Dalacul

Denumire știinţifică: Paris quadrifolia.

Prezentare. Așa cum îi spune și numele, planta aceasta poate fi utilizată
în combaterea unei boli cumplite, numită dalac (antrax). Este o plantă erbacee,
aparţinând de familia liliaceelor. Are un rizom târâtor, tulpina aeriană fiindu-i, în schimb,
dreaptă. Dalacul înflorește în lunile mai și iunie, având câte o singură floare pe fiecare
plantă. Floarea de dalac are o culoare galben-verzuie. Dalacul crește prin pădurile cu
umiditate, pe o arie largă, de la câmpie și până la munte.
Pentru nevoi medicinale se recoltează fructul dalacului, o bacă neagră-albăstruie
de mărimea unui bob de mazăre, precum și frunzele. Pentru tratamente în cazul
infecţiilor cu dalac se folosesc preparate din frunze.
Dalacul este o plantă toxică.
Substanţe active importante: substanţele specifice numite paristifină și paridină,
precum și saponine, asparagină, acid citric.
Întrebuinţări. Datorită faptului că este atât de toxică, există reţineri mari în
utilizarea acestei plante. Se știe, din tradiţia populară, că preparatele din dalac sunt
eficiente împotriva bolilor infecţioase. Se mai pot utiliza, însă, și în afecţiuni ceva mai
banale, cum ar fi calmarea locală a durerilor sau tratarea abceselor.
Atenţie, dalacul este o plantă pe care o pot utiliza doar specialiștii, cercetătorii.