2.

Virtute (latină virtus, greacă veche ἀρετή "arete") este moralitatea unei persoane sau a unui grup de

oameni la modul superlativ. Virtutea reprezintă ceea ce este mai bun în oameni și aspirația de a avea o
fundație solidă pentru a deveni o ființă umană moral superioară. Virtuțile personale promovează măreția
la nivel personal și ulterior la nivel colectiv.
Etica virtuții și a caracterului își găsește sorgintea în sistemele de valori care pun preț pe cultivarea
marilor virtuți, cum ar fi: iubirea, cooperarea, compasiunea, curajul. Integritatea morală a unui manager
presupune respect, promovarea adevărului, respectarea promisiunilor și a regulii de aur: ce ție nu-ți place
altuia nu-i face.
Eu consider că principalele virtuți morale ale cadrului didactic ar trebui să fie dreptatea, echitatea, datoria,
distingerea binelui de rău și sinceritatea. Dacă profesorul care le are ca valori morale le și respectă, atunci
cu sigurantă le va transmite și elevilor săi. Astfel, cadrul didactic va face din educația morală transmisă
elevilor un proces de socializare a comportamentelor umane bazate pe valori autentice și va dezvolta
virtuțile elevilor săi. Scopul educării în spiritul valorilor morale este acela de a cunoaște valorile morale și
de a le valorifica.
Acestor valori morale li se suprapun dragostea pentru copii, inteligența și iscusința   didactică. Înconjuraţi
permanent (oriunde și oricând) într-o ambianța de dragoste, de căldură, de întelegere și de bunătate, de
încredere și de respect, elevii vor da măsură întregii lor personalități, dobândind cunoștințe, priceperi,
deprinderi și atitudini pe un evantai larg. Secretul educării este dat de darul convingerii, de a se adresa nu
numai minții, ci și inimii. Cadrul didactic ce se apropie de elevi cu iubire și cu simțul dreptății,
dobandește cu siguranță aceste valori morale: este un om drept, iubește binele și este în slujba lui. Tot el
este acela care îi ascultă pe elevi cu bunăvoință, glumește cu ei, îi ajută, le insuflă sentimente morale.
Acest dascăl este cel care va avea autoritate iar aceasta cu siguranță, va rezista timpului și schimbărilor.
Asemenea dascăli își fac simțită influenţa în întreaga viață ulterioară a copilului.
Cadrul didactic este (sau ar trebui sa fie) animat de altruism, de devotament, de optimism pedagogic, toate
aceste valori vin din pasiunea pentru profesia sa. El va combina optim diferitele principii, metode,
procedeee, forme de organizare, va crea un climat de cooperare în colectivul pe care îl îndruma și
conduce. Din toate acestea, putem scoate în evidență o alta calitate a cadrelor didactice și anume răbdarea,
calitate ce își are natura în valoarea morală dreptatea.
Nimic nu e mai greu decât să-ți păstrezi răbdarea atunci când toate strategiile, metodele par a da gres și
trebuie să o iei de la capăt, când bunele intenții par a se nărui în fața unor copii neînțelegători, agresivi și
negativiști. Răbdarea, alături de încredere, fac parte din trăsăturile educatorului dintotdeauna.

3.
Ca ştiinţă normativă, etica cuprinde nu numai un cod moral, o analiză a problemelor conduitei de viaţă în
baza idealurilor umane, ci şi răspunde la problemele de formare a nobleţei şi a voinţei umane.
Etica reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica
furnizeaza instrumente pentru a elabora judecati morale. Ea cuprinde limbajul, conceptiile si metodele
care dau capacitatea individului de a efectua decizii morale.
Tipurile de etica profesionala sunt acelea particularitati a activitatii profesionale care sunt orientate spre
persoana in conditiile lui de viata si activitatile sociale. Cind vorbim despre aceste tipuri – avem in vedere
in ce fel s-au conditionat problemele sociale a fiecarei profesii in practica relatiiloe etice. Regulile eticii
profesionale – inceputurile de conducere, regulile, modelele, etaloanele si ordinea autocontrolului intern
al personalitatii care sun bazate pe idealurile etice-umanistice.
De a stabili originea eticii profesionale trebuie de urmarit legatura reciproca a trebuintelor morale cu
delimitare a lucrurilor sociale si aparitia profesii. (despre aceasta problema s-a ocupat si Aristotel.) Un rol
principal in stabilirea normelor etice profesionale este parerea sociala. Aceste norme nu sunt deodata
constientizate si devin unanim acceptate. Tipurile de baza a eticii profesionale sunt: etica medicala, etica
pedagogica, etica invatatului, etica actorului, bisnesmanului, inginerului s. a. Fiecare tip de etica
profesionala este originala pentru fiecare tip de activitate, are aspectele sale specifice in realizarea
anumitor principii morale si reguli care alcatuiesc codul moral-etic.
In etica pedagogica se stufiaza specificul moralei pedagogice, conditionand principiile ei, descopera
functiile si specificul esentei categoriilor etice. De asemenea etica pedagogica studiaza continutul
activitatilor etice a pedagogului ca unitate si a relatiilor etice in sfera pedagogica. Obligatia morala a
profesorului este de a satisface trebuintele de relatare a cunostintelor. El trebuie sistematic sa-si
imbogateasca cunostintele sale. Profesorul trebuie sa-si iubeasca munca sa si sa o inteleaga. De la el se
cere a sti capacitatilor participantilor. De aceea el trebuie sa fie un mare umanist, principial, dar si corect
cu discipolii sai.
Etica pedagogică îl obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi să manifeste faţă de acesta o
exigenţă respectivă; să menţină propria reputaţie şi reputaţia colegilor săi; să se îngrijească de
credibilitatea morală a societăţii faţă de învăţător.
4.
Prin exercitarea rolului de coagulare a cerințelor comune ale unei profesii, se consolidează identitatea și
crește stima față de sine a membrilor unui grup profesional. Comportamentul etic în cadrul unei unități
economice, pe alocuri chiar dilematic, este dictat, într-o mare măsură, de relațiile dintre profesionist și
client. Problema centrală a relației dintre client și profesionist este cea a alocării responsabilității și
autorității.
La modul ideal, între cei doi se stabilește un contract. În acest contract, în principiu, alocarea se conduce
de următoarele supoziții:
1. clientul are mai multă responsabilitate și autoritate;
2. cei doi contractanți sunt aproximativ egali;
3. responsabilitatea și autoritatea principală revin profesionistului.
În activitatea mea profesională predomină responsabilitatea și autoritatea principală revin
profesionistului ( sistem de învățământ)
Responsabilitatea și autoritatea profesionistului- cadrul didactic în raport cu a clientului-elevul vizează
faptul că profesionistul acționează pentru binele clientului, are autoritatea profesională ca să cunoască
binele acestuia. Clientul - elevul nu are baze pentru un consimțământ deplin, în consecință, poate să fie
manipulat din lipsa autodeterminării; clientul nu este suficient de bine informat, nu are experiență și nu
poate decide în cunoștință de cauză (analog relației părinte-copil).

5.
Cauzele comportamentului neetic care au apărut periodic în cadrul instituției de învățământ în care
activez:
1. Conflictul de roluri - multe dileme etice care apar în organizații sunt în realitate forme ale
conflictului de roluri care ajung să fie rezolvate neetic. De exemplu: „rolul birocratic” al angajatului
într-o organizație intră în contradicție cu rolul de „membru al unui corp profesional”.
2. Competitivitatea acerbă pentru obținerea de resurse deficitare poate stimula un comportament
neetic, atât prin stimularea jocului de afaceri, cât și prin acte ilegale reale în care se constată delicte
de comerț, cum ar fi, de exemplu, fixarea prețurilor și încălcarea prevederilor de monopol. Și în cazul
în care practic nu există competiție puternică, există totuși o mare tentație spre adoptarea deciziilor
neetice, pentru că tentația unor mari câștiguri este foarte mare.
3. Personalitatea. Oamenii puternic orientați spre valorile economice sunt mai expuși la un
comportament neetic decât ceilalți. În plus, în abordarea chestiunilor morale de către oameni, există
puncte de vedere diferite. În condiții normale, este rațional să ne așteptăm ca oamenii ce sunt mai
conștienți de problemele morale să fie tentați să evite deciziile neetice, iar cei cu o mare putere
personală (machiavelici) vor fi mai dispuși să ia decizii neetice, folosindu-și puterea pentru
promovarea interesului personal mai degrabă decât pentru binele întregii organizații.

6.
Principiile generale ale eticii reprezintă norme cu valoare strategică şi operaţională, ce trebuie
respectate în vederea inaugurării eficienţei activităţilor proiectate la nivel organizaţional. Acestea
sunt:
1. Principiul egalităţii în faţa normelor;
2. Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor);
3. Principiul relativismului şi absolutismului.

În mod particular, un cadru didactic trebuie să îşi desfăşoare activitatea profesională în

conformitate cu unele principii, astfel eu pentru mine mi-am elaborate următorul sistem de principia
etice:
a) devotament faţă de profesia de pedagog;
b) profesionalism în relaţiile cu elevii, copiii şi părinţii/alţi reprezentanţi legali;
c) respect şi toleranţă faţă de unicitatea şi diversitatea copiilor şi elevilor;
d) colaborare cu colegii, părinţii/ alţi reprezentanţi ai copiilor şi elevilor;
e) onestitate şi integritate;
f) receptivitate la nevoile copiilor şi elevilor;
g) răspundere în faţa conducerii instituţiilor de învăţământ, colectivelor pedagogice şi organelor
reprezentative ale părinţilor/altor reprezentanţi legali;
h) eficienţă şi eficacitate;
i) obiectivitate şi corectitudine.

7.
În instituția de învățământ în care activez, predomină tipul de MANAGEMENT MORAL,
deoarece întreaga activitate se bazează pe principii înalte de comportament etic şi pe norme
profesionale de conduită. Administraţia instituției se străduieşte să dea dovadă de un comportament
etic, concretizat în orientarea sa către legalitate, strategia generală de funcţionare, interesul,
obiectivele, motivaţiile şi preocuparea sa pentru normele etice şi principiile profesionale de conduită.
Administraţia instituției aspiră la obţinerea succesului (implică respectarea unor principii etice
precum imparţialitatea, dreptatea şi ordinea legală predeterminată). Administraţia morală nu vizează
obţinerea profitului ilegal sau imoral; în plus, abordarea morală nu urmăreşte numai litera, ci şi
spiritul legii.
Administraţia implică şi o conducere morală, corectă din toate punctele de vedere.
Conducerea instituției adoptă o strategie a integrităţii - caracterizată de concepţia conform căreia
etica este forţa motrice a instituției.