Vulpita si tigrul

poveste chinezeasca

Intr-o zi Vulpita se juca singura prin padure cand deodata un tigru a sarit dupa un
copac.
"Mmmm," a spus tigrul. "Am sa te mananc!"
Vulpita era speriata, dar si-a pastrat calmul. Repede si-a construit un plan in
gand.
"Imi pare rau, domnule Tigru, dar nu ma poti manca," i-a spus ea.
"Si de ce nu?" a intrebat surprins tigrul.
"Pentru ca sant foarte importanta," a spus Vulpita. "De fapt, sant regele acestei
paduri. Toate animalele sant asa de inspaimantate de mine, incat fug din calea mea
cand ma plimb."
Tigrul era suspicios. "Cum pot stii ca-mi spui adevarul?" intreba el.
"Foarte usor," a raspuns Vulpita. "Mergi in spatele meu in timp ce ma plimb prin
padure. Si ai sa vezi cu ochii tai ce importanta sant."
Si Vulpita a plecat cu tigrul mergand in spatele ei.
Curand au ajuns aproape de un cerb ce se juca in jurul copacilor. Cand cerbul a
vazut Vulpita, nu i-a acordat nici o atentie. Dar cand a vazut tigrul, a fugit in
tufisuri exact cum banuia Vulpita ca va face.
"Ai vazut?" a intrebat Vulpita. "Cerbul acela se teme rau de mine."
Mai apoi, Vulpita si tigrul au ajuns aproape de un lup aflat la gura vizuinii sale.
Din nou, lupul nu a acordat nici o atentie Vulpitei. Dar cand a vazut tigrul ce
mergea in spatele ei, a sarit si a alergat in vizuina sa se ascunda.
"Ai vazut?" a spus Vulpita. "Chiar si acel lup se teme de mine."
Vulpea si tigrul si-au continuat drumul prin padure. In scurt timp au ajuns la
marginea unui rau unde ursul pescuia. In mod obisnuit ursul nu se teme de nimeni.
Abia daca a zarit-o pe Vulpita. Dar cand l-a vazut pe tigru, a sarit in apa si a
inotat repede cat mai departe.
"Acum ma crezi?" a intrebat vulpita.
Tigrul era complet pacalit. Si-a plecat capul si a spus, "Iarta-ma, Vulpito. Habar
nu aveam ca esti asa de importanta. De acum inainte nu am sa te mai supar
niciodata."
Asa ca Vulpita s-a intors sa se joace in padure, tare fericita ca i-a venit in
minte o asemenea pacaleala.