3.

Tratamentul psoriazisului

Alegerea metodei terapeutice depinde de: vârsta, sex, starea generala si afectiunile asociate pe care
le prezinta pacientul, tipul si extinderea leziunilor.

Masuri generale nespecifice sunt: echilibrarea starii generale, repaus si medicatie anxiolitica. Dieta
nu pare importanta (ipotezele care sustineau rolul benefic al dietei cu Zn si saraca în triptofan,
proteine si calorii nu au fost confirmate).

3.1.Tratamentul topic.

Leziunile de psoriazis stabil pot fi controlate cu tratament exclusiv local. Principalele medicamente
utilizate sunt:

1° Keratolitice. Aplicarea lor are drept scop îndepartarea scuamelor si favorizarea penetrarii
medicatiei active antipsoriazice. Cele mai utilizate sunt: acidul salicilic (3-5%) si ureea (15-25%),
înglobate într-un vehicul adaptat zonei afectate (unguent, crema).

2° Cignolin (anthralin). Are actiune antimitotica care se exercita prin urmatoarele mecanisme: legarea
de acizii nucleici, inhibarea încorporarii uridinei în ARN si a sintezei de ADN si ARN, deprimarea
catenei respiratorii celulare.

3° Gudroanele naturale (vegetale sau din carbune). În concentratii de 2-10% pot fi utilizate singure
sau asociate cu UVB (regimul Goeckerman). Sunt asemanatoare ca structura si mecanism de actiune
cu anthralinul.

4° Dermatocorticoizii. Au actiune antiinflamatorie, citostatica si de inhibare a PLA2, se folosesc în

medicatie unica sau asociati cu keratolitice si/sau gudroane.

5° Retinoizii. Acidul retinoic este util în psoriazisul fetei în concentratii mai mici decât cele folosite în
acnee. Recent a fost lansat Tazarotenul (gel 0,01-0,1%) al carui efect terapeutic se mentine si dupa
oprirea administrarii contribuind la inducerea unor perioade mai lungi de remisiune.

6° Analogii vitaminei D3. Calcipotriolul si tacalcitolul actioneaza prin stimularea diferentierii si

inhibarea proliferarii keratinocitare si, probabil, prin reducerea activitatii limfocitelor T. Sunt bine
tolerati si au efecte adverse minime, deoarece influienta lor asupra metabolismului fosfocalcic este
redusa (de 100 de ori mai mica decât cea a vitaminei D3).

7° Fototerapia naturala sau artificiala. Efectul ei benefic se datoreaza inhibarii sintezei de ADN din
epidermul psoriazic de catre ultraviolete. Climato-terapia (cura helio-marina) este utila în unele
cazuri.

8° Terapia fotodinamica. Este o noua metoda de tratament experimentata la început în Germania,

care se bazeaza pe actiunea unor substante fotosensibilizante. Acestea în prezenta unor radiatii din
spectrul luminos trec din starea fundamentala în stare electronica excitata si interactioneaza cu
diverse substraturi biologice. În prezenta O2 -ului formeaza RL, mai ales oxigen singlet (1O2). Efectul
final este fototoxic si depinde de natura substratului biologic afectat: proteine, membrane celulare
sau acizi nucleici.

Studii recente (1998) efectuate în Vencouver, Canada, evalueaza efectele terapiei fotodinamice
utilizând ca substanta fotosensibilizanta porfirina pentru tratamentul placilor stabile de psoriazis
cronic, carcinoame primare cutanate sau metastaze cutanate. Se încearca obtinerea unor generatii
noi de porfirine care sa produca mai putine efecte secundare, prin limitarea generalizarii la nivelul
pielii a efectului de fotosensibilizare. Ca surse de lumina s-au folosit:

- LASERUL. Ca sursa primara de activare a porfirinelor, laserul prezinta avantaje prin faptul ca este o
sursa monocromatica, coerenta, fascicolul de unde este paralel, permitând o focalizare precisa a
razelor, este intens, permitând un tratament de scurta durata.

- LEDs (Light Emitting Diodes) si sursele fluorescente. Sunt utilizate ca alternative mai convenabile
decât laserul, dar cu o durata mai lunga de tratament.

Porfirinele pot fi injectate i.v. sau se aplica în tratamente topice.

9° Fotochimioterapia (PUVA). Se bazeaza pe asocierea UVA cu psoraleni (8-metoxipsoralen, 5-

metoxipsoralen sau trimetil-psoralen). Acestia, sub actiunea UV, formeaza legaturi stabile între
bazele pirimidinice ale catenelor de

ADN si inhiba replicarea. Interventia lor asupra celulelor Langerhans si a limfocitelor circulante are un
efect imunosupresor local. Psoralenii pot fi administrati local sau sistemic (se utilizeaza doza de 0,6-
1,2 mg/kg/zi, administrate cu doua ore înaintea expunerii la UV).

3.2. Tratamentul sistemic

La baza tratamentului sistemic se afla agentii citostatici. Acestia îsi exercita actiunea prin inhibarea
sintezei acizilor nucleici, a proteinelor si nucleoproteinelor. Medicatia citostatica este indicata la
bolnavii cu forme severe de boala (eritrodermice, pustuloase, artropatice), la cei cu psoriazis vulgar
extins, la cei la care tratamentul topic a esuat si la cei care leziunile, chiar limitate, sunt invalidante
din punct de vedere fizic, social sau emotional. Cele mai folosite sunt:

1° Metotrexatul. Inhiba dihidrofolat reductaza, ceea ce conduce la scaderea sintezei timinei si implicit
a sintezei de ADN. Cea mai utilizata schema de tratament este administrarea saptamânala (15-
25mg/saptamâna, fractionat în trei prize la 12 ore interval). Principalele efecte adverse sunt:
hematologice, hepatice si digestive. În caz de supradozaj se administreaza acid folinic în cantitate
egala cu cea de metotrexat.

2° Piritrixemul. Actioneaza similar metotrexatului, dar are toxicitate hepatica redusa.

3° Retinoizii. Cei mai utilizati sunt etetrinatul si acitretinul. actioneaza prin scaderea proliferarii
epidermice, a inflamtiei si a chemotactismului neutrofilelor si prin normalizarea procesului de
keratinizare. Se pot utiliza singure sau în tratamente combinate cu PUVA (Re-PUVA) sau UVB (Re-
UVB).

4° Ciclosporina. Actioneaza prin blocarea sintezei de IL2 si limfokine, având drept consecinta
reducerea proliferarii epidermice, a numarului si activitatii celulelor inflamatorii, precum si a
vasodilatatiei, fata de alte citotoxice are avantajul absentei mielotoxicitatii, instalarii rapide a
raspunsului terapeutic si selectivitatii efectului imunosupresor.

5° Tacrolimus. Actioneaza prin inhibarea actiunii limfocitelor T-helper si a expresiei citokinelor, într-o
maniera similara cu cea a ciclosporinelor.

3.3. Repere actuale ale terapiei, naturale, antioxidante în psoriazis.

3.3.1. Pignogenolul. Termenii de pignogenoli, proantocianide, leucocianide, polimeri catehici sunt

sinonimi. Acestea reprezinta substante naturale care se gasesc în concentratii ridicate în scoarta
pinului de mare (planta maritima care creste de-a lungul coastei sud-vestice a Frantei). Expertul
american, Mark Blumenthal, directorul celui mai înalt for american în probleme de botanica
(American Botanical Council), considera ca descoperirea pignogenolului readuce în prim plan
medicinei, avantajele utilizarii terapiilor naturale.

Tabletele de LIFE PLUS Proanthenols BIO-COMPLEX contin minim 50mg proanthocianide din scoarta
pinului de mare ("pine bark"), extracte de bioflavonoizi provenite din semintele de struguri, scoarta
de stejar si citrice. Acest preparat este cel mai potent antioxidant cunoscut de om, de 50 de ori mai
potent decât vitamina E si de 20 de ori mai potent decât vitamina C. Pignogenolul reprezinta un
suport nutritional pentru sistemul imun, protectia împotriva radicalilor liberi, protejeaza colagenul si
previne îmbatrânirea (într-un articol publicat la 17 februarie 1998, doctorul Denhan Harman, din
SUA, arata ca acest produs creste speranta de viata de la 74,8 ani la 97,2 ani). Aceste substante
patrund în interiorul tuturor tipurilor de celule în special în celulele vaselor de sânge, în tesutul
conjunctiv, la nivelul pielii, cu o afinitate deosebita pentru tesutul continând colagen. Reduce stresul
oxidativ în mai mult de 70 de boli corelate fiziopatologic cu producerea de radicali liberi (RL).
Potenteaza efectele vitaminei C, protejeaza creierul si tesutul nervos, fiind singurul preparat
antioxidant care poseda abilitatea de a depasi bariera hemato-encefalica, patrunzând intraneuronal.

Profesorul David Fitzpatrick, de la Universitatea de Medicina din Florida, USA, clinician si profesor de
farmacologie, confirma rolul de protectie asupra vaselor de sânge, exercitate de acest produs,
deasemeni, rolul în scaderea proceselor inflamatorii având la baza producerea de NO (1998).

Profesorul Laster Packer, de la Universitatea din Berckley, California, a studiat rolul pignogenolului în
inhibarea genei care sta la baza sintezei de NO-sintetaza, confirmând, si el, rolul de protectie asupra
celulelor când concentratia NO devine periculoasa (1998).

Preparatul Pignogenol a fost testat extensiv la Institutul Pasteur, din Paris. Este un produs
hidrosolubil cu o excelenta absorbtie intestinala, netoxic, antimutagenic si ramâne activ la nivelul
corpului timp de 72 de ore. Proprietatile sale ar putea fi sintetizate în urmatoarele puncte:

- antioxidant;

- antiinflamator;
- stabilizator al colagenului cu efecte deosebite la nivelul pielii si vaselor de sânge;

- previne îmbatrânirea, creste speranta de viata cu peste 20%.

3.3.2. Strugurii. Studii recente (1998), au aratat ca strugurii si, în special, semintele din boabele de
struguri, contin polifenoli cu rol antioxidant. Laboratoarele Caudalie au creat un extract în alt
concentrat de polifenoli din semintele de struguri, cu remarcabile proprietati antioxidante.

Pornind de la acest extract s-a creat o gama de produse cosmetice de întretinere având la baza
proprietatile de protectie la nivelul pielii, asupra colagenului, elastinei si vaselor de sânge.

Cura de struguri si consumul de vin, cu moderatie, pare sa fie una din metodele cele mai reusite de
detoxificare a pielii, a întregului organism si de mentinere a tineretii acestora.

3.3.3. Seleniul. Seleniul are un rol important în tratarea cu succes a psoriazisului si alergiilor (studii
1998). Singur sau în combinatie cu alti antioxidanti, Se este recunoscut astazi ca fiind un AO cu rol de
protectie a sistemului imun si a pielii la stresul modern, incluzând radiatiile si poluarea. În ultimii ani
s-a constat scaderea concentratiei de Se din surse naturale, fapt datorat poluarii, în primul rând.
Extinderea pe scara larga a terapiei cu Se s-a lovit de problema asimilarii acestuia. Se pare ca seleniu
administrat sub forma comerciala Se-drojdie (SUA) sau Ebselen, 2-fenil-1,2-benzoselenaza-3-ona,
(Germania) au primit acceptarea mai larga. Ebselenul are ca principal rol protectia acizilor grasi
polinesaturati (AGPN).

Preparatul BIO-seleniu reprezinta o sursa naturala de Se, cu un înalt grad de saturatie, o forma
solubila cu o foarte buna absorbtie intestinala. Sursa este reprezentata de un izvor din apropierea
Marii Moarte ("Ein Bokek").

Efectele seleniului se datoreaza prezentei sale la nivelul centrului activ al GSH-Px, rolul lui exercitat în
sinteza citocromului P450, ca o componenta a GSH-Px si nu numai. Sarurile de Se sunt conjugate cu
GSH, circulând sub forma de disulfuri mixte, rolul acestora fiind de protectie a proteinelor în atacul
radicalic asupra AGPN.

Cele mai mari cantitati de seleniu se gasesc în orz, grâu, pâine, carne de vita si porc, oua si orez