Ronaldinho

Ronaldo de Assis Moreira (n. 21 martie 1980,[2][3][4][5] Porto Alegre, Brazilia), cunoscut mai mult

ca Ronaldinho sau Ronaldinho Gaúcho,[6] este un fost fotbalist brazilian care a jucat pe postul
de mijlocaș sau atacant. Din septembrie 2015 este ambasadorul clubului FC Barcelona.[7] El a
câștigat premiul Jucătorul Anului FIFA în 2004 și 2005. Renumit pentru tehnica, șuturile, dribling-
urile, depășirile și loviturile sale libere, Ronaldinho este considerat pe larg unul din cei mai buni
fotbaliști din generația sa.[8][9]
Ronaldinho în portugheză înseamnă „Ronaldo cel mic”. În Brazilia este cunoscut după porecla
„Gaúcho” pentru a-l deosebi de Ronaldo, care deja era denumit „Ronaldinho” în Brazilia. Ronaldo
și-a păstrat primul nume după mutarea în Europa, permițându-i astfel lui Ronaldinho să renunțe
la „Gaúcho” și să rămână simplu Ronaldinho.
Ronaldinho a jucat 97 de meciuri, marcând 25 de goluri pentru echipa națională de fotbal a
Braziliei. El a făcut parte din lotul Braziliei la Campionatul Mondial de Fotbal 2002, formând trioul
de atac alături de Ronaldo și Rivaldo. Atunci a devenit campion mondial și a fost inclus în FIFA
World Cup All-Star Team.
La nivel de club, Ronaldinho a jucat la Grêmio, Paris Saint-Germain, FC Barcelona, AC
Milan, Flamengo și Atlético Mineiro. Cu Barcelona el a câștigat UEFA Champions League în
2006 și Balonul de Aur în 2005. A devenit cetățean al Spaniei în ianuarie 2007.[10] Ronaldinho a
fost inclus în FIFA 100, lista celor mai buni fotbaliști în viață redactată de Pelé, dar și în FIFPro
World XI între 2005–2007.
Ronaldinho s-a nǎscut în Porto Alegre, capitala statului Brazilian Rio Grande do Sul. Mama lui,
Dona Miguelina, este o fostă vânzătoare care s-a pregătit să devină asistentă medicală. Tatăl lui,
João, a fost un lucrător naval dar și fotbalist la o echipă locală Esporte Clube Cruzeiro (a nu se
confunda cu Cruzeiro EC).[11] A suferit un atac de cord fatal în piscina familiei atunci când
Ronaldinho avea opt ani. După ce fratele său mai mare Roberto a semnat un contract cu Grêmio,
familia s-a mutat într-un cartier mai bogat al Porto Alegre, care a fost un cadou de la club pentru
a-l convinge pe fratele său să rămână. Cariera lui Roberto a încetat foarte repede din cauza unei
accidentări.
Calitățile lui Ronaldinho au înflorit de la o vârstă fragedă el fiind poreclit Ronaldinho deoarece
adesea el era cel mai mic și cel mai tânăr jucător în meciurile de tineret ale clubului.[12] El a
dezvoltat un interes pentru futsal și fotbal pe plajǎ care mai târziu s-a extins la fotbalul organizat.
Prima oară când a intrat în contact cu presa a fost la vârsta de treisprezece ani când a marcat 23
de goluri într-o victorie 23-0 împotriva unei echipe locale.[13] Ronaldinho a fost descoperit ca fiind
o stea în ascensiune la Campionatul Mondial de Tineret U-17 desfășurat în Egipt când a marcat
două goluri din penalty.[14][15]
Astăzi, fratele lui, Roberto îi este manager, sora lui, Deisi fiind cea care se ocupă de relația cu
presa.[16][17] Ronaldinho a devenit tată pe 25 februarie 2005 când o dansatoare braziliancă
Janaína Mendes a dat naștere fiului lor, care a fost numit João după tatăl său.[18]
Cariera lui Ronaldinho a început cu echipa de tineret a lui Grêmio, sub conducerea lui Liam
Higgins. Și-a făcut debutul ca profesionist în timpul Copa Libertadores în anul 1998.[19] În
2001, Arsenal și-a exprimat interesul pentru el, dar totul a căzut atunci când nu a putut obține un
permis de muncă în Marea Britanie.[20] El a luat în considerare să joace ca împrumutat în Prima
Ligă Scoțiană la clubul St. Mirren, dar nici asta nu s-a mai întâmplat deoarece el a fost implicat
într-un scandal fals al pașapoartelor în Brazilia.[21] În 2001, Ronaldinho a semnat un contract pe
cinci ani cu gruparea francezǎ Paris Saint-Germain.
În timpul sezonului 2000-2001, Luis Fernández, managerul echipei Paris Saint-Germain s-a plâns
că Ronaldinho era mai mult preocupat de viața nocturnă pariziană decât de fotbal, iar vacanțele
sale în Brazilia se prelungeau întotdeuna peste program.[19] În 2003, la mai puțin de doi ani după
ce s-a transferat la PSG, el a spus foarte clar că vrea să plece deoarece echipa nu se calificase
în nici o competiție europeană.

Paris Saint-Germain
În 2001,Ronaldinho semnează un contract pe cinci ani cu gruparea franceză Paris Saint-
Germain pentru 5 milioane de euro.[22] La sosirea sa în Paris,i s-a dat tricoul cu numărul 21 și a
fost introdus într-o linie care i-a inclus pe colegul său brazilian Aloisio și mijlocașii Mikel Arteta și
Jay-Jay Okocha.Ronaldinho a debutat pentru Paris Saint-Germain pe 4 august 2001 apărând ca
un substitut într-o remiză 1-1 cu Auxerre.[23]

FC Barcelona
În primă instanță, președintele Barcelonei Juan Laporta a promis că îl va aduce la club pe David
Beckham, dar în urma transferului său la Real Madrid, Barcelona a intrat în cursă pentru
transferul lui Ronaldinho alături de Manchester United câștigând semnătura lui. Și-a făcut debutul
pentru club într-un meci amical împotriva lui AC Milan în Washington DC pe RFK Stadium,
înscriind un gol în victoria cu 2-0. După ce a suferit o accidentare în a doua parte a
campionatului, el s-a reîntors în a doua parte ajutând-o pe Barcelona să termine a doua în
campionat.
Ronaldinho a câștigat primul titlu în campionatul spaniol în sezonul 2005-2006, și a fost
numit Jucătorul anului pe 20 decembrie 2004. În 2005, Ronaldinho a primit a doua oară trofeul
FIFA World Player of the Year, învingându-l pe Frank Lampard jucătorul lui Chelsea, dar și pe
colegul său de la Barcelona Samuel Eto'o. Pe 8 martie 2005, Barcelona a fost eliminată
din UEFA Champions League de Chelsea în prima rundă eliminatorie, Ronaldinho înscriind două
goluri în meciul pierdut cu 4-2.[24]
Cu contractul său care expira în 2008, i-a fost făcută o ofertă de prelungire până în 2014 [25], dar a
refuzat-o. În septembrie 2005, și-a prelungit contractul pe doi ani cu o clauză de reziliere de 85
de milioane de lire.[26]
La finalul sezonului 2004-2005, a început să acumuleze o mulțime de trofee personale. A câștigat
trofeul inagural Jucătorul anului în sezonul 2005, pe lângă faptul că a fost inclus în echipa anului
și că a fost numit jucătorul european al anului. În același an a adăugat la colecția sa
trofeul Jucătorul anului cu 956 de puncte, cu mai mult de triplu (306) față de următorul
clasat Frank Lampard. Pe 19 noiembrie a înscris de două ori în meciul câștigat de Barcelona
în El Clásico cu Real Madrid. După ce a închis meciul cu al doilea gol el a primit aplauze de la
fanii lui Real Madrid.
Ronaldinho a fost ales pentru al treilea an la rând în echipa UEFA a anului în ianuarie 2006, el
contribuind cu un gol la eliminarea echipei portugheze Benfica din sferturile de finală ale UEFA
Champion League, în victoria cu 2-0 de acasă. După ce au trecut de Milan în semifinale ei au
ajuns să joace finala UEFA Champions League câștigând-o pe 17 mai 2006 învingând echipa
engleză Arsenal cu 2-1. Două săptămâni mai devreme Barcelona a câștigat al doilea titlu
consecutiv în La liga cu o victorie 1-0 în fața Celta Vigo, oferindu-i lui Ronaldinho prima dublă din
carieră. A terminat sezonul cu 26 de goluri înscrise în toate competițiile fiind numit jucătorul
Champions League al anului.
Pe 25 noiembrie 2006, Ronaldinho a înscris al 15-lea gol al carierei în campionat împotriva
echipei Villarreal, mai târziu înscriind un gol din foarfecă. El a spus presei că golul înscris mai
târziu a fost un gol pe care visa să îl înscrie încă din copilărie.[27] El a înscris o dată și a dat alte
două pase de gol în victoria cu 4-0 în fața echipei mexicane Club América, pe 14 decembrie, dar
Barcelona a fost învinsă în finală cu 1-0 de gruparea braziliană Internacional.[28] Ronaldinho a
primit trofeul Balonul de bronz al competiției.
În următoarea zi Ronaldinho a terminat al treilea în cursa pentru jucătorul anului 2006 FIFA
după Fabio Cannavaro și Zinédine Zidane.[29] Ronaldinho a fost inclus în echipa UEFA a anului
pentru a treia oară la rând în ianuarie 2007, primind cele mai multe voturi peste 290.000.[30] A fost
forțat sǎ lipsească de la un meci de caritate pe 13 martie din cauza unei accidentări care a
suferit-o în timpul meciului cu Real Madrid încheiat la egalitate 3-3.[31][32]
Ronaldinho jucând pentru Milan

A jucat al 200-lea meci al carierei pentru Barcelona într-un meci din campionat
împotriva Osasunei pe 3 februarie 2008. Oricum, în sezonul 07-08 pe total a fost stricată de
accidentări, și o ruptură de mușchi care i-a încheiat sezonul prematur.[33] On 19 mai, Laporta
stated that Ronaldinho needed a "new challenge," claiming that he needed a new club if he were
to revive his career.[34] Propietarul echipei Manchester City, Thaksin Shinawatra, a confirmat pe 6
iunie că este interesat să îl cumpere.[35]
Ronaldinho și colegul său de la Barcelona Lionel Messi au strâns fiecare câte o echipă cu care
au jucat un meci demonstrativ antirasism în Venezuela pe 28 iunie, care s-a încheiat egal 7-7.
Ronaldinho a încheiat meciul cu două goluri marcate și două pase de gol în ceea ce avea să fie
ultimul meci în tricoul Barcelonei.[36]

Milan
Ronaldinho a refuzat o ofertă de 25,5 de milioane de lire de la Manchester City[37] pentru a se
alătura grupării italiene AC Milan semnând un contract pe 3 ani după ce a fost cumpărat cu 21
milioane de euro de la Barcelona.[38] Cu numărul 10 ocupat deja de colegul Clarence Seedorf, a
ales 80 ca număr pe tricou pentru că 1980 era anul în care s-a născut. Ronaldinho a înscris
primul gol pentru Milan în derby-ul Milanului într-o victorie 1-0 împotriva echipei Internazionale pe
28 septembrie 2008, apoi a înscris prima dublă din campionat împotriva Sampdoriei pe 19
octombrie 2008. Apoi a înscris golul victoriei în minutul 93 în meciul cu Braga în Cupa UEFA într-
un meci din grupă pe 6 noiembrie.
A terminat primul sezon la Milan cu 10 goluri marcate în 32 de meciuri jucate în toate competițiile.
După un început bun de sezon, Ronaldinho se lupta cu forma fizică precară, el fiind de multe ori
introdus în teren pe finalul meciurilor pentru a încheia un sezon dezamăgitor pentru prima Milan.
Al doilea sezon nu a început chiar așa bine, deși a fost titular în aproape toate meciurile înainte
de a se găsi din nou pe banca de rezerve. După o vreme Ronaldinho și-a redescoperit forma și a
fost fără îndoială cel mai bun jucător al celor de la Milan în acest sezon. Și-a schimbat postul în
teren din mijlocaș ofensiv devenind mijlocaș de bandă stângă, o poziție mult mai familiară lui.
Pe 10 ianuarie 2010, Ronaldinho a marcat două goluri într-un meci cu Juventus, asigurând o
victorie cu 3-0 pentru rossoneri. În următorul meci împotriva celor de la Siena pe 17 ianuarie
2010, Ronaldinho a marcat primul hat-trick pentru Milan.[39]
Pe 16 februarie, Ronaldinho a jucat primul meci împotriva celor de la Manchester United într-un
meci de Liga Campionilor. El a marcat la începutul meciului pentru Milan. Milan a pierdut meciul
cu 3-2, cu un gol de la Paul Scholes și două goluri de la Wayne Rooney.

Flamengo
La 11 ianuarie 2011, Ronaldinho a semnat un contract cu Flamengo valabil pe trei ani.[40]
Pe 31 mai 2012, după ce a lipsit de la antrenamente, a dat în judecată clubul Flamengo pentru că
n u a fost plătit timp de patru luni, reziliindu-și contractul.[41]
Atlético Mineiro
A debutat în campionat la 9 iunie 2012, fiind integralist într-un meci cu Palmeiras.

Querétaro
Fluminense
La 11 iulie 2015, Ronaldinho a semnat cu Fluminense.

Cariera internațională
onaldinho este unul dintre puținii jucători brazilieni care au trecut pe la toate nivelele de vârstă la
națională. A făcut parte din prima echipă a Braziliei care a câștigat Campionatul Mondial de
Tineret U-17 din 1997 în care primul gol marcat a fost din penalty împotriva Austriei în primul
meci din grupă, pe care Brazilia l-a câștigat cu 7-0. Ronaldinho a terminat cu două goluri înscrise
și a primit Balonul de bronz, Brazilia marcând 21 de goluri și au primit numai două.

Ronaldinho cu Președintele Braziliei Lula

Pentru cariera internațională anul 1999 a fost unul plin de evenimente pentru Ronaldinho. A luat
parte la Campionatul Mondial de Tineret 1999, înscriind primul gol în ultimul meci al Braziliei din
grupe. În 16-zecimi două goluri în prima reprizâ în victoria 4-0 împotriva Croația, și a terminat cu
trei goluri după ce Brazilia a fost eliminată de Uruguay în sferturile de finală. Pe 26 iunie, cu trei
zile înainte de a începe Copa America el a fost convocat pentru prima oară la echipa mare a
Braziliei într-o victorie cu 3-0 în fața Letoniei și a înscris un gol în timpul campaniei victorioase a
Braziliei la Copa America. După o săptămână de la Copa America el a fost chemat la Cupa
Confederațiilor FIFA 1999 unde a marcat în fiecare meci în afară de finală, incluzând un hat-trick
împotriva Arabiei Saudite. Ronaldinho nu a înscris în finală, pe care Brazilia a pierdut-o cu 4-3 în
fața Mexicului. A câștigat Balonul de Aur al competiției fiind considerat cel mai bun jucător la fel
ca și Gheata de Aur pentru cel mai bun marcator. În 2000, Ronaldinho a participat la Olimpiada
de vară de la Sydney cu Brazilia U-23. Oricum Brazilia a fost eliminată în sferturi de Camerun,
care mai târziu a câștigat medalia de aur. Ronaldinho a jucat de patru ori și a înscris un gol în
înfrângerea cu Camerun.
Ronaldinho a participat la prima Cupă Mondială în 2002, alături de Ronaldo și Rivaldo formând o
ofensivă de temut, ei făcând parte și din echipa câștigătoare a Copa America în 1999. A jucat în
cinci meciuri și a marcat două goluri. Primul gol a fost marcat în meciul din faza grupelor
împotriva Chinei, pe care Brazilia l-a câștigat cu 4-0. Al doilea gol a fost unul decisiv marcat în
sferturi împotriva Angliei. În minutul 50 Ronaldinho a executat o lovitură liberă de la 35 de metri
învingându-l pe portarul Angliei David Seaman și aducând-o pe Brazilia în avantaj 2-1. Oricum,
șapte minute mai târziu, el a fost eliminat pentru un fault comis la adresa fundașului
englez Danny Mills. A fost suspendat pentru semifinală, dar s-a reîntors în finala pe care Brazilia
a câștigat-o cu 2-0 în fața Germaniei. Astfel Brazilia a câștigat a cincea Cupă Mondială.
Ronaldinho împotriva lui Margairaz

Următorul turneu internațional a lui Ronaldinho a fost Cupa Confederațiilor din 2003. Oricum,

Ronaldinho nu a reușit să înscrie nici un gol deoarece Brazilia a jucat slab și a fost eliminată încă
din faza grupelor. În anul următor, el nu a mai fost chemat la națională la Copa America în 2004
antrenorul Carlos Alberto Parreira lăsând acasă vedetele și formând o echipă în mare parte din
rezerve.[44]
A condus Brazilia spre a doua Cupă a Confederațiilor în 2005 și a fost numit Omul Meciului în
victoria 4-1 împotriva rivalei eterne Argentina în finala de pe 29 iunie. Ronaldinho a înscris trei
goluri în acest turneu la egalitate cu Cuauhtémoc Blanco în topul golgheterilor de la Cupa
Confederațiilor cu nouă goluri.

Ronaldinho la Jocurile Olimpice de vară din 2008

Ronaldinho a început toate cele cinci meciuri ale Braziliei la Campionatul Mondial de Fotbal
2006 ca parte a mult mediatizatului „careu de ași” alături de Adriano, Ronaldo și Kaká. Oricum,
Brazilia a terminat cu cinci goluri marcate din partea celor patru, dezamăgind per total. Pentru
Ronaldinho acesta a fost cel mai slab turneu internațional din cariera sa acesta oferind numai o
pasă de gol lui Gilberto într-o victorie cu 4-1 în fața Japoniei într-un meci din grupă. Acest lucru
nu a contat deoarece Brazilia a fost eliminată de Franța în sferturi fiind învinsă cu 1-0, Brazilia în
acel meci șutând o singură dată pe poartă.[45] La întoarcerea acasă echipa a fost aspru criticată
de către fani și presă. Pe 3 iulie, la două zile după eliminarea Braziliei a fost distrusă statuia lui
Ronaldinho din orașul Chapecó.[46] Statuia a fost ridicată în 2004 pentru a cinsti primul trofeu de
Jucător al Anului. În aceiași zi, Ronaldinho s-a întors acasă alături de Adriano unde au ținut o
petrecere la el acasă, care a fost continuată până în zori la un club de noapte. Acest lucru a
tensionat și mai mult relațiile cu fanii care credeau că au fost trădați prin lipsa de efort a echipei.
[47]

Pe 24 martie 2007, a marcat de două ori în victoria cu 4-0 împotriva echipei naționale de fotbal a
Chile, astfel marcând primul gol de la Cupa Confederațiilor din 2005 încheind perioada fără gol.
[48]
 Nu a fost chemat la Copa America 2007 după ce a rugat să fie învoit de la națională din cauza
oboselii.[49] Pe 18 octombrie, el a fost ținut pe banca de rezerve după ce s-a întors cu întârziere în
Spania după victoria Braziliei cu 5-0 într-un amical cu Ecuadorul. El cu mai mulți jucători brazilieni
au petrecut până dimineața într-un club din Rio de Janeiro. Ronaldinho a plecat a doua zi de
dimineață în portbagajul unei mașini pentru a evita presa.[50]
Pe 7 iulie 2008, Ronaldinho a fost unul dintre jucătorii care au fost special chemați să joace
la Olimpiada de vară 2008 de la Beijing.[51] Barcelona inițial nu l-a lăsat să meargă din cauza
meciurilor care urmau în Champions League, dar în urma transferului la AC Milan acestuia i-a
fost permis să participe la Olimpiadă.[52] Ronaldinho a înscris doar două goluri în meciul câștigat
cu 5-0 în fața Noii Zeelande înainte ca Brazilia să fie eliminată în semifinale de Argentina. Brazilia
a terminat turneul câștigând medalia de bronz învingând Belgia cu 3-0 în meciul pentru locul 3.
În ciuda faptului că a revenit la o formă bună și a fost trecut pe lista provizorie de 30 de jucători,
care a fost trimisă la FIFA pe 11 mai 2010,[53] el nu a fost trecut de antrenorul Dunga în lista finală
de 23 de jucători pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010 din Africa de Sud[54], deși el își
dorea acest lucru.[55] Criticii au susținut că excluderea de jucători, cum ar fi:
Ronaldinho, Alexandre Pato, Adriano și Ronaldo arată o îndepărtare de stilul de joc brazilian de
atac clasic „Joga Bonito”.[56]

Cariera de club
La 30 mai 2014.[57]

Campionat Cupă Continental Altele[2] Total

Sez
Club
on
Meci Gol Pa Meci Gol Pa Meci Gol Pa Meci Gol Pa Meci Gol Pa
uri uri se uri uri se uri uri se uri uri se uri uri se

199
14 1 0 2 0 0 15 3 2 17 4 – 48 8 2
8

199
17 6 0 3 0 0 4 2 – 24 15 – 48 23 0
9
Grêmi
o
200
21 14 0 6 6 0 – – – 22 21 – 49 41 0
0

Tota
52 21 0 11 6 0 19 5 2 63 40 – 145 72 2
l

Paris 200
Saint- 1– 28 9 8 6 2 0 14 2 2 – – – 48 13 10
Germa 02
in

200
2– 27 8 6 7 3 0 4 1 2 – – – 38 12 8
03

Tota 55 17 14 13 5 0 18 3 4 – – – 86 25 18
 l

200
3– 32 15 11 6 3 1 7 4 2 – – – 45 22 14
04

200
4– 35 9 10 0 0 0 7 4 4 – – – 42 13 14
05

200
5– 29 17 15 2 1 1 12 7 6 2 1 1 45 26 23
06
Barcel
ona

200
6– 32 21 8 4 0 1 11 3 3 2 0 2 49 24 14
07

200
7– 17 8 2 1 0 0 8 1 2 – – – 26 9 4
08

Tota
145 70 46 13 4 3 45 19 17 4 1 3 207 94 69
l

200
8– 29 8 6 1 0 1 6 2 1 – – – 36 10 8
09

200
9– 36 12 18 0 0 0 7 3 1 – – – 43 15 19
10
Milan

201
0– 11 0 3 0 0 0 5 1 1 – – – 16 1 4
11

Tota
76 19 26 1 0 1 18 6 3 – – – 95 26 31
l

Flame 201 31 14 7 5 1 1 3 2 0 13 4 – 52 21 8
ngo 1
 201
2 1 0 0 0 0 8 2 6 9 4 – 19 7 6
2

Tota
33 15 7 5 1 1 11 4 6 22 8 – 71 28 14
l

201
31 9 15 0 0 0 – – – – – – 31 9 15
2

201
14 8 2 2 0 2 14 6 7 6 4 – 36 18 11
Atlétic 3
o
Mineir
o 201
2 0 0 – – – 7 1 2 4 0 – 13 1 2
4

Tota
47 17 17 2 0 2 21 7 9 10 4 – 80 28 28
l

Total
408 160 111 45 16 7 132 44 43 99 53 3 684 273 164
carieră

^Include meciuri și goluri din competițiile statale braziliene și supercupele naționale.

Actualizat la 1 august 2014.[58][59][60][61][62][63][64][65][66][67]

Echipa
Club Sezon Apar Goluri
națională

 Brazilia 1999 13 7

Grêmio 2000 5 1

2001 3 1

Paris SG 2001– 9 3
2002
 2002–
9 2
2003

2003–
5 2
2004

2004–
16 11
2005

2005–
Barcelona 8 0
2006

2006–
7 2
2007

2007–
7 3
2008

2008–
5 0
2009

2009–
Milan 0 0
2010

2010–
1 0
2011

2011 5 1
Flamengo
2012 1 0

Atlético
2013 3 0
Mineiro

Total 97 33

Club[modificare | modificare sursă]
Individual[modificare | modificare sursă]
  Golgheterul Cupei Confederațiilor: 1999
 Balonul de Aur la Cupa Confederațiilor: 1999
 Golgheter în Campionatul Statului Rio Grande: 1999
 Echipa Campionatului Mondial 2002: 2002
 FIFA 100
 Trofeul EFE (Cel mai bun jucător latino-american din La Liga): 2004
 Jucătorul anului FIFA: 2004, 2005
 UEFA - Cel Mai Bun Atacant: 2004-05
 Fotbalistul European al anului: 2005
 Jucătorul anului FIFPro: 2005, 2006
 UEFA - Fotbalistul anului: 2005-06
 Component în echipa anului: 2004, 2005, 2006
 FIFPro Cel mai bun fotbalist mondial (1): 2005
 FIFPro World XI (3): 2004–05, 2005–06, 2006–07
 Gheata de Aur (1): 2009
 Bola de Ouro (1): 2012
Fotbalistul Sud-American al anului (1): 2013
Grêmio

 Copa Sul (1): 1999

 Campeonato Gaúcho (1): 1999
Paris Saint-Germain

 Cupa UEFA Intertoto (1): 2001

FC Barcelona

 La Liga (2): 2004–05, 2005–06
 Supercupa Spaniei: 2005, 2006
 Liga Campionilor UEFA (1): 2005–06
 FIFA Club World Cup
Finalist (1): 2006
Milan

 Serie A (1): 2010–11

Flamengo

 Campeonato Carioca (1): 2011

Atlético Mineiro

 Campeonato Mineiro (1): 2013

 Copa Libertadores (1): 2013
 Recopa Sudamericana (1): 2014
Internațional[modificare | modificare sursă]
 Brazilia

 Copa América (1): 1999

 Campionatul Mondial de Fotbal (1): 2002
 Cupa Confederațiilor FIFA (1): 2005
  Superclásico de las Américas (1): 2011
Brazilia U23

 Turneul Pre-Olimpic CONMEBOL (1): 1999

 Medalia Olimpică de Bronz (1): 2008
Brazilia U17

 Campionatul Sud-American de Fotbal U-17: 1997

 Campionatul Mondial de Fotbal U-17: 1997