Conflictul în management[modificare 

| modificare sursă]
Abilitatea de a gestiona un conflict în așa fel, încât să rămână un conflict de idei, fără să devină
un conflict emoțional. Managementul conflictelor este procesul de planificare pentru evitarea
conflictelor, ori de câte ori este posibil și de organizare pentru rezolvarea conflictelor cât mai
rapid și cu cât mai puține efecte negative, de îndată ce conflictele au apărut.

Noțiuni legate[modificare | modificare sursă]

 Rezolvarea conflictelor: demersul cu scopul încheierii unui conflict prin negocieri între
părțile implicate.
 Transformarea conflictelor: operațiunea de repoziționare a părților pentru a obține
rezultate diferite.

Managementul performanței[modificare | modificare sursă]

Este un proces de evaluare continuă a performanțelor la nivelul organizației, al echipelor și
individual, în funcție de indicatorii de performanță prestabiliți, și folosirea rezultatelor evaluării
pentru atingerea constantă a obiectivelor propuse.

Funcții ale managementului[1][modificare | modificare sursă]

Articol principal: Funcțiile managementului.

 Funcția de previziune cuprinde ansamblul acțiunilor prin care se stabilesc obiectivele

organizației pe termen scurt, mediu și lung, se formulează modalitățile de realizare a lor și se
fundamentează necesarul de resurse.

 Funcția de organizare cuprinde ansamblul acțiunilor prin care se constituie sistemul

conducător, sistemul condus și sistemul legăturilor dintre acestea.

 Funcția de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizează

deciziile managerului cu acțiunile subordonaților. Coordonarea are la bază comunicarea, ca
modalitate concretă de realizare a acțiunilor acestei funcții a managementului.

 Funcția de antrenare reprezintă ansamblul acțiunilor prin care un manager influențează

activitățile colaboratorilor pentru atingerea obiectivelor stabilite prin satisfacerea nevoilor
care îi motivează.

 Funcția de control-evaluare cuprinde ansamblul acțiunilor de evaluare operativă și

postoperativă a rezultatelor organizației, a verigilor ei organizatorice și a fiecărui salariat, de
identificare a abaterilor de la obiectivele, normele, normativele și standardele prestabilite și a
cauzelor care le-au generat, precum și de adoptare a măsurilor care asigură eliminarea
abaterilor, menținându-se echilibrul dinamic al organizației.

Managementul (sau administrarea ) este administrarea unei organizații , indiferent dacă este

o afacere , o organizație non-profit sau un organism guvernamental.
Managementul include activitățile de stabilire a strategiei unei organizații și coordonarea
eforturilor angajaților săi (sau a voluntarilor) pentru a-și atinge obiectivele prin
aplicarea resurselor disponibile , cum ar
fi resursele financiare , naturale , tehnologice și umane . Termenul „management” se poate referi
și la acele persoane care gestionează o organizație - manageri .
Unii oameni studiază managementul la colegii sau universități; diplomele majore în management
includ Bachelor of Commerce (B.Com.) Bachelor of Business Administration (BBA.) Master of
Business Administration (MBA.) Master in Management (MScM sau MIM) și, pentru sectorul
public, Master of Public Diplomă de administrare (MPA). Persoanele care doresc să devină
specialiști sau experți în management, cercetători în management sau profesori pot
finaliza doctoratul în management (DM), doctorul în administrarea afacerilor (DBA)
sau doctoratul în administrarea sau managementul afacerilor. De curând [ când?  ]a fost o mișcare
pentru gestionarea bazată pe dovezi .
Organizațiile mai mari au în general trei niveluri ierarhice de manageri, [1] într-o structură
piramidală:

 Managerii superiori , cum ar fi membrii unui consiliu de administrație și un director

executiv (CEO) sau un președinte al unei organizații. Ei stabilesc obiectivele strategice ale
organizației și iau decizii cu privire la modul în care va funcționa organizația
generală. Managerii superiori sunt, în general , profesioniști la nivel executiv și oferă
direcție conducerii medii , care le raportează direct sau indirect.
 Managerii intermediari : exemple dintre acestea ar include manageri de sucursale,
manageri regionali, manageri de departamente și manageri de secții, care oferă direcție
managerilor de primă linie. Managerii intermediari comunică obiectivele strategice ale
conducerii superioare managerilor din prima linie.
 Managerii inferiori , cum ar fi supraveghetorii și liderii de echipă din prima linie ,
supraveghează munca angajaților obișnuiți (sau a voluntarilor, în unele organizații voluntare)
și oferă direcții cu privire la munca lor.
În organizațiile mai mici, un manager poate avea un domeniu de aplicare mult mai larg și poate
îndeplini mai multe roluri sau chiar toate rolurile observate în mod obișnuit într-o organizație
mare.
Oamenii de știință socială studiază managementul ca disciplină academică , investigând domenii
precum organizarea socială , adaptarea organizațională și conducerea organizațională . [2]