Exemple de bune practici privind educația inclusivă

La baza educaţiei incluzive se află principiul potrivit căruia educaţia constituie un aspect
fundamental pentru dezvoltarea şi a societăţilor. În ultimii cincizeci de ani, comunitatea
internaţională a contribuit la crearea unei viziuni asupra educaţiei care nu mai este considerată
un privilegiu pe care îl au doar unele pesoane, ci un drept al tuturor. Educaţia incluzivă
constituie unul dintre procesele fundamentale prin care este pusă în practică această viziune,
deoarece are în centrul demersurilor sale grupurile care au fost excluse de la educaţie.
O şcoală incluzivă în adevăratul sens al cuvântului trebuie să îndeplinească unele
condiţii primordiale: – să dispună de dotări corespunzătoare pentru elevii cu deficienţe fizice:
rampă pentru scaun cu rotile, un personal auxiliar (îngrijitori) pentru a transporta elevii în cauză
in anumite locuri, sala de sport,cabinet de  informatică etc.In scoala noastra, exista rampe de
acces in scoala,dar nu exista intre etajele scolii, transportarea elevului in scaun este facuta de
catre colegii sai,acesta fiind in clasele mari sau de catre personalul scolii.
Într-o perioadă în care sistemul de învăţământ din România este marcat de schimbare în
ceea ce priveşte îmbunătăţirea conţinuturilor, a finalităţilor, a strategiilor de predare-învăţare şi
a modalităţilor de evaluare, schimbarea depinde de cadrele didactice, de capacitatea lor de a
face faţă cerinţelor rigorilor tranziţiei profesionale, de asumarea de noi roluri şi responsabilităţi
în relaţiile şi raporturile cu elevii şi cu comunitatea.
Un exemplu de buna practică este sărbătorirea Ziua Persoanelor cu Dizabilități (03
decembrie), prin pregătirea unui atelier de confecționare de produse/obiecte decorative
specifice sărbătorilor de iarnă. Elevii sunt invitați să participe și să lucreze împreună pentru a
realiza obiecte decorative, aceștia fiind încântați să participe la o astfel de activitate și
colaborează în realizarea sarcinilor din cadrul celor trei ateliere: pictură de figurine din ipsos,
confecționare decorațiuni din materiale textile, fabricarea de lumânări și ornamente pentru
pomul de Crăciun din alte materiale reciclabile.
Cartea senzorială este o carte realizată din materiale textile care conține o combinație
(reușită) de texturi diverse, culori contrastante, fermoare, arici, capse, șireturi, nasturi, mărgele
etc. Este o carte ce cuprinde o serie de pagini confecționate din diferite materiale, care conțin
activități ce pot contribui la dezvoltarea abilităților psiho-motorii ale copilului și la creșterea
încrederii în sine. O carte senzorială se poate confecționa pentru copii de orice vârstă. Aceste
cărți pot fi realizate pentru a-i distra pe cei mici, dar se pot confecționa cărți cu jocuri clasice
pentru copiii mai mari (exemplu: X:0). În general aceste cărți se concentrează pe competențe,
cum ar fi cele de potrivire, sortare, joc imaginativ, și de îmbrăcare (fermoare, cravate, șiret,
curele, nasturi etc.).
Cărțile senzoriale pot fi capodopere frumoase, dar și un mod inedit de a-ți păstra
”amintirile”. Succesul unei astfel de cărți poate fi măsurat atunci când copilul vede și simte
fiecare pagină. Cu ajutorul cărții realizate, copii înregistrează progrese semnficative: reușesc să-
și îmbunătățească deprinderi ce țin de formarea autonomiei personale, își reduc
comportamentele stereotipe și își îmbunătățesc capacitatea de concentrarea a atenției.
În ultimii ani la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.1 din Oradea se desfăsoară
Programul Școala de Vară sub forma unor ateliere care urmăresc dezvoltarea creativităţii
copiilor cu CES (copii cu Cerințe Educative Speciale) prin activităţi extraşcolare de muzică, dans,
mișcare, arte plastice și decorative. Scopul programului constă în implementarea unor activităţi
extracurriculare desfăşurate pe parcursul a 3 săptămâni din vacanţa şcolară în vederea cultivării
imaginației, stimulării creativităţii şi dezvoltării funcţiilor cognitive la elevii cu CES din instituţie
prin utilizarea unor tehnici de mediere artistică; eliminarea barierelor psihologice care apar
între copiii cu CES şi cei aflati în normalitate ca urmare a dificultăţilor întâmpinate în activităţile
cotidiene, școlare sau sociale,dificultăți datorate deficiențelor, pe de o parte, dar și datorate
unor prejudecăţi sau a unor reprezentări deformate cu privire la posibilităţile şi activitatea
persoanelor cu deficienţe.
În cadrul activităţilor, copiii cu CES din şcoala specială au posibilitatea să interacţioneze
cu colegiii lor cu deficienţe mai puţin severe integraţi în şcoli de masă. Pe lângă copiii din grupul
ţintă, sunt acceptaţi la şcoala de vară şi un număr mai mic sau egal de copii fără deficienţe,
pentru a le oferi acestora suport în realizarea activităţilor şi a le facilita procesul de integrare şi
schimbare. La activităţi participă în calitate de voluntari şi tineri de la licee orădene, studenţi din
cadrul Universitaţii Oradea sau tineri voluntari străini.