Dincolo de simptomele traumatice prezentate pana acum, un scop

evident in evaluarea traumei, il reprezinta determinarea starii

mentale curente ale victimei, si nivelul de functionalitate psihologica
si observarea simptomelor majore cunoscute a fi asociate cu
expunerea la trauma.
Astfel clientul ar trebui evalut dupa urmatoarele tulburari:
• Alterarea stării de conștiență sau functionarea mentala (de
exemplu, dementa, confuzie, delir, tulburari cognitive, sau alte
tulburări organice)
• Simptome psihotice (de exemplu, halucinatii, iluzii, tulburări crezut,
comportament dezorganizat, semne "negative")
• Dovezi de gânduri de auto-vătămătoare sau de sinucidere si
comportamente
• Potențial pericol pentru alții
• Tulburari de dispozitie (de exemplu, depresie, anxietate, furie)
• Abuz de substanțe sau dependenta
• Tulburari de personalitate
• Capacitatea redusă de a avea grijă de sine.
În combinație cu alte informații (de exemplu, din partea clientului,
alte persoane semnificative, sau ingrijitorii), aceste date interviu
constituie baza pentru diagnostic și un plan de intervenție în cele mai
multe medii clinice. Cu toate acestea, cand prezentarea problemei
include potentiale tulburari posttraumatice starea mentala clasica si
revizuirea simptomelor poate duce la pierderea unor informatii
importante. Persoanele cu expunere semnificativa la trauma—de
exemplu victime ale violentei—nu divulga intodeauna intregul istoric
al traumei lor , sau simptomele posttraumatice, decat daca sunt
intrebate in mod direct și prin urmare, necesită investigații specifice,
concrete în aceste domenii.
Atunci când există o posibilitate de tulburare legate de trauma,
interviul de evaluare ar trebui să abordeze cât mai multe (dacă nu
toate) dintre următoarele componentele, dintre care majoritatea au
fost prezentate în capitolul anterior:
• Simptomele de stres posttraumatic
- experiențe interioare repetate obsesiv, cum ar fi flashback-uri,
cosmaruri, ganduri obsesive și amintiri
- simptome de evitare, cum ar fi încercările comportamentale sau
cognitive pentru a evita stimulii ce amintesc de traumatisme, precum
și amorțeala emoțională
- simptome de hiperexcitabilitate, cum ar fi somn agitat, tensiune
musculară, iritabilitate, nervozitate, sau dificultati de
atetie/concentrare .
• Raspunsuri disociate
− Depersonalizarea
− Stari de evitare
− Dezangajare cognitiv-emotionala − Amnesia or missing time
− Confuzie sau alterare a identitatii
• Abuz de substante
• Tulburari somatice
- Reacții de conversie (de exemplu, paralizie, anestezie, orbire,
surditate)
- De somatizare (preocupare excesiva cu disfuncție corporală)
  - Durere psihogenă (de exemplu, dureri pelviene sau dureri cronice
care nu pot fi explicate medical)
• Tulburări sexuale (mai ales în supraviețuitorii de abuz sexual sau de
atac)
- Stres sexuală (incluzând disfuncția sexuală și / sau durere)
  - Temeri sexuale și conflictele
• Tulburări cognitive legate de trauma
  - Stima de sine scazuta
- neajutorare
- lipsa de speranta
- vinovăție excesivă sau inadecvată
- rușine
- exagerare cu privire la nivelul de pericol în mediul
- idealizare a făptuitorului sau raționalizarea inexacta sau justificarea
comportamentului făptuitorului
• activități de reducere a tensiunii acumulate
- auto-mutilare
- bulimie nervoasa
- comportament sexual excesiv sau nepotrivit
- furt compulsiv
- agresiune impulsiva
• reacții psihotice posttraumatice tranzitorii
- alunecarea cognitive sau asocieri traumatice induse
− Halucinații induse de traumatisme (de multe ori trauma
congruente)
- iluzii induse de traumatisme (de multe ori trauma congruente, în
special paranoia)
• răspunsuri traumatice in cultura specifica (de exemplu, attaques de
nervios), daca sint relevante atunci când se evaluează persoanele din
alte țări sau culturi.
Această listă poate fi mai cuprinzătoare decât este, relevanta pentru
anumite situatii posttraumatice (de exemplu, supraviețuitorl al unui
accident de vehicul cu motor), deși cele mai multe dintre
componentele pot fi adecvate pentru traumatisme cronice (de
exemplu, abuz asupra copilului prelungit sau tortură politica) . Unele
revizuiri ale acestor simptome sunt de obicei indicat într-o evaluare
completă, chiar dacă este urmata de un interviu cu diagnostic mai
structurat. Evaluarea simptomelor asociate cu stresul posttraumatic
poate fi o provocare, mai ales în cazul în care clientul nu a descris
simptomele sale la nimeni înainte, și le vede ca bizare, sau chiar,
poate, psihotice. Atât re-experimentarea cat și disociere implica o
schimbare în nivelul de conștiință și de conștientizare a
imprejurimilor, care pot fi dificil de exprimat în cuvinte. Sugestii de
interviu și întrebări în acest domeniu sunt prezentate in cele ce
urmeaza.
• Cosmaruri posttraumatice.
Unii clienți nu pot raporta coșmaruri pe care le asociază doar indirect
cu trauma în cauză, ca urmare, a intreba pur și simplu dacă au
coșmaruri despre eveniment s-ar putea să nu fie suficient. De
exemplu, o victimă de viol nu poate visa despre viol, dar poate avea
coșmaruri despre a fi urmărit pe o alee intunecata, sau despre a fi
atacat de animale sau de spirite rele. Întrebările de clarificare pot
include:
- "Ai vise urate sau înfricoșătoare?"
- "Despre ce sunt visele tale?"
- "Visezi vreodată despre lucrurile rele care s-au întâmplat cu tine?"
• Flashback-uri.
Multi clienti nu vor ști sensul cuvantului flashback, și ar putea avea
nevoie o explicație mai descriptiva. Intrebari detaliate includ :
- "Ai vreodată viziuni ale [traumei] care iti apar în mintea ta?"
- "Ai simtit vreodata ca [trauma] se întâmplă încă?"
- "Ai simtit vreodata ca retraiesti[trauma]? "
-" ai auzit vreodata vocea persoanei care te-a rănit? "
-" ai auzit vreodată sunetul [foc de armă / accident / alt sunet
relevante] "?
• Ganduri obsesive.
Unii clienti raporteaza ganduri ego-distonice care apar de nicaieri si
care prezinta o preocupare.Intrebari care pot ajuta in explorarea
acestor simptome cognitive includ :
− “Te gandesti mult la [trauma] ? Tot timpul?”
− “Simti ca nu poti inlatura gandul asupra [trauma] din mintea ta?”
− “Gandul asupra [trauma] te face sa iti fie dificil sa te concentrezi
asupra altor lucruri?”
− [Pentru cei cu simptome asociate de insomnie] “cand nu poti dormi
noaptea, sunt ganduri care te tin treaz?”
• Dissociation
Pentru ca este un proces intern, ce poate fi dificil pentru client de a il
exprima celorlalti, clinicianul poate asista clientul adresandu-i
intrebari specifice experientei de disociere. Adaptate la tipul de
simptome acestea pot fi :
Depresonalizare
– “Simti vreodata ca te afli in afara corpului tau?”
– “Simti vreodata ca nu iti poti recunoaste parti ale corpului, sau ca
acestea si-au modificat forma sau dimensiunea?”
– “Simti vreodata ca privesti lucurile care ti se intampla dinafara ta?”
Derealizarea
– “Simti vreodata ca te afli intr-un vis?”
– “Simti vreodata ca lucrurile sau oamenii din jurul tau nu sunt
reali?”
Amnezie temporara
– “Te-ai gasit vreodata intr-un loc indepartat fara sa stii cum ai ajuns
acolo?”
– “Ai calatorit vreodata la o distanta mare de casa fara sa realizezi?”
Dezangajare cognitiv-emotionala
– “Te-ai simtit vreodata in afara spatiului la munca sau acasa si ai
pierdut sirul a ceea ce faceai?”
– “Ti-au spus vreodata alti oameni ca te afli la” kilometri departare”
cu gandurile?”
Amnezia sau timpi pierduti
– “Exista lucruri in viata ta pe care nu ti le poti aminti complet sau
deloc?”
– “Ai trait experiente in care ai fost cu gandul departe cateva minute
ca mai apoi sa afli ca de fapt a trecut mult mai mult timp??”
Modificarea identitatii
– “Ti se intampla sa iti uiti numele sau sa crezi ca ai alt nume?”
– “Simti vreodata ca exista personalitati diferite in interiorul tau?”

Psihoza in contextul raspunsului posttraumatic

Deoarece disocierea si stresul posttraumatic poate uneori duce la
reducerea contactului- si alterarea perceptiilor- aupra mediuliu
inconjurator, diferentierea acestor simptome de psihoza nu este
usoara. Uneori limitele dintre: retrairile posttraumatice si halucinatii;
dintre fricile posttraumatice si cele rezonabile, ideile exagerate si cele
paranoice; si dintre fragmentarea cognitiva legata de anxietate si
dezorganizarea mentala, pot greu de stabilit. In plus, disocierile
severe pe fond de trauma pot fi imposibil de distins de starile interne
de psihoza.
Dupa cum am mentionat , exista o relatie intre trauma si psihoza:
depresia psihica si tulburarile de stres postraumatic sunt frecvent co-
morbide, si traumele severe pot condice la episoade psihotice. De
asemenea, cei cu procese psihotice de bază ar putea prezenta un risc
crescut de victimizare din cauza nivelului de vigilență sau de auto-
ingrijire scăzut. Cu toate acestea, este important să fie prudența
înainte de a concluziona că un supravietuitor de trauma este psihotic,
nu în ultimul rând pentru că tratamente pentru tulburări psihotice nu
sunt de obicei eficiente pentru stres posttraumatic. In unele cazuri
prezentare clinice poate fi atat de ambigua incat sa faca
determinarea definitiva imposibila; in asemenea cazuri clientul
trebuie urmrit cu atentie pe parcursul tratamentului prin efectuarea
de reevealuri frecvente. In diferentierea psihozei de stresul
posttraumatic urmatoarele date sugereaza mai degraba stresul
posttraumatic decat psihoza:
•Reexperimentarile, fiind opuse halucinatiilor
− Contextul perceptiilor este legat de trauma ( de exemplu a auzi o
voce a agresorului sau alt sunet asociat traumei). A se retine ca o
istorie in trauma poate afecta continutul halucinatiilor psihotice si a
devierilor in acelasi timp.
− Percepțiile apar în contextul unei experiențe de declanșare sau
traume legate de anxietate.
−Perceptiile nu sunt interactive, ele nu raspund supravietuitorului.
− Perceptiile nu sunt bizare.
• Experientele posttraumatice sunt opuse iluziilor.
− Continutul ideilor sua temerilor este legat de evenimentul
traumatic.
− Clientul este capabil sa exprime si sa inteleaga ca astfel de temeri
nu sunt rezonabile ars are not reasonable (de ex. o femeie care a fost
violata se poate teme de toti barbatii si isi poate dori sa nu fie singura
in preajma barbatilor datorita fricii de a vi iarasi victima desi cognitiv
intelege ca nu fiecare barbat este violator).
• Fragmentarea indusa de trauma spre deosebire de asocierile slabe.
– Fragmentarea sau dezorganizarea apare atunci cand clientul
vorbeste de subiecte neplacute sau legata de trauma, si nu pe tot
parcursul discursului clientului.
. – Nivelul de dezorganizare scade pe masura ce clientul devine mai
putin anxios.
Invers, următoarele, dacă există, pot sugera o psihoza, mai degrabă
decât un proces posttraumatic:
• Halucinatiile spre deosebire de reeperimentari
− Cel putin o parte din continutul perceptiilor nu exte legata de
traume (de exemplu a auzi vocile altora care nu sunt inclusi in
trauma).
− Perceptia este interactiva si/sau clientul este observat de altii
vorbind sau razand cu el insusi.
• Iluzii ca fiind opuse asteptarilor posttraumatice.
− Continutul ideilor/fricilor nu este doar simplu legat de eveniment,
dar este extins spre alte domenii (de exemplu o femeie care a fost
violata gandeste nu numai ca toti barbatii o pot rani dar si ca CIA are
microfoane la ea acasa).
• Asocierile slabe in opozitie cu fragmentarile induse de trauma.
− Devierile cognitive apar in pe parcursul discursului clientului ,
atunci cand acesta este axios sau nu, indiferent de subiectul
conversatiei.

Interviul structurat
Cu toate ca o informare asupra starii mentale si o examinare a
simptomelor poate dezvalui multe forme de tulburari postraumatice ,
natura nestructurata a acestor abordari face ca anumite simtome
sau nu fie evalute cum se cuvine. Se estimeaza ca jumatate din
cazurile de stres postraumatic sunt omise in cadrul interiului clinic
nestructurat. Din acest motiv unii clinicieni si majoritatea
cercetatorilor folosesc interviului structurat cand evalueaza stresul
postraumatic.
Scala administrata clinic pentru stresul posttraumatic (CAPS)
CAPS este considerata standardul de baza in interviul structurat
pentru tulburari de stres posttraumatic. CAPS are cateva caracteristici
ajutatoare incluzand intrebari prompte si explicite, scale
comporamentale bine ancorate si evaluari are frecventei si
intensitatii simptomelor . CAPS contine in plus si elemente care
privesc impactul posttraumatic asupra functionalitatii sociale si
profesionale.
Din nefericire CAP presupune o ora sau chiar mai mult pentru
finalizare , si uneori ofera mai multe informatii decat sunt clinic
necesare si concentrate pe PTSD.
Interviul referitor la tulburarile acute de stres (ASDI)
Cand diagnosticul se refera la stres acut si nu stres postraumtic,
clinicianul poate considera folositor acesta. Acest interviu evalueaza
simptome de disociere, reexperimentare, evitarea voluntara si
simptome de excitare. Desi a aparut relativ recent, ASDI are o
valabilitate buna si se efectueaza intr-o perioada scurta de timp.
Interviul strucuturat pentru tulburari de stres extrem
SIDES a fost creat ca un partener pentru interviul existent pentru
sindromul de stres posttraumatic. Acesti itemi evalueaza prezenta in
viata a: dereglari emotionale, somatizare,alterarea atentiei sau
constientizarii, perceptia asupra sinelui, relationarea cu ceilalti,
sistemul de valori. Itemii descriu compoprtamente concrete si bine
ancorate in scopul de a prezenta rezultate clinice valide.
Interviul clinic structurat pentru DSM-IV Tulburari disociative-revizuit
(SCID-D)
The SCID-D evalueaza existenta existenta si severitatea a 5
simptome disociative: amnezia, depersonalizarea, derealizarea,
tulburari de identitate, si alterarea identitatii. Acest interviu
stabileste diagnostic pentru 5 tulburari majore disociative DSM-IV,
impreuna cu tulburarea de stres acut.
Scurt interviu pentru tulburari posttraumatice (BIPD)
Desi interviurile precedente pentru stabilirea diagnosticului sunt
instrumente ajutatoare, se include si aceasta forma (BIPD) pentru cei
care doresc o un interviu mai putin structurat.Este o masura rapid,
usor de adaptat si foarte facila folosirii clinice. Pe de alta parte
interviul semi structurat pentru stres posttraumatic este mai putin
obiectiv decat CAPS sau ASDI, si nu ofera la fel de multe detalii
privind anumite criterii de simptome.

Testele psihologice
Spre deosebire de interviul clinic cele mai multe teste psihologice
sunt realizate de client completand cerintele pe o foaie. Testele
psihologice standardizate au fost testate pe un esantion semnificativ
din populatie pentru ca rezultatele sa fie comparate cu
valorile”normale”pentru acel test. Se recomanda cu staruinta
folosirea acestor teste, deoarece ofera informatii obiective
referitoare la functionalitatea psihologica (atat referitoare la trauma
cat si generale) asupra supravietuitorilor traumelor. O parte din
instrumentele de testare sunt prezentate pe scurt in cele ce urmeaza.
Testele generice
O varietate de masuri psihologice pot fi folosite pentru evaluari
generice (nu doar specifice traumei) ale simptomelor psihologice a
adolescentilor si adultilor victime ale traumei. Cateva dintre acestea
evalueaza anxietatea, depresia, somatizarea, psihozele si alte
simptome prezentate in DSM-IV.
Majoritatea instrumentelor includ scari valide folosite pentru a
detecta simptome ascunse sau omise. Astfel pot fi relevante in
identificare negarii, exagerarii, si in unele cazuri disimularii
Teste specifice traumei
Desi testele generice pot detecta multe simptome asociate traumei,
si alte tulburari care pot exista, psihologii folosesc mai des teste
specifice in evaluarea stresului posttraumatic. Cele mai comune
dintre aceste instrmente sunt prezentate in cele ce urmeaza.
Pentru stresul posttraumatic si simptomele asociate
• Scala diagnosticarii stresului posttraumatic (PDS).
Evalueaza expunerea la potentiale evenimente traumatice
caracteristica a celor mai traumatice evenimente 17 simptome
corespunzatoare criteriilor din DSM-IV PTSD, si gradul de intrferenta
a simptomelor in viata de zi cu zi a individului.
• Scala traumei lui Davidson(DTS).
Este o scala din 17 itemi ce masoar fiecare din cei 17-itemi prezentati
ca simptome in DSM-IV pentru posttraumatic stres PTSD in 5 puncte
de severitate a stresului. Aceasta conduce la un scor total , evaluand
si scala intruziunilor, evitarilor, disimularilor si hiperexcitarea.

• Evaluarea detaliata a stresului posttraumatic (DAPS).

DAPS pe langa diagnosticele din DSM-IV masoara un numar de itemi
asociati stresului posttraumatic. Aceasta masura este foarte eficienta
in diagnosticarea stresului posttraumatic.
• Inventarierea simptomelor traumatice (TSI).
Este un instrument ce contine 100 itemi care evalueaza nivelul
generale al simptomatologiei posttraumatice experimentata de
indivit in ultimele 6 luni..
• Simptomele traumatice de verificat la copii (TSCC).
Este de asemenea valabil si pentru adolescentii pana in 17 ani.
Include scale in verificare anxietatii, depresiei, furiei, stresului
posttraumatic, disocierii, si ingrijorarile sexuale.
Pentru probleme emotionale, relationari interpersonale si probleme
de identitate
• Scala traumelor si atasamentelor (TABS).
TABS este un instrment care masoara tulburarile cognitive si nevoile
asociate cu expunerea la trauma. Evalueaza tulburarile a 5 arii:
siguranta, incredere, stima de sine, intimitate si control. Spre
deosebire de teste care se bazeaza pe simptome, TABS evalueaza
nevoie de sine si asteptarile in relatiile cu ceilalti ale victimelor
traumei.
• Inventarierea capacitatilor de sine afectate(IASC).
Este un test standardizat pentru dificultati in ariile de relationare,
identitate si emotii. Scalele urmaresc urmatoarele domenii:
conflictele interpersonale, idealizarile/iluziile, teama de abandon,
probleme de identitate, usurinta de a fi influentat, tulburari
emotionale, si activitati pentru reducerea tensiunii. Rezultatele ofera
informatii asupra unuei copilarii traumatice, atasamente in viata de
adult, probleme interpersonale, suicid, si consumul de substante in
diverse forme.
Pentru disociere
• Scala experientelor disociative.
DES ofera informatii legate de probleme de indetinate, memorie,
ingrijorare, tulburari cognitive sau emotionale, depersonalizare sau
fenomele asociative gen deja vu sau absorbtie.
• Invetarierea disocierii pe multiscale (MDI).
Bazata pe ideea ca disocierea este un fenomen multidimensional
MDI este un test clinic normativ care se bazeaza pe 6 scale
(dezangajare, depersonalizare,derealizare,tulburari de
memorie,constrangere emotionala, si identitate disociata). MDI este
foarte potrivit atunci cand este vorba de o copilarie cu un istoric in
abuz si expunere la trauma, stres pottraumatic si alte masuri de
disociere.
Evaluarea sanatatii fizice
O evaluare traumatica nu este completa fara o evaulare a sanatatii
fizice a clientului. Intr-un anuit punct al interviului clinicialul ar trebui
sa intrebe clientul in ce conditie medicala se afla, indiferent ca este
vorba de suferinta fizica sau daca ia medicamente (inclusiv
farmaceutice, vitamine sau suplimente nutritive). Aceasta parte a
interviului este importanta deoarece pacientii ce sufera de stres
posttraumatic prezinta un risc crescut pentru probleme fizice. De
asemenea unele probleme fizice cum ar fi problemele endocrine,
tulburarile neurologice, sau leziunile cerebrale pot mima simptomele
de stres posttraumatic. Tinand cont de acestea , determinarea
simptomelor care se datoreaza bolilor medicale reale ce necesita
interventie medicala, poate fi dificila. De aceea este recomandat ca
terapeutii care se ocupa de clienti traumatizati sa recomanda
examinare medicala completa.