UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

MASTERAT DIDACTIC

CONȚINUTURILE EDUCAȚIEI:

Surse, Criterii de selecție, analiza modalităților de organizare

COORDONATOR:

Lect. Dr. Apostolache Roxana STUDENȚI:

1. Coțovan Ana – Maria (căs. Marin)

2. Darie Mihaela (căs. Tudorică)
3. Palade Irina (căs. Hurmuz)
4. Preda Marian Vasile
5. Rusu Alina – Florina (căs. Olaru)
 CONȚINUTURILE EDUCAȚIEI

”Conținuturile educației reprezintă un corp de cunoștințe, know-how, valori și

atitudini, care se concretizează în programe de învățământși sunt diferențiate în funcție de
scopuri și obiective stabilite de societate prin intermediul școlii.”
(Rassekh,S, Văideanu, G, 1987, Les contenus de l education)

Conţinutul procesului instructiv educativ se defineşte ca ansamblul structurat de

valori din domeniile ştiinţei, culturii, practicii, sedimentate în societate la un moment dat
şi devenite puncte de reper în proiectarea şi realizarea instruirii.

Conţinuturile educaţiei reprezintă dimensiunile sau laturile activităţii de educaţie

(în mod implicit şi ale celei de instruire) care, conform unor valori fundamentale
concentrate la nivelul unor finalităţi (obiective) asigură formarea şi dezvoltarea complexă
a personalităţii (celui educat, educatului) în plan moral, intelectual, tehnologic, estetic şi
fizic.
Conţinuturile generale ale educaţiei reprezintă dimensiunile sau laturile activităţii
de educaţie (în mod implicit şi ale celei de instruire) care, conform unor valori
fundamentale concentrate la nivelul unor finalităţi (obiective) asigură formarea şi
dezvoltarea complexă a personalităţii (celui educat, educatului) în plan moral, intelectual,
tehnologic, estetic şi fizic. În literatura de specialitate aceste conţinuturi generale sunt
prezentate şi analizate şi ca "dimensiuni" sau "laturi" ale educaţiei ( Todoran, Dimitrie,
coordonator, 1982; Nicola, Ioan, 1996, Salade Dumitru, 1998)
Conceptualizarea conținuturilor învățămantului reprezintă în cercetarea
curriculară contemporană o temă majoră. Ea este abordată atat din perspectivă teoretică
(selecția și organizarea conținuturilor pe criteria și cu metodologii pedagogice și prin
circumscrierea unui cadru referential valoric structurat – filosofic, științific, estetic,
spiritual, politic, vocațional), cât și din perspectivă practică, concret acțională.
Conținuturile curriculare reprezintă un sistem de valori selecționate din
cunoașterea savantă, din practicile sociale și din cultura școlară sui generis, acumulate de
societate pană la un moment de referință și care sunt transpuse didactic în termeni de
cunoștințe, capacități și atitudini și sunt integrate în sistemul curriculum-ului
preșcolar/școlar, universitar, postuniversitar.
Dacă conținuturile procesului de învățământ sunt selecționate, sistematizate și
ierarhizate didactic în documente școlare de tip reglator sau de altă natură, conținuturile
educației au o sferă mai largă decat acestea, nereducându-se la conținuturile
documentelor și activităților școlare.
Conținuturile educației înglobează în plus și valorile pe care elevii le asimilează
prin metode și mijloace mai puțin sistematizate decât cele didactice, din întregul lor
univers experiențial, din afara școlii. Un rol important în acest registru de resurse
educaționale îl au familia, instituțiile religioase, culturale și artistice, muzeele, mass-
media.
Calitatea acestor resurse și frecvența accesului elevului la ele, precum și motivația
lui de a le valorifica, vor influența, în mod firesc, nivelul succesului școlar.
Conţinutul procesului de învăţământ nu se suprapune peste cel al educaţiei.
Conţinutul educaţiei este mai larg, în sensul că el cuprinde şi influenţe care provin din
teritoriul informalului, sub forma unei multitudini de mesaje şi valori ale spaţiului social.
Conţinutul învăţământului se referă numai la valorile promulgate prin intermediul
instituţiilor şcolare.
Conţinutul învăţământului este dinamic, adaptabil, se înnoieşte continuu, în
funcţie de necesităţile societăţii, cunoaşte o mare diversitate şi specializare, având în
vedere specificul vieţii contemporane, structura activităţilor profesionale.
Între conținuturile procesului de învățământ și conținuturile educației se instituie
legături complexe. În situația unui parteneriat optim dintre școală și celelalte instituții
sociale care au valențe formative, cele două categorii de conținuturi vor putea servi mai
bine finalitățile educaționale, inclusiv din perspectiva educației permanente.