Sunteți pe pagina 1din 1

n secolul al XIX-lea, India devenise cea mai importantă colonie britanică.

Era supranumită
”Perla Coroanei”, iar regina Victoria a Marii Britanii și-a luat și titlul de împărăteasă a
Indiei. Însă puțini dintre indieni se bucurau de drepturi depline și erau tratați pe picior de
egalitate cu britanicii. Astfel că în India a început o mișcare pentru drepturi civile,
dezvoltată în jurul Congresului Național Indian. Această mișcare a dus la obținerea
independenței, în 1950.
Transformarea Indiei în colonie a fost o afacere foarte profitabilă pentru britanici. India avea
numeroase materii prime, mână de lucru numeroasă și, prin populația sa imensă, era o piață
excelentă de desfacere pentru mărfurile britanice.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, britanicii au devenit din ce în ce mai conștienți de
imensa valoare a Indiei pentru imperiul lor, mai ales după o răscoală de proporții produsă în
1857. Astfel că britanicii au început să investească din ce în ce mai mult în dezvoltarea
Indiei.
Au construit rețele de telegraf, șosele, căi ferate, fabrici, școli și au făcut reforme sociale.
Britanicii au încercat să construiască un sistem democratic parlamentar, asemănător celui
de Londra, însă, în același timp, au încercat să păstreze cât mai mai multe din privilegiile
aristocraților indieni care colaborau cu administrația colonială.
În acest context, a luat naștere o mișcare pentru drepturile civile și naționale, care a dus la
cristalizarea Congresului Național Indian, în 1885.
Izbucnirea Primului Război Mondial a arătat încă o dată importanța Indiei pentru imperiul
britanic. Aproximativ un milion de soldați indieni au fost mobilizați și trimiși să lupte pe
diferite fronturi de partea Marii Britanii. Contribuția importantă a Indiei la război a dus la
renegocierea raporturilor dintre metropolă și colonie.
Indienii au început să solicite tot mai apăsat dreptul de autoguvernare. Mișcarea non-
violentă a adoptat strategia necooperării civice, iar simbolul ei a devenit gânditorul
Mahatma Gandhi. Indienii au reușit să determine adoptarea unor reforme importante în anii
1930, care au dus la lărgirea drepturilor politice, inclusiv a celui de vot, pentru noi categorii
sociale. Astfel, a crescut baza electorală a Congresului Național Indian, care a început să
obțină tot mai multe victorii.
Soldații indieni au luat parte și la Cel de-al Doilea Război Mondial, iar contribuția lor la
victorie a creat contextul pentru negocierea independenței. Marea Britanie a acordat
independența Indiei în 1947, care devenea dominion în cadrul Commonwealth-ului. Trei ani
mai târziu, India devenea republică. Au apărut tensiuni uriașe între hinduși și musulmani, iar
acest lucru a dus la divizarea țării în două: India, cu majoritate hindusă, și Pakistan, cu
majoritate musulmană. Între cele două state încă există o dispută teritorială, legată de
controlul asupra Cașmirului.