Telefonul mobil

Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariția primelor telefoane

mobile, dezvoltarea și evoluția acestora, trecând prin diverse forme, de la stațiile de emisie-
recepție, utilizate la autovehicule, până la telefoanele celulare moderne.

În 1910, inventatorul și omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson pune în practică

conceptul de telefonie mobilă instalându-si un astfel de dispozitiv în mașina sa. Prin intermediul
unei antene bifilare, reușește să se conecteze cu rețeaua de telefonie națională în timp ce se
deplasa prin țară.
În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro și I. Zaharcenko testează cu succes un telefon montat
într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la rețeaua locală.
Conceptul de bază de telefonie celulară se naște în 1947, când cercetătorii își dau seama
că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăți substanțial eficacitatea convorbirilor.
Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. și W. Rae Young, ingineri la firma americană de
cercetare Bell Laboratories, propun construcția unor celule hexagonale ca relee pentru
telefoanele mobile.[3] Philip T. Porter (tot de la Bell Labs) propune ca turnurile celulare să fie
plasate în vârfurile unor hexagoane imaginare, astfel ca emisia-recepția să se desfășoare în trei
direcții. Dar în acea perioadă, tehnologia aferentă nu se dezvoltase încă și nici frecvențele
specifice nu erau alocate. Abia prin anii 60', Richard H. Frenkiel și Joe S. Engel (de la Bell Labs)
fac descoperiri care revoluționează electronica.
Totuși telefoane mobile prin care se puteau forma numere existau deja înainte de 1950.
Astfel, în 1948 serviciul de telefonie mobilă fără fir este disponibil în aproape 100 de orașe
americane și majoritatea autostrăzilor.
Primul telefon mobil complet automat, numit MTA (Mobile Telephone System A) a fost
dezvoltat de Ericsson și lansat pe piață în Suedia în 1956. Avem de-a face cu primul sistem care
nu necesită control manual, dar avea dezavantajul greutății (cântărea 40 kg). MTB Produce o
versiune mai evoluată, cântărea "doar" 9 kg și a fost introdus în 1965 și ajunsese până la 600 la
desființare.
În 1957, radio-inginerul sovietic Leonid Kuprianovici din Moscova a creat un telefon portabil
numit după inițialele sale LK-1 sau "radiofon". Acesta era prevăzut cu antenă, rotiță pentru
formarea numerelor și putea comunica cu o stație-bază. Avea o greutate de 3 kg, raza de acțiune
20-30 km, iar timpul de funcționare al acumulatorilor ajungea până la 20-30 de ore. Kuprianovici
și-a patentat invenția în același an, 1957 (#115494/01.11.1957). Stația de bază a lui LK-1 se
putea conecta la rețeaua locală de telefonie mobilă putând astfel deservi mai mulți clienți. În
1958, Kuprianovici și-a reproiectat telefonul ajungând la o versiune „de buzunar” de 500 gr.
În 1958, URSS începe să dezvolte serviciul național de telefonie mobilă Altay. În 1963,
acest serviciu se înființează și la Moscova, iar în următorii ani în 30 de orașe ruse.
Prin anii 60' se aduc o serie de îmbunătățiri, mai ales prin contribuțiile lui Frenkiel și Engel
de la Bell Labs, care pun în practică o serie de descoperiri din domeniul electrinicii și
al computerului. În 1970, Amos E. Joel, Jr. (tot de la Bell Labs) inventează un sistem care să
permită telefoanelor să treacă dintr-o "arie celulară" într-alta fără întreruperea convorbirii
telefonice. În decembrie 1971, AT&T își prezintă oferta pentru serviciul de telefonie celulară către
Comisia Federală de Comunicații (FCC). După ani de dezbateri și audiențe, oferta este
acceptabilă abia în 1982 ca Serviciu Avansat de Telefonie Mobilă (Advanced Mobile Phone
Service - AMPS), alocându-i-se frecvențe din gama 824 - 894 MHz. Serviciul analogic AMPS este
depășit și înlocuit de cel digital în 1990.
Una din primele rețele publice de telefonie mobilă de succes este ARP din Finlanda,
lansată în 1971. Ulterior aceasta a fost considerată ca fiind de generație zero (0 G).
 Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea „telefon inteligent”) este un telefon
mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Dispunând și de
o tastatură reală sau virtuală, el oferă funcționalitățile de PDA, agendă, calendar, navigare GPS,
eventual și e-mail, calculator, cameră foto, cameră video și altele. De obicei el dispune și de
un ecran sensitiv la atingere de tip touchscreen.
Dispozitive care puteau combina telefonia și calculul au fost conceptualizate în anii '70.
Termenul smartphone a apărut în 1997, când telefonul Ericsson GS88 „Penelope” a fost descris ca
fiind un Smart Phone. La sfârșitul anilor 1990, au fost produse unele dispozitive hibride care au
combinat hardware-ul de bază al telefonului mobil cu un sistem de operare PDA. Acestea au fost mai
voluminoase decât telefoanele mobile sau PDA-urile dedicate, cu acces limitat la internet pentru e-
mail, fax, mesaje text, navigarea pe web pe bază de text. IBM Simon Personal Communicator (IBM
Simon) de la compania americană IBM, a fost prezentat la expoziția de tehnologie COMDEX din 1992
[2] și pus în vânzare de compania americană de telecomunicații BellSouth în 1993. Pe lângă abilitatea
de a efectua și a primi apeluri telefonice, Simon putea să trimită și să primească faxuri și e-mail-uri
prin intermediul ecranului tactil. Hewlett-Packard a lansat în martie 1996, OmniGo 700LX, un
palmtop PC HP 200LX cu telefon mobil Nokia 2110 atașat și software bazat pe memorie ROM.
Compatibil cu DOS 5.0, putea să ruleze mii de titluri software existente, inclusiv versiunile anterioare
ale Windows. Nokia 9000 Communicator, a fost lansat în același an, conținea un PDA celular digital
bazat pe Nokia 2110, cu sistemul de operare PEN/GEOS 3.0. Închis, dispozitivul era utilizat ca telefon
celular digital. Nokia 9000 Communicator includea functionalitate SMS, email și fax, browser web,
tastatură QWERTY, aplicatii precum calendar și calculator. În iunie 1999, Qualcomm a lansat pdQ, un
telefon cu Palm PDA, CDMA, digital PCS (Personal Communications Service) integrat și conectivitate
la internet.În același an firma japoneză NTT Docomo a lansat un model de smartphone care rula pe i-
mode, un sistem de transmitere a datelor bazat pe limbajul cHTML ce oferea viteze de transmitere a
datelor de până la 9,6 kbits/secundă pentru mesaje text, email și fax. Implementarea i-mode a adus,
până la sfârșitul anului 2001, un total de aproximativ 40 de milioane de utilizatori.La începutul anului
2000, Ericsson Mobile Communications a lansat Ericsson R380, primul dispozitiv comercializat sub
denumirea de smartphone. De asemenea a fost primul dispozitiv cu sistemul de operare Symbian OS
care a devenit ulterior cel mai utilizat sistem de operare pentru smartphone-uri până în 2010.
Dispozitive care puteau combina telefonia și calculul au fost conceptualizate în anii '70. Termenul
smartphone a apărut în 1997, când telefonul Ericsson GS88 „Penelope” a fost descris ca fiind un
Smart Phone. La sfârșitul anilor 1990, au fost produse unele dispozitive hibride care au combinat
hardware-ul de bază al telefonului mobil cu un sistem de operare PDA. Acestea au fost mai
voluminoase decât telefoanele mobile sau PDA-urile dedicate, cu acces limitat la internet pentru e-
mail, fax, mesaje text, navigarea pe web pe bază de text. IBM Simon Personal Communicator (IBM
Simon) de la compania americană IBM, a fost prezentat la expoziția de tehnologie COMDEX din 1992
[2] și pus în vânzare de compania americană de telecomunicații BellSouth în 1993. Pe lângă abilitatea
de a efectua și a primi apeluri telefonice, Simon putea să trimită și să primească faxuri și e-mail-uri
prin intermediul ecranului tactil. Hewlett-Packard a lansat în martie 1996, OmniGo 700LX, un
palmtop PC HP 200LX cu telefon mobil Nokia 2110 atașat și software bazat pe memorie ROM.
Compatibil cu DOS 5.0, putea să ruleze mii de titluri software existente, inclusiv versiunile anterioare
ale Windows. Nokia 9000 Communicator, a fost lansat în același an, conținea un PDA celular digital
bazat pe Nokia 2110, cu sistemul de operare PEN/GEOS 3.0. Închis, dispozitivul era utilizat ca telefon
celular digital. Nokia 9000 Communicator includea functionalitate SMS, email și fax, browser web,
tastatură QWERTY, aplicatii precum calendar și calculator. În iunie 1999, Qualcomm a lansat pdQ, un
telefon cu Palm PDA, CDMA, digital PCS (Personal Communications Service) integrat și conectivitate
la internet. În același an firma japoneză NTT Docomo a lansat un model de smartphone care rula pe i-
mode, un sistem de transmitere a datelor bazat pe limbajul cHTML ce oferea viteze de transmitere a
datelor de până la 9,6 kbits/secundă pentru mesaje text, email și fax. Implementarea i-mode a adus,
până la sfârșitul anului 2001, un total de aproximativ 40 de milioane de utilizatori. La începutul anului
2000, Ericsson Mobile Communications a lansat Ericsson R380, primul dispozitiv comercializat sub
denumirea de smartphone. De asemenea a fost primul dispozitiv cu sistemul de operare Symbian OS
care a devenit ulterior cel mai utilizat sistem de operare pentru smartphone-uri până în 2010.

Primul virus informatic pe telefoanele mobile, "Timofonica", a provenit din Spania și a fost
identificat de laboratoarele antivirus din Rusia și Finlanda în iunie 2000. "Timofonica" a trimis mesaje
SMS pe telefoanele mobile GSM prin operatorul MoviStar. În 2001 compania canadiană RIM a lansat
pe piață modelul BlackBerry, un smartphone care a permis pentru prima dată și comunicații e-mail
mobile (prin rețeaua GSM). Include și o tastatură reală dar de mici dimensiuni. Începând cu anul
2006, este dezvoltată tehnologia 3G și 3.5G, permițând o rată maximă de recepție de 3,6 Mbit/s apoi
extinsă la 14 și 42 Mbit/s (HSPA+). În anul 2007, Apple Inc. lansează seria iPhone, telefoane mobile
care foloseau iOS sistemul de operare Apple. iPhone s-a remarcat pentru ecranul mare cu interfață
multitactilă și tastatură virtuală, un media center mobil și ușor de folosit. În 2008 a fost lansat HTC
Dream, primul telefon mobil ce folosea sistemul de operare Android. În anul 2012, numărul
smartphone-urilor Android active a depășit 500 milioane. Începând cu anul 2010, smartphone-urile
au integrat software de asistenți virtuali cum ar fi Apple Siri, Amazon Alexa, Google Assistent,
Microsoft Cortana, BlackBerry Assistant și Samsung Bixby. Tehnologia curved-OLED (ecran TV curbat)
a fost introdusă în decembrie 2013, prin modelele Samsung Galaxy Round și LG G Flex. În 2013, 4G
este prezent în câteva zeci de țări. Majoritatea smartphone-urilor produse după 2012 au 4G LTE de
bandă largă de mare viteză. La începutul anului 2014, sunt introduse smartphone-uri cu ecrane Quad
HD tehnologie deja utilizată la monitoare și televizoare. În același an au fost lansate modelele
Samsung Galaxy S5, Sony Xperia Z1S și Sony Xperia Z2 rezistente la praf și la apă până la un metru
adâncime.