Fluierul vine de la Adrian Rădulescu, antrenorul de 32 de ani care merge de-a lungul

bazinului cu cronometrul în mână, privindu-i atent mișcările brațelor care străbat apa,
loviturile din picioare care împrăștie spumă în jur, poziția coatelor. Vede la David aceeași
ușurință de-a înota pe care a observat-o încă de la 9 ani, când a început să-l antreneze.
După primul bazin de 50 de metri, se întoarce în ritm cu el, oprește cronometrul și notează
timpul într-o agendă cu coperte groase.

Rădulescu îi avertizase pe David și pe partenerul lui de antrenament, Dragoș Ghile, că azi

vor face un set intens, în ritm de cursă, care o să-i macine. Urmează o vară cu competiții
importante, inclusiv ultimele la juniori, așa că acum e momentul să înoate până la epuizare.

După prima sută, David se oprește la marginea culoarului gâfâind. Zâmbetul i-a dispărut.
Are cinci minute pauză până la următorul sprint, așa că iese din bazin și își reia poziția.
Înainte să plonjeze înapoi, se lovește de câteva ori pe brațe și pe picioare, cum face și
înainte de concursuri. Cum a făcut și vara trecută la Tokyo, când a fost cel mai tânăr
concurent din două finale olimpice și al patrulea cel mai bun din lume la 200 de metri liber.

Tot vara trecută a devenit cel mai rapid înotător sub 18 ani pe suta de metri din istorie. Pe
plan național, domina deja de câțiva ani, dar de vara trecută nu mai e doar un licean care
înoată repede, ci înotătorul despre care se scrie că e o revelație, copilul minune al sportului
românesc, un fenomen al natației mondiale. E cel despre care alți înotători spun că un astfel
de talent se naște la 100 de ani.