Temă-Mușat Cosmin

Sectoarele instituţionale, în funcție de diviziunea muncii, sunt: menajele ,băncile și

instituţiile financiare , administraţiile ,exteriorul și întreprinderile.
Aceste sectoare se găsesc într-o relație de interdependență ce poate fi observabilă,
între toate sectoarele economice existând raporturi diverse:
Între întreprinderi și menaje regăsim un raport care este de tipul producător-
consumator, referindu-se la faptul că întreprinderile au funcţia de a produce bunuri și
servicii destinate consumului, reprezentat de menaje.
Menajele participă la procesul economic prin muncă prestată şi sumele care se
investesc, achită taxe, obligațiuni şi impozite, primesc ajutoare, subvenţii, astfel stabilind o
serie de relații cu administrațiile și cu instituțiile financiare. De asemenea, de la menaje spre
întreprinderi circulă elementele de care are nevoie producţia de bunuri şi servicii (muncă,
pământ, capital).
Administraţiile sunt unităţi economice cu producţie necomercială (nemarfară)
destinată satisfacerii nevoilor populaţiei, a menajelor. De asemenea, veniturile
administraţiei publice provin din impozite, taxe, contribuţii la asigurările sociale și altele de
acest gen , stabilind astfel o relație cu întreprinderile și instituțiile financiare.
Băncile formează sectorul instituţiilor financiare, ele fac legătura între încasările şi
plăţile de sume mari, fac legătura dintre agenţii care au nevoie de finanţare şi cei care au
bani temporar disponibili, asigură circulaţia normală a banilor. Această se traduce prin
relații care fac legătura între bănci și întreprinderi, respectiv menaje.
Exteriorul grupează unităţile instituţionale dintr-o țară, care participă la relaţiile
economice de tip extern, realizând activităţi cu caracter comercial sau necomercial.
Sectoarele economice reprezintă diviziuni ale activității economice ale unui Stat (sau
teritoriu) în așa-zise sectoare: primar (care obține produse direct din natură, materii prime,
creații, etc. – de exemplu sectorul zootehnice, minier, forestier, de pescuit), secundar
(transformarea materiilor prime în produse finite sau semi-finite – de exemplu sectorul
industrial, minier, energetic și de construcții), terțiar (sectorul de servicii, deoarece nu
produce bunuri concrete, ci servicii – de exemplu sectoarele de transport, comunicații,
turism, sănătate) și cuaternar (care produce servicii de înaltă calitate intelectuală, cum ar fi
cercetare, dezvoltare, inovare, informare).
Între aceste sectoare se stabilesc relații de interdependență.
Astfel, când au loc schimbări cantitative sau de preț în sectorul energetic, implicit se
produc fluctuații și în alte sectoare care utilizează energia.
De asemenea, dacă au loc fluctuații de preț în sectorul transporturilor, vor fi afectate
sectoarele industriale și ale comerțului (produsele și serviciile care depind de transportul
materiilor prime sau al produselor finite vor fi, la rândul lor afectate).
Dacă există o pierdere într-un sector precum cel zootehnic, industria alimentară va
avea un deficit de produse care să fie furnizate sectorului comercial.
Dacă există o pierdere în sectorul cuaternar, prețul celorlalte sectoare va crește
deoarece nu mai au o gestiune la fel de bună a informațiilor(cel puțin în sectorul terțiar se
poate întâmpla cel mai des, dar nu este exclus și sectorul secundar care va fi influențat în
ceea ce privește modul în care vor fi produse bunurile-consecințe asupra calității acestora
sau a prețului-creșterea prețului pentru menținerea calității).
În condițiile în care în sectorul financiar au loc creșteri de impozite, taxe, dobânzi
etc., sectoarele de producție vor fi nevoite să crească prețurile produselor la rândul lor.
 Conchizând, reiese strânsa interdependență a tuturor sectoarelor economice, al căror
echilibru este vital pentru o economie prosperă și de viitor care să asigure necesarul
viitoarelor generații.

În redactarea acestui eseu am avut în vedere următoarele aspecte:

-Clasificarea sectoarelor instituționale după diviziunea muncii și stabilirii de relații de
interdependență între ele
-Am amintit sectoarele economice și am spus cu ce se ocupă acestea, creând conexiuni logice
bazate pe relații de cauzalitate și de implicație a acestora(cum dăunează schimbarea valorii
economice fiecare sector în parte și cum dăunează unui sector economic nereușita altui
sector economic)
-Urmând acest raționament am ajuns la concluzia că sectoarele economice se află într- o
relație strânsă de interdependență

Bibliografie:-Caiet de notițe plus explicațiile de la oră.

Maria Liana Lãcãtuș, George-Paul Lãcãtuș. – București: Corint Educațional, 2014,Manual

de Economie-Clasa a-XI-a
ISBN 978-606-8609-80-5