ANVELOPA COMPLEXĂ A SEMNALELOR TRECE BANDĂ

{
Orice semnal trece bandă poate fi reprezentat sub forma: s( t ) = Re g ( t ) ⋅ e jωc t , unde g(t) este anvelopa }
complexă a semnalului s(t), ωc = 2πf c , fc este frecvenţa purtătoarei armonice.
Alte două reprezentări echivalente sunt :
s( t ) = R ( t ) ⋅ cos[ωc t + θ( t )] = x ( t ) ⋅ cos(ωc t ) − y( t ) ⋅ sin(ωc t ) , unde x ( t ) = Re{g ( t )} = R ( t ) ⋅ cos[θ( t )] ,
 y( t ) 
y( t ) = Im{g ( t )} = R ( t ) ⋅ sin [θ( t )] , R ( t ) = mod ul[g ( t )] = x 2 ( t ) + y 2 ( t ) , θ( t ) = faza[θ( t )] = arctg  .
 x(t ) 
În aceste condiţii: g ( t ) = x ( t ) + jy( t ) = mod ul[g ( t )]⋅ e j⋅faza [g ( t ) ] = R ( t ) ⋅ e jθ( t ) .

Exemple:

1) Semnalul ASK: s( t ) = A c ⋅ m ( t ) ⋅ cos(ωc t ) , unde m(t) este un semnal digital binar, semnalizat în
formatul NRZ unipolar (A m = {0V;1V}) , ce reprezintă semnalul modulator din banda de bază. Rezultă că
g ( t ) = A c ⋅ m( t ) .

[ ]
2) Semnalul BPSK: s( t ) = A c ⋅ cos ωc t + D p ⋅ m( t ) , unde m(t) este un semnal digital binar, semnalizat în
formatul NRZ polar (A m = {− 1V;1V}) , ce reprezintă semnalul modulator din banda de bază, iar D p este
constanta deviaţiei de fază.
[ ] [ ]
s( t ) = A c ⋅ cos D p ⋅ m( t ) ⋅ cos(ωc t ) − A c ⋅ sin D p ⋅ m( t ) ⋅ sin(ωc t ) =
= A c ⋅ cos(D p ) ⋅ cos(ωc t ) − A c ⋅ sin(D p ) ⋅ m( t ) ⋅ sin(ωc t ) . Pentru D p =π/2 rezultă că
s( t ) = − A c ⋅ m ( t ) ⋅ sin(ωc t ) şi g ( t ) = j ⋅ A c ⋅ m( t ) .

 t 
3) Semnalul FSK cu fază continuă: s( t ) = A c ⋅ cos ωc t + Df ⋅ ∫ m(λ) ⋅ dλ  , unde m(t) este un semnal
 −∞ 
digital binar, semnalizat în formatul NRZ polar (A m = {− 1V;1V}) , ce reprezintă semnalul modulator din
banda de bază, iar Df este constanta deviaţiei de frecvenţă. Rezultă că g ( t ) = A c ⋅ e jθ( t ) , unde
t
θ( t ) = Df ⋅ ∫ m(λ ) ⋅ dλ .
−∞

SPECTRUL ŞI DENSITATEA SPECTRALĂ DE PUTERE A SEMNALELOR TRECE BANDĂ

1
S(f ) =
2
[ ]1
[ ]
G (f − fc ) + G* (−f − fc ) ; Ps (f ) = Pg (f − f c ) + Pg (−f − fc ) , unde G(f) este spectrul anvelopei
4
complexe g(t), iar Pg (f ) este densitatea spectrală de putere a anvelopei complexe g(t).
 SEMNALE MODULATE ÎN CUADRATURĂ

Schemele de emisie şi recepţie ale unui sistem de comunicaţii cu semnale modulate în cuadratură sunt:

m1 ( t ); Tb1 y1( t ) ≅ m1( t )

FTJ
+
s(t) r(t)
A1 ⋅ cos(ωc t + α) Σ 2 ⋅ cos(ωc t + α)
_
m 2 ( t ); Tb 2 y2 (t ) ≅ m2 ( t )
FTJ

A 2 ⋅ sin(ωc t + α ) − 2 ⋅ sin(ωc t + α)

În prezenţa zgomotului pe canalul de comunicaţii, FTJ poate fi înlocuit cu un FA, în vedere obţinerii unei
rate de eronare a biţilor (BER) minime.
m1( t ) şi m 2 ( t ) reprezintă două secvenţe de date binare, semnalizate într-un format oarecare. Ele pot fi
independente sau pot proveni din conversia S/P pe 2 biţi a unui flux de date binare seriale. În acest ultim
caz, perioada simbolurilor de 2 biţi este: Ts = Tb1 = Tb 2 .

Expresia semnalului modulat în cuadratură, generat cu schema de mai sus este:

s( t ) = A1 ⋅ m1( t ) ⋅ cos(ωc t + α) − A 2 ⋅ m 2 ( t ) ⋅ sin(ωc t + α) , unde α este un defazaj ales de valoare
convenabilă (α = {0; π / 4}) .

Pentru m1( t ) şi m 2 ( t ) de valori ± 1V şi Tb1 = Tb 2 , rezultă că s( t ) = A c ⋅ cos[ωc t + θ( t ) + α ] , unde

 A ⋅ m (t) 
θ( t ) = arctg 2 2  şi A c = A12 + A 22 .
 A1 ⋅ m1( t ) 

Valorile posibile ale anvelopei complexe (fazorii de semnal) sunt reprezentate în constelaţia de semnal
următoare, în care s-au considerat A1 = 1 şi A 2 = 2 :

sin( 2πf c t + α)

A2 Se observă că s(t) este un semnal cu o modulaţie digitală de

fază, având anvelopa constantă şi valorile deviaţiilor de fază:

  A2  A  A   A  
− A1 A1 arctg ; arctg 2  + π; − arctg 2 ; − arctg 2  + π

  A1   A1   A1   A1   
cos( 2πf c t + α)

− A2

În funcţie de valorile pe care le iau A1 , A 2 , m1( t ) şi m 2 ( t ) , se pot obţine semnalele QPSK, OQPSK,
MSK :
Pentru QPSK m1( t ) şi m 2 ( t ) au valori de ± 1V şi A1 = A 2 = A c / 2 . Sunt posibile toate tranziţiile între
punctele din constelaţia de semnal.
Pentru OQPSK idem ca pentru QPSK, cu excepţia unui offset între m1( t ) şi m 2 ( t ) de valoare Ts / 2 , care
are ca efect eliminarea tranziţiilor între punctele diametral opuse din constelaţia de semnal.
Pentru MSK m1( t ) = a1( t ) ⋅ cos( 2πf1t ) , m 2 ( t ) = a 2 ( t ) ⋅ sin( 2πf1t ) , unde a1( t ) si a 2 ( t ) au valori de ± 1V ,
dar cu un offset între ele de valoare Ts / 2 ; f1 = 1/ 2Ts şi A1 = A 2 = A c . În acest caz, rezultă că
 m (t) 
θ( t ) = arctg 2 ⋅ tg(2πf1t )  = (± 2πf1t ) + u k .
 m1( t ) 

Revenind la semnalul QPSK, anvelopa sa complexă este g ( t ) = x ( t ) + jy( t ) = A c ⋅ e jθ( t ) , iar valorile
permise pentru x ( t ) şi y( t ) sunt : x i = A c ⋅ cos(θi ) şi yi = A c ⋅ sin(θi ) , i = 1,4 .
Constelaţia de semnal QPSK este :

sin( 2πf c t + α )

Ac
θi
cos(2πf c t + α )

 π 3π 5π 7π 
θi =  ; ; ; 
4 4 4 4
 A   A 
x i = ± c ; yi = ± c 
 2  2

Aplicaţie:

Calculaţi rata de eronare a simbolurilor (SER) în cazul

sin( 2πf c t + α ) recepţiei optime (tensiunile de prag utilizate de comparatorul
detectorului au acele valori ce permit minimizarea SER) a unui
vpI semnal modulat în cuadratură, având constelaţia de semnal de
s2
mai jos (este vorba despre semnalul QPSK sau OQPSK).
s1
Zgomotul de pe canalul de comunicaţii este aditiv, alb,
1 vpQ
-1 0 1
gaussian, având medie nulă, iar puterea medie normalizată a
zgomotului de la ieşirea filtrului de recepţie (FTJ sau FA) este
cos(2πf c t + α) σ02 = 10−2 W . Stările din constelaţia de semnal sunt presupuse
-1
s3 s4 echiprobabile şi Tb1 = Tb 2 = 1s .
Rezolvare:

Valorile optime ale tensiunilor de prag sunt: v pI = 0V şi v pQ = 0V .

SER = P1 ⋅ Pe1 + P2 ⋅ Pe 2 + P3 ⋅ Pe3 + P4 ⋅ Pe 4 , unde probabilitatea de recepţie eronată a stării i poate fi
exprimată în funcţie de probabilitatea de recepţie corectă a stării i astfel: Pei = 1 − Pci , cu i = {1,2,3,4} .
Fiecare stare corespunde recepţiei unui simbol de 2 biţi (un bit pe ramura în fază şi un bit pe ramura în
cuadratură a receptorului).
Pe1 = 1 − Pc1 = 1 − Pc1I ⋅ Pc1Q = 1 − P(r01I ≥ v pI ) ⋅ P(r01Q ≥ v pQ ) =
−( r01I −s01I ) 2 −( r01Q −s01Q )2
∞ ∞
1 2⋅σ02 1 2⋅σ02
=1− ∫ ⋅e ⋅ dr01I ⋅ ∫ ⋅e ⋅ dr01Q
v pI 2π ⋅ σ 0 v pQ 2π ⋅ σ 0

∞ −λ
2
1
Pentru a dezvolta rezultatul utilizând funcţia Q(z) = ⋅ e 2
∫ ⋅ dλ , vom face în prima, respectiv a
2π z
r − s 01I dr r01Q − s 01Q dr01Q
doua integrală schimbările de variabilă: λ = 01I ⇒ dλ = 01I , şi λ = ⇒ dλ = .
σ0 σ0 σ0 σ0
În aceste condiţii:
∞ −λ2 ∞ −λ2
1 1  v pI − s 01I   v pQ − s 01Q 
Pe1 = 1 − ∫ ⋅e 2 ⋅ dλ ⋅ ∫ ⋅e 2 ⋅ dλ = 1 − Q  ⋅ Q
 
=

v pI −s01I 2π v pQ −s01Q 2π  σ0   σ0 
σ0 σ0

= 1 − [Q(− 10 )] . Dar Q(− z ) = 1 − Q(z ) ⇒ Pe1 = 1 − [1 − Q(10 )]2 .

2

Efectuând calculele şi pentru celelalte stări, obţinem: Pe 2 = Pe3 = Pe 4 = Pe1 .

Când stările sunt echiprobabile P1 = P2 = P3 = P4 = 0.25 obţinem: SER = 1 − [1 − Q(10 )]2 .

Obs: Ţinând cont de faptul că Q(10 ) = BER corespunzătoare semnalelor BPSK de pe ramurile I sau Q a
 2 ⋅ Eb 
receptorului, rezultă că SER = 2 ⋅ BER − BER 2 ≈ 2 ⋅ BER = 2 ⋅ Q  , numai că banda ocupată de
 N0 
 
semnalul QPSK este jumătate din banda ocupată de semnalele BPSK, transmise cu acelaşi tip de
purtătoare.

Pentru efectuarea calculului numeric se va utiliza aproximarea valabilă pentru z ≥ 3 :

−z 2
1
Q( z ) ≈ ⋅e 2 .
2π ⋅ z