Sunteți pe pagina 1din 1

Islanda[a] (în islandeză Ísland pronunție islandeză: /ˈislant/) este o țară insulară nordică aflată între

Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Are o populație de 357,05 de locuitori pe o suprafață de 103.000
km², ea fiind astfel cea mai rarefiat populată țară din Europa.[5] Capitala și cel mai mare oraș al țării
este Reykjavík; zonele lui înconjurătoare din sud-vestul țării dețin două treimi din populație. Insula
conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou
caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg
către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în
ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

Conform Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană
Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei.[6] În secolele ce au urmat,
scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei thralli de origine gaelică. Între 1262 și 1918, Islanda a
fost o provincie norvegiană și apoi daneză. Țara a devenit independentă în 1918 și republică în 1944.

Până în secolul al XX-lea, Islanda s-a bazat mai ales pe pescuit și agricultură. Industrializarea
pescăriilor și Planul Marshall implementat după al Doilea Război Mondial au adus prosperitate și
Islanda a devenit una dintre cele mai bogate și mai dezvoltate țări din lume. În 1994, Islanda a
devenit parte a Zonei Economice Europene, ceea ce a susținut diversificarea economiei și serviciilor
financiare.

Afectat de criza financiară economică, întregul sistem bancar al țării s-a prăbușit în octombrie 2008,
ceea ce a dus la o gravă criză economică, la agitație politică substanțială, la Disputa Icesave(en), și la
instituirea controlului de capital. Economia a reușit să-și revină, în mare parte datorită unei puternice
creșteri a turismului.[7][8][9]

Cu excepția controlului de capital încă neridicat, Islanda are în general o economie de piață, cu taxe
relativ reduse față de alte țări din OCDE.[10] Ea menține un sistem social nordic, prin care oferă
îngrijire sanitară universală și educație universitară cetățenilor ei.[11] Islanda ocupă locuri de frunte
la stabilitate economică, politică și socială și la egalitate. În 2013, la Indicele Dezvoltării Umane,
ocupa locul 13 în lume.[12]

Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmașii
coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica
veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a
țării cuprinde bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație
dintre toate țările membre NATO și este singura care nu are o armată, apărarea țării fiind în sarcina
unei paze de coastă cu armament restrâns.