Locatiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau partiala, a unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie (art. 1411 C. Civ) Varietatile contractului de locatiune - locatiunea fondurilor rurale (bunurilor agricole) – contract de arendare - locatiunea unor suprafete locative=contract de inchiriere 2. Delimitarea fata de vanzare-cumparare Locatiunea (se poate spune ca reprezinta o „vanzare” a folosintei). Se deosebeste de contractul de vanzare-cumparare prin faptul ca transmite numai faptul ca transmite numai dreptul de folosinta- ca drept de creanta- asupra lucrului, iar nu un drept real. Chiar daca lucrul dat in locatiune este producator de fructe, locatarul dobandeste proprietatea fructelor nu in virtutea locatiunii, ci ca accesoriu al folosintei, locatarul fiind obligat sa-i asigure folosinta lucrului, nu si dobandirea proprietatii fructelor. Atunci cand contractul are ca obiect numai dobandirea fructelor (ex: arborii din padure, recolta de camp etc.), contractul nu poate fi calificat locatiune, ci vanzare-cumparare, daca are ca obiect procuctia (foloase trase prin consumarea substantei lucrului), folosinta locativa nu poate sa absoarba insusi si puterea lui productiva. o Caractere juridice -Locatiunea este un contract sinalagmatic (bilateral), da nastere la obligatii reciproce intre parti. Locatorul se obliga sa asigure folosinta vremelnica a lucrului inchiriat, iar locatarul se obliga sa plateasca locatorului pretul locatiunii -Locatiunea este un contract cu titlu oneros, in care ambele parti contractante urmaresc un interes propriu patrimonial. Spre deosebire de imprumutul de folosinta (comodat)- contract esentialmente gratuit locatiunea – esentialmente cu titlu oneros -Locatiunea este un contract comutativ- existenta si intinderea obligatiilor nu depinde de hazard, exista sanse de castig si pierdere pentru parti. -Locatiunea este un contract consensual, care se incheie prin acordul fie si tacit al partilor, fara vreo formalitate. Proba contractului de locatiune, daca nu este constatat printr-un inscris, prezinta greutati, fiind supus unui sistem mai riguros de dovada dacat celelalte contracte. Legea distinge intre urmatoarele situatii: a) Daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal si una dintre parti neaga existenta lui, dovada cu martori nu este admisa oricat de mic ar fi pretul (chiria) (art. 1416 C. Civ) si chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa. b) Daca contractul incheia verbal este in curs de executare (ceea ce poate fi probat –in caz de executare contestata –cu inceput de dovada scrisa completata cu martori si prezumptii, iar nu prin simpul fapt al detinerii lucrului) si in lipsa de chitanta exista o contestatie asupra pretului, locatarul (daca nu este de acord cu cel pretins de locator) poate provoca o expertiza pentru stabilirea pretului, iar cheltuielile expertizei cad in sarcina lui daca evaluarea era facuta de expert intrece pretul pe care el l-a aratat (1417 C. Civ) - Locatiunea este un contract cu executare succesiva, in timp Locatorul asigura folosinta lucrului pana la incheierea locatiunii, iar pretul este calculat dupa durata folosintii si timpul se are in vedere chiar daca pretul s-a fixat in mod global. Durata contractului poate fi si nedeterminata dar nu poate fi perpetua, vesnica. Locatiunile ereditare (concesiunile perpetue de folosinta imobiliara) cunoscute in vechiul drept sub denumirea de emfiteuze/embatic (besman) sunt prohibite de lege (art 1415 C. Civ). Spre deosebire de contractul de vanzare –cumparare, locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, ci numai dreptul de folosinta temporara a lucrului inchiriat => riscul pieririi fortuite, este importat de locator.