Dobrin Elena si Gisca Mario a-XI-a E

Efectul de seră

Efect de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția unor

anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața
terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.
În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de
încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le
cunoaștem noi azi.
Gaze cu efect de seră
Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt
vaporii de apă (70%). Următoarea pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de
metan (9%) si ozon (7%).

În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari

de dioxid de carbon și metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru
radiațiile calorice reflectate de Pământ spre spațiul cosmic. Acest lucru a dus la
începerea așa-numitului fenomen de încălzire globală.
Conform unui studiu din anul 2007, 22% dintre emisiile mondiale de gaze
cu efect de seră provin din agricultură, un procent similar celui din sectorul
industrial, dar superior celui din transporturi.Creșterea vitelor, mai ales transportul
și hrănirea acestora, se află la originea a 80% din emisiile de gaze cu efect de seră
provenite din agricultură.
Conform raportului IPCC Climate Change 2014: Mitigation of Climate
Change, 62% din emisiile de gaze cu efect de seră între 2000 și 2010 sunt
reprezentate de dioxidul de carbon. Emisiile de gaze cu efect de seră au crescut mai
rapid între 2000 și 2010 decât în cele trei decenii precedente, iar aproape jumătate
din emisiile de dioxid de carbon din perioada 1750 – 2010 se datorează ultimilor
40 de ani.

Problemele ecologice globale și regionale

Dobrin Elena si Gisca Mario a-XI-a E

În mod normal, schimbările drastice în intensitatea efectului de seră se

datorează unor catastrofe naturale, precum impactul cu un asteroid sau erupția unui
vulcan. Noi însă, am avut noroc ca în ultimele zeci de mii de ani să nu se producă
un astfel de eveniment, fapt ce a permis dezvoltarea vieții așa cum o știm. Însă
odată cu începutul Revoluției Industriale, anumite activități umane au participat la
amplificarea efectului de seră.
Dioxidul de carbon este unul dintre cele mai periculoase gaze cu efect de
seră, deoarece poate sta în atmosferă timp de câteva mii de ani. Aceasta rezultă în
urma arderii unor combustibili fosili, de care am devenit foarte dependenți în
cadrul industriei, energiei și a transporturilor, dar și a incendilor de vegetație. Se
estimează că de la Revoluția Industrială până în 2009, concentrația de dioxid de
carbon din atmosferă a crescut cu 38%.
Încălzirea globală cauzată de efectul de seră este o problemă majoră. Dacă
emisiile de gaze cu efect de seră continuă ca și până acum, ne vom confrunta cu
niște consecințe severe: creșterea nivelului mării, condiții extreme de vreme,
acidifierea oceanelor, extincții în masă. Totuși, există încă șanse să reparăm ce am
stricat, însă cu cât amânăm schimbările mai mult, cu atât se fac mai multe
distrugeri ireversibile.
Efectul de sera pe alte corpuri ceresti
În cazul vecinei noastre din sistemul solar, planeta Venus, cercetătorii
cred că aceasta nu era foarte diferită de Pământ, conținând chiar și apă. Dar ceva s-
a întâmplat, care a declanșat un efect de seră devastator. Apa, care în stare gazoasă
poate contribui la efectul de seră, s-a evaporat și a ajuns în atmosferă, unde treptat
s-a acumulat, iar planeta s-a încălzit. Acum, știm că în componența atmosferei lui
Venus se află 96.5% dioxid de carbon, lucru ce a crescut temperatura de la
suprafață până la aproximativ 450 grade Celsius. Astfel, o planetă foarte similară
cu Pământul în multe privințe, s-a transformat într-un infern în care nici sondele
spațiale nu pot rezista. Dacă ne uităm la Lună, observăm ce efecte are lipsa unui
efect de seră. Din moment ce satelitul nostru nu are o atmosferă, temperaturile pot
varia drastic între zi și noapte: 120 grade Celsius ziua, și -170 grade noaptea (de
remarcat că o zi și o noapte lunară durează fiecare cca. 14 zile pământene).