1.

Fondul de comerț constituie ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si

necorporale(marci,firme,embleme,brevete de inventii, vad comercial) utilizate de un
comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.Scopul fondului de comert il
reprezinta interesul comerciantului sa atraga clientela, deci, sa obtina profit.

Elementele necorporale sunt:(marci, firme, embleme, brevete de inventii, clientelă,

vad comercial).

2. Fondul de comert este alcatuit din totalitatea bunurilor afectate de un comerciant

desfasurarii activitatii comerciale, ceea ce inseamna ca in fondul de comert nu sunt
incluse creantele si datoriile comericiantului. Fondul de comert este un element al
patrimoniului societatii.

Fondul de comert nu se confunda nici cu patrimoniul de afectiune profesionala care

este reprezentat de ” masele fiduciare ”

Acte juridice:

 Unilaterale (acceptarea sau renuntarea la mostenire)

 Bivalente (asigurarea de viata)
 Multilaterale (cu mai multi mandatori)
 Bilaterale (acte care dau nastere de ambele parti)
 Acte intre vii ”mortis causa” (testamentul)

3.Societatile de persoane constituie dintr-un numar mic de persoane pe baza

increderii reciproce: SNC , SCS

Societatile de capital se constituie dintr-un numar mare de asociati, necotand

calitatile personale ale asociatilor, ci cota de capital investita de asociat: SA, SCA

SRL nu se incadreaza in nicio categorie.

Societățile comerciale sunt:

-societate in nume colectiv SNC

- societatea in comandită simplă SCS

- societatea in comandită pe acțiuni SCA

- societatea pe actiuni SA

- societatea cu raspundere limitată SRL

SNC (Asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii)

SA, SRL (Asociatii raspund pana la limita aportului lor)

SCA, SCS (Asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar, iar asociatii comanditari
raspund in limita aportului)
4.Contractul de vanzare cumparare reprezinta actul juridic cel mai des intalnit in
activitatea de intermediere. Constituie instrumentul juridic prin care se realizeaza
circulatia marfurilor,de la producator la distribuitor si de la acesta la consumator.
Vanzatorul are ca obligatie: sa transmita proprietatea bunului, sa predea bunul si sa il
garanteze pe cumparator. Cumparatorul are obligatia de a plati pretul vanzari si
obligatia de a prelua bunul vandut.

5. Garantia contra evictiunii reprezinta pierderea dreptului de proprietate a bunului

sau tulburarea cumparatorului cu privire la executarea prerogativelor de proprietar al
bunului cumparat.

6. Contractul de agentie este instrumentul juridic prin care se realizeaza activitatea

de intermediere cu caracter profesional. Este contractul prin care o parte numita
comitent imputerniceste in mod statornic pe cealalta parte numita agent,fie sa
negocieze cat si sa incheie contracte in numele si pe seama comitentului, in
schimbul unei remuneratii.

Prin clauza de neconcurenta se intelege acea stipulatie contractuala al carui efect

consta in restrangerea activitatii profesionale a agentului pe perioada contractului de
agentie sau ulterior incetarii sale.

7. Obligatiile agentului:

- obligatia de informare;

- obligatia de a depune digilentele necesare pentru negocierea si, daca ete cazul,
incheierea contractelor pentru care este imputernicit, in conditii cat mai avantajoase
pentru comitent.

-Obligatia de aducere la indeplinire a imputernicirii

8.Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau

vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului si in numele
comisionarului, care actioneaza cu titlul profesional, in schimbul unei remuneratii
numita comision.

9.Contractul de leasing este o operaţie juridică complexă prin care o persoană (de
obicei o societate specializată), cumpără un bun pentru a-l închiria unei alte
persoane (utilizator), care la sfârşitul contractului de locaţie are posibilitatea de a
cumpăra bunul respectiv contra unui preţ rezidual (preţ convenit în aşa fel încât să se
ţină seama, cel puţin în parte, de vărsămintele efectuate cu titlu de chirie, adică de
amortizare a bunului pe această cale).

Obligaţiile părţilor
 Utilizatorul
– are poziţia juridică a unui locatar. De capacitatea sa organizatorică depinde
rentabilitatea întregii afaceri. El întrebuinţează bunul ce face obiectul locaţiunii.
El are următoarele obligaţii:
– să primească bunul la termenul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare şi
contractul de leasing.
– să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul fără acordul societăţii de
leasing.
– să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă în cuantumul stabilit şi la termenele fixate.
– să se îngrijească să obţină de la vânzător livrarea bunului şi să indice public cine
este proprietarul acestuia.
– să întreţină şi să repare echipamentul închiriat.
– să răspundă pentru pierderea, furtul, distrugerea sau orice pagubă produsă
bunului.
– să apere faţă de terţi dreptul proprietarului.
 Furnizorul
Are poziţia unui vânzător. De obicei este însuşi producătorul unor bunuri de valoare
însemnată. Are următoarele obligaţii:
– să livreze şi să instaleze bunul.
– să acorde garanţii pentru bun.
– să răspundă pentru viciile ascunse ale bunului.

10. Contractul de report este un contract prin care se realizeaza circulatia titlurilor de
credit si a valorilor mobiliare(actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale).

Contractul de report este acel contract prin care o parte, numita repartator, cumpara
de la cealalta parte, numita reportat, cu plata imediata, titluri de credit si valori
mobiliare, circuland in comert, obligandu-se in acelasi timp, sa revanda reportatului
titluri sau valori mobiliare de aceasi specie, la o anumita scadenta, in schimbul unei
sume determinate.