Revolutia de la 1848 dupa colonelul

Constantin Ucrain doctor in istorie

cartea „In numele revolutiei de la 1848”

Inscriindu-se in valul revolutionar care a zguduit din temelii

aproape intreaga Europa, revolutia de la 1848 din toate tarile romane
a avut teluri proprii: desfiintarea iobagiei, improprietarirea taranilor,
drepturi si libertati democratice, realizarea dezideratului unitatii
nationale. Aceste cauze principale ale revolutiei de la 1848, in tarile
romane s-au datorat existentei apasatoare a jugului feudal de pe o
parte si a dominatiei straine de pe alta parte. Trebuiau deci infruntate
si inlaturate atat dominatia de clasa a mosierimii si nobilimii din
interior, cat si stapanirea Imperiului otoman la sud de Carpati, si a
celui habsburgic la nord de acestia. Din punct de vedere ideologic ea a
fost pregatita de o seama de organizatii si societati revolutionare cu
caracter antifeudal, de numerosi oameni politici burghezi si de
intelectuali de seama care militau cu pasiune pentru progresul
economic si social-economic al tarii, pentru faurirea Romaniei
moderne. Una dintre organizatiile secrete cu caracter antifeudal a fost
infiintata in Moldova in anul 1839, fiind condusa de Nicolae Ene si
Leonte Radu. Aceasta isi propuse sa rastoarne domnitorul si sa creeze
o confederatie prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Mai tarziu
o organizatie similara a luat nastere si in Tara Romaneasca(1840) la
Bucuresti fiind condusa de Dimitrie Filipescu si Eftimie Murgu, aici
facandu-si debutul revolutionar si Nicolae Balcescu. Aceasta
organizatie urmarea aceleasi scopuri: inlaturarea domnitorului si
proclamarea republicii. In vara anului 1843 avea sa se creeze tot la
Bucuresti societatea „Fratia”, initiata de Nicolae Balcescu si Ion
Ghica. Sub deviza „Dreptate-Fatie” s-a militat permanent pentru
eliberare sociala si nationala.
In Transilvania framantarile taranesti din muntii Apuseni,
avand-o in frunte pe luptatoarea Ecaterina Varga au marcat inca din
1843 o naua etapa in lantul secular al rascoalelor antifeudale
desfasurate cu mare intensitate in aceasta parte a tarii. Furtuna care se
apropia a fost prevestita si de alte miscari ale taranimii din Tara
Romaneasca si Moldova cum au fost cele din judetele R in anul 1845,
Bacau si Putna in 1846, Iasi si Tutova in 1847. Oameni de cultura
precum Costache Negri, C.A. Rosseti, Simion Barnutiu, Andrei
Mureseanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Eftimie
Murgu au au oglindit in scrierile lor framantarile sociale si nationale
ale anilor premergatori revolutiei de al 1848. Cei mai multi dintre ei
au devenit conducatori revolutiei. Prima actiune revolutionara a anului
1848 a avut loc in Moldova si a inceput printr-o adunare tinuta la 27
martie la hotelul Petersburg din Iasi. Au participat aproximativ 1000
de persoane in majoritate oraseni. Caracterul ei revolutionar a fost insa
limitat datorita slabiciunii burgheziei si colaborarii acesteia cu
bierimea libera moderata care preconiza inlaturarea oranduirii feudale
nu pe cale revolutionara ci pe calea reformelor. In petitia program
elaborata la Adunare si inaintata domnitorului Mihail Sturdza nu a fost
introdusa cerinta arzatoare a desfiintarii a servitutilor feudale si
improprietarirea taranilor. Din aceasta cauza taranimea in cea mai
mare parte nu a fost antrenata la lupta. Deci nabazandu-se pe mase
revolutia a fost reprimata cu usurinta de Mihail Sturdza iar initiatorii
ei printre care si Alexandru I.C. au fost arestati. Unii au reusit sa scape
si sa se refugieze in Transilvania la Brasov si Sibiu sau in Bucovina la
Cernauti.