Totu-i îngheţat în drum, E un meşter iscusit Are tălpi, n-are picioare,

Florile-s pe geam acum, Şi cu iarna a venit Fuge iute doar la vale,

În sobă focul trosneşte, Şi-n fiecare dimineaţă Iar la deal, urcă agale.
Spune, ce anotimp este? Îmi pictează flori de Despre ce e vorba oare ?
gheaţă?

Albă plapumă şi moale Parc-ar fi nişte petale,

S-a întins pe deal, pe Mic, uşor, purtat de vânt, Ori steluţe ce dansează
vale, Cade, cade la pământ, Norii le presară iarna
Iar când vine primăvara, Ţine cald ca un veşmânt. Şi pe gene ţi le aşează.
Se topeşte plăpumioara.
 În văzduh plutesc, Nu-i făină, dar se cerne.
Deşi nu e vară, Pământul eu îl albesc. Nu-i covor, dar se
Albi fluturii zboară. De mă prinzi în mâna ta, aşterne.
Las o lacrimă pe ea.

Stă în curte, lângă pom. Om făcut de mâna mea, Stă pe loc şi nici nu-i pasă
Îi zici om, dar nu e om; Cu ochi negri şi lulea. Şi-i atâta de răcit!
Şi când soarele-ncălzeşte, Nici-un viscol Dar nu vrea să vină-n
Nu-l mai vezi, că se nu-l răstoarnă, casă...
topeşte. Că e sprijinit de iarnă. Că nu-i place! - L-aţi
ghicit?
A venit baba din munţi,
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând
poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti.
Pe fereastră prinde flori
Şi-n obraji lasă bujori.
Cine vine cu steluţe
Cine pune peste noapte
Albe-n frunte Un pod zdravăn peste
Dinspre munte?
ape?
Parc-ar fi nişte petale,
Mic, uşor, purtat de vânt, Ori steluţe ce dansează
Cade, cade la pământ, Norii le presară iarna
Ţine cald ca un veşmânt. Şi pe gene ţi le aşează.
 OMUL
IARNA GERUL DE
ZĂPADĂ

FULGUL
DE NEA SANIA ZĂPADA

CHITIC ROXANA Anexa 1 CLR (2016)