Lucrare scrisă la Drept internațional umanitar

1. Definiția Dreptului internațional umanitar. (1 punct)

2. Enumerați principiile Dreptului internațional umanitar. (1 punct)
3. Precizați natura juridică a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. (1 punct)
4. Precizați reglementările aplicabile în materia protecției răniților, bolnavilor și naufragiaților.
(1 punct)
5. Enumerați instrumentele juridice convenționale care reglementează statutul prizonierilor de război.
(1 punct)
6. Enumerați regulile speciale de protecție a populației civile și a persoanelor civile cuprinse în
Protocolul
I relativ la protecția victimelor conflictelor armate internaționale din 1977 de la Geneva. (2 puncte)
7. Definiția protecției civile. (1 punct)
8. Enumerați bunurile culturale care beneficiază de protecție. (2 puncte)

Rezolvare:
1. Dreptul internațional umanitar al conflictelor armate reprezintă ansamblul normelor de drept
internațional, de sorginte cutumiară sau convențională, destinate a reglementa în mod special
problemele survenite în situații de conflict armat internațional și neintențional.

2. Dreptului internațional umanitar prevede următoarele principii:

a) Principiul inviolabilității și securității persoanei în timpul conflictelor armate;
b) Principiul proporționalității;
c) Principiul discriminării sau al limitării atacurilor la obiectivele militare;
d) Principiul limitării mijloacelor și metodelor de luptă;
e) Principiul protecției victimelor războiului și al populației civile contra pericolelor ce decurg din
acțiunile militare;
f) Principiul neutralității asistenței umanitare.

3. Comitetul Internațional al Crucii Roșii, are personalitate juridică internațională, recunoscută prin
norme de drept internațional public și este creat în baza dreptului elvețian, își are sediul pe teritoriul
Elveției și toți membri sunt elvețieni.

4. Protecția răniților, bolnavilor și naufragiaților cuprinde 3 etape:

a) Prima etapă vizează tratamentul acestor categorii de persoane înainte de adoptarea
Convențiilor de la Geneva;
b) A doua etapă se referă la tratamentul râniților, bolnavilor și naufragiaților după Convențiile de
la Geneva din 1949;
c) A treia etapă este marcată de adoptarea Protocolului I de la Geneva din 1977.
 5. Statutul prizonierilor de război este reglementat în plan normativ, în patru instrumente juridice
internaționale:
a) Regulamentul anexă la Convenția a IV-a de la Haga din 1907 (Capitolul II, art. 4 -20);
b) Convenția de la Geneva din 1929 pentru ameliorarea soartei prizonierilor de război;
c) Convenția a III-a de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război;
d) Protocolul adițional I din 1977 (art. 43 și art. 44).

6. Pe lângă regulile fundamentale de protecție a populației civile și a persoanelor civile Protocolul I

stabilește și o serie de reguli speciale care se referă la:
a) Protecția populației civile pe teritoriul național;
b) Protecția populației civile aflate în puterea inamicului;
c) Protecția femeilor și copiilor;
d) Protecția populației civile în situații de conflict armat destructurat;
e) Protecția populației civile în cazul intervenției forțelor NATO.

7. Prin protecție civilă se înțelege îndeplinirea tuturor serviciilor umanitare sau a mai multora dintre
ele, destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor ostilităților sau ale catastrofelor și să o
ajute să depășească efectele lor imediate, asigurând cele necesare supraviețuirii acesteia.

8. Bunuri culturale care beneficiază de protecție, sunt următoarele:

a) bunurile mobile sau imobile, care prezintă o mare importanță pentru patrimoniul cultural al
popoarelor;
b) edificiile a căror destinație principală și efectivă este de a conserva sau de a expune bunurile
mobile, precum și refugiile destinate să adăpostească, în caz de conflict armat, bunurile
culturale mobile;
c) centrele în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri culturale, denumite centre
monumentale.