Sunteți pe pagina 1din 6

C8

CONTUL - NOŢIUNE, STRUCTURĂ, FUNCŢII , REGULI DE


FUNCȚIONARE

CONTUL

este un procedeu metodic specific contabilităţii este un instrument de calcul

urmăreşte operativ, existenţa şi mişcarea fiecărui element patrimonial.

rilor folosite de contabilitate în vederea înregistrării activităţilor economice, poartă denumirea de SISTEMUL CONTURILOR

GRAFICĂ DE PREZENTARE A CONTURILOR balanţă cu două laturi egale, forma literei “T”.

avantajul că oferă contului posibilitatea separării celor două tipuri de modificări ce pot afecta un element patrimon

într-o parte EXISTENTUL ŞI CREŞTERILE în partea opusă, SCĂDERILE


Contul are o seamă de elemente:
Titlul contului - sau denumirea acestuia şi simbolul. Fiecare cont are un titlu, o
denumire, care reprezintă un nume propriu. Agenţii economici nu au dreptul să denumească
conturile în alt fel, ci trebuie să respecte denumirea şi simbolul stabilite de Ministerul
Finanţelor Publice, acesta stabilind denumirea în raport de conţinutul economic al contului.

- partea stângă a oricărui cont se numeşte “DEBIT” iar partea


Cele două părţi ale contului
dreaptă se numeşte “CREDIT” fără excepţii.
A debita un cont înseamnă a înscrie o sumă în partea lui stângă.
A credita un cont înseamnă a înscrie o sumă în partea dreaptă a acestuia.

Rulajul contului - înseamnă totalitatea operaţiilor economice înregistrate într-un


cont. Totalitatea operaţiilor înscrise în partea stângă formează rulajele debitoare iar totalitatea
operaţiilor înscrise în partea dreaptă formează rulajele creditoare.

Explicaţia - Orice operaţiune din cont este explicată. Explicaţia este de două feluri:
 explicaţie descriptivă - pe lângă data înregistrării se explică în puţine cuvinte,
dar semnificative, esenţa operaţiei înregistrate, documentul pe baza căruia se
efectuează înregistrarea şi valoarea ei;
 explicaţie contabilă - pe lângă data şi documentul care a stat la baza
înregistrării, se înscrie denumirea sau simbolul cifric al contului corespondent,
apoi se consemnează valoarea.

Soldul contului - exprimă valoarea elementului patrimonial existentă la un moment


dat.
Din punct de vedere al momentului acesta poate fi :
 sold iniţial - existent la începutul perioadei de activitate;
 sold final - la sfârşitul perioadei de activitate.
Din punct de vedere al conţinutului poate fi:
 sold debitor - atunci când valorile înscrise în partea lor stângă sunt mai mari
decât cele înscrise în partea dreaptă;
 sold creditor - atunci când valorile înscrise în partea dreaptă sunt mai mari
decât sumele înscrise în partea stângă.
În cazul când sumele din partea stângă sunt egale cu sumele din partea dreaptă, contul
este denumit “balansat” sau “soldat”
ELEMENTELE CONTULUI componente:

DEBIT Titlul CONTULUI CREDIT

Soldul inițial al contului

DEBITOR sau CREDITOR

Rulajul debitor al contului Rulajul creditor al contului

Explicaţia

Soldul final al contului

DEBITOR sau CREDITOR

Conturile îndeplinesc mai multe funcţii şi anume:


0* Funcţia economică este expresivă pentru fiecare cont deoarece el urmăreşte un
element patrimonial cu un conţinut economic bine definit, de care unitatea patrimonială are
nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea.
1* Funcţia statistică constă în faptul că din conturi îşi extrage datele în primul
rând statistica, date de care are nevoie şi pe care le supune unor prelucrări specifice. Folosirea
datelor pentru determinarea unor indicatori şi indici, subliniază aceeaşi funcţie statistică.
2* Funcţia de calcul este, de asemenea, expresivă, întrucât însăşi contul este un
element de calcul: cu ajutorul lui se urmăreşte existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale,
influenţa operaţiilor economice asupra elementelor patrimoniale precum şi asupra eficienţei
activităţii economice.
3* Funcţia de grupare şi sistematizare a informaţie contabile se realizează prin
aceea că într-un cont se pot reflecta mai multe elemente patrimoniale cu însuşiri comune şi
respectiv prin separarea creşterilor de scăderi.
4* Funcţia de analiză şi control, este specifică conducerii unităţii patrimoniale,
aceasta supraveghează şi urmăreşte cu atenţie conturile deoarece ele permit o analiză
operativă a activităţii şi pot indica în ce măsură deciziile conduc la rezultate bune şi de
asemenea, ce activităţi au fost mai bine organizate şi care au fost deficitare.
5* Funcţia contabilă a conturilor este cea mai importantă, întrucât asigură
stabilirea unui anumit mod , a anumitor reguli după care se efectuează înregistrările, în raport
cu conţinutul economic al acestora şi în raport de conţinutul economic al operaţiilor
înregistrate.
REGULI DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR

Prin utilizarea 6* Prima regulă de funcţionare se referă la modul


conturilor s-au cristalizat în care conturile îşi încep funcţia contabilă, respectiv modul
patru reguli de cum preiau valoarea elementelor patrimoniale din bilanţ.
funcţionare a acestora, Această regulă este formulată astfel:
reguli care funcţionează
exact invers la cele două Conturile de
mari categorii de conturi, Deci, conturile de activ preiau
activ încep să valoarea posturilor bilanţiere
adică la conturile de funcţioneze prin a se
activ, faţă de conturile de pe care le reprezintă, în partea
DEBITA, debitându-se lor stângă, adică în debit.
pasiv. cu existentele de activ, Conturile de pasiv preiau
valoarea posturilor bilanţiere iar pe care le reprezintă, în partea
lor dreaptă, adică pe credit, conturile de aceste posturi bilanţiere
aflându-se în partea dreaptă a pasiv încep să bilanţului.
funcţioneze prin a se
7* Cea de-a CREDITA, creditându- doua regulă de funcţionare a
conturilor stabileşte modul se cu existentele de cum se înregistrează în conturi
operaţiile care au ca efect pasiv. creşterea elementelor
patrimoniale şi aceasta pentru faptul că valoarea acestor
operaţii poate să fie înregistrată în partea stângă a conturilor, adică în debit, sau în partea
dreaptă respectiv în credit. Definirea acestei reguli se prezintă astfel:
Conturile de activ SE DEBITEAZĂ cu creşterile de activ, iar
conturile de pasiv SE CREDITEAZĂ cu creşterile de pasiv.

În mod normal, creşterile au ca efect, mărirea existentului şi atunci, în mod firesc, ele
se vor înregistra în aceeaşi parte a contului unde se află şi existentul, deci în debit în conturile
de activ şi în credit în conturile de pasiv.
De exemplu: Se înregistrează în contabilitate achiziţionarea de la furnizori a unor
materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 400 lei. În acest caz creşte un element
de activ - “obiecte de inventar” şi în acelaşi timp cresc obligaţiile faţă de furnizori. Are deci
loc o creştere a unui post de activ şi a unui post de pasiv. În bilanţ are loc o modificare de
volum în sensul creşterii de forma:

A + x = P + x, unde:

+x din A - Materiale de natura obiectelor de inventar


+x din P - Furnizori
În cont această operaţie se prezintă astfel:
D Materiale de natura obiectelor de inventar C
400

D Furnizori C
400

Rezultă că a fost debitat contul “Obiecte de inventar”. Deoarece este un cont cu


funcţie contabilă de activ, a fost afectat în sensul creşterii şi s-a folosit regula a II-a de
funcţionare a conturilor - potrivit căreia, contul de activ se debitează cu creşterile de activ.
Totodată se observă că a fost creditat contul “Furnizori”. Deoarece este un cont de pasiv, a
fost afectat în sensul creşterii şi s-a aplicat regula a II- a de funcţionare a conturilor potrivit
căreia, contul de pasiv se creditează cu creşterile de pasiv.

8* Cea de-a treia regulă de funcţionare a conturilor stabileşte modul cum se


înregistrează în cont , operaţii economice care au ca efect scăderea elementelor patrimoniale.

Conturile de
activ se CREDITEAZĂ
cu scăderile de activ, iar
conturile de
pasiv, se DEBITEAZĂ Scăderile trebuie înregistrate în partea opusă contului
cu scăderile de pasiv. în care sunt înregistrate existentul şi creşterile, deci în credit la
contul de activ şi debit la conturile de pasiv.
Exemplu: Se presupune că unitatea patrimonială
achită un furnizor cu suma de 200 lei, cu disponibil din contul
său de la bancă.
Operaţia constă în scăderea obligaţiei faţă de furnizor şi concomitent scăderea
disponibilului de la bancă.
În bilanţ această operaţie va genera o modificare de forma:

A - x = P - x, unde:

-x din A = post bilanţier “Conturi la bănci în lei”


-x din P = post bilanţier “Furnizori”
Aceste operaţie se prezintă astfel în conturi:

D Conturi la bănci în lei C


200

D Furnizori C
200

S-a aplicat regula a III-a de funcţionare a conturilor potrivit căreia conturile de activ se
creditează cu scăderile de activ (deci contul “Conturi la bănci în lei” s-a creditat cu 200 lei) iar
conturile de pasiv se debitează cu scăderile de pasiv (deci contul “Furnizori” s-a debitat cu
200 lei).
Se porneşte de la ideea că atât contul “Conturi la bănci în lei” a avut un sold iniţial
debitor cel puţin egal cu 200, iar contul “Furnizori” a avut un sold iniţial creditor cel puţin
egal cu 200 lei.

9* Cea de-a patra regulă de funcţionare a conturilor, se formulează în legătură


cu modul cum acestea îşi încheie activitatea la sfârşit de exerciţiu, respectiv cu soldul lor
final. Această regulă de funcţionare a conturilor precizează dacă la sfârşit de lună, conturile
prezintă sold final debitor, sold final creditor, sau sunt balansate sau soldate.

Conturile de
activ prezintă SOLD Grupat, regulile de funcţionare a conturilor se prezintă
DEBITOR sau pot fi astfel:
soldate, iar Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se
debita, debitându-se cu existentul de activ şi de asemenea cu
conturile de
creşterile de activ.
pasiv prezintă SOLD Se creditează cu scăderile de activ, iar la sfârşitul
FINAL CREDITOR sau exerciţiului sau perioadei de gestiune au sold debitor, sau sunt
pot fi soldate. soldate (nu au sold).

D “Conturi de activ” C
1. Sold iniţial (existent de activ) 3. Scăderi, respectiv ieşirile
2. Creşteri, respectiv intrări de activ
4. sold final debitor sau sunt balansate

Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita, creditându-se cu existentul


de pasiv şi de asemenea cu creşterile de pasiv.
Se debitează cu scăderile de pasiv, iar la sfârşitul exerciţiului sau perioadei de gestiune
au sold final creditor, sau sunt balansate.

Debit “Conturi de pasiv” Credit


3. Scăderi, respectiv ieşiri de 1. Sold iniţial (existent de pasiv)
surse. 2. Creşterile respectiv intrările
de surse (majorările acestora)
4. Sold final creditor sau sunt
balansate.

D “Conturi de ACTIV” C D “Conturi de PASIV” C

1.SI D 1.SI C

2. 3. 3. 2. 2.

4.SF D 4. SF C