mântul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme.

La 22 aprilie 2010, Leterme a oferit din

nou demisia guvernului[34] după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la
guvernare, iar la 26 aprilie 2010 regele Albert i-a acceptat demisia.[35] Alegerile legislative din Belgia
din 13 iunie 2010 au făcut din gruparea naționalistă flamandă N-VA cel mai mare partid din Flandra,
și din Partidul Socialist — cel mai mare din Valonia.[36] Până în decembrie 2011, Belgia a fost
guvernată de cabinetul interimar demisionar al lui Leterme, așteptând sfârșitul unor negocieri de
formare a unui nou guvern. La 30 martie 2011, se stabilise un nou record mondial pentru perioada
trecută fără guvern oficial, depășind chiar și Irakul de imediat după război. În cele din urmă, în
decembrie 2011, a depus jurământul guvernul actual condus de premierul socialist valon Elio Di
Rupo.[37]

Comunități și regiuni

Articol principal: împărțirea administrativă a Belgiei.

Limbile oficiale din Belgia: neerlandeza (galben), franceza (roz), germana (verde).

Vlaamse GemeenschapLocatie.png

Comunitatea flamandă

(vorbitoare de neerlandeză) Franse GemeenschapLocatie.png

Comunitatea franceză

(vorbitoare de franceză) Duitstalige GemeenschapLocatie.png

Comunitatea

germanofonă

Vlaams GewestLocatie.png

Regiunea Flamandă Wallonia (Belgium).png

Regiunea Valonă

BelgiumBrussels.png

Regiunea Capitalei

Bruxelles

Pe lângă nivelul federal, conform constituției revizuite în 1993, Belgia conține încă 2 niveluri de
administrație federală:

3 comunități lingvistice:

Comunitatea flamandă din Belgia;

Comunitatea franceză din Belgia;

Comunitatea germanofonă din Belgia.

3 regiuni:

Flandra, subdivizată în 5 provincii:

Anvers;

Limburg;

Flandra de Est;

Flandra de Vest;

Brabantul Flamand.

Valonia, subdivizată în 5 provincii:

Brabantul Valon;

Namur;

Liège;

Hainaut;

Luxemburg;

Regiunea Capitalei Bruxelles.

Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern. Regiunea Capitalei
Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități majore exercitându-și autoritatea pe teritoriul
acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile
diferite ale celor două Comunități majore se reflectă în structura particulară a instituțiilor oficiale
federale. În Flandra Comunitatea și Regiunea au fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat
doar la transferarea unor competențe către Regiuni. Din acest motiv, sistemul administrativ este
asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleași puteri. Conflictele dintre
diferitele corpuri instituționale ale structurii federale sunt rezolvate de către Curtea Constituțională a
Belgiei.

Provinciile și Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepția celor 19 comune
din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-neerlandeze, comunele din cele 2 regiuni au o
singură limbă oficială, limba comunității de care ține comuna. Din acestea 27 sunt comune cu
facilități, comune în care o serie de servicii publice sunt oferite în altă limbă decât limba oficială a
comunei. Din punct de vedere electoral și al organizării teritoriale a tribunalelor, comunele sunt
grupate în arondismente.

Autoritatea politică

Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea, poliția
federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială și controlează o
parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și a politicii internaționale. Poșta și
Societatea de căi ferate sunt companii naționale deținute de stat, care sunt în responsabilitatea
guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligațiile Belgiei în cadrul UE și a OTAN[38].
Comunitățile își exercită autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere lingvistice. Inițial
competențele acestora erau legate de chestiunile lingvistice: educație, cultură, mijloacele de
informare în masă și utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost transferate alte competențe care nu
sunt direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală și preventivă), asistență
socială (protecția tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistență a imigranților, etc.)[39].

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări
publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuințelor, planificarea
orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile supraveghează provinciile,
comunele și companiile de utilități intercomunale[40].

Geografie

Articol principal: Geografia Belgiei.

Poldere de-a lungul râului IJser

Belgia se învecinează cu Franța (pe 620 km), Germania (pe 167 km), Luxemburg (pe 148 km) și cu
Țările de Jos (450 km). Suprafața sa totală, inclusiv apele de suprafață, este de 33.990 kilometri
pătrați; suprafața uscatului este de 30.528 km2. Ea se află între latitudinile de 49° și 53° N, și între
longitudinile de 2° și 7° E.[necesită citare]

Belgia are trei regiuni geografice principale: câmpia litorală din nord-vest și platoul central aparțin
ambele bazinului Anglo-Belgian; înălțimile Ardenilor din sud-est fac parte din centura orogenică
hercinică. Bazinul Paris reprezintă o a patra mică zonă în extremitatea sudică a Belgiei, Lorena
Belgiană.[41]

Câmpia litorală constă în principal din dune și poldere. Spre interiorul continentului, peisajul rămâne
neted și urcă ușor, câmpia fiind udată de numeroase ape, cu văi fertile și cu câmpia nord-estică
Campine (Kempen). Dealurile și podișurile Ardenilor acoperite cu păduri dese sunt mai stâncoase și
mai accidentate, cu peșteri și mici chei. Întinzându-se către vest, înspre Franța, această zonă este
legată spre est de Eifelul din Germania prin platoul Hohes Venn, pe care se află Signal de Botrange,
cel mai înalt punct al țării, la 694 m.[42][43]

Clima este temperat-oceanică, cu precipitații semnificative în toate anotimpurile (Clasificarea

Köppen: Cfb), ca și mare parte din Europa de nord-vest.[44] Temperatura medie este minimă în
ianuarie la 3 °C și maximă în iulie la 18 °C. Precipitațiile medii lunare variază de la 54 mm în februarie
sau aprilie, la 78 mm în iulie.[45] Mediile pe anii 2000–2006 prezintă minime zilnice de temperatură
de 7 °C și maxime de 14 °C și precipitații lunare de 74 mm; acestea sunt cu circa 1 °C și respectiv 10
milimetri mai mari decât valorile normale pe ultima sută de ani.[46]
Fitogeografic, Belgia se împarte între provinciile Atlantică Europeană și Central-Europeană din
Regiunea Circumboreală a Regatului Boreal.[47] Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul
Belgiei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec atlantice.[48] Datorită densității mari de populație,
poziției sale în centrul Europei de Vest și a eforturilor politice inadecvate, Belgia se confruntă cu
grave probleme ecologice. Un raport din 2003 sugerează că apele naturale belgiene (de suprafață și
de subsol) au cea mai scăzută calitate dintre toate cele 122 de țări studiate.[49] În Indicele-pilot al
Performanței Ecologice pe 2006, Belgia a obținut un scor de 75,9% pentru prestație ecologică de
ansamblu, fiind pe ultimul loc dintre toate țările membre ale UE, deși doar pe locul 39 din 133 de țări.
[50]