Bunele maniere la masă

Se spune că piatra de incercare a educaţiei unui om este comportamentul său la masă. Din
vremea fastuoaselor banchete romane sau din perioada Renaşterii, a rămas până in ziua de azi
obiceiul de a da mese in onoarea invitaţilor noştri.

Azi nu se mai bea din pocale de aur, în schimb, a mânca din farfurii de porţelan de bună
calitate şi a bea din pahare de cristal nu e un lucru neobişnuit.

Este important ca persoana care invită la masă să indice ora invitaţiei, iar cei invitaţi s-o
respecte. Dacă aţi ajuns cumva mai devreme vă plimbaţi in jurul casei! Dacă la o intalnire în oraş
eticheta cere să veniţi cu cinci minute inainte de ora fixată, într-o casă se intră cu cinci-zece minute
mai tarziu, pentru a lăsa gazdei un moment de respiro. O întârziere mai mare de 30 de minute este
însă inadmisibilă.

După o perioadă de aşteptare, gazda va hotări momentul inceperii mesei, iar cel care a
intarziat işi va cere scuze şi va mânca felul la care s-a ajuns, chiar dacă acesta e tortul. O gazdă
amabilă îi va oferi totuşi musafirului întârziat şi un alt fel de mancare, fără să reia insă tot meniul.

Oricine primeşte musafiri sau merge in vizită ştie că tot apartamentul, nu numai masa,
trebuie să arate bine.

Când vine vorba despre aranjarea mesei, vom folosi întotdeauna o față de masă fără pete,
farfuriile neciobite, tacâmurile și paharele curate.

Trebuie să asigurăm un anumit spaţiu pentru fiecare invitat, chiar şi pentru cei foarte bine
educaţi, care ştiu să-şi ţină coatele pe langă corp. Ca musafirii să se simtă confortabil, acest spaţiu
trebuie să fie de cel puţin 50 de centimetri.

Masa familială şi cea festivă se aşază la fel, ceea ce le deosebeşte este doar numărul
farfuriilor, al tacamurilor şi al paharelor, stabilit in funcţie de felurile de mancare. Fiecare farfurie va fi
dublată la mesele festive de alta, utilizată doar pentru a pune pe ea farfuria din care mancăm.

O masă festivă se prezintă, de obicei, astfel:

 Farfuria pentru primul fel este aşezată deasupra farfuriei de serviciu.

 Sub furculiţă,care se așează în partea stângă a farfuriei cu dinții în sus, se pune

şervetul frumos împăturit.

 La dreapta se pun cuţitele cu partea tăioasă spre farfurie.

 În faţa farfuriilor, spre dreapta, este şi locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt
obligatorii – de ţuică,de vin (paharul de vin roşu e ceva mai mic decât cel de vin alb) şi
de apă.

 Chiflele sau feliile de pâine se pun în două-trei coşuleţe speciale, repartizate simetric.
 La mesele festive există obiceiul să se schimbe tacâmurile după fiecare fel de mâncare. La o
masă mai puţin pretenţioasă, nu vom schimba tacâmurile decât dacă avem peşte. În general,vom
folosi patru farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supă, farfuria întinsă şi farfuria de desert.

Sticlele de vin şi de apă vor fi dispuse simetric pe masă, la indemana bărbaţilor care şi-au
asumat sarcina de a servi băuturile.

Decorarea mesei se poate face cu flori puse în vaze joase ca să nu-i împiedice pe meseni să se
vadă unii cu ceilalți.

Nu vom pune pe masă decat ceea ce se intrebuinţează imediat. Excepţie fac solniţele şi
recipientele pentru piper și vom avea grijă ca acestea să nu fie înfundate sau umede. Pentru a evita
acest lucru se pot pune în recipient câteva grăunțe de orez care absorb umezeala.

Scobitorile nu-şi au locul pe masă pentru că nu se folosesc in public.

Oţetul, muştarul, smantană se vor aduce doar dacă cineva le cere.

Sosul nu se pune pe friptură, dar nici pe piure sau pe alte garnituri, deoarece e inestetic. Se
pune in farfurie şi se moaie in el bucăţelele de carne tăiate pe rand.

Cum ne purtăm la masă

La masă vom sta drepți, dar nu înțepeniți. Nu vom pune picioarele sub scaun și nici prea în
față pentru a-i deranja pe ceilalți.

Poziţia mainilor e foarte importantă. In niciun caz braţele şi mai ales coatele nu trebuie să
stea pe masă. Nu ţinem cu mainile farfuria din care mancăm. Poziţia corectă, de repaus, este cea cu
braţele lipite de corp şi cu incheieturile mainilor sprijinite de marginea mesei.

Această ţinută se schimbă cand mancăm, păstrandu-ne insă coatele cat mai aproape de
trunchi. Nu trebuie să mancăm grăbit sau nervos. Este nu numai o regulă de politeţe, ci şi o
prescripţie medicală, nu bem și nu vorbim cu gura plină. Întotdeauna vom mesteca mâncarea cu gura
închisă.

Degetul mic nu va sta ridicat nici când mâncăm și nici când bem.

La masă ne vom abţine de la orice discuţii sau remarci dezagreabile. Copilului cu care am
venit ii vom face observaţie acasă, ca şi soţului care a depăşit numărul acceptabil de pahare. Nu vom
sta cu ochii aţintiţi asupra membrilor de familie cu care am fost invitaţi, aruncandu-le priviri cand
greşesc ceva. Educaţia nu se face intr-unasemenea moment, căci atmosfera ar deveni insuportabilă.

Băuturile aperitive: se servesc intotdeauna inainte de masă. Rolul lor este să deschidă
apetitul. Câteva exemple de astfel de băuturi: votcă, gin, rom alb, whisky, campari.

Antreurile: se compun in mod obişnuit din feluri reci picante, branză telemea,mezeluri şi
diverse salate. Se pot servi şi antreuri calde: ficăţei de pui, diferite plăcinte, sufleuri, pateuri.

Peştele: se consumă cu un tacam special. Se recomandă vinuri albe seci. Cu cat peştele este
mai gras, cu atat vinul trebuie să fie mai acid.
 Felul principal este o friptură sau un preparat din carne. Indiferent ce friptură servim, de
porc, de miel, de pasăre, de vanat sau una care trebuie să fie in sange – antricot ori muşchi de vacă –,
se impune un vin roşu. La carnea albă se recomandă vinuri roşii uşoare, iar la carnea roşie vinuri mai
tari şi mai puternice; la vanat, vinuri roşii seci, vechi, de foarte bună calitate.

Desertul: pentru prăjituri se folosesc tacamuri speciale – linguriţe, cuţite şi furculiţe mici.
Acum se recomandă vinurile dulci şi semidulci, parfumate. Nu se servesc vinuri la deserturile din
ciocolată!

Fructele proaspete: sunt prezentate şi ele insoţite de un tacam special pentru fiecare invitat
(cuţit şi furculiţă).

Brânzeturile: se aduc la sfarşitul mesei pe un platou frumos din lemn. Se folosesc cuţite mici
pentru intinsul untului şi tăiatul branzei. Toate branzeturile se potrivesc cu vinurile roşii seci.

Alegerea băuturii potrivite fiecărui fel e o adevărată artă. Este domeniul stăpanului casei,
care, dacă nu se pricepe, trebuie să se lase condus de un specialist. De asemenea, vom alege
paharele potrivite pentru fiecare tip de băutură:

 pahar rotunjit sau cu picior pentru vinurile albe

 pahar (mai mic) cu picior pentru vinurile roşii
 cupe pentru şampanie şi alte vinuri spumoase

Gazda toarnă vin musafirilor ţinand sticla (nu de gat!) cu mana dreaptă, cu braţul intins şi cu
eticheta la vedere. Nu se ridică paharele de pe masă şi nu se umplu pană sus, ci pe trei sferturi. Nu se
toarnă in pahar dacă nu a fost golit.

Singurele pahare care se ridică atunci cand se toarnă sunt cupele de şampanie. Felul in care
stăm la masă şi mânuim tacâmurile ţine tot de educaţie. Trebuie să ne aşezăm in aşa fel incat doar
capul să fie aplecat puţin deasupra marginii mesei, nu şi umerii. Atenţie la coate! Acestea trebuie să
stea apropiate de corp.

Lingura şi cuţitul se ţin in mana dreaptă. Furculiţa este ţinută in mana stangă cand utilizăm
cuţitul in acelaşi timp cu ea. La sfarşitul unui fel de mancare, in farfuria care trebuie luată punem
paralel cuţitul şi furculiţa, cu dinţii in jos. In timp ce mancăm, ţinem tacamul deasupra farfuriei, fără
să-l ridicăm prea mult in aer şi fără să gesticulăm cu el.

Cuţitul se ţine intre degetul mare şi cel mijlociu, arătătorul sprijinindu-se pe spatele
manerului. In niciun caz nu se apasă cu arătătorul pe spatele lamei. Cand folosim furculiţa, o
intoarcem cu dinţii in jos pentru a o infige in bucata din farfurie.

Dacă un tacam ne scapă pe jos, il ridicăm şi cerem altul.

La masă trebuie evitate orice zgomote: plescăitul, sorbitul, ciocnitul tacamurilor de veselă,
oftaturile etc.
 La inceputul mesei punem şervetul pe genunchi, fără a-l despături complet. Ne servim de el
cu discreţie, tamponandu-ne buzele. In niciun caz nu vom pune pe genunchi şerveţele de hartie.

Cand mesenii sunt numeroşi, nu se urează „Poftă bună!”. Se așteaptă ca gazdele să dea tonul
spunând “Vă rog să serviți!”.

Farfuria nu se umple până la refuz. Carnea se va tăia treptat, pe măsura ce mâncăm.

Cand ni se oferă un platou, trebuie să luăm bucata cea mai apropiată de noi.

Painea tăiată felii este adusă la masă in coşuleţe speciale. Dacă mai dorim paine şi coşuleţul
este prea departe, il rugăm pe cel din dreptul lui să ne dea paine. Painea o mâncăm rupând, rand pe
rand, cate o bucăţică folosind ambele maini.

Reamintesc că scobitorile nu stau pe masă.