PSIHIATRIE

NORMALITATE –BOALĂ PSIHICĂ

Psihiatria este o disciplină medicală, bolile ei
specifice implicând un mod de gândire medical.
Circumscrierea noțiunii de boală presupune însă,
în medicină în general, dar în psihiatrie în special,
persoana și înțelegerea conceptului de
normalitate.
La baza normalității stau trei tipuri de norme:
1. Norma medicinei statistice: un fenomen
cu cât este mai frecvent, cu atât poate fi
considerat mai normal. Acest tip de normă este
necesară, dar
insuficientă; ea trebuie corelată cu celelalte două
tipuri de norme.
2. Norma ideală, valorică, ce se referă la
idealul de normalitate, atât individual, cât și
comunitar. Normalitatea ideală este greu să fie
atinsă, ea variază mult și socio-cultural, referindu-
se mai ales la felul în care individul și comunitatea
consideră că ar trebui să fie persoana.
3. Norma funcțională reflectă măsura în care
o persoană își împlinește rolul funcțional în
sistemul în care există.
Opusă normalității se află anormalitatea. În
perspectiva generală antropologică, o îndepărtare,
în sens pozitiv, de la normă definește persoanele
excepționale, geniile. Îndepărtarea în sens negativ
de la normă spre minus, deficit, dizarmonie,
reprezintă boală (patologie).
Boala psihică constă într-o denivelare,
dezorganizare, dezechilibrare a vieții psihice și
datorită acestui minus apar manifestări ce nu sunt
evidente în starea normală. Boala este o stare
anormală, care apare la un moment dat, cu un
anumit tablou clinic, cu anume substrat etiologic, o
anumită tendință evolutivă și respondență
terapeutică. De cele mai multe ori, în psihiatrie
boala se definește longitudinal, fiind corelată cu
predispoziția interioară (vulnerabilitate de fond).
Episodul de boală este limitat în timp, corelat cu
vulnerabilitatea circumstanțială. O boală poate
consta din mai multe episoade, între care există
perioade de remisiune (completă sau incompletă).
Boala psihică influențează funcționalitatea
globală a persoanei, în timp putând duce la
diverse tipuri de deteriorare și dizabilități. Etiologia
bolilor psihice este complexă, nefiind supusă
modelului explicativ liniar, de tip cauză-efect;
vorbim întotdeauna de mai multe cauze, care se
intersectează și interferă reciproc, definind astfel
modelul explicativ circular-sistemic.
Înțelegerea bolilor psihice trebuie să facă
referință la o serie de alte discipline, ce constituie
baze explicative. Amintim pe cele mai importante:
1. Bazele biologice: neuroanatomia,
neurofiziologia (neurotransmițătorii: noradrenalina,
dopamina, serotonina, acetilcolina, histamina,
acidul gamaaminobutiric, neuropeptide), genetica;
 2. Bazele psihologice: geneza psihismului
uman (psihontogeneza), personogeneza și
devenirea psihismului uman cu definirea
personalității (temperament, caracter);
3. Bazele sociale: existența fiecărui om
(sănătos sau bolnav) se desfășoară în cadrul unei
socioculturi date, prin intermediul contactelor și al
relațiilor cu ceilalți. Importante sunt: rețeaua
socială, rețeaua de suport social. Existența socială
a unei persoane se articulează cu ciclurile vieții.
Perioadele de tranziție de la un ciclu la altul pot fi
perioade critice de vulnerabilitate pentru apariția
unor afecțiuni psihice.