Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TGD - Cap III - Conceptul Dreptului
TGD - Cap III - Conceptul Dreptului
TGD - Cap III - Conceptul Dreptului
3: Conceptul dreptului
1.Acceptiunile notiunii de dr.
Intr-un prim sens, cuv. drept semnifica stiinta dreptului – ansamblul de idei, notiuni, concepte
si principii care explica dreptul si prin intermediul carora dreptul poate fi gandit. Dreptul nu e
numai stiinta, in egala masura e tehnica si arta. Ca ansamblu de norme care organizeaza viata
in comun, dreptul este o tehnica a convietuirii umane, destinata sa apere societatea de excese.
Dreptul imbina necesitatea si libertatea. Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta
chiar din scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale.
Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. Dreptul este principiul de directie, de coeziune
sociala, el da societatii caracterul de definit, de coerenta.
Intr-un al doilea sens, dreptul mai semnifica si facultatea unui subiect de a-si valorifica sau a-si
apara impotriva tertilor un anumit interes, legalmente protejat. Acesta este dreptul subiectiv si
implica categoria de libertate.
Totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat poarta denumirea de drept pozitiv, un
drept aplicabil imediat si continuu, obligatoriu si susceptibil a fi adus la indeplinire printr-o
forta exterioara.
Cuvantul “drept” mai este asociat, ca adjectiv, in aprecierile de natura morala.
3. Primele legiuiri.
Dreptul apare in orientul antic. Intre primele legiuiri se mentioneaza: Codul lui Hamurabi
(Babilon), Legile lui Manu (India), Codul lui Mu (China). Codul lui Hamurabi, descoperit la
Susa in 1901, cuprinde 282 articole. Acest cod edictat cu 2000 ani B.C, contine atat norme
juridice, cat si norme morale si religioase. Legile lui Manu cuprind 5370 versuri si au fost
edictate de catre Brahmani printr-o indelungata contributie colectiva. (,,Pedeapsa carmuieste
omenirea si o protejeaza”). In Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt legile lui
Lycurg in Sparta (sec X-lea si al XI-lea BC), Legile lui Dracon si Solon in Atena (sec. VI-lea si
al V-lea BC), legea celor XII Table la romani (sec V-lea BC).
4. Dimensiunea sociala a dreptului:
Dreptul este inainte de toate un fenomen social. Realitatea juridica (juridicul) este o
dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate. Componentele
juridicului sunt: constiinta juridica, dreptul si relatiile juridice (ordinea de drept).
a) Constiinta juridica joaca rolul unui receptor si al unui tamon. Receptor, in sensul ca primeste
stimulii pe care-i emite societatea, ii ordoneaza si-I supune unui examen axiologic, si tampon,
pentru ca se interpune intre acesti stimuli. Constiinta juridica apare apare ca o premisa a
dreptului (ca fenomen normativ), functia sa normativa fiind mijlocita de ipostazele constiintei,
prin care omul devine propriu-zis subiect: cea cognitiva, cea actionala si cea cultural-
axiologica. Constiinta juridica se bazeaza pe 2 componente: o componenta rationala –
ideologia juridica – si o componenta psihica.
b) A doua componenta a juridicului o constituie partea institutionala – dreptul, ca sistem de
reglementari si institutii. Aceasta parte alcatuieste miezul juridicului.
c) Cea de-a treia componenta a juridicului este alcatuita din elemente relationale, sociologice.
Sunt cuprinse aici raporturile juridice si situatiile juridice, cele care probeaza eficienta
dreptului. In cadrul acestor raporturi, oamenii participa in calitate de subiecte de drept,
valorificandu-si sau aparandu-si pe cale legala interese si drepturi.
7. Tipologia dreptului: …
8.Sistemul dreptului:
Dreptul nu exista prin simpla alaturare a unui numar, mai mic sau mai mare, de norme juridice.
Structura sa implica o retea de relatii, a caror organizare constituie pana la urma un sistem. In
aceasta lumina, sistemul dr. apare ca un ansamblu organizat si logic, care implica relatia intreg-
parte. Caracteristica sistemului consta in prezenta obligatorie a unei structuri comune care
reuneste elementele si care-si pune, in cele din urma, amprenta pe aceste elemente.
A) Sistemul dr. – rezulatul unitatii ramurilor si al institutiilor dreptului. Sist. dr. apare ca
unitate obiectiv determinat, pe cand sistemul legislatiei reprezinta o organizare a legislatiei pe
baza unor criterii alese de legiuitor. Normele juridice nu exista izolate; ele se grupeaza in
institutii si ramuri. In felul acesta, norma juridica reprezinta elementul de baza al sistemului
dreptului, ea formeaza sistemul juridic elementar. Sist. dr. constituie generalul, in raport cu
norma de dr. care reprezinta individualul.
B) Criteriile de structurare a sistemului de dr.
Cea mai larga grupare de norme juridice o constituie ramura de drept. Aceasta este ansamblul
normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale,
in baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune. Criteriile dupa care
se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt:a) obiectul reglementarii juridice (relatiile
sociale ce cad sub incidenta normelor juridice);b) metoda reglementarii (modalitatea practica
de infuentare a conduitei in cadrul respectivelor relatii sociale; c) principiile comune ramuri de
drept respective.
Obiectul reglementarii juridice, constituie, impreuna cu principiile comune reglementarii din
ramura respeciva, criterii obiective ale constructiei unei ramuri. Metoda de reglementare, ca
ansamblu de modalitati prin care se dirijeaza conduita umana pe o cale utila societatii,
formeaza un criteriu subiectiv. In cadrul fiecarei ramuri de dr., normele juridice se grupeaza in
ansambluri normative mai reduse – institutii juridice. Ansamblul normelor juridice care
reglementeaza relatii sociale apropiate alcatuiesc o institutie juridica (instituita mostenirii).
Institutia juridica se defineste ca o totalitate de norme juridice organic legate, apartinatoare
unei ramuri de dr., norme ce reglementeaza un grup de relatii sociale inrudite, dupa metoda de
reglementare specifica ramurii respective.
C) Diviziunea dreptului in drept public si drept privat.
Dreptul pozitiv se imparte in drept public si in dr. privat. Aceasta diviziunea isi gaseste
originea inca din dreptul roman. In ceea ce priveste dreptul public intern, in componenta sa
intra spre ex: dr. constit, dr. admin., dr. penal, dr. muncii, dr. financiar, dr. procesual. In dr
privat intern intra: dr. civ., dr. comercial. Ramurile dreptului ce intra in componenta dr. public
au ca obiect de reglementare relatiile sociale din domeniul organizarii puterilor publice,
distribuirea competentelor in stat, forma statului, etc. Ramurile ce intra in competenta dr. privat
reglementeaza relatile sociale, patrimoniale si personale nepatrimoniale la care participa
particularii. Criteriile generale ce prezideaza la aceasta diviziune a dreptului – interesul general
(dr. public) si interesul personal (dr. privat).
9. Definitia dreptului:
Romanii – Ius est ars boni et aequi (Celsus)… Dreptul este ansamblul regulilor asigurate si
garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, a
apararii drepturilor esentiale ale omului si a statornicirii spiritului de dreptate.