu

pot sari peste obstacole sau in adancime;

-        aruncarea ai prinderea sunt slab formate;

La 4-5 ani se imbunatateste coordonarea; preciza la nivelul mainii este inca slaba
datorita muschilor mici ai mainii slabi dezvoltati;

La 5-6 ani creste tonusul muscular; creste capacitatea de rezistenta la eforturi mai
mari si prelungite; se corecteaza mersul iar la alergare se contureaza faza de zbor;

Indicatii:

Ø     se urmareste dezvoltarea muschilor flexori, a musculaturii dorsale care

intervine in mentinerea coloanei vertebrale; dezvoltarea musculaturii
toracice si intercostale pentru o respiratie corecta;

13
Ø     pe langa utilizarea exercitiilor analitice se recomanda si folosirea unor
exercitii cu o influenta cumulativa asupra organismului;

Ø     se recomanda utilizarea cu precadere a eforturilor dinamice si mai putin

cele statice( sa nu depaseasca 3 sec); sa fie evitate eforturile monotone;

Ø     se vor evita exercitiile de forta, tractiune, transport de greutati;

Ø     sa se acorde atentie modului de insusire a sariturilor, in mod deosebit

aterizarea, care implica sistemul ligamentar si articular, sistem care este inca
slab dezvoltat si se pot produce traumatisme;

4. Motricitatea In Perioda Scolara Mica(7-10/11 Ani)

Intrarea in scoala il aduce pe copil sub influenta culturii, iar dobandirea
scrisului,  cititului si calculul aritmetic, determina restructurarea sferei de
cunoastere a individului si implicit re dimensionarea intregii personalitati. Jocul,
care era prioritar pana la aceasta varsta cedeaza locul activitatii de invatare.

4.1. Particularitati morfologice:
Pana la pubertate copilul creste in greutate aproximativ 10 kg., iar in
inaltime aproximativ 20 cm. Aceasta etapa se incheie mai repede la fete. 10,6 ani,
decat la baieti: 12 ani.

La aceasta varsta are loc o crestere accentuata a corpului si segmentelor sale

ce determina modificari ale proportiilor dintre cap si trup.

Sistemul muscular se dezvolta in special sub aspectul masei sale. Creste

forta musculara, viteza si precizia miscarilor.

Pe fondul intensificarii procesului de osificare se trece treptat si la dentitia

permanenta.

Sistemul nervos: in aceasta etapa asistam la cresterea creierului (aprox. 1200

g.) si la organizarea unor cai functionale noi.

4.2. Particularitati psihice

Scrisul si cititul aduc modificari in planul senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor.

Ø     Se dezvolta sensibilitatea tactila a mainii, auditiva, vizuala; creste vederea la

distanta si determinarea mai corecta a marimii;
Ø     La 8 ani, micul scolar poate realiza imaginea vizuala a miscarilor;
Ø     Se amelioreaza auzul muzical, copilul receptionand mai bine structurile
melodice;
14
Ø     Poate sa identifice si sa clasifice gusturile si mirosurile;
Ø     Evolutie deosebita a chinesteziei mainii, dobandeste o mai buna coordonare
motrica generala dar si finete in miscarile degetelor;
Ø     Spiritul de observatie devine deliberat, sistematic si analitic;
Ø     Inregistreaza o buna perceptie a marimii si greutatii; a spatiului si timpului
dar si a directiei de desfasurare a miscarii;
Ø     Reprezentarile sporesc in volum;

Pe plan intelectual:

Ø     Predomina memoria mecanica, cea involuntara si cea de scurta durata;

Ø     Limbajul este influentat de intrarea copilului in scoala, vocabularul se
dubleaza, progrese se realizeaza si in ceea ce priveste debitul verbal oral si cel
scris;
Ø     Gandirea: la aceasta varsta se instaleaza gandirea operatorie concreta;
Ø     La 7-8 ani , este capabil numai de conservarea cantitatii, la 9-10 ani apare
capacitatea de conservare a greutatii, iar pe la 11-12 ani apare capacitatea de
conservare a volumului;
Ø     Scolarul mic prezinta o vie curiozitate intelectuala;
Ø     Aceasta varsta este un teren fertil pentru dezvoltarea imaginatiei; imginatia
reproductiva si cea creatoare;
Ø     Creste capacitatea de mobilizare voluntara a atentiei, fluctuatiile ei sunt
frecvente;
Ø     Intrarea in scoala modifica si universul afectiv al copilului; viata emotionala
devine mai echilibrata;
  Se pun bazele convingerilor morale fundamentale; 

4.3.Particularitati motrice
-        se urmareste permanent formarea unei tinute corecte, evitarea instalarii unor
deformari ale coloanei vertebrale;
-        se urmareste realizarea unei tinute estetice in deplasare(mers, alergare);
-        se urmareste realizarea unei respiratii eficiente, coordonate cu actiunea
diferitelor segmente ale corpului;
-        cresterea capacitatii pulmonare;
-        se observa progrese in  formarea deprinderilor motrice de baza, pe fondul
acestora insusindu-se si celelalte tipuri de deprinderi;
-        este perioada cand se poate deja actiona prin mijloace specifice in
dezvoltarea aptitudinilor motrice coordinative in mod special, dar si asupra celor
conditionale; indicii de indemanare, viteza si rezistenta aeroba cresc rapid, asupra
mobilitatii trebuie actionat permanent; exercitiile de forta trebuie executate cu
intensitate medie si submaximala pentru a nu afecta aparatul locomotor, inca
neconsolidat;
15
 5. Motricitatea La Varsta Tineretii-Varsta Mijlocie 25-35 Ani
Aceasta etapa a comportamentului motric al individului a fost mai putin
studiata, ea face parte din varstele adulte active.

Perioada este influentata de debutul individului in activitatea profesionala,

care pune bazele statutului social al tanarului.

Se pot identifica o serie de abilitati, capacitati, al caror progres se realizeaza

in paralel cu cresterea experientei profesionale.

Reusita in plan profesional  este conditionata de resursele biologice, motrice

ale individului-capacitate motrica (physical fitness). Aceasta creeaza  o stare de
bine fizica si psihica, determinand si cresterea randamentului in munca.

Continuarea educatiei fizice la aceasta varsta duce la urmatoarele finalitati:

-        capacitati senzorii-perceptive superioare;

-        Scheme motorii de baza perfectionate;

-        Un numar mare de deprinderi si priceperi motrice;

-        Capacitatea mare de comunicare gestuala, expresiva, estetica;

-        Capacitate de practicare independenta a exercitiilor fizice;

-        Socializare superioara.

6. Motricitatea La Varsta Adulta 40-65 De Ani

Aceasta perioada se subdivizeaza in:

- perioada adultului I: 35-45 ani;

- perioada adultului II : 45-55 ani;

          - perioada adultului tardiv: 55-65 ani.

Adultii cunosc realizarea maxima profesionala, armonizarea intereselor,

echilibrarea personalitatii.

16
 Educatia adultului, parte a educatiei permanente, contribuie la imbunatatirea
conditiei acestuia, inclusiv prin aspectele de solicitare motrica.

Pentru a putea practica eficient exercitiile fizice la aceasta varsta este

necesar un control medical realizat in prealabil si existenta unui coordonator al
activitatii ce urmeaza a fi desfasurate.

 Varsta a treia sau varsta de peste 65 de ani aduce o serie de schimbari in
viata unui individ, fara ca batranetea sa fie considerata boala sau disfunctie, ca
atare. Se vorbeste, mai corect, despre un sindrom de deconditionare sau de declin
al performantelor noastre cu o pondere de 1% anual, incepand cu varsta de 30-35
de ani.

Deficitele functionale care constatam ca apar la parintii si bunicii nostri se

afla in legatura cu o serie de boli cu evolutie cronica pentru care consulta medicul
mai des, urmeaza o medicatie in mod constant, isi limiteaza activitatea si se
interneaza mai frecvent in spital.

Fenomenul de deconditionare sau de neutilizare la parametrii fiziologici ai

unui organ sau a unei functii nu apare cu ponderea asteptata la persoanele care
beneficiaza de antrenament zilnic la efort fizic si care au preocupari intelectuale in
mod constant.

Pe de alta parte, pierderea performantelor poate avea la baza, dupa cum

spuneam, procesele patologice care se acumuleaza la varsta a treia din domeniul
cardiovascular, respirator, aparat locomotor, sistemul metabolic, sistemul nervos si
endocrin.

17
Biblografie:
https://www.csid.ro/dictionar-
medical/motricitate-11308637

https://www.slideshare.net/liaelena2/c
alitatile-motrice

https://ru.scribd.com/doc/233172159/Cal
ile-motrice

18