În 

sistemele juridice de drept comun, un contract (sau informal cunoscut ca o convenție în unele

jurisdicții) este acordul între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un
raport juridic. Elementele unui contract sunt „oferta” și „acceptarea” de către „persoane competente” având
capacitate de exercițiu care fac schimb de „considerație” pentru a crea „reciprocitate de obligații”.
Dovada unora sau a tuturor acestor elemente se poate face în scris, deși contractele pot fi făcute în
întregime oral sau prin comportament. Remediul pentru încălcarea contractului pot fi „daunele”, sub formă de
compensare în bani sau specificate de instanță și puse în aplicare printr-un ordin. Ambele aceste remedii
atribuie părții în pierdere un „beneficiu de afacere” sau daune presupuse, care sunt mai mari decât simplele
prejudicii de suport, la fel ca în interdicția la ordin. Părțile pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Un
contract este o promisiune legală sau o acțiune care va avea sau nu va avea loc.

Condițiile de valabilitate a unui contract matrimonial

Fiind o operaţiune juridică şi convenţia matrimonială trebuie să îndeplinească aceleaşi exigenţe cu privire la structura şi
condiţiile de valabilitate ale oricărui act juridic.
Prin condiţii de valabilitate se înţeleg cerinţele legale de care legea leagă valabilitatea, respectiv nulitatea contractului
matrimonial.
Conform Codului civil al Republicii Moldova actele juridice civile sînt valabile dacă sînt încheiate cu respectarea
anumitor condiţii, condiţii valabile şi contractului matrimonial:
1) Capacitatea de exerciţiu a soţilor;
2) Consimţămîntul liber exprimat;
3) Obiectul contractului matrimonial;
4) Cauza contractului matrimonial;
5) Forma contractului matrimonial;
6) Legalitatea conţinutului contractului matrimonial.
În literatura de specialitate condiţiile de valabilitate ale contractul matrimonial, ca şi la oricare act juridic, sînt divizate
în două categorii:
- condiţii de fond. Prin condiţii de fond se înţeleg acele condiţii legale care ţin de aspectul intern al contractului
matrimonial, de conţinutul juridic al acestuia. În general contractul matrimonial este supus aceloraşi condiţii de fond ca
şi căsătoria, cu privire la capacitatea şi consimţămîntul părţilor, la care se mai adaugă legalitatea conţinutului
contractului matrimonial, obiectul şi cauza contractului matrimonial.
- condiţii de formă. Prin condiţii de formă se înţeleg acele condiţii impuse de lege care ţin mai mult de aspectul exterior
al contractului matrimonial, de ceea ce poate fi văzut şi / sau pipăit de oricine, fără a fi necesare interpretări sau
tălmăciri profesionale. Acestea diferă de la un stat la altul. În general, ele se pot referi la formalităţi privitoare la forma
contractului matrimonial şi la publicitatea acestuia
 Conditii de nulitate a contractelor
Principiul general este că orice contract poate fi supus nulităţii dacă se dovedeşte că a fost încheiat cu
încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă şi dacă prin lege nu se prevede o altă
sancţiune. Vedeţi mai jos în ce condiţii putem vorbi despre nulitate şi cauzele de nulitate.
Nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor. Dar acordul părţilor nu este în
măsură să adauge sau să elimine clauze de nulitate, orice convenţie sau cleuză contrară fiind consideraste
nescrise.
Nulitatea absolută
Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie.
Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, iar contractul lovit de nulitate absolută nu este
susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.
Dat fiind că, în practică, se ridică adesea întrebări legate de termenul de prescripţie, reţinem că, dacă prin lege
nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.
Nulitatea relativă
Poate fi lovit de nulitate relativă contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru
ocrotirea unui interes particular.
Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată.
Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească, iar contractul anulabil este
susceptibil de confirmare.
Nulitatea relativă poate fi invocată pe cale acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege. Cu toate
acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului,
chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare.
Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când
consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Prezumţia de nulitate relativă
În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul
este anulabil.
Ce efecte produce declararea unui contract ca fiind nul
Într-o asemenea situaţie, avem de a face cu desfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente. Contractul lovit
de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat, iar desfiinţarea contractului
atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.
În cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin
echivalent, prestaţiile primite, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
Nulitatea parţială. Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate
nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa
acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.
În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale
aplicabile. Sunt, de asemenea, înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile şi clauzele care contravin
unor dispoziţii legale imperative şi care sunt considerate de lege nescrise.
Daunele-interese şi reducerea prestaţiilor
În caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare,
şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, are dreptul de a solicita numai reducerea prestaţiei
sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit.
Repararea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat în formă autentică
În cazul anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a
cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public
la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Răspunderea notarului public poate fi angajată numai în limita prejudiciului nereparat prin anularea sau
constatarea nulităţii contractului ce a fost dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă. Angajarea acestei
răspunderi nu înlătură angajarea răspunderii şi a altor persoane, în condiţiile legii.
Refacerea contractului nul
Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data
refacerii lui. În toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu şi pentru
trecut.
Validarea contractului
Contractul afectat de o cauză de nulitate este validat atunci când nulitatea este acoperită. Nulitatea poate fi
acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege.
Confirmarea unui contract anulabil
În cazul unui contract anulabil, confirmarea validării rezultă din voinţa certă, expresă sau tacită, de a renunţa
la dreptul de a invoca nulitatea.
Un contract anulabil poate fi confirmat dacă în momentul confirmării condiţiile sale de validitate sunt
întrunite.
Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscând cauza de nulitate şi, în caz de
violenţă, numai după încetarea acesteia.
În lipsa confirmării exprese, este suficient ca obligaţia să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea
fi valabil confirmată de către partea interesată.
Cel care trebuie să confirme poate să fie pus în întârziere printr-o notificare prin care partea interesată să îi
solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de 6 luni de la
notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului.
Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune
despre motivul acţiunii în anulare, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeiază acea
acţiune.
Efectele confirmării. Confirmarea îşi produce efectele din momentul încheierii contractului şi atrage
renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse, sub rezerva însă a drepturilor dobândite şi conservate
de terţii de bună-credinţă.
Mai atragem atenţia cu privire la două aspecte de interes practic:
în primul rând, faptul că în situaţia în care fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului sau mai
multe părţi o pot invoca împotriva alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocarea
nulităţii de către celelalte părţi.
în al doilea rând, confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin dol sau violenţă nu
implică prin ea însăşi renunţarea la dreptul de a cere daune-interese.