Controlul chimic al respiraţiei

Este asigurat de chemoreceptorii sensibili la schimbările de O2 şi CO2 din sînge. Distingem

2 tipuri de chemoreceptori:

1. Chemoreceptori centrali

 Situaţi în aria chemosenzitivă a C. Respirator bilateral pe suprafaţa ventrală a BR (1mm)

 Sunt sensibili la excesul H+ din interstiţiul nervos – bariera hematoencefalică nu este

permiabilă p-ru H+ ci permeabilă p-ru CO2 ; ↑pCO2 în sînge → ↑pCO2 în lichidul
cefalorahidian: CO2 +H2O → H2 CO3→ H+ + HCO3-

 H+ stimulează chemoreceptorii centrali astfel creşte ventilaţia alveolară

o Chemoreceptorii periferici

 Sunt localizaţi în:

 Corpusculii carotidieni (bifurcaţia arterelor carotidiene) – transmit impulsuri aferente

prin n. glosofaringian ( ramura Hering) → grupul respirator dorsal

 Corpusculii aortici (arcul aortei) - transmit impulsuri aferente prin n. vag (ramura
respiratorie) → grupul respirator dorsal

 Sunt sensibili la ↑pCO2 în sînge, ↓ concentraţiei O2 şi H+

 Sunt expuşi tot timpul la sînge arterial şi nu venos deoarece pO2 arterial = pO2 tisular,
astfel sîngele arterial informează aceşti receptori despre conţinutul O2 în ţesuturi

 Debitul sangvin prin aceşti corpusculi este de 20 ori mai mare decît greutatea lor

 Hipercapnie – creşterea pCO2 în sînge. În hipercapnie impulsurile aferente de la

chemoreceptori stimulează centrul respirator → creşterea ventilaţiei pulmonare
(eliminarea CO2 din organism). Semnalele de la chemoreceptorii periferici sunt de 7 ori
mai puternice decît de la cei centrali.

 Hipoxemie – micşorarea conţinutului de O2 în sînge cu stimularea chemoreceptorilor

periferici → excitarea centrului inspirator → creşterea frecvenţei respiraţiei.

 Cauza: hipoxie atmosferică

o hipoxie prin hipoventilaţie

 o hipoxie prin scăderea ventilaţiei la nivelul membranei de difuziune a O2

 Metoda de tratament - oxigenoterapie

 Hipercapnia şi ↑ concentraţiei H+ → ↓ pH sîngelui → acidoza respiratorie;

 ↑pH sîngelui – alcaloza respiratorie

 În efort fizic consumul de O2 creşte ≈ de 20 ori → creşte rata ventilaţiei pulmonare

cauzată de:

1. Creşterea pCO2 în sînge

2. Micşorarea pO2 în sînge

3. Acumularea H+ şi scăderea pH sanguin

4. Creşterea presiunii arterială

5. Creşte frecvenţa impulsurilor de la proprioreceptorii muşchilor care măresc ventilaţia

pulmonară