VITAMINELE DIN FRUCTE

Lecţie transdisciplinară
Prof. Viorica Ciobanu
Şcoala Gimnazială „Ion Ghica” Iaşi
Grup ţintă: elevi din clasele VI-VIII
Titlul lecţiei: Vitaminele din fructe
Competenţe specifice:
 Folosirea explicaţiilor în vederea înţelegerii noţiunilor noi;
 Analizarea, interpretarea observaţiilor obţinute prin activitate investigativă şi rezolvarea
temelor aferente;
 Comunicarea sub formă scrisă/orală a rezultatelor demersului de investigare a informaţiilor
noi;
 Formularea de concluzii şi generalizări pentru punerea în evidenţă a importanţei vitaminelor
pentru sănătate;
 Respectarea normelor de protecţie a muncii în timpul realizării salatei de fructe;
 Aprecierea avantajelor folosirii vitaminelor naturale;
 Formare de deprinderi de lucru în echipă.
Resurse materiale: planşe, film didactic, videoproiector, calculator, fişe de lucru, creioane
colorate, harta lumii, fructe, ustensile necesare preparării salatei de fructe, pahare, linguriţe,
şerveţele.
Resurse procedurale: problematizarea, algoritmizarea, conversaţia euristică, modelarea, fişe de
lucru.
Desfăşurarea lecţiei:
Această lecţie a fost susţinută în cadrul unui proiect Comenius, la care au participat elevi şi
cadre didactice din Spania, Franţa, Polonia şi România( respectuiv Şcoala „Ion Ghica” Iaşi). Am
proiectat această lecţie astfel înct elevii să poată obţine informaţii din mai multe domenii,respectiv
limbi moderne, geografie, istorie, fizică, biologie, chimie şi gastronomie. De aceea, lecţia a fost
susţinută de un colectiv de profesori din şcoala noastră. Am dorit ca prin acestă lecţie, elevii să-şi
perfecţioneze capacitatea de analiză şi sinteză a datelor deja dobândite la diferite materii, să le
stârnesc interesul pentru dobândirea de cunoştinţe noi, să-şi îmbunătăţească abilitatea de lucru în
echipă.
Elevii români şi străini au fost împărţiţi în cinci grupe de lucru şi aşezaţi la cinci mese diferite.
Pe fiecare masă elevii au găsit câte un coş cu fructe (portocale, grape fruit, struguri, Kiwi, mere,
banane,şi ananas), dar şi câte un portofoliu în care erau materialele ce urmau să fie prezentate . La
fiecare secţiune, după prezentarea noţiunilor teoretice, elevii aveau şi câte o temă(aplicaţie) ce a
avut drept scop consolidarea cunoştinţelor dobîndite.
 Lecţia a fost structurată în mai multe secvenţe, dupăcum urmează:
1. În prima etapă, elevii au scris pe tablă denumirile tuturor fructelor în limbile română,
engleză, spaniolă, franceză şi polonă. Această secţiune, ca de altfel întreaga activitate,a fost
asistată de d-na profesor Simona Iordache, profesor de limba engleză. Acest lucru a fost necesar,
deoarece limba de comunicare pe parcursul întregii activităţi a fost limba engleză.
2. În a doua etapă, d-na profesor Elena Crăciun, disciplina geografie, le-a precizat din ce zonă
sunt originale aceste fructe şi unde se cultivă ele în prezent. Astfel elevii au aflat că:
Portocala, este cultivată în regiunile calde. Ea este originară din sud-estul Asiei (China) şi
a fost introdusă în zona mediteraniană de către arabi. În SUA, cel mai mare cultivator de
portocale, aceste fructe se cultivă în Florida, California, Tesxas şi Arizona;
Grape fruit se întâlneşte în zonele subtropicale din Florida, Texas, Arizona, California,
India şi Japonia;
Strugurii sunt cultivaţi în zonele temperate, în vestul Europei, în Regiunea Mediteraniană,
Peninsula Balcanică, Australia, Africa de Sud, în unele zone din America de Sud şi în Estul
Americii de Nord;
Kiwi –aceste fructe sunt originare din Sud – Estul Asiei(China), ele fiind în contnuare
cultivate în special în această regiune;
Mărul – deşi nu se ştie sigur de unde este originar, majoritatea cercetătorilor susţin că zona
de origine este undeva între Marea Caspică şi Marea Neagră. Este foarte răspândit, fiind
întâlnit pe mtoate continentele, în zona temperată;
Banana- este origi8nară din Sud-Estul Asiei dar acum este cultivată şi în restul regiunilor
tropicale, cum ar fi: China, India, Brazilia, Filipine, Indonezia, Mexic, Columbia, Tailanda;
Ananasul- este un fruct tropical, original din Brazilia sau Paraguai. Este cultivat în
Argentina, Brazilia, Columbia, Florida, Cuba, Sud-Estul Asiei.
Temă: elevii au în portofoliul fiecărei grupe câte un planiglob(o hară a lumii) şi au ca sarcină să
coloreze hata în funcţie de fructele ce cresc în fiecare zonă(fiecărui fruct îi corespunde o culoare)

3. În cea de a treia etapă, d-na profesor Maria Stoica face o clasificare a fructelor prezente în
fiecare coş de pe mesele elevilor. Astfel, elevii au aflat că portocala şi grapefruit fac parte din
familia Rutaceae, mărul din familia Rosaceae, banana din familia Musaceae, strugurii din familia
Vitaceae iar Kiwi din familia Actinidiaceae.
Temă: Precizaţi din ce familii fac parte merele, strugurii, portocalele şi bananele.
4. În etapa a patra, eu (prof. Viorica Ciobanu,specialitatea chimie), le propun elevilor să
precizeze ce legende cunosc, legate de măr. Elevii au vorbit despre „Mărul lui Newton”, „Mărul
lui Paris”, „Mărul lui Adam”
 5. În etapa a cincea, doamna prof. Adriana Todirel, profesor de fizică, prezintă elevilor un
film despre mărul lui Newton. Apoi, le vorbeşte elevilor despre Legea atracţiei universale. Forţa
de atracţie cu care Pământul acţionează asupra unui corp, o numim forţă de atracţie gravitaţională
sau greutatea acelui corp. Se constată experimental că greutatea şi masa unui corp sunt direct
proporţionale. Dacă mai multe corpuri cu mase diferite se află pe aceeaşi planetă, în acelaşi loc,
rapoartele G/m au aceeaşi valoare (g=G/m se numeşte acceleraţie gravitaţională). Valoarea
acceleraţiei gravitaţionale nu depinde de masa corpului, dar depinde de distanţa la care se află
corpul faţă de centrul Pământului (altitudine şi latitudine). Astfel, la poli g=9,78N/Kg, iar la
Bucureşti g= 9,8056 N/Kg
Temă: Să se calculeze greutatea unui cosmonaut cu masa de 90 Kg, care se află pe Lună, ştiind
că acceleraţia gravitaţională pe lună, gL este de aproximativ de şase ori mai mică decât acceleraţia
gravitaţională de pe Pământ, gP. Se consideră gP = 9,8N/Kg.

6. În etapa a şasea, prof. Viorica Ciobanu, secialitatea chimie, vorbeşte elevilor despre
vitamine. Vitaminele sunt substanţe organice, necesare în cantităţi mici organismului şi provin din
raţia alimentară. Unele sunt produse şi de flora intestinală.
Vitaminele reglează una sau mai multe faze ale metabolismului intermediar, influenţează
activitatea enzimelor sau contribuie la sinteza lor. Lipsa accentuată a lor duce la avitaminoze.
Tulburările care apar sunt caracteristice pentru fiecare vitamină în parteşi pot duce până la moartea
organismului.
Vitaminele se clasifică în:
a) vitamine hidrosolubile (solubile în apă), dintre care amintim:
 Vitamina C (acid ascorbic), care se găseşte în ardei gras, pătrunjel, măcieş, lămâi,
portocale, grape fruit, mandarine, piersici, ananas, kiwi, mere, struguri. Lipsa acestei vitamine
duce la scorbut, caracterizat la copii prin oprirea creşterii, anemie, stare subfebrilă, tulburări
digestive (diaree), hemoragii, gingivită,tendinţă de fracturare a oaselor. Vitamina C asigură
creşterea puterii de apărare a organismului faţă de toxine, având o funcţie antitoxică şi
antiinfecţioasă.
 Complexul de vitamine B (B1 , B2 , B6 , B12 ). Vitamina B1 se găseşte în lapte, drojdie de
bere, ananas, grape fruit, lămâie, mere, portocale, mandarine, struguri, banane.Carenţa în această
vitamină duce la tulburări digastive, nervoase şi cardiace. Vitamina B2 se găseşte în frute cum ar
fi: mere, struguri, mandarine, portocale, lămîi, grape fruit, ananas, banane şi determină creşterea
organismului tânăr.
b) Vitamine liposolubile, dintre care amintim:
-Vitamina A, care se găseşte în unele fructe cum ar fi caise, pepene galben, banane, piersici,
vişine, coaja merelor, Kiwi, ananas, grep fruit, lămâie, portocale.Vitamina A favorizează
creşterea organismului şi menţinerea integrităţii ţesutului epitelial; participă la formarea
rodopsinei, în lipsa ei apărând tulburări de vedere .
În concluzie, fructele, împreună cu legumele, reprezintă singura sursă de vitamina C.
Printre cele mai bogate în această vitamină sunt: măceşele, citricele, coacăzele, căpşunile, fragii,
zmeura. Deşi merele şi perele au un conţinut redus de vitamină C, ele se consumă la noi în ţară în
cantităţi mari şi se pot păstra iarna, când constituie alături de citrice sursa principală de vitamina
C. Unele fructe cu pulpă colorată, mai ales galbenă, conţin caroteni, deci provitamină A. Aceste
fructe sunt: măcieşe, mure, afine, piersici, prune, pepene galben, cireşe, vişine, fragi, căpşune.
Temă: menţionaţi cel puţin trei vitamine conţinute în fructe şi precizaţi în ce fructe.
7. În etapa a şaptea, sub coordonarea mea, elevii participanţi la această activitate au
preparat o salată de fructe, din care au serevit cu multă plăcere toţi participanşii la această
activitate (elevi şi cadre didactice).