Starea de conservare:

Datorită unei păstrări dar şi a unei manipulări necorespunzătoare, aceste documente au suferit deteriorări de natură
fizică, mecanică, chimică şi biologică.
Deteriorări fizico-mecanice:
- rupturi, fisuri, îndoituri, răsuciri maginale;
- murdărie (praf, insecte);
- patina vulgară.
Toate acestea au dus la desprinderi şi lipsuri de material pe suprafeţele marginale.
Deteriorări chimice:
- pete mucegai;
- pete rugină;
incluziuni metalice.
Acestea au dus la fragilizarea, îmbrunirea, pigmentarea hârtiei, pierderi de material.
Deteriorări biologice:
- găuri de cari.
 Tratamentul efectuat:
  Fotografiere iniţială;
  Curăţare umedă (pe masa de lucru, prin pulverizare cu apă-alcool etilic, hârtie de filtru, folie protectoare, săpun
neutru);
  Uscare liberă;
  Presare intermediară (presă metalică, platane lemn, hârtie de filtru, voal naylon);
  Completare hârtie japoneză (hârtie japoneză, CMC – 2% apă, fălţuitor, pensulă, hârtie filtru, voal naylon;
  Presare intermediară;
  Consolidare văl japonez (văl japonez, CMC, fălţuitor, pensulă, hârtie de filtru, voal naylon);
  Presare intermediară;
  Degajarea surplusului de văl şi hârtie japoneză şi aducerea documentului la formatul original;
  Neutralizare;
  Presare finală;
  Confecţionarea unei mape de protecţie (carton neutru, hârtie de filtru, şnur, cutter, riglă, creion)
Toate aceste etape au fost aplicate fiecărui document în parte.
degradări de natură mecanică ale învelitorii, localizate frecvent în zona colțurilor și marginilor; -
degradări mecanice ale scoarțelor: detașarea de corpul cărții, lipsuri de material, deformare și
fragilizare; - degradări ale cotorului: pierderea proprietăților adezivului, ruperea nervurilor și
lănțișoarelor, degradarea pânzei, pierderi materiale ale cotorului exterior; - degradări ale blocului
de carte: rupturi și fisuri, fragilizarea hârtiei, pierderi de material. Mecanismul de îmbătrânire
este determinat de numeroasele interacțiuni dintre componentele materialelor și factorii de
mediu. Hârtia (pasta mecanică) folosită ca suport de scriere era fragilizată, casantă, îmbrunată,
prezenta plieri, franjurări, pierderi de material suport, halouri de apă, ardere în zona inferioară a
cotorului. Legătura își pierduse integritatea, ața de coasere era ruptă și arsă la nervura și la
lănțișorul din zona inferioară, adezivul din zona cotorului își diminuase proprietățile, permițând
fracționarea blocului cărții. Cotorul exterior era desprins și suferise pierderi materiale, pânza era
ruptă, învelitoarea avea uzură funcțională și pierderi materiale, scoarțele din carton erau
deformate, ca urmare a păstrării în mediu umed. Învelitoarea posterioară era de asemenea
deteriorată, ca și învelitoarea anterioară. În urma examinării s-a constatat prezența degradărilor
fizicomecanice și chimice, volumul aflându-se în stare de degradare din cauza microclimatului,
având un rol important și factorul uman. Degradări cauzate de factorul uman: ardere, uzură de
folosire, deteriorări produse de manipularea și păstrarea volumului în condiții necorespunzătoare.
De-a lungul timpului cartea a constituit un izvor de cultură în spaţiul românesc, biserica şi
cartea fiind în strânsă legătură. Cartea a reprezentat o valoare, o sursă a cunoaşterii, fiind
obţinută cu eforturi deosebite și destinată în mod special mediului ecleziastic.

Etiopatologia suportului papetar este o știință a cauzelor și un studiu al simptomelor.

Factorii de degradare se împart în două categorii:
1. Factorii interni:
– se referă la materialele din care este făcut bunul cultural, atât suportul cât și tehnica. Sunt
tehnici care degradează suportul (atacul îl putem observa pe versoul documentului).
Tușurile moderne pot fi factori degradanți pentru suportul papetar (hârtia). De asemenea,
cleiurule de încleiere pot ataca, la rândul lor, suportul papetar.

2. Factorii externi:
Factori ambientali care sunt de natură fizico-chimică: lumina, umiditatea, poluarea
(gaze,microparticule), temperatura.
Factori Biologici: bacterii, ciuperci, insecte și rozătoare.
Microorganismele: bacteriile și fungii descompun materia organică pentru a se hrăni.
Insectele, muștele, moliile, cari, gândacii, peștișorul de argint, mănâncă din hârtie sau își
lasă excrementele.

Simptome și metode de depistare

Se efectuează de către restaurator prin observații directe care sunt nedistructive. Prin
analiza vizuală observăm modificările în stadiu inițial. Aceste modificări pot fi: decolorare
sau îngălbenire. Modificări cromatice la nivelul suportului, (o îngălbenire până la îmbrunare)
pot fi generale (pe întreg suportul) sau locale, colorări sau decolorări. Modificări ale tehnicii :
păliri ale unor culori, sau innegrirea unor pigmenți (ex: înnegrirea albului de plumb).
Modificări dimensionale: se pot observa la suport: ondulări, tensionări, plieri, modificări
dimensionale ale tehnicii, bășicări, exfolieri, chiar diferențe de comportament între tehnică și
suport.

Omogenitatea: la suport: integritatea foii, rupturile, lacunele, degradările biologice.

Analiza tactilă: modificări de tușeu (la lucrările de grafică), modificări de granulație, netezire
sau scămoșare, modificări de structură și anume: moliciune sau rigiditate (analiza auditivă):
o hârtie bine încleiată va avea un anume foșnet la manevrarea filelor.

Nici o operație de restaurare nu este obligatorie. Sunt situații în care obiectul nu necesită
unele operațiuni (ex. Un obiect nu necesită curățire umedă sau curățirea chimică). Trebuie
efectuat doar ce ne cere obiectul. În majoritatea cazurilor, însuși obiectul ne sugerează prin
ce metodă îl vom restaura. Fiecare obiect în parte are problema lui și conform unuia din
principiile restaurării, vom aplica punctual restaurarea obiectului.

Restaurarea are ca scop stabilizarea proceselor de degradare și reparare a obiectelor

degradate prin tratamente de reconstituire a părților lipsă și consolidarea structurilor
degradate.

Pentru restaurarea obiectelor pe suport papetar avem trei tipuri de operațiuni care se aplică
în restaurare:
– Operațiuni curente: acestea se efectuează, de obicei, în cazul cărților. Cărțile se pot
restaura și pe volum nedesfăcut , atunci vom aplica operațiunile de restaurare doar acolo
unde este nevoie. Acestea sunt: curățiri uscate, umede, neutralizări, completări, consolidări,
presări, montări.
– Operațuni ocazionale: albirile și retușurile
– Operațiuni de urgență: se execută în cazul în care suportul a suferit degradări biologice,
inundații, atac xilofag, etc.

Factori mecanici de degradare: vandalism, manevrări necorespunzătoare.

Catastrofe: inundații, incendii, cutremure, calamități.

Factorul uman poate fi dăunător prin faptul că nu aplică măsurile de conservare preventivă
necesară şi obligatorie conservării bunurilor culturale. Factorul uman poate dăuna şi prin
faptul că face ce nu trebuie să facă ori de câte ori vine în contact cu aceste bunuri culturale,
modul necorespunzător prin care efectuează prinderea, manipularea, mişcarea şi aşezarea
obiectelor, transportul, fotografierea, inventarierea lor. La acestea se adaugă modul incorect
de etalare, de depozitare, mişcările repetate şi inutile efectuate cu brutalitate, etc.

Factorul uman provoacă două genuri de efecte: fizico-mecanice şi uzură funcţională, cum ar
fi spargeri, rupturi, sfâşieri, deformări, pătări, murdărie, tăieri în lungul îndoirii, etc. Cele mai
multe stricăciuni făcute de om se pot restaura, însă, de cele mai multe ori ar putea fi
prevenite.

Restauratorul este îndrumat în meseria lui de un ghid care-l poate orienta și anume:
principiile de restaurare.

Blocul cărţii a fost afectat de deteriorări fizico-chimice, fizico-mecanice

Deteriorări

a) Fizico-chimice – degradări cromatice rezultate în urma acţiunii petelor de ceară;

-îmbrunire datorată acidităţii.

– murdărie aderentă mai ales în zona colţuri

– pete de grăsime

– pete de ceară

– depozite de praf
– halouri

b) Fizico-mecanice

– fisuri

– rupturi

– îndoituri

– lipsă suport papetar