Separarea Ucrainei de Rusia a fost cel mai dureros proces din spațiul post-sovietic.

Interconectarea lor
strânsă este condiționată atât de poziția geopolitică, cât și de istoria comună, ceea ce a dus la o
intersectare strânsă între conexiuni etnice, lingvistice, economice și multe alte conexiuni.

Numele Ucrainei în sine se găsește pentru prima dată în Cronicarul Ipatiev în 1187 și derivă din vechiul
cuvânt rusesc "Ucraina", care a avut semnificație, conform celor mai multe studii, "localitate de graniță",
deoarece teritoriul Ucrainei de astăzi era pe jumătate listă.

Actuala capitală a Ucrainei, Kiev, fondată în secolul VL, a fost capitala Rusiei și centrul politic, economic,
religios și cultural al Europei Răsăritene până în 1240, când a fost distrus de martorii tătari. În perioada
de apogeu a Rusiei Kievan, a fost considerat al treilea cel mai mare oraș european după Constantinopol
și Cordoba.

Când legăturile economice și culturale au fost înființate cu Bizanțul, statul vechi rus a devenit cea mai
importantă putere a timpului. Apropo, unul dintre cele mai importante rezultate ale relațiilor ruso-
bizantine a fost adoptarea creștinismului ca religie de stat a Rusiei.

Nu folosim în mod accidental ca desemnare a vechiului stat, care exista în acea vreme, acceptat în
general în știința istorică.