EMBRIOLOGIE

CURS I
ETAPELE
DEZVOLTARII
ORGANISMULUI
UMAN:
I.Perioada preembri
onara: Gametogene
za (Spermatogeneza
, si ovogeneza)
II.Perioada prenatal
a: fecundatia, migrati
 a si segmentatia nid
atia (implantarea), b
lastulatia, gastrulatia
, organogeneza
III.Perioada fetala
DR. FLORENTINA
POPA
Embriologia este o ramura a biologi
ei care se ocupa cu formarea si dez
voltarea organismelor vii, incepand c
u constitruirea celulelor germinala pri
mordiale si pana la formarea unui pr
odus viabil, care, dupa expulzarea sa
din organismul matern, se poate dez
volta prin propriile sale mijloace
 Embrion = ceea ce se dezvolta
in interior;
 Logos = stiinta
I. GAMETOGENEZ
A
 este procesul în urma căruia
se formează, celule haploide înalt
diferenţiate denumite gameţi(celule
sexuale) capabile de procreaţie.
Gameţii (spermatozoidul la mascul şi
ovocitul de ordinul II la femeie) produşi
în organe specializate morfofuncţional,
se formează prin procese de diviziune
indirectă (meioză), citodiferenţiere şi
maturare.
 Structurile adaptate acestei
funcţii sunt: foliculul ovarian (pentru
ovocitul de ordinul II) şi tubul
seminifer contort (pentru
spermatozoid). Gameţii sunt celule ha
ploide ce conţin 23 cromozomi (N
cromozomi) din care 22 autozomi şi un
cromozom sexual X sau Y, spre
deosebire de celulele somatice care au
garnitură diploidă ce conţin 46
cromozomi (2N) din care 44 autozomi şi
2 cromozomi sexuali (X sau Y).
Pentru înţelegerea procesului
de gametogeneză sunt
necesare precizarea anumitor
noţiuni:
I. MITOZA

 Meioza (mitoza reductionala),e

ste modul de inmultire a celulelor sexual
e, prin care informatia se transmite de
la un organism la altul in succesiunea g
eneratiilor. Ea consta din doua diviziuni
succesive, in final rezultand patru celule
, fiecare avand numarul de cromozomi r
edus la jumatate, fata de nucleul celulei
intrata in diviziune. Prin urmare, celul
ele sexuale mature, apte pentru fecund
atie, numite gameti, au numarul de cro
mozomi redus la jumatate sau haploid f
ata de garnitura cromozomiala normala,
diploida.
 Mitoza ecvationala este modul
de inmultire al celulelor somatice cu
garnitura cromozomiala diploida, rezulta
nd celule noi identice intre ele si cu celu
la initiala din care au provenit
II. Cromozomul
 In nucleu oricarei celule se gas
esc structurile responsabile de pastrare
a si transmiterea patrimoniului ereditar l
a urmasi. Aceste structuri sunt reprezen
tate de acizii nucleici (AND si ARN). O p
ortiune (un segment) din macromolecula
de AND care contine informatia genetic
a necesara sintezei unei catene polipep
tidice sau unei alte biomolecule, se num
este gena.
 Genele sunt localizate in cromo
zomi. La eucariote, cromozomii au o arh
itectura moleculara foarte complexa, fiin
d alcatuiti din 13-15% AND, 12-13%
ARN, 68-72% proteine, mici cantitati de
lipide, Mg si Ca . Acest complex biochi
mic de substante la care se adauga o s
erie de enzime, reprezinta de fapt crom
atina prin urmare cromozomii sunt alcat
uiti din cromatina.
III.Ploidia şi numărul " N "
 Ploidia se referă la numărul de
cromozomi într-o celulă, iar numărul " N
" la cantitatea de ADN din celulă. Astfel
celulele somatice normale şi celulele
germinale primordiale conţin 46
cromozomi şi o cantitate 2N de ADN.
Cromozomii se găsesc în 23 perechi
omologi, un membru (omolog) din
fiecare pereche este de origine maternă
şi alta de origine paternă. Termenul
diploid este clasic utilizat pentru o
celulă ce conţine 46 cromozomi.
Perechea de cromozomi de la 1-22
sunt autozomi (non-sex), iar perechea
de cromozomi 23 conţine cromozomul
sexual ( XX pentru femeie şi XY pentru
bărbat).
 GAMETOGENEZA
 Gameţii conţin 23 cromozomi (
22 autozomi şi un cromozom sexual ) şi
o cantitate 1 N de ADN. Termenul de "
haploid " este clasic utilizat ca referindu-
se la o celulă ce conţine 23 de
cromozomi.
 Gametul feminin conţine numai
cromozomul X, iar cel masculin fie
cromozomul X sau Y, de aceea
gametul masculin este cel care
determină sexul genetic al individului.
Linia celulară care determină
producerea de gameţi se numeşte lin
ie gametogenă. Se desfăşoară în or
gane specializate denumite gonade.
Dezvoltarea gonadelor se realizează
în trei stadii succesive :
 geneza primordiului gonadic
 primordiul gonadic în stadiu
indiferent în care nu există deosebiri
morfologice între organele genitale ale
celor două sexe
 diferenţierea primordiului gonad
ic cu constituirea gonadelor caracteristic
e unui anumit sex.
 Momentul producerii diferenţierii
gametice este variabil în funcţie de
sex. La sexul masculin celulele ge
rminale primordiale rămîn în stare de
repaus în intervalul 6 săptămîni-
pubertate. La pubertate, tubii seminif
eri ajung la maturitate şi celulele ger
minale primordiale se diferenţiază în
spermatogonii iar acestea urmează e
tapele spermatogenezei. La sexul f
eminin celulele germinale primordial
e suferă câteva diviziuni suplimentar
e şi apoi se diferenţiază în ovogonii, i
ar meioza debutează deja în luna a
-5-a de viaţă fetală. Până la pubertat
e, aceste celule intră într-o perioadă
de repaus, după care continuă ovocit
ogeneza.
Spermatogeneza începe la pubertat
e şi are o desfăşurare permanentă la
om. Spermatozoizii se produc în
tubii seminiferi contorţi prin
diferenţierea şi maturarea
spermatogoniilor. Fazele succesive
ale spermatogenezei sunt vizibile în
peretele tubilor seminiferi contorţi,
din exterior către lumenul tubilor şi
durează 64 zile la om.
 Testiculul - gonadă
masculină cu dublă funcţie secretorie:
gametogenetică şi hormonală, este
un organ pereche parenchimatos situat
în scrot. Poziţia scrotală este o condiţie
indispensabilă desfăşurării normale a
spermatogenezei, datorită temperaturii
cu 2-30 C mai scăzută decât în
cavitatea abdominală. În ectopia
abdominală şi criptorhidia inghinală
când testiculul lipseşte din scrot,
spermatogeneza este inhibată din
cauza temperaturii mai ridicate, aceasta
fiind o cauză de sterilitate masculină.
Spermatogeneza include 4
etape evolutive:
 etapa de diferenţiere şi
proliferare(înmulţire),
 etapa de creştere a
spermatocitelor de tip B,
 etapa diviziunilor de
maturaţie (meioza)
 etapa spermiogenezei
 Etapa de diferenţiere şi
proliferare(înmulţire)
 caracterizată prin tunelizarea
cordoanelor medulare şi formarea
tubilor seminiferi contorţi alcătuiţi din
celule germinale primordiale
(spermatogonii), dar şi celule epiteliale
celomice din care se vor diferenţia
celule Sertoli.
 Celule germinale primordiale
apar de la începutul dezvoltării
testiculului (săptămîna a-6-a), se
găsesc adiacent membranei bazale
tubului seminifer contort format, au
garnitură cromozomială diploidă (46
cromozomi, 2N) şi se înmulţesc prin
diviziuni mitotice repetate, generând noi
generaţii de spermatogonii.
 Spermatogoniile de tip A sun
t celule stem care se înmulţesc prin
diviziuni mitotice, jumătate din celulele
fiice devin spermatogonii de tip A, restul
devin spermatogonii de tip B. Acestea
sunt celule mai diferenţiate care cresc
numeric şi se vor diferenţia în
spermatocite primare.
2. Etapa de creştere a
spermatocitelor de tip B, ce are loc
în perioada pubertăţii, conduce la
formarea spermatocitelor primare,
46 cromozomi duplicaţi, 4N.
3.E tapa diviziunilor de maturaţie
(meioza) caracterizată prin reducerea
la jumătate a numărului iniţial de
cromozomi prin meioză(reducţională)
rezultând pentru fiecare spermatocit
primar câte două spermatocite
secundare, care au fiecare câte 23
cromozomi duplicaţi 2N , respectiv 22
autozomi+X şi 22 autozomi + Y,
urmează a doua diviziune de maturaţie,
meioza ecvaţională care duce la
formarea pentru fiecare spermatocit de
ordinul II a câte două spermatide (23
cromozomi, 1 N)
4.E tapa spermiogenezei constă în
transformarea spermatidei într-un
spermatozoid care pătrunde în lumenul
tubului seminifer contort. Se formează
două tipuri de spermatozoizi: cu
cromozom X sau cu cromozom Y.
  Spermatozoidul matur este o
celulă cu volum redus. Din punct de
vedere morfologic este alcătuit din
patru părţi: cap, gât, piesă intermediară
şi coadă. Capul de formă ovoidală
formează cea mai mare parte din
spermatozoid, prezintă anterior
acrozomul ce conţine enzime litice (10)
ce prin acţiunea lor favorizează
traversarea învelişurilor ovocitului de
ordinul II. Colul (gâtul) este porţiunea
îngustă care uneşte capul de piesa
intermediară. Coada produce
motilitatea spermiei şi ajută la
deplasarea sa la locul fecundaţiei.
Mişcarea este helicoidală, determinată
de proteine contractile (tubulina),
asemănătoare miozinei.
 Spermatogeneza 2
 Spermatozoizii maturi
părăsesc celulele Sertoli, pe ale căror
prelungiri citoplasmatice s-au sprijinit şi
care i-au hrănit. Din lumenul tubilor
seminiferi trec în rete testis, conurile
eferente, canalul epididimar, canalul
deferent, veziculele seminale, canalul
ejaculator şi uretră. Sperma este
produsul de secreţie a glandelor
genitale (testicul) şi căilor genitale
masculine, conţine celule sexuale
masculine mature şi lichid seminal.
Examenul spermei se face în vederea
evaluării fertilităţii masculine, în special
numărul lor şi motilitatea. Timpul total
de diferenţiere şi maturare de la
spermatogonie la spermatozoid este de
64 zile
Ovocitogeneza reprezintă un
proces complex asemănător
spermatogenezei dar cu desfăşurare
diferită în timp. Foliculii ovarieni sunt
structuri complexe ce conţin gametul
de tip feminin.
 Ovocitogeneza debutează la
embrionul de 11-12 săptămâni prin
transformarea unora dintre ovogoniile
din preajma zonei medulare în ovocite.
Procesul implică iniţierea profazei
meiozei şi este caracterizat de apariţia
unor mase de cromatină nucleară.
 Mecanismele care controlează
proliferarea ovogoniilor şi debutul
meiozei adică transformarea
ovogoniilor în ovocite primare nu sunt
precizate.
 Odată iniţiată meioza, ea
progresează spontan până în stadiul
diploten al profazei fără să necesite alţi
stimuli.
 Ovocitogeneza 2
 Structura în care se
desfăşoară ovocitogeneza este foliculul
ovarian.
 Ovocitul şi celulele granuloase
din jur sunt separate de stroma
înconjurătoare printr-o membrană
bazală şi alcătuiesc împreună foliculul
primordial care constituie markerul
morfologic al diferenţierii ovarului fet
al. Formarea foliculilor primordiali are
rol esenţial în blocarea evoluţiei
meiozei din ovocite la stadiul diploten al
profazei. Meioza se reia mulţi ani mai
tîrziu numai în foliculul care ajunge la
stadiul preovulator, foliculul dominant,
sub influenţa pic-ului preovulator de LH..
 În dinamica ontogenetică şi
funcţională a ovarului se găsesc stadii
diferite de diferenţiere a foliculului
ovarian ce formează ciclul folicular for
mat din: folicul primordial, folicul
primar, folicul secundar (cavitar) şi
folicul dominant, toţi au însă o
caracterictică comună şi anume aceea
că conţin ovocite în diferite stadii de
diferenţiere şi maturare, cu excepţia
celui dominant care şi-a finalizat prima
diviziune de maturaţie.
 Ovocitogeneza 3
 Foliculul dominant din punct
de vedere structural este format din
următoarele elemente dispuse de la
periferie :
 1) teacă externă bogată în
fibroblaşti;
 2) teacă internă cu funcţie
secretorie endocrină;
 3) membrana bazală;
 4) stratul celulelor
granuloase;
 5) antrul cu lichidul folicular;
 6) ovocitul înconjurat de zona
pellucida şi celule granuloase ce
formează corona radiata ataşate de
stratul granulos prin discul proliger.
 Ovocitogeneza 4
 Sub raport funcţional în
perioada de maturitate neuroendocrină,
ovarul eliberează ciclic ovocite de
ordinul II, apte de a fi fecundate şi
secretă steroli sexuali.
 Ambele activităţi, ciclul
ovogenetic şi ciclul folicular sunt
legate de maturarea ovocitului, de
dezvoltarea foliculului capabil de a
elibera ovocitul matur în urma
procesului de ovulaţie, formarea şi
regresia corpului luteal. Din acest motiv
ovarul trebuie considerat ca un ţesut
heterogen ce se modifică ciclic şi
conţine subunităţi cu proprietăţi
biologice diferite. În cursul unei
perioade de dominanţă, o singură
unitate defineşte funcţia întregului
organ.
II. PERIOADA
PRENATALA 1.
FECUNDATIA
 Fecundaţia este un proces
complex prin care două celule sexuale,
gameţii, fuzionează pentru a forma un
nou organism cu garnitură
cromozomială completă, înzestrat cu
potenţialităţi genetice provenite de la
cei doi părinţi. Durează 24 ore şi are loc
în treimea laterală a trompei, la 10 ore
după însămânţarea spermatozoidului.
 Gametul feminin, rezultat prin
ovulaţie, trebuie fecundat în cel mult 24
ore după care suferă procesul de
apoptoză. Prin procesul fecundării se
împlinesc două activităţi distincte:
 - sexualitatea, adică
combinarea genelor derivate de la cei
doi părinţi;
 - procreerea, adică formarea
noului organism.
 Fecundaţia
 Este interesant de remarcat
cum organismul îşi protejează gameţii
proveniţi de la cei doi părinţi: cel de tip
feminin este înconjurat de zona
pellucida şi corona radiata, iar cel de tip
masculin este "protejat" prin numărul
mare care ajunge în apropierea celui
feminin, câteva sute din cele 170-300
milioane introduse prin procesul
ejaculării. În urma acestui proces se
formează oul sau zigotul. Mecanismul
intim, foarte complex, nu este pe deplin
elucidat în prezent.
 Fecundarea cuprinde mai
multe etape:
 a. capacitaţia - procesul de
activare a spermiilor în vederea
pătrunderii în ovocitul de ordinul II.;
este un proces care nu implică
modificări morfologice
 b. penetrarea zonei pellucida,
strat acelular cu numeroase
componente organice ce aparţin
matrixului extracelular . Penetrarea
acestei structuri complexe se
realizează prin intermediul enzimelor
din acrozom, în special hialuronidaza,
cu modificarea permeabilităţii zonei
pellucida prin modificarea matrixului
extracelular.
 c. formarea pronucleilor
masculin şi feminin
P ătrunderea spermiei în
citoplasma ovocitului determină
instantaneu activarea acestuia care îşi
terminaă cea de-a doua diviziune de
maturaţie, formând ovulul matur şi al
doilea globul polar. Nucleul ovulului
matur este numit pronucleu feminin.
Coada spermatozoidului degenerează,
iar nucleul său este numit acum
pronucleu masculin. Pronucleul
masculin se apropie de pronucleul
feminin, amândoi ajungând ulterior în
poziţie centrală. La nivelul lor are acum
loc replicarea ADN-ului. Contopirea
celor doi pronuclei se numeşte amfimixi
e. Între cei doi centrioli se formează
fusul de diviziune pe care se aşează
cromozomii al căror număr a devenit
diploid 46 cromozomi, 2N.

 d. formarea oului sau

zigotului este actul final al
fecundaţiei
Fecunda ţia odată realizată este
urmată de procesele de embriogeneză
 Fecundaţia
 Un spermatozoid – si nu
mai unul – va reusi sa patrunda i
n celula sexuala feminina. Capul
penetreaza in ovul, coada rama
ne la exterior si se elimina.
 Din momentul in care a
ceasta penetrare a avut loc, nici
un alt spermatozoid nu va mai p
utea penetra ovulul.
 2.MIGRATIA SI
SEGMENTATIA
 oul fecundat in 1/3 externa a tro
mpei ajunge in uter - aceasta reprezint
a migratia.
 migratia dureaza 3-4 zile si est
e asigurata de miscarile peristaltice ale t
rompei, miscarile cililor epiteliului tubar
si curentul serozitatii peritoneale catre c
avitatea uterina.
 in aceasta perioada nutritia est
e asigurata de secretiile tubare. Imediat
dupa fecundatie oul se divide in doua
celule egale (blastomere), care apoi,
prin diviziune, dau nastere la 4 celule si
respectiv 8 celule egale.
Segmentatia
Din acest moment, care se produce
a patra zi de la fecundatie, diviziunea
devine inegala: pe de o parte rezulta
celule mici, clare (micromere), care
se divid mai rapid, si celule mari, intu
necate (macromere) care se divid
mai lent.
 micromerele sunt dispuse la pe
riferie si din ele se dezvolta trofoblastul;
macromerele sunt dispuse central si
din ele se va forma embrionul.
 acest stadiu in care celulele for
meaza o ingramadire sferica se numest
e morula.
 apoi, datorita dezvoltarii rapide
a trofoblastului, apare o cavitate intre ce
lulele lui si cele ale embrionului, cavitat
e care se umple cu lichid.
 macromerele se grupeaza la
un pol al oului formand butonul embrion
ar.
  stadiul acesta poarta numele d
e blastocist si este stadiul in care oul aj
unge in cavitatea uterina.
 3. IMPLANTATIA (NIDATIA)
 oul ajuns in cavitatea uterina p
enetreaza in mucoasa uterina transform
ata secretor in a doua jumatate a ciclul
ui menstrual.
 fenomenul poarta numele de i
mplantare sau nidatie. Implantarea are
loc datorita echipamentului enzimatic pr
oteolitic al trofoblastului si miscarilor sal
e.Mucoasa uterina, pregatita secretor, r
eactioneaza prin vasodilatatie.
4. BLASTULATIA - sapt.a doua
 in saptamana a 2-a, butonul em
brionar se diferentiaza in doua straturi:
 endoblast, profund.
 ectoblast, periferic.
 intre butonul embrionar si trofo
blast se afla mezenchimul extraembrion
ar in care apare o cavitate, celomul extr
aembrionar, care inconjura butonul emb
rionar, cu exceptia zonei unde se atase
aza la trofoblast, zona numita si pedicul
embrionar.
 intre ectoblast si trofoblast apar
e o cavitate, care va forma cavitatea am
niotica
Blastulatia
 5. Gastrularea
 la inceputul saptamanii a 3-a
se produce gastrularea cand intre endo
blast si ectoblast se plaseaza si a treia f
oita, mezoblastul, si embrionul devine tri
dermic.
 discul embrionar se incurbeaza
si se transforma in tub, care este legat
de anexele embrionare printr-un pedicul
din care va rezulta cordonul ombilical.
 in portiunea caudala a embrion
ului apare un diverticul endoblastic, alan
toida.
GASTRULATIA
 6. Organogeneza
 in saptamana a 4-a cavitatea a
mniotica creste, inconjurand embrionul.
Vezicula vitelina se imparte in doua par
ti: vezicula ombilicala si intestinul primiti
v,unite intre ele prin canalul vitelin.
 alantoida inainteaza in pediculu
l embrionar impreuna cu o prelungire m
ezenchimatoasa, din care vor proveni v
asele alantoidiene care se vor anastom
oza cu reteaua vasculara vilozitara form
and astfel circulatia feto-placentara.
 Organogeneza
 intre saptamanile a 4-a si a 8-a,
fiecare foita embrionara incepe diferent
ierea proprie in tesuturi si organe.
 din ectoblast vor lua nastere te
sutul nervos ; din endoblast aparatul dig
estiv si glandele sale anexe, aparatul r
espirator, gonadele; din mezoblast schel
etul, muschii, tesutul conjunctiv, aparatu
l renal, aparatul vascular si tractul genit
al
 Organogeneza
 ectoblastul – SNC
 mezoblastul – schelet, tesut co
njunctiv, musc., ap. renal, circulator.
 endoblastul – aparat digestiv,
respirator,
 sacul ovular – vizibil ecografic,
miscari cardiace (saptamana 6).
Organogeneza
de la 16 saptamani : fata umana, par,
activitate musculara spontana (MF).
organele complet formate pot fi bine i
ndividualizate ecografic (Lungime -
112 mm; Greutate – 100 gr 16 sapta
mani).
.
 III. PERIOADA FETALA
 in timpul lunii a II-a de evolutie,
dezvoltarea morfologica a embrionului
se definitiveaza.
 perioada cuprinsa intre saptam
anile a 4-a si a 8-a este perioada embri
onara in care se formeaza diferite organ
e (organogeneza) si este caracterizata
prin predominanta proceselor de diferen
tiere tisulara.
 perioada cuprinsa intre luna a Il
I-a si nastere este perioada fetala, in
care predomina procesul de crestere.
 oul constituit cuprinde fatul si a
nexele fetale reprezentate de: placenta,
membranele amniotice, lichidul amniotic
si cordonul ombilical.

FETUS LA 7 LUNI NOU
NASCUT