Didactica educării limbajului

Prof. univ.dr.Gabriela Kelemen

Specificul activităţilor de educare a
limbajului

 Specificul activităţilor de educare a limbajului

în grădiniţă este determinat de trei factori:

 ♦ Idealul educaţional

 ♦ Particularităţile de vârstă ale copiilor

 ♦ Caracteristicile limbajului
Idealul educaţional – (idealul
pedagogic)
 – reprezintă modelul după care trebuie format orice copil, orice tânăr, cu ajutorul
educaţiei. Idealul educaţional este expresia aspiraţiilor societăţii.
Curriculumul-preşcolar trasează următoarele obiective ale idealului educaţional:

 􀂾 Asigurarea dezvoltării normale şi depline a copiilor preşcolari, prin valorificarea

potenţialului fizic şi psihic al fiecăruia, ţinând cont de ritmul propriu, de nevoile sale
afective şi de activitatea sa fundamentală – jocul;

 􀂾 Dezvoltarea capacităţii copilului preşcolar de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi

cu adulţii, capacitatea sa de socializare;

 􀂾 Stimularea copilului preşcolar pentru dobândirea cunoştinţelor, capacităţilor şi

aptitudinilor necesare activităţilor viitoare în şcoală şi, apoi, în societate.
În conformitate cu acest curriculum
 învăţământul preşcolar, clasa pregătitoare şi clasele I şi a II-a
reprezintă ciclul achiziţiilor de bază (fundamentale), de unde
se poate deduce necesitatea continuităţii în procesul instructiv-
educativ.
 Învăţământul preşcolar constituie:

 􀂾 Prima formă de instruire şi educare organizată, sistematică şi

competentă;

 􀂾 Prima formă organizată de socializare a copilului;

 􀂾 Condiţii optime pentru copiii de a se manifesta în mod activ,

dirijaţi permanent de cadre specializate;
În toate activităţile desfăşurate în grădiniţă:

 activităţi comune, activităţi la alegerea copiilor, activităţi

recreative şi de relaxare, activităţi de dezvoltare şi exersare a
aptitudinilor individuale, activităţi recuperatorii etc.,
 copiii realizează achiziţii cognitive, îşi formează deprinderea de a
acţiona la comandă, de a stabili relaţii de cooperare cu educatoarea
şi cu ceilalţi copii,
 îşi dezvoltă capacitatea de comunica verbal şi nonverbal,

 îşi formează deprinderi intelectuale şi motrice.

Privit din această perspectivă, învăţământul preşcolar anticipează

învăţământul din ciclul primar: cunoştinţele acumulate în grădiniţă,
abilităţile achiziţionate facilitează integrarea socială a copilului şi
asigură continuitatea între cele două etape ale sistemului de
învăţământ.
Lărgirea orizontului cognitiv şi afectiv

 Din punctul de vedere al dezvoltării copilului, grădiniţa contribuie la:

 􀂾 Dezvoltarea capacităţilor senzoriale şi perceptive prin reprezentările

memoriei şi ale imaginaţiei;

 􀂾 Perceperea realităţii pe căi emoţionale şi imaginative;

 􀂾 Dezvoltarea relaţiilor cu ceilalţi copii, cu mediul natural şi social;

 􀂾 Dezvoltarea receptivităţii la acţiunile adulţilor întâi prin imitare, apoi prin

transpunere în joc a comportamentului şi acţiunilor acestora, mergând până
la participarea lor la activităţile adulţilor;

 􀂾 Dezvoltarea motricităţii şi a senzorial-perceptivităţii;

 􀂾 Creşterea atenţiei a cărei concentrare sporeşte de la 5-7 minute la

preşcolarul mic, la 15-20 minute la preşcolarul din grupa mijlocie şi la 40-45
de minute la preşcolarul mare în joc, audiţii sau vizionări de filme, teatru
pentru copii etc.
Conduita verbală şi afirmarea
personalităţii
 Copiii fac progrese prin dezvoltarea
capacităţii de exprimare verbală:

 􀂾 Creşte volumul vocabularului activ;

 􀂾 Se manifestă intens limbajul situaţional;

 􀂾 Se exersează structurile gramaticale corecte

ale limbii.
învăţarea citit-scrisului

 Toate aceste aspecte lingvistice facilitează învăţarea

citit-scrisului în clasa a doua.
 În vorbirea preşcolarilor apar fenomene ca:

 􀂾 Dificultăţi de pronunţie a unor sunete;

 􀂾 Tulburări ale ritmului de emisie;

 􀂾 Articulări alterate din cauza unor factori fiziologici sau

psihici.

 Acestea pot persista şi în perioada şcolară mică, dar cu

ajutorul logopedului acestea pot fi ameliorate sau chiar
eliminate.
Jocul didactic
 Deşi în perioada şcolară mică activitatea predominantă este
învăţarea, jocul constituie o necesitate fundamentală şi în
această etapă.
 Capătă însă pondere jocul didactic, care contribuie la:

 􀂾 Dezvoltarea spiritului de echipă;

 􀂾 Dezvoltarea spiritului de observaţie;

 􀂾 Dezvoltarea atitudinii critice şi autocritice;

 􀂾 Dezvoltarea voinţei

 􀂾 Dezvoltarea unor trăsături morale ca: perseverenţa, hărnicia,

cinstea, dreptatea etc.
C. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A
COMUNICĂRII SI A PREMISELOR CITIRII SI
SCRIERII
 – vizează dezvoltarea limbajului (sub
aspectele:
 vocabularului, gramaticii, sintaxei;
 a înţelegerii semnificaţiei mesajelor, a comunicării
(cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare
orală si scrisă, nonverbală si verbală);
 preachiziţiile pentru scris-citit.
 şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre
celelalte domenii.
Dimensiuni ale domeniului:

 Dezvoltarea limbajului şi a comunicării

 Dezvoltarea capacităţii de ascultare şi înţelegere
(comunicare receptivă)
 Dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare
(comunicare expresivă)
Dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii

 Participarea la experienţe cu cartea;

cunoaşterea şi aprecierea cărţii.
 Dezvoltarea capacităţii de discriminare
fonetică; asocierea sunet-literă.
 Conştientizarea mesajului vorbit/scris.
 Însuşirea deprinderilor de scris; folosirea
scrisului pentru transmiterea unui mesaj.
 Obiectiv cadru 1: Dezvoltarea capacităţii de ascultare şi
înţelegere
Interval Obiective de referinţă Exemple de activităţi
de
vârstă

0-18 luni Copilul va fi capabil: Verbalizarea cu voce tare a tuturor activităţilor pe care le
1.1. Să recunoască vocile adulţilor desfăşuraţi cu copilul (jocurile şi rutinele)
cunoscuţi

1.2. Să interacţioneze verbal cu copiii Jocuri de repetare a sunetelor produse de copil şi exprimarea
şi adulţii unei semnificaţii acordate acestor sunete în funcţie de
contextul în care vă găsiţi cu copilul

19 – 36 Copilul va fi capabil: Jocuri de etichetare a obiectelor din anturajul cotidian al

luni 1.3. Să identifice obiectele denumite copilului. Jocul Ia şi dă mai departe! cerere verbală
verbal de adult (asocierea cuvânt adresată copilului, cu indicarea cu degetul, apoi formularea
– obiect) exclusiv verbal. Apreciaţi copilul după ce execută cererea
dv.

1.4. Să asculte mesajele transmise de Jocuri cu întrebări şi răspunsuri, de a pune întrebări despre
ceilalţi, să răspundă la întrebări, obiecte, fenomene, evenimente, despre poveşti ascultate sau
solicitări şi să pună întrebări. personaje preferate.
 Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacităţii de a se exprima
verbal, cât mai corect gramatical
Interval Obiective de referinţă
de vârstă
0 -18 luni Copilul va fi capabil:
2.1. Să emită sunete diferite
(gângurit, lalaţiuni, silabe)
19 – 36 Copilul va fi capabil:
luni 2.3. Să denumească persoanele şi
obiectele din jur
2.4. Să comunice în propoziţii
simple sau cu cuvinte frază
Exemple de activităţi
Verbalizarea şi comunicarea cu copilul a tot ceea ce desfăşuraţi
împreună cu el şi spuneţi-i despre activitatea care va urma după
ce o încheiaţi pe cea prezentă.
Povestire după imagini (cărţi de poveşti pentru copii de până la
3 ani), denumirea fiecărui element din imagine, utilizarea
onomatopeelor şi încurajarea copilul pentru a le repeta
Povestiri după imagini mari şi clare, cu numirea obiectelor şi
personajelor
Proiecte tematice (Familia mea, Casa mea) ce permit utilizarea
fotografiilor familiei şi comentarea lor împreună cu copilul,
încurajându-l să numească ce vede
Activităţi de povestire şi repovestire după imagini utilizând
cărticele cu imagini mari şi clare, adaptate vârstei
Activităţi de explorare a obiectelor în care copilul descrie ceea
ce vede.
Activităţi alese în care copilului îi este solicitat prin întrebări să
spună ceea ce face (construcţii, desen, jocuri imaginare în centre
de activităţi la alegere)
Jocuri care implică exprimarea verbală şi se acordă atenţie
formulărilor corecte. Reformulaţi corect ceea ce a spus copilul.
Urmăriţi să se corecteze singur şi lăudaţi-l de fiecare dată.
 Obiectiv cadru 3: Dezvoltarea interesului pentru carte şi
lectură
Interval Obiective de referinţă
de vârstă
0 -18 luni Copilul va fi capabil:
4.1. Să manipuleze cartea
4.2. Să dovedească interes pentru
ascultarea lecturilor
19 – 36 Copilul va fi capabil:
luni 4.3. Să dovedească abilitate în a
comenta ce i s-a citit şi în a simula
citirea unei cărţi
4.4. Să îşi exprime preferinţa pentru
anumite cărţi şi poveşti
4.5 Să identifice şi să „citească”
imagini
Exemple de activităţi
Activităţi de explorare şi „lecturare” a cărţilor cu poveşti.
Amenajarea unui loc pentru poveşti şi cărţi. Asiguraţi cărţi din
materiale diferite: carton, pânză, material plastic. Copilul să
„răsfoiască” cărţile să privească imaginile împreună cu un adult
Activităţi frecvente de citire de istorioare şi poveşti prin crearea
unei atmosfere plăcute şi relaxante (utilizarea zonei de relaxare) şi
asigurarea interesului copilului prin utilizarea de omanotopee,
explicaţii pe imagine, contact vizual. Povestioare scurte, în
versuri şi cărţi cu imagini mari şi clare sau pe suport audio.
Activităţi individuale de „lectură”, în care copilul răsfoieşte cărţi
şi “reciteşte” singur povestea cunoscută. Activităţi în perechi, în
care copiii îşi „citesc” unul altuia povestea aleasă de ei.
Organizarea de jocuri în care copilul numeşte cărţi, poveşti
preferate, le identifică în raft şi le citeşte altor copii.
Activităţi de construcţie de unor trasee (excursie la munte,
plimbări în parc, la cumpărături), în care să fie utilizate diferite
simboluri şi imagini . Confecţionarea unui orar pe care să se
folosească imaginile ca simbol al activităţilor ce se vor desfăşura
şi care este manipulat de copil ajutat de adult
Nivelul 3-6 ani

 C. Domeniul DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI, COMUNICĂRII ŞI A
PREMISELELOR CITIT-SCRISULUI
 C.1. Subdomeniul Dezvoltarea limbajului
şi a comunicării
Obiectiv cadru 1: Dezvoltarea capacităţii de a asculta în
scopul înţelegerii limbajului

Obiective de referinţă - Copilul va fi capabil: Arii curriculare preponderent

implicate

1. Să demonstreze înţelegerea vocabularului uzual Limbaj şi comunicare

prin adecvarea răspunsului Ştiinţe
Educaţie fizică
Educaţie pentru societate
2. Să dobândească informaţii prin ascultarea cu
atenţie a mesajului

3. Să asculte cu plăcere poveşti spuse sau înregistrate

pe diferite suporturi magnetice

4. Să participe activ la discuţiile dintr-un grup,

ascultând şi intervenind în conversaţie
 Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacităţii de a înţelege
semnificaţia limbajului vorbit
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare preponderent
capabil: implicate

1. Să demonstreze un grad mare de înţelegere Limbaj şi comunicare

şi participare în conversaţii Educaţie fizică
2. Să demonstreze înţelegerea unei secvenţe Educaţie pentru societate
de instrucţiuni simple şi să le aplice Ştiinţe

3. Să răspundă la întrebări folosind limbajul

verbal
4. Să povestească un eveniment sau o poveste
cunoscută respectând succesiunea
evenimentelor
 Obiectiv cadru 3: Dezvoltarea capacităţii de a comunica
eficient
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare preponderent
capabil: implicate
1. Să relateze întâmplări din experienţa Limbaj şi comunicare
zilnică Educaţie pentru societate
2. Să răspundă cu explicaţii la întrebarea „De Educaţie fizică
ce?” Ştiinţe
Arte
3. Să utilizeze propoziţii dezvoltate pentru a
comunica nevoi, idei, acţiuni, sentimente
4. Să transmită corect un mesaj
5. Să exprime o idee prin mai multe
modalităţi
6. Să adreseze întrebări de informare şi
clarificare şi să răspundă la întrebări
 Obiectiv cadru 4: Dezvoltarea capacităţii de a se exprima
corect din punct de vedere gramatical
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare
capabil: preponderent implicate
1. Să utilizeze pluralul corect şi sistematic Limbaj şi comunicare
în vorbirea curentă Educaţie pentru societate
Educaţie fizică
2. Să utilizeze corect pronumele personale
Ştiinţe
3. Să utilizeze adverbe de timp Arte

4. Să utilizeze propoziţii dezvoltate, pentru

a descrie acţiuni, evenimente curente,
oameni, locuri
5. Să utilizeze prepoziţiile în limbajul
curent
6. Să utilizeze în vorbire acordul de gen,
număr, persoană, timp
 Obiectiv cadru 5: Dezvoltarea capacităţii de a-şi extinde
progresiv vocabularul
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare preponderent
capabil: implicate
1. Să adreseze frecvent întrebările De ce?, Limbaj şi comunicare
Unde?, Când? Ştiinţe
2. Să utilizeze cuvinte pentru a evalua acţiuni Educaţie pentru societate
sau situaţii Arte
Educaţie fizică
3. Să utilizeze o gamă variată de cuvinte şi
expresii pentru a exprima sentimentele şi
trăirile proprii şi ale altora
4. Să utilizeze treptat sinonime, antonime,
omonime
5. Să denumească obiecte care nu se află în
câmpul vizual
6. Să utilizeze în vorbire cuvinte noi, creaţii
verbale proprii
 C.2. Subdomeniul: Dezvoltarea premiselor
citit-scrisului
Obiectiv cadru 6: Dezvoltarea
interesului pentru carte
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare
capabil: preponderent implicate
1. Să identifice şi să prezinte cartea Limbaj şi comunicare
favorită Ştiinţe
2. Să exprime interes pentru ascultarea şi Arte
discutarea unor genuri literare diferite Educaţie pentru societate
3. Să recunoască o carte după imaginea
de pe copertă şi să numească titlul şi
autorul acesteia
4. Să comunice celorlalţi copii despre ce
a aflat din cărţi
5. Să demonstreze că ştie cum să
utilizeze şi să păstreze cărţile
 Obiectiv cadru 7: Dezvoltarea
interesului pentru citit
Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare
capabil: preponderent implicate
1. Să citească cuvinte cunoscute de pe Limbaj şi comunicare
diverse etichete aflate în sala de grupă Ştiinţe
sau în alte locuri publice Arte
2. Să răsfoiască singur o carte Educaţie pentru societate

3. Să diferenţieze un text în proză de unul

în versuri
4. Să stea şi să asiste în momentele de
lectură fără să deranjeze şi să rămână
până la final
5. Să manifeste interes pentru cărţi privind
diferite aspecte ale vieţii
 Obiectiv cadru 8: Dezvoltarea capacităţii de a identifica
diferite sunete ale limbii

Obiective de referinţă - Copilul va fi capabil: Arii curriculare

preponderent
implicate
1. Să identifice sunetele iniţiale şi finale ale unui Limbaj şi comunicare
cuvânt, cu sau fără ajutor Arte
2. Să conştientizeze că mai multe cuvinte încep cu Ştiinţe
acelaşi sunet
3. Să aleagă imagini cu obiecte care încep cu acelaşi
sunet
4. Să articuleze adecvat anumite sunete, toate
vocalele şi majoritatea consoanelor
5. Să despartă cuvinte în silabe, cu sau fără ajutor
Obiectiv cadru 9: Dezvoltarea capacităţii de a pune în
corespondenţă simboluri abstracte cu sunete

Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare

capabil: preponderent implicate
1. Să identifice literele cuprinse în Limbaj şi comunicare
propriul nume, cu sunetele specifice Arte
2. Să asocieze unele sunete cu litera
corespunzătoare şi cu forma ei scrisă
3. Să recunoască litere mari/mici de tipar
şi să le pună în corespondenţă cu
sunetul asociat
 Obiectiv cadru 10: Dezvoltarea capacităţii de a aprecia şi de
a utiliza limbajul scris şi tipăritura în fiecare zi

Obiective de referinţă - Copilul va fi capabil: Arii curriculare

preponderent
implicate
1. Să înţeleagă faptul că limbajul scris are forme Limbaj şi comunicare
diferite Ştiinţe
2. Să recunoască coperta, prima şi ultima pagină a Arte
unei cărţi
3. Să identifice mesaje scrise sub formă de semne
sau simboluri în diferite contexte
4. Să recunoască literele şi să facă diferenţa dintre
acestea şi cifre

5. Să recunoască direcţia de citire şi scriere a unui

mesaj
Obiectiv cadru 11: Dezvoltarea capacităţii de a utiliza
mesajele scrise/vorbite în scopuri variate

Obiective de referinţă - Copilul va fi Arii curriculare

capabil: preponderent implicate
1. Să identifice şi să utilizeze o varietate Limbaj şi comunicare
de materiale tipărite Arte
2. Să înţeleagă rolul tipăriturii Ştiinţe

3. Să identifice mesaje scrise în familie

sau în sala de grupă
4. Să utilizeze imaginile ca sursă de
informaţie
 Obiectiv cadru 12: Dezvoltarea capacităţii de a utiliza diferite
modalităţi de comunicare grafică
Obiective de referinţă - Copilul va fi capabil: Arii curriculare
preponderent
implicate
1. Să-şi corecteze poziţia corpului în timpul scrisului Limbaj şi comunicare
şi poziţia foii faţă de propriul corp Arte
2. Să respecte conturul imaginilor şi să coloreze în Ştiinţe
interior
3. Să reprezinte poveşti şi experienţe personale prin
desene
4. Să utilizeze o varietate de instrumente de scris
pentru a experimenta scrisul
5. Să copieze numele propriu, cuvinte familiare
6. Să înţeleagă conceptul de scriere pentru
comunicarea unei informaţii sau a unui mesaj
Metodica activităţilor de educare a
limbajului în învăţământul
preşcolar

Prof.univ.dr.Gabriela Kelemen
 Obiectivul general al cursului

• -importanţa limbajului în dezvoltarea

personalităţii copilului;
• -teorii privind dezvoltarea limbajului la copii;
• -curriculumul pentru limbă şi comunicare;
• -modalităţi de dezvoltare a limbajului
preşcolarilor în grădiniţă.
 Obiectivele cursului

• -să definească ce este limbajul, evoluţia limbajului copilului de la naştere la

6-7 ani;
• -să definească modalităţile prin care copilul preşcolar achiziţionează
limbajul oral şi elemente de limbaj scris;
• -să arate cum utilizează preşcolarii limbajul;
• -să descrie formele de desfăşurare a activităţilor de educare a limbajului în
grădiniţă;
• -să descrie activităţi practice prin care se poate exersa limbajul oral şi scris
în grădiniţă;
• -să identifice principalele probleme pe care le ridică învăţarea limbii în
grădiniţă;
• -să descrie principalele deficienţe de limbaj întâlnite la vârsta preşcolară;
• -să elaboreze planuri de intervenţie personalizate pentru copiii cu deficienţe
de vorbire.
 Limba
• este sistem de semne verbale (cuvinte) şi
de reguli care prescriu proceduri de
utilizare a semnelor, cu ajutorul cărora pot
fi elaborate un număr infinit de enunţuri.
• Totalitatea cuvintelor unei limbi formează
vocabularul sau lexicul acelei limbi
 Reguli
• Orice limbă dispune de cel puțin două categorii
principale de reguli:
• 1. Reguli semantice, ele stabilesc relaţia «semn –
semnificaţie». Lanţul de litere p-i-x exprimă ideea de
unealtă de scris şi nu altceva. Regulile semantice
atribuie semnificaţii cuvintelor. A cunoaşte regulile
semantice ale limbii înseamnă a cunoaşte sensurile pe
care le au cuvintele acestei limbi.
• 2. Regulile gramaticale. Ele gestionează relaţia
«semn – semn». Cuvintele gust, pâine de unele
singure nu spun nimic sau aproape nimic. Dacă dorim
să exprimăm ideea că gustul este o însuşire a pâinii,
atunci le împreunăm ajustându-le unul la celălalt
gustul pâinii.
 Ce este limbajul?
• Limbajul este procesul psihic de utilizare a limbii în
vederea realizării funcţiei de comunicare,
cunoaştere sau reglare. Limbajul este unul dintre
mijloacele cele mai specific umane, cel mai
frecvent folosit in comunicarea interumană.
• Limbajul mai poate fi definit ca un vehicul ce
transporta intenţii, atitudini, un mijloc de transmisie
ă informaţiilor, care circula fără rezistenta de la un
sistem cognitiv la altul.
• S.L. Rubinstein a formulat o definiţie a limbajului
foarte scurtă, dar foarte cuprinzătoare:
„Limbajul, este limba în acţiune”.
Limba și limbajul
Modalităţile prin care se achiziţionează
limbajul
• fiinţa umană:
– capacitatea sa de comunicare.
– limbă care se învăţă treptat prin intermediul
interacţiunilor sociale.
– capacitate extraordinară de a comunica prin
intermediul unui sistem de semne convenţionale,
inteligibile, vorbite sau scrise.
– copiii imită adulţii cu care vin în contact.
 Teoriile limbajului
• Brown -învăţarea limbajului se face prin
imitaţie.
• Chomsky- ipoteza "gramaticii universale ».
– pentru specia umană competenţa lingvistică este
produsul cunoaşterii şi nu al învăţării.
 Teoriile învăţării
• Skinner -când copiii învaţă un comportament
lingvistic specific, pot generaliza rapid cele
învăţate la noi situaţii.
• Bandura-teoria modelelor-copiii imită regulile pe
care le-au auzit şi le folosesc şi în situaţii noi.
– discursul matern este deosebit de important în
achiziţiile verbale ale copilului.
– situaţii în care copiii creează structuri gramaticale
complet diferite de cele ale adulţilor.
– Copiii nu doar imită regulile adulţilor, ci îşi şi
organizează discursul într-un mod propriu, personal.
 Piaget
• sugerează că limbajul este legat de cogniţie.
• între 2 şi 6 ani (perioada preoperaţională),
gândirea este în principal ilogică şi
nesistematică, dar, pe de altă parte, aceasta
este perioada în care achiziţionarea limbajului
este rapidă, chiar impresionantă.
 L. S. Vîgotsky, genial psiholog rus
• a avansat ideea că procesele psihice superioare, cum
e gândirea, de exemplu, au o structură trimembră şi
nu bimembră cum se considera până atunci.
Procesele psihice superioare au o structură simetrică
cu cea a activităţii de muncă.
• Orice act de muncă, precum bine se ştie, conţine
următoarele elemente: subiectul muncii, obiectul
muncii şi unealta de muncă care asigură relaţia
„subiect – obiect”.
• Exemplu: Grădinarul (subiectul) sapă grădina
(obiectul) cu hârleţul (unealta).Unealta se interpune
între subiect şi obiect şi face posibilă acţiunea
transformatoare a subiectului asupra obiectului,
mijloceşte actul muncii.
 Gândirea
• şi oricare alt proces psihic superior este
trimembru ca structură:
– gânditorul (subiectul) care meditează asupra unei
probleme (obiectul gândirii), folosind cuvinte
(semne).
– Un alt exemplu: o femeie în vârstă şi neştiutoare
de carte (subiect) ca să nu uite sa întoarcă o
datorie face un nod la băsmăluţă. Nodul e
mijlocul, e semnul cu ajutorul căruia femeia îşi
ţine sub control memoria.
• Deci structura proceselor psihice superioare
e: subiect – semn – obiect.
 Ce este semnul?
• Semn e un obiect ce reprezintă alt obiect,
este ceea ce exprimă altceva decât ceea ce
este el în realitate.
• Semnul, spune Vîgotsky, e «unealta
psihologică» pe care omul o foloseşte la
muncile intelectuale: rezolvare de probleme,
memorare, cugetare…
• Semnul ca un obiect ce exprimă un alt obiect
şi comunică o informaţie despre el e compus
din două părţi:
– semnificaţie şi semnificant.
 Semnificația-semnificantul
• Semnificaţia e ideea, gândul, sensul,
mesajul pe care semnul îl reprezintă şi-l
exprimă, iar semnificant e partea materială
care serveşte ca suport pentru
semnificaţie. Semnificaţia ţine de spiritual,
de ideal şi de aceea ea nu poate fi
percepută cu organele de simţ.
• Semnificantul e material şi, prin urmare, e
perceptibil: poate fi văzut, auzit, pipăit etc.
 Exemplu
• Cuvântul masă e semn şi atunci el trebuie să
fie compus din semnificaţie şi semnificant.
– Semnificaţia cuvântului masă e noţiunea de masă
ca obiect de mobilă cu platformă şi picioare, la
care ne aşezăm ca să mâncăm sau să scriem.
– Semnificantul este lanţul de litere sau sunete
m-a-s-a, pe care îl vedem dacă e scris sau îl auzim
dacă este rostit.
Toate semnele au această structură dublă.
 Gooliver, vestitul personaj dintr-un
roman al lui J. Swift,
• povestea că locuitorii unei insule pe care soarta îl
aruncase, nu născocise încă semne ca substitute
ale obiectelor şi de aceea ei cărau cu ei toate
obiectele despre care doreau să discute sau să
judece.
• Imaginaţi-vă ce chin ar fi dacă nu am avea
cuvinte care ar exprima, de exemplu, noţiunile de
masă, scaun sau dulap.
• Am fi nevoiţi, ca insularii lui Gooliver, să avem cu
noi masa, scaunul şi dulapul ori de câte ori e
nevoie să discutăm sau să judecăm cu cineva
despre ele!
 Considerente privind educaţia

• Camp, 2002-cât părinţii vorbesc mai mult cu

copiii lor, cu atât se accelerează dezvoltarea
vocabularului copiilor până pe la vârsta de trei
ani.
 Dezvoltarea limbajului copilului

• M.Zlate- Limbajul este mai mult decât un

mijloc de transmisie, el este şi un mod aparte
de conduită a individului (conduită verbală)
care implică activităţi diverse: vorbire,
ascultare, schimb de idei, reţinerea de mesaje
sonore, reproducerea sau traducerea lor.
 Limbajul oral
Componente:
• Componenta senzorio-motorie.
– Copilul începe să se joacă cu vocea sa aşa cum se joacă cu
membrele, începe să perceapă că scoate anumite sunete,
apoi treptat acţiunea verbală se detaşează de acţiunea
materială, se interiorizează şi devine acţiune mentală.
• Componenta intelectuală.
– Prin repetare, copil asimilează cuvintele care se integrează
în situaţiile concrete şi devin evocatoare. Capacitatea
copilului de a vorbi este precedată de o înţelegere globală
a realităţii.
• Componenta afectivă.
– Tot ceea ce întreprinde fiinţa umană are o încărcătură
emoţională. Sentimentele de ataşament constituie factori
de manipulare a limbajului.
 Etape-stadii:
• Stadiul cuvântului – frază apare în perioada cuprinsă între
12-18 luni, în care cuvântul conţine o mare încărcătură
informaţională.
• Stadiul "pre-frazei" în perioada 18-24 luni, în folosirea
cuvintelor înşirate unele după altele, mai ales după
importanţa lor afectivă.
• Stadiul "preconceptelor" după 2 ani, care se află la
jumătatea drumului între general şi individual.
• Stadiul "frazei gramaticale" începând de la 2 ani şi câteva
luni, în care copilul exprimă pre-judecăţi, relaţii între
noţiuni.
• Stadiul "structurii sintactice" la începutul celui de-al treilea
an de viaţă.
• Stadiul "diferenţierii formelor gramaticale" în cursul celui
de-al treilea an, cu existenţa conştiinţei de sine. Copilul
diferenţiază persoana întâi a pronumelui personal.
 Subetape
• Între 1 şi 3 ani copilul trece prin numeroase
subetape de perfecţionare a comunicării verbale,
în care au loc următoarele fenomene:
– Trecerea de la lalaţiuni la holofraze (cuvinte-
propoziţii) la propoziţii scurte formate în limbajul mic
cu cuvinte primare conservate prin tradiţie în familie
(după 14-15 luni). Deşi foloseşte acest limbaj copilul
înţelege şi corespondenţii acestor cuvinte în limbajul
curent.
– Înţelegerea verbală a adultului de către copil poate fi
numită competenţă, iar capacitatea de a produce şi
folosi cuvintele în comunicare - performanţă.
 Există trei situaţii de asimilare a
vorbirii curente
• perceperea obiectului şi a cuvântului prin care
acesta este denumit;
• reconstituirea de către copil a unor situaţii
trecute;
• reproducerea de către copil, pe cale
imaginativă, a unei poveşti accesibile.
Auzul fonematic-funcţie corectoare
• reducerea şi înlocuirea articulaţiilor complexe cu articulări
simple (şarpe - salpe, avionul - onul), în perioada 1 an şi 4
luni - 1 an şi 10 luni;

• omiterea de sunete din corpul cuvintelor, înlăturându-se de

obicei cele neaccentuate (busu în loc de autobuz);

• contaminarea în domeniul flexionării cuvintelor (am mergut

în loc de am făcut);

• fenomenul perseverării în pronunţie (miau-miau, cucurigu -

rigu -rigu);

• mutarea confortabilă a silabelor (cribit - chibrit).

Vârsta Ascultare, înţelegere Vorbire
De la Tresare la zgomote; Gângurit, ca răspuns de plăcere;
naştere- Se linişteşte sau zâmbeşte când i se Plâns, ca cerinţă a diferitelor trebuinţe;
la 3 luni vorbeşte; Yâmbet atunci când vede o persoană
Pare să recunoascăvoci şi se linişteşte din cunoscută;
plâns; Utilizarea lalaţiunii.
Reacţionează la supt ca răspuns la sunete
4-6 luni Mişcă ochii în direcţia sunetului; Murmură mai multe sunete, inclisiv p, b,
Reacţie la schimbarea tonalităţii vocii; m;
Remarcă jucăriile care scot sunete; Scoate vocalize de nemulţumire sau de
Acordă atenţie muzicii. plăcere;
Scoate sunete gâlgâite când e lăsat singur
sau atunci când se joacă
7-12 luni Se bucură de jocuri şi jucării; Murmură sunete mai lungi
Se întoarce şi se uită în direcţia de unde şi grupuri de cuvinte scurte
aude sunetul; cum ar fi "Tata adă,
Ascultă atent când i se vorbeşte; bibibi";
Recunoaşte cuvinte uzuale frecvent Utilizeaza vorbirea cu
utilizate; sunete pentru a obţine şi
Începe să răspundă la solicitări (vino aici, menţine atenţia;
mai vreau). Imită în vorbire diferite
sunete;
Utilizează 1 sau 2 cuvinte (mama, papa,
tata, adă,
dada) deşi acestea nu sunt foarte clare.
Vârsta Ascultare, înţelegere Vorbire

De la Arată înspre părţi ale corpului când Spune mai multe cuvinte în fiecare lună;
naştere- este întrebat; Foloseşte 1-2 cuvinte în vorbire (ce este?);
la 2 ani Execută comenzi simple şi răspunde la Aşază cuvintele împreună într-o propoziţie
întrebări simple (rostogoleşte inteligibilă: „jucăria uite”;
mingea, sărută păpuşa, unde este Foloseşte cuvinte care încep cu consoane.
pantoful?);
Ascultă atent simple povesti, cântece şi
poezioare;
Indică personajele în imagine.
2-3 ani Înţelege şi diferenţiază sensurile Foloseşte cuvintele pentru aproape orice;
cuvintelor (du-te, vino, în faţă-în Foloseşte 2-3 cuvinte pentru a formula o
spate, deasupra-sub); cerinţă;
Execută ordinele: Du-te şi adu-mi Vorbeşte într-un mod inteligibil pentru
cartea. familie;
Cere un obiect numindu-l.
3-4 ani Reacţionează când e strigat dintr-o altă Vorbeşte despre activităţile şi prietenii de la
încăpere; grădiniţă;
Ascultă televizorul la acelaşi nivel de Vorbirea copilului este înţeleasă şi de cei
sunet cu ceilalţi membrii ai familiei; dinafara familiei;
Înţelege şi răspunde la întrebări simple. Foloseşte propoziţii cu mai multe cuvinte;
TULBURĂRILE DE
LIMBAJ

Prof univ.dr.Gabriela Kelemen

https://www.youtube.com/watch?v=
Ql9w0g0qeko
LIMBAJUL

 Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind

activitatea psihică de comunicare între oameni prin
intermediul limbii.
 “Limbajul este o activitate verbală, comunicare prin
intermediul limbii: una dintre formele activităţii
comunicative ale omului”.
 Limbajul este un fenomen individual,
individualizarea realizandu-se atât în plan fiziologic
(datorată unor particularităţi ale aparatului fonator,
cât şi în plan psihologic, el având o manifestare
personală şi diferită de la individ la individ.
 Rubinstein consideră că “limbajul este limba în
acţiune”. (p.l88)
Trebuinţe şi aspiraţii

 comunicarea corectă
 comunicarea orală
 comunicarea scrisă
 Limbajul
 este denumit “un vehicul ce transportă intenţii, atitudini,
un simplu mijloc de transmisie a informaţiilor, care
circulă fără rezistenţă de la un sistem cognitiv la altul”.
 Limbajul este un tip de conductă verbală, ce implică
activităţi diverse:
 vorbire;
 ascultare;
 schimb de idei;
 reţinerea mesajelor sonore;
 reproducerea sau traducerea lor.
 Limbajul ca facultate inerentă şi specifică speciei
umane, constituie expresia şi realizarea conduitelor
verbale.
Clasificarea tulburărilor de limbaj
 tulburări de pronunţie: dislalia, rinolalia şi dizartria;
 tulburări de voce: disfonia, afonia şi fonastenia;
 tulburari de ritm şi fluenţa vorbirii: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia şi
mutismul;
 tulburări ale limbajului scris: disgrafia, agrafia şi dislexia-alexia
 tulburări polimorfe de limbaj: alalia şi afazia;
 tulburări ale limbajului scris: disgrafia, agrafia şi dislexia-alexia.
 E.Verza defineşte alalia fiind o tulburare gravă de vorbire determinată de factori nocivi care
afecteaza mai mult sau mai putin zona centrala a vorbirii şi se caracterizează prin neputinta
alaliculului de a vorbi şi a inţelege în totalitate sau suficient, vorbirea altora, cu toate că
organele de recepţie sunt sănătoase şi insuficienţele nu-s de tip oligofrenic.
 Afazia este o tulburare a funcţiilor limbajului datorită afectării centrilor corespunzători, deci
este o tulburare de natură central organică
1. Tulburări de pronunţie:

 dislalii monomorfe, adică tulburări de

pronunţie în care este afectat un singur sunet
sau o singură grupă de sunete asemănătoare
(cel mai frecvent, sunetul "R", caz în care
vorbim despre rotacism; pe locul al doilea se
afla sunetul "S" sau sunete din grupa lui "S" -
sunetele siflante - caz în care vorbim despre
sigmatism);
 dislalii polimorfe
2. Tulburări de ritm şi fluenţă
 bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia,
tulburări coreice (miscări spastice), aftongia
(grimase), tumultus sermonis (= tulburarea se
caracterizeaza printr-o vorbire accelerata,
monotona, cu insuficiente articulatorii);
 Cauze- evenimente intens trăite în plan
emoţional sau a unor traume;
 la varsta adultă, bâlbâiala poate surveni şi ca
urmare a unor probleme neurologice, a unui atac
cerebral sau a unor răni la cap.
3. Tulburari de scris-citit
 dislexia şi/sau disgrafia (ca urmare a unor dificultăţi
întâmpinate la vârsta şcolarităţii, la nivelul însuşirii
deprinderilor de scris-citit;
 dacă nu se intervine logopedic la vârsta copilăriei,
dificultăţile persistă la vârsta adultă).
 Cauzele acestor tulburari pot fi: tulburări ale
motricităţii şi psihomotricităţii,
 o manieră nepotrivită de însuşire a abilităţilor de scris-citit,
în clasele I şi a II-a (metode inadecvate de predare, relaţie
defectuoasă între copil şi învăţător), inteligenţă săzută,
diferite tulburări senzoriale (de exemplu, o deficienţă
vizuală - ambliopie), existenţa altor tulburări de vorbire (de
exemplu, de pronunţie) care se transpun, la vârsta
şcolarizării, în scris-citit.
4. Tulburari polimorfe ale limbajului

 afazia - dificultăţi în exprimarea orală sau

scrisă şi/sau în înţelegerea semnificaţiei
cuvintelor.
 Printre cele mai frecvente cauze
menţionăm: infecţii diverse (encefalită
herpetică).
Ce este de făcut?

 terapia tulburărilor de limbaj;

 educaţia complexă a persoanelor afectate.
Limbajul
 este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune
transformarea elementelor limbii în elemente proprii,
ori pentru aceasta este necesară conştientizarea
laturii fonetice, grafice şi semantice a cuvintelor:
 trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la
structuri semantice complexe (propoziţii, fraze, discursuri,
texte).
 Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific
umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea
interumană.
Funcţiile limbajului
a) Funcţia de adaptare. Permite individului să trăiască alături şi împreună
cu alţii, să ia poziţie faţă de alţii, să se adapteze situaţiilor noi, să ţină
seama de experienţa altora, să asimileze o parte din ea.
b). Funcţia de dezvăluire şi autodezvăluire (prin comunicare, individul se
face cunoscut altora, dar şi sieşi, îşi corijează o serie de percepţii şi
atitudini eronate, se introspectează şi se poate înţelege mai bine).
c). Funcţia valorizatoare (comunicarea răspunde nevoii individului de a fi
apreciat, prin intermediul ei individul atrăgând atenţia altora asupra sa,
implicit, afirmându-se.).
d). Funcţia reglatoare a conduitei alterate (comunicând cu alţii, un individ
îşi poate ameliora poziţia în ierarhia grupului, îi poate determina pe
aceştia să-şi schimbe atitudinile, creează conflicte sau atmosfere
destinse în timpul unei conversaţii).
e). Functia terapeutică (comunicarea este un mijloc curativ, marturie în
acest sens constând psihanaliza, psihodrama şi întreţinerea
rogersiană).
Funcţiile limbajului

f). Funcţia de comunicare sau de transferare a

conţinutului, de la o persoană la alta.
g).Funcţia cognitivă, de integrare,
conceptualizare şi în genere de elaborare a
gândirii.
h).Funcţia simbolic - reprezentativă, de
substituire a unor obiecte, fenomene, relaţii
prin formele verbale sau alte semne.
Funcţiile limbajului

i). Funcţia expresivă, de manifestare complexă

a unor idei, imagini nu numai prin cuvintele
însăşi, dar şi prin intonaţie, mimica,
pantomimică, gestică.
j). Funcţia persuasivă, sau de convingere, de
inducţie de la o altă persoană a unor idei şi
stări emoţionale.
k). Funcţia reglatorie sau de determinare,
conducere a conduitei altei persoane şi a
propriului comportament.
Funcţiile limbajului

l). Funcţia ludică sau de joc, presupunând

asociaţii verbale de efect, consonante,
ritmică, ciocniri de sensuri etc., mergând
până la construcţia artistică.
m). Funcţia dialectică sau de formulare şi
rezolvarea contradicţiilor sau conflictelor
problematice.
ETIOLOGIA ŞI CLASIFICAREA
TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
 cauzele care determină handicapuri de
limbaj pot acţiona în trei etape diferite:
 în perioada intrauterină a dezvoltării fătului;
 în timpul naşterii;
 după naşterea individului.
Dintre cauzele care pot acţiona în timpul
sarcinii:

-diferitele intoxicaţii şi infecţii;

-bolile infecţioase ale gravidei;
-incompatibilitatea factorului RH;
-carenţele nutritive;
-traumele mecanice care lezează fizic organismul fătului;
-traumele psihice suferite de gravidă, începând cu
neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea
unor stresuri, frământări interioare, spaime.
Din categoria cauzelor care acţionează în
peroada naşterii le menţionăm pe
următoarele:
 naşterile grele şi prelungite care pot provoca
leziuni ale sistemului nervos central;
 asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul
scoarţei cerebrale;
 diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului
de oasele pelviene;
 accidentele mecanice etc.
Cauzele care acţionează după naştere pot fi
împărţite în patru categorii:
 Cauzele organice de natura centrală sau
periferică;
 Cauze neurologice care influenţează mai cu
seamă pe acei subiecţi care congenital au o
construcţie anatomo-fiziologică fragilă sau cu
tendinţe patologice;
 Cauze funcţionale;
 Cauze psiho-sociale.
Cauzele organice de natură centrală sau
periferică
 Avem în vedere diferitele traumatisme mecanice
care influenţează negativ dezvoltarea sistemului
nervos central sau afectează nemijlocit auzul şi
organele fonoarticulatorii;
 disfunctii ale limbajului:
 Lezarea timpanului,
 anomaliile dento-maxilo-faciale (prognatism şi progenie, ca
şi în macroglosie sau microglosie);
 infecţiile şi intoxicaţiile cu substanţe chimice,
medicamentoase, cu alcool.
 boli ale primei copilarii, ca meningita, encefalita, scarlatina,
rujeola, pojarul s.a.
Cauze funcţionale:

 Aceste cauze pot produce tulburări ale

limbajului care privesc atât sfera senzoriala
(receptoare), cât şi cea motorie (efectoare).
 Cauzele funcţionale pot afecta oricare din
componentele pronunţării: expiraţie, fonaţie,
articulaţie.
 Astfel apar dereglări ale proceselor de
excitaţie, inhibiţie, de nutriţie la nivelul
cortexului, insuficienţe ale auzului fonematic,
putând încetini traseul normal al limbajului.
Cauze neurologice

 influenţează mai cu seamă pe acei subiecţi care

congenital au o construcţie anatomo-fiziologică
fragilă sau cu tendinţe patologice.
 alienaţii mintali cei cu tulburări de memorie şi de
atenţie, la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice
şi acustice.
 subiecţii care se supraapreciază - infatuaţii, aceste
manifestări influenţând negativ structurarea
personalităţii şi limbajului.
 Cauze psiho-sociale
 Frecvenţa lor este relativ mare, iar efectele lor
negative impietează nu numai asupra dezvoltării
limbajului ci şi asupra întregii dezvoltări psihice a
omului.
 metode greşite, în educaţie (iatrogebiile şi didactogeniile);
 slaba stimulare a vorbiri copilului în ontogeneza timpurie;
 încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte
pentru amuzamentul părinţilor, adulţilor;
 trăirea unor stări conflictuale, stresante, suprasolocitările,
oboseala excesivă;
 - bilingvismul (obligarea copilului să înveţe o limbă
străină înainte de a-şi forma deprinderile necesare
comunicării în limba maternă,s.a.
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
LIMBAJ
 O clasificare adecvată la care se ţine seama
de mai multe criterii în acelaşi timp:
 tulburări:
 anatomo-fiziologice;
 lingvistice;
 etiologice;
 simptomatologice;
 psihologice.
Alfabetul

 https://www.youtube.com/watch?v=zRCfJEE
pjns
Răspundeți la următoarele întrebări

 Ce este limbajul
 Funcțiile limbajului
 Menționați câteva tulburări de limbaj
 Cauze ale tulburărilor de limbaj
 Ce este de făcut