Dafinul

Denumire știinţifică: Laurus nobilis.

Denumire populară: laur.
Prezentare. Dafinul este planta gloriei, a glorioșilor, a învingătorilor. Cunoscut
și sub numele de laur, dafinul a făcut istorie în Antichitate, fiind considerat o plantă
nobilă. Este un arbore de mică înălţime – maximum 10 metri – ce-și are originile în zona
Mediteranei. Aparţine familiei lauraceelor, fiind reprezentativ pentru această grupare
de plante. Frunzele dafinului au formă ovală, margini ondulate, sunt consistente și
lucioase. Pe faţă, frunzele au o culoare verde închis, cerată. Florile dafinului sunt mici,
de culoare alb-gălbuie. Fructul este o boabă alungită.
Întreaga plantă, dar mai ales frunzele, emană un miros specific, plăcut. Motiv pentru care
frunzele de dafin poposesc, de multă vreme, nu numai pe capul celor
atinși de aripa gloriei, ci și în oalele de gătit, ale noastre, ale tuturor. Dafinul este,
în prezent, un condiment recunoscut de bucătăria universală (obișnuitele frunze de
dafin). Dincolo de această calitate, dafinul are, însă, și o serie de proprietăţi medicinale
semnificative.
Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele, din care se prepară infuzie,
decoct, unguent. Atât din frunzele de dafin, cât și din fructe, se obţine un ulei – uleiul de
dafin – numit și unt de dafin, mult căutat de reumatici deoarece are proprietatea de a le
alina durerile. Uleiul de dafin este întrebuinţat și în industria farmaceutică.
Substanţe active importante: uleiul eteric și derivatele acestuia.
Întrebuinţări. Dafinul face bine pe întreg traiectul gastro-intestinal, precum și
în sistemele respirator, muscular și chiar nervos. Mai mult decât atât, dafinul este și
un diuretic activ, contribuind chiar și la declanșarea ciclului menstrual. Dafinul, sub
formă de infuzie sau decoct, revigorează activitatea stomacală și intestinală, asigurând
echilibru la acest nivel, fiind folosit și în combaterea bronșitele cronice, a gripei,
insomniilor, infecţiilor buco-faringiene, durerilor de piept, sinuzitelor.
Desigur, dafinul are asemenea efecte și atunci când este folosit drept condiment,
numai că amploarea e mai redusă, dată fiind cantitatea mică de frunze, puse în
mâncare în primul rând pentru aromele lor și nu cu scopuri medicinale.