Manualul Distribuitorului în Asigurări

Capitolul

4
4. PREZENTAREA CLASELOR ȘI A
TIPURILOR DE ASIGURĂRI DE VIAȚĂ

4.1. Conceptul de asigurare de viață. Terminologie specifică

4.1.1. Elementele tehnice ale asigurărilor de viață
4.1.2. Nevoile de asigurare de viață
4.1.3. Funcțiile asigurărilor de viață
4.1.5. Mecanismul unei asigurări de viață
4.1.6. Încetarea asigurării de viață
4.2. Tipuri de produse
4.2.1. Asigurarea de viață pe termen limitat
4.2.2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat
4.2.3. Asigurarea mixtă de viață
4.2.4. Asigurarea de studii
4.2.5. Asigurarea de zestre
4.2.6. Asigurarea de tip unit-linked
4.2.7. Asigurarea de tip rentă/Anuitățile
4.3. Identificarea produselor de viață pe baza profilului de risc al
asiguratului

105
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

4.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE DE VIAŢĂ.

TERMINOLOGIE SPECIFICĂ

În viață pot apărea evenimente, fericite sau nefericite, care pot afecta
siguranța financiară a unei persoane sau a unei familii întregi. Decesul este
un eveniment care afectează atât emoțional, cât și financiar o familie. În
această situație, odată cu dispariția persoanei, dispare și venitul acesteia,
care susține financiar familia.
Asigurarea de viață este un instrument financiar prin care persoanele
sunt protejate față de un dezechilibru financiar în cazul unui deces, unei
boli grave, unor costuri datorate unui accident sau unei îmbolnăviri; în plus,
asigurările de viață pot avea o componentă de economisire / investiție, care
se achită la supraviețuirea asiguratului până la finalul asigurării, putând
oferi beneficiile respective fie ca o plată finală, fie ca o serie de plăți sub
formă de rentă (anuități); asigurările de viață pot fi o combinație între
oricare dintre aceste componente.

4.1.1. Elementele tehnice ale asigurărilor de viață

Asiguratul este persoana fizică care îndeplinește condițiile

prevăzute de normele legale și de clauzele contractuale ale asigurătorului
(vârstă, stare de sănătate, ocupație, etc.) și ale cărei viață și sănătate
constituie obiectul contractului.
Contractantul (titularul) asigurării de viață este persoana fizică
sau juridică care încheie contractul cu compania de asigurări și care se
obligă să plătească primele de asigurare. Contractantul poate fi același cu
asiguratul sau poate fi diferit. De exemplu, contractantul diferă de asigurat
în cazul angajatorilor care încheie asigurări de viață pentru angajații lor.
Beneficiarul asigurării este persoana fizică sau juridică căreia îi va
fi plătită indemnizația de asigurare în cazul producerii evenimentului
asigurat. Beneficiarul sau beneficiarii sunt aleși, de regulă, în momentul
încheierii poliței, dar pot fi modificați oricând pe durata contractului.

106
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

Obiectul asigurării îl reprezintă viața, respectiv sănătatea

asiguratului.
Interesul asigurabil reprezintă o condiție esențială în încheierea
unui contract de asigurare de viață. Un contractant are un interes asigurabil
dacă suferă o pierdere în cazul producerii evenimentului asigurat.
Evenimente precum decesul, boala, invaliditatea generatoare de incapacitate
de muncă, pensia pot duce la pierderea totală sau parțială a venitului
persoanei, antrenând un dezechilibru financiar pentru persoanele din
întreținerea acesteia. La emiterea contractului de asigurare de viață se
verifică interesul asigurabil dintre contractant și asigurat, pe de-o parte, și
dintre beneficiar și asigurat, pe de altă parte.
Suma asigurată este suma stabilită de contractant în contractul de
asigurare și reprezintă limita maximă la care este obligată compania de
asigurări în cazul producerii evenimentelor asigurate. Reprezintă, de obicei,
venitul anual al persoanei asigurate pe 3-5 ani sau cât timp apreciază
aceasta că i-ar lua familiei să se redreseze financiar în cazul pierderii
venitului cu care acesta contribuia la bugetul familiei.
Indemnizația de asigurare reprezintă sumele plătite de asigurător
la apariția evenimentului asigurat. În clauzele contractuale este stipulată
expres suma.
Excepțiile de la plata indemnizației de deces reprezintă situații
speciale cum ar fi:
 decesul asiguratului este cauzat de război (declarat sau nu), invazie,
acțiuni ale altor state, ostilități militare sau operațiuni similare unui
război, terorism, război civil, răscoală, mișcare socială de proporțiile
unei răscoale, revoltă militară, insurecție, rebeliune, revoluție,
lovitură de stat sau instaurarea unei dictaturi militare, declararea
legii marțiale sau a stării de asediu;
 decesul asiguratului este cauzat direct sau indirect de fuziune sau
fisiune nucleară sau radioactivitate;
 decesul asiguratului este cauzat de un act intenționat al
beneficiarului, pentru care s-a pronunțat o sentință penală împotriva
acestuia, rămasă definitivă și irevocabilă. În acest caz, plata se va
face către ceilalți beneficiari desemnați sau către moștenitorii
asiguratului, în conformitate cu legislația în vigoare referitoare la
succesiune

107
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

 sinuciderea asiguratului în termen de doi ani de la încheierea

contractului de asigurare (precizăm că unele companii consideră
această excepție valabilă pe toată durata derulării contractului).

Valoarea de răscumpărare este suma de bani pe care asigurătorul

o plătește în cazul în care un client solicită rezilierea unei asigurări cu
componentă de capitalizare înainte de maturitatea poliței.
Durata unei asigurări de viață este reprezentată de diferența dintre
data emiterii până la termenul agreat cu asiguratul (termen care respectă
condițiile contractuale specifice fiecărui asigurător). De exemplu, întâlnim
contracte cu durate de 5, 10, 20 sau 30 ani, sau chiar contracte valabile pe
toată durata de viață a asiguratului.
Perioada de grație este un interval de timp după scadență (30/60/90
zile), în care, chiar dacă titularul nu a achitat prima datorată, polița de
asigurare produce efecte.

4.1.2. Nevoile de asigurare de viață

Persoanele au standarde de viață diferite, venituri diferite,

proprietăți diferite, dar majoritatea acestor persoane au în comun două
nevoi principale:
- Conservarea patrimoniului;
- Dezvoltarea patrimoniului.
Conservarea patrimoniului – se referă la grija celor mai multe
persoane de a se proteja împotriva unor riscuri care ar avea un impact
financiar deosebit asupra situației lor materiale. De exemplu, impactul
financiar al unei probleme serioase de sănătate poate duce la preocupări
ale oricărei persoane. Numeroase probleme de sănătate sunt vindecabile
prin intermediul noilor tehnologii medicale, însă această tehnologie
modernă este costisitoare și nu este inclusă întotdeauna în pachetul
serviciilor medicale de bază oferite de sistemul public. În lipsa unei
asigurări care să acopere acest risc, cele mai multe persoane se văd nevoite
să renunțe la anumite bunuri pentru a putea face față financiar acestor
evenimente neprevăzute. În situația în care persoana are o asigurare care să
acopere acest risc, singura sa preocupare va fi să se însănătoșească.
Patrimoniul său va rămâne neschimbat. Alte îngrijorări legate de

108
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

insuficiența resurselor financiare vizează vârsta pensionării (veniturile se

diminuează, pot apărea cheltuielile medicale suplimentare), asigurarea unui
viitor promițător copiilor (de exemplu, posibilitatea de urma o facultate sau
de a începe o activitate antreprenorială), îndeplinirea unor planuri care ar
crește calitatea vieții (de exemplu, achiziționarea unei locuințe, o vacanță
deosebită etc).
Dezvoltarea patrimoniului – se referă la multiplicarea resurselor
financiare de care dispune o persoană (lichidități sau proprietăți). Există o
diversitate de instrumente financiare care permit creșterea, în timp, a valorii
totale a deținerilor unei persoane prin plasamente realizate în depozite
bancare, fonduri de investiții, titluri de stat, obligațiuni, acțiuni, asigurări de
viață cu componentă de capitalizare, fonduri private de pensii, investiții
imobiliare (terenuri, imobile), etc.

4.1.3. Funcțiile asigurărilor de viață

Exemplul de mai sus, cel al alegerii între a satisface nevoia de

însănătoșire și aceea de economisire, ilustrează cele două funcții ale
asigurărilor de viață care permit acoperirea amândurora. Asigurările de
viață îndeplinesc două funcții principale:
- Funcția de protecție financiară: îi oferă asiguratului accesul la un
fond financiar semnificativ care îi permite să fie tratat, spitalizat,
operat, fără a afecta echilibrul financiar al său și al familiei
(resursele/proprietățile sale rămân intacte). În cazul decesului
asiguratului, beneficiarii au acces la un fond financiar care le
permite să înlocuiască venitul pierdut și să își păstreze nivelul de trai
cu care erau obișnuiți, pentru o anumită perioadă de timp.
- Funcția de acumulare de capital: îi oferă asiguratului posibilitatea
de a economisi sau de a investi pentru a-și putea realiza planurile
privind calitatea vieții la pensie, privind viitorul copiilor etc.

4.1.4. Mecanismul unei asigurări de viață

Asigurarea de viață este un contract între o companie de asigurări și

un contractant. Persoana ale cărei viață și sănătate fac obiectul contractului
de asigurare se numește asigurat. Contractantul plătește o sumă de bani,

109
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

numită primă de asigurare către compania de asigurări în schimbul

promisiunii companiei că va plăti o sumă asigurată către beneficiar dacă
asiguratul moare în intervalul de timp în care polița este în vigoare, dacă
acesta ajunge la o anumită vârstă sau dacă se produce un alt eveniment
prevăzut în contract.
Din punctul de vedere al asigurătorului, asigurarea de viață
reprezintă o modalitate de transfer al riscului financiar legat de pierderea
vieții sau sănătății unei persoane asupra unui grup de persoane, expus
aceluiași risc. Transferul riscului se face de la individ la grup și fiecare
membru al grupului participă la constituirea fondului din care se vor plăti
sumele asigurate (indemnizațiile) printr-o cotă de participare care este
prima de asigurare.
Pe parcursul contractului pot apărea modificări la cererea
persoanelor asigurate ca urmare a modificărilor apărute în viața acestora și
pot apărea evenimentele pentru care persoana asigurată a încheiat contractul
de asigurare.
În cazul modificării situației financiare sau ocupaționale, asiguratul
poate resimți nevoia de a crește sau de a reduce sumele asigurate, de a atașa
sau de a renunța la clauze suplimentare etc.
În cazul producerii evenimentelor asigurate, după analizarea cererii
de despăgubire primite, asigurătorul emite o decizie de plată sau de neplată.
Situațiile în care decizia asigurătorului este de neplată pot fi: riscul era
exclus, polița nu era în vigoare, evenimentul a fost provocat intenționat de
către asigurat sau beneficiar.

4.1.5. Încetarea asigurării de viață

Un contract de asigurare de viață poate înceta ca urmare a producerii

unuia dintre evenimentele următoare:
 Maturitatea poliței
- În cazul asigurărilor de viață cu componentă de capitalizare,
suma acumulată este plătită beneficiarului la finalul duratei de
asigurare, dar există și posibilitatea răscumpărării totale a
poliței de către contractant

110
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

- În cazul polițelor cu componentă exclusivă de risc, la

maturitate nu se achită nicio sumă de bani, deoarece acest tip de
produse nu conține și elementul de capitalizare.
 Denunțarea unilaterală a contractului de asigurare. Conform
legislației în vigoare, atât contractantul, cât și asigurătorul pot
denunța unilateral contractul în termen de 20de zile calculate de la
data primirii notificării denunţării
 Decesul (din accident sau din boală) a persoanei asigurate -
asigurătorul plătește despăgubirea beneficiarilor desemnați, iar
polița își încetează existența
 Rezilierea contractului pentru declaraţii false din partea
asiguratului; asigurătorul poate afla că starea de sănătate a
persoanei nu era declarată în mod corect şi complet la data încheierii
contractului de asigurare, iar acest fapt poate duce la incetarea
contractului fără plata indemnizaţiei de asigurare (sumei asigurate)
pentru declaraţii false sau omisiuni.

4.2. TIPURI DE PRODUSE

Conform legislației în vigoare din România (Lege nr. 237/2015)

asigurările de viață se împart în:
 Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare:
- Asigurări de viață pe termen limitat;
- Asigurări de viață pe termen nelimitat;
- Asigurarea mixtă de viață;
- Asigurarea de studii;
- Asigurarea pentru ipotecă.
 Asigurări de căsătorie, asigurări de naștere:
- Asigurarea de tip dotă pentru căsătorie.
 Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții;
- Asigurarea de rentă;
- Asigurări de viață de tip pensie;
- Asigurări de viață de tip investiție.
În funcție de numărul persoanelor cuprinse în asigurare, asigurările
pot fi individuale și colective.

111
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

 Asigurări individuale se caracterizează prin faptul că se încheie

pentru o singură persoană asigurată sau pot include cel mult
persoane dependente (soție/soț/copii). Această asigurare poate avea
drept contractant o persoană fizică sau juridică.
 Asigurări de grup se încheie pentru mai multe persoane (numărul
minim și maxim este specific fiecărei companii de asigurare) și, de
regulă, sunt încheiate de către o firmă sau organizație (sindicat,
uniune, asociație) pentru angajații, respectiv membrii săi.
O altă clasificare a asigurărilor de viață poate fi făcută în funcție de
componentele pe care acestea le au:
a. Asigurările de viață cu componentă exclusivă de risc:
- Asigurarea de viață pe termen limitat
- Asigurarea de viață pe termen nelimitat (pe toată durata vieții).
b. Asigurările de viață cu componentă de risc și capitalizare (mixte)
In cazul acestor asigurări, alături de componenta de risc, există și
componenta de capitalizare (economisire sau acumulare, cum mai este
denumită aceasta în limbajul de specialitate). Astfel, compania de asigurări
plătește indemnizaţia de asigurare în situația în care asiguratul decedează pe
durata de derulare a poliței sau în momentul în care aceasta ajunge la
maturitate și clientul este în viață. Ȋn acest caz vom întâlni:
- Asigurările de viață tradiționale (cu suma la maturitate
garantată)
- Asigurările de viață tip unit-linked (cu suma la maturitate
negarantată).
Toate formele de asigurări de viață includ acoperirea riscului de
deces din orice cauză. Pentru o protecție financiară mai mare, clienții au
posibilitatea atașării asigurărilor suplimentare, în funcție de condițiile de
asigurare specifice fiecărei companii de asigurare. Exemple de clauze
suplimentare:
 Clauza de Invaliditate Permanentă (din Accident și Boală):
presupune plata către asigurat a sumei asigurate stabilite în cazul în
care acesta ajunge într-o stare de invaliditate permanentă. De
exemplu, pierderea totală a unui membru sau organ, fie doar
pierderea funcționalității sale, membrul sau organul continuând să
existe fizic.

112
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

 Clauza de Spitalizare (din Accident, sau din Accident și Boală)

presupune achitarea către asigurat a unei indemnizații fixe, stabilite
la încheierea poliței, pentru fiecare zi petrecută în spital, ca urmare
a unui accident, respectiv a unui accident sau boli.

4.2.1. Asigurarea de viață pe termen limitat

Este cea mai simplă forma de asigurare de protecție financiară și

are ca eveniment asigurat decesul din orice cauză. Durata contractului este
stabilită la începutul contractului de asigurare și este fixă (de exemplu: 1, 5,
10 ani etc.). Dacă decesul asiguratului survine pe durata contractului de
asigurare, în schimbul primei de asigurare plătite de contractant,
beneficiarul primește suma asigurată la deces, așa cum a fost stabilită
inițial în contract, fără alte beneficii. Dacă persoana asigurată
supraviețuiește la maturitatea poliței, compania de asigurări nu are obligația
de a achita vreun beneficiu. Primele de asigurare se plătesc lunar,
trimestrial, semestrial sau anual. Suma asigurată poate fi protejată, cu o
clauză specială împotriva inflației, cu acordul contractantului.
Acest tip de asigurare nu oferă posibilitatea capitalizării și
economisirii primelor de asigurare, de aceea are costuri reduse. Dacă plata
primelor încetează la un moment dat, acoperirea încetează și nu se
recuperează nicio parte din prime, fiind o asigurare fără valoare de
răscumpărare.
O situaţie aparte în cadrul acestei categorii o putem întâlni în cazul
asigurărilor de viaţă ataşate contractelor de credit (ipotecare, imobiliare,
de consum) – este o asigurare pe termen limitat, asociată creditelor
ipotecare, creditelor imobiliare sau de consum, a cărei sumă asigurată la
deces descrește în tandem cu soldul creditului ajungând la valoarea zero la
finalul perioadei de creditare. Durata de valabilitate a poliței coincide cu
perioada de rambursare a creditului. Este o asigurare de viață încheiată de
debitor, la cererea creditorului (de exemplu banca), pentru cazurile în
care debitorul dorește de exemplu, să achiziționeze un teren sau o locuință.
Creditorul se asigură în acest fel că în cazul decesului debitorului
(asiguratul, în acest caz) va încasa suma asigurată pentru a recupera
valoarea ratelor datorate.

113
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

4.2.2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Această asigurare oferă protecție permanentă, pentru că durata

contractului se întinde de obicei până la vârsta de 95 de ani sau chiar mai
mult. Evenimentul asigurat este riscul de deces din orice cauză. La
producerea evenimentului asigurat se plătește o sumă asigurată garantată
la deces. Primele de asigurare sunt mai mari decât în cazul asigurării pe
termen limitat și se plătesc fie pe toată durata contractului, fie până la un
anumit moment (de exemplu 60 de ani sau 70 de ani).
La acest tip de asigurare poate exista și o componentă de
economisire astfel încât o parte din primele de asigurare pot fi alocate către
partea de economisire și în timp se acumulează o anumită sumă de bani care
permite plata unei valori de răscumpărare în caz de reziliere. De obicei,
o astfel de asigurare oferă și componenta de participare la profit, care
permite acumularea unei anumite sume de bani, ce poate acoperi nevoile
întregii familii pe o perioadă determinată de timp și poate fi folosită și
pentru a acoperi cheltuielile funerare și eventualele taxe de succesiune.

4.2.3. Asigurarea mixtă de viață

Este un produs de asigurare tradițional și are atât o componentă de

economisire, cât și o componentă de protecție, de regulă, pe termen
lung. Acest tip de asigurare acoperă atât riscul de deces survenit pe durata
contractului, cât și riscul de supraviețuire după ajungerea poliței la
maturitate. Astfel încât, la producerea evenimentului asigurat (fie deces pe
perioada contractului, fie supraviețuire la finalul contractului), în baza
primei de asigurare plătite de către contractant, asigurătorul își asumă să
plătească suma asigurată beneficiarului.
Datorită componentei de economisire, beneficiarul are dreptul să
primească pe lângă suma asigurată și parte din beneficiile realizate din
investițiile realizate pe durata contractului, atât la momentul decesului cât și
la supraviețuire. Lichiditatea acestor produse este mai redusă, existând însă
și posibilitatea realizării unor retrageri din cont înainte de maturitate.

114
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

Costul asigurării variază în funcție de durata contractului, vârsta

asiguratului, suma asigurată, combinația de asigurări suplimentare
adăugate riscului de bază etc.

4.2.4. Asigurarea de studii

Are ca scop economisirea unor fonduri pentru acoperirea

cheltuielilor din perioada de studii a copilului. De obicei, asiguratul este
părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul este copilul. Există
posibilitatea ca ambii părinți să fie asigurații sau contractanții, iar copilul să
fie asiguratul. Perioada contractuală are două etape. În prima etapă,
contractantul plătește primele de asigurare, iar în a doua etapă, beneficiarul
primește de la asigurător rente de studii sau toți banii odată.
Există și o componentă de protecție prin care în cazul în care
asiguratul/contractantul decedează în perioada de plată a primelor,
asigurătorul plătește indemnizația de asigurare la maturitatea contractului,
așa cum a fost stabilit inițial prin contract – această posibilitate depinde de
condițiile contractuale ale asigurătorului.
În cele mai multe cazuri, în acest tip de asigurare este inclus și
beneficiul de participare la profit. În caz de reziliere, asigurătorul plătește
valoarea de răscumpărare.

4.2.5. Asigurarea de căsătorie

Este un produs financiar asemănător cu asigurarea de studii, dar

suma asigurată este obținută de copil la momentul căsătoriei sau la
împlinirea unei vârste stabilite distinct de fiecare asigurător. Suma asigurată
se plătește sub forma unei sume unice sau ca o anuitate (rentă pe durată
determinată). Dacă beneficiarul decedează, polița se transformă într-o
asigurare mixtă de viață.
O formă asemănătoare de asigurare este destinată acoperirii
cheltuielilor ocazionate de nașterea unui copil.

115
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

4.2.6. Asigurarea de tip unit-linked

Asigurarea de tip unit-linked este o asigurare care combină

componenta de investiții cu componenta de protecție. Acoperă atât riscul
de deces din orice cauză, cât și cel de supraviețuire. Componenta de
protecție se referă la riscul de deces din orice cauză al asiguratului pe
perioada contractului. În acest caz beneficiarul va încasa maximul dintre
valoarea sumei asigurate corespunzătoare asigurării de viață și valoarea
contului său la momentul respectiv.
Componenta investițională constă în cumpărarea de unități de cont
(unit-uri) în fondurile financiare special constituite de asigurător. Ele sunt
fonduri interne închise, reprezentând un portofoliu de active financiare
diverse (depozite bancare, obligațiuni de stat, obligațiuni corporate, acțiuni
etc), administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării. În mod
normal, în funcție de legislație, de piața de capital din ţara respectivă și de
posibilitățile de investire, asigurătorul creează mai multe fonduri cu profil
de risc diferit din care asiguratul are posibilitatea să aleagă.
Plata primei de asigurare se face anual, semestrial, trimestrial sau
lunar, dar în orice moment când se dorește se pot depune prime
suplimentare (prime top up). Contractantul poate alege procentul în care
prima se alocă între fondurile constituite de asigurător. Mai mult, în
momentul plății viitoarelor prime, oricând pe durata de plată a primelor,
clientul poate opta pentru schimbarea procentului de alocare. Valoarea
actualizată a unei unități de fond (”unitatea de măsură” a segmentului
investițional la aceste tipuri de asigurări) este anunțată clienților cu o
frecvență relativ ridicată, de obicei săptămânal, pentru ca, în situația în care
randamentele nu sunt mulțumitoare, asiguratul să aibă posibilitatea de a lua
deciziile oportune în timp real.
Câștigul obținut pentru client (valoarea contului) se reflectă în prețul
de vânzare al unităților de fond care arată performanțele programului de
investiții la un anumit moment. Valoarea contului poate fi mărită prin
creșterea primei, depunerea de prime suplimentare sau prin micșorarea
sumei asigurate. La final de contract, valoarea contului se poate încasa
integral sau, la unele asigurări, sub forma unor rente lunare.
Față de cele tradiționale, unde riscul investițional aparține societății
de asigurare care distribuie clientului o participare la profit redusă dar

116
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

garantată, la asigurările de tip unit linked, beneficiile obținute sunt pe

termen lung și riscul investiției aparține clientului.
Lichiditatea unor astfel de produse este mai ridicată decât în cazul
asigurărilor mixte de viață - clientul poate să facă răscumpărări parțiale sau
totale sau să facă depuneri suplimentare.

4.2.7. Asigurarea de tip rentă/Anuitățile

Anuitățile reprezintă un tip de asigurare de viață în care beneficiile

sunt plătite eșalonat, atâta timp cât asiguratul este în viață (de obicei). Ca
modalitate de funcționare, anuitatea se plătește de compania de asigurări
periodic anuitantului (persoana care primește o anuitate). Plata poate fi
făcută pe perioada vieții anuitantului sau pe o perioadă mai scurtă,
convenită în contract. Pentru constituirea dreptului de a primi anuitate,
clientul depune bani, fie printr-o primă unică, fie sub forma primelor
eșalonate.
Anuitatea de tip rentă reprezintă plata periodică realizată pe tot
parcursul vieții asiguratului. Prin acest gen de asigurare, asigurătorul
plătește o indemnizație periodică. Luând în considerare perioada pe
parcursul căreia se face plata, există două tipuri de rentă: rentă cu rată fixă
și renta cu rată viageră. Renta cu rată fixă se plătește pe o perioadă de un
anumit număr de ani așa cum este stipulat în contractul de asigurare. Renta
cu rată viageră prevede că, pentru a primi indemnizația, asiguratul trebuie
să fie în viață. Desigur, asigurarea poate fi încheiată în favoarea altor
persoane, care după moartea asiguratului, beneficiază de această sumă în
continuarea vieții lor. Această rentă se acordă lunar, trimestrial, semestrial
sau anual.
Principalele avantaje ale anuităților: oferă siguranță în
menținerea nivelului de trai; permit crearea unei stabilități financiare pentru
întreaga familie; se pot constitui în fonduri pentru acoperirea cheltuielilor
de deces sau în fonduri pentru urmași.

117
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

4.3. IDENTIFICAREA PRODUSELOR DE VIAŢĂ

PE BAZA PROFILULUI DE RISC AL
ASIGURATULUI

Clienții au nevoi diferite, situații financiare diferite și un grad de

toleranță la risc diferit.
Practica asigurărilor a demonstrat că siguranța financiară durabilă
respectă următoarea succesiune a satisfacerii nevoilor de ordin financiar:

3. Asigurări de viaţă tip unit-linked

Investiţii cu un grad sporit de risc, şi cu
posibilităţi de câştig mari

2. Asigurări de viaţă cu sume

garantate la capitalizare
Economisire sigură pentru momentele
importante din viaţă (pensie, studii copii)

1. Asigurări de persoane cu
componentă exclusivă de protecție
financiară
Protecţie financiară împotriva riscurilor
care pot afecta individul (boli, accidente)

Figura nr. 4. Relația dintre siguranța financiară și tipurile de asigurări

1. La baza piramidei se află nevoia de protecție financiară împotriva

unor riscuri precum bolile și accidentele; această nevoie este acoperită prin
achiziționarea unuia sau a mai multor produse de asigurări de persoane cu
componentă exclusivă de risc. Fără această bază solidă, este ca și cum se
construiește o casă pe nisipuri mișcătoare.

118
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

2. Următoarea nevoie de acoperit este aceea a acumulării sigure a

unor sume de bani pentru cele mai importante momente din viață
(pensionare, educația copiilor și altele). Această nevoie poate fi acoperită
prin unul sau mai multe produse cu sume garantate pentru componenta de
capitalizare.
3. În vârful piramidei este nevoia de investiție, de multiplicare a
veniturilor. Această nevoie poate fi acoperită prin asigurări de viață de tip
unit-linked. Noțiunea de investiție presupune alegerea atentă a diverselor
forme de investiții, urmărirea lor, luarea de decizii de plasament și, implicit,
asumarea unui risc. Condiția esențială pentru investiții este existența unui
excedent financiar. În cazul persoanelor interesate de investiții, cu pregătire
relevantă în domeniul financiar se pot propune soluții financiare unit-
linked, înainte de soluții financiare garantate.
Profilul de risc al clientului poate oferi informații despre gradul de
toleranță la risc al potențialului client și poate ajuta la formularea și
propunerea soluției financiare adecvate. Persoanele pot avea toleranță la
risc scăzută, medie, crescută. Întrebările sunt formulate astfel încât să
sondeze:
- Situația financiară actuală și viitoare a potențialului client;
- Cunoștințele potențialului client despre instrumentele financiare,
piețele financiare;
- Comportamentul acestuia cu privire la investiții;
- Alegerile acestuia în situația scăderii valorii investiției sale într-
un timp scurt.
Pentru a face o recomandare adecvată potențialului client,
distribuitorul are obligația de coroborare a informațiilor primite, ținând cont
de următoarele recomandări:
 Principalul contributor la siguranța financiară a familiei trebuie
asigurat în primul rând. (cel care are cel mai mare venit)
 Soluția optimă este aceea care ține cont de nevoia clientului și de
capacitatea financiară a acestuia. Asigurările de viață sunt încheiate pe
perioade lungi de timp. Este esențial ca potențialul client să își permită să
plătească prima de asigurare. La fel de important este ca suma asigurată să
îi permită o acoperire optimă a nevoii sale.
 Durata mare a unei asigurări de viață. Evaluarea riscului propus
pentru asigurare se face o singură dată, la începutul duratei poliței, astfel

119
 Manualul Distribuitorului în Asigurări

încât cu cât durata poliței este mai lungă, cu atât momentul unei noi
evaluări este amânat mai mult; duratele mai mari de investire sunt asociate,
de obicei, cu randamente mai ridicate.

Bibliografie
1. Bistriceanu Gheorghe D., Asigurări și Reasigurări în Romania, Editura
Universitară, București, 2006.
2. Constantinescu Dan Anghel, Tratat de Asigurări, vol I-II,
Editura Economică, București, 2004.
3. Iliescu Cosmin, Contractul de asigurări de bunuri în România,
Editura All Beck, București, 1999.
4. Vacarel Iulian, Bercea Florian, Asigurări și Reasigurări, ediția a
IV-a, Editura Expert, București, 2007.
5. Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea
activității de asigurare și reasigurare, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, București.
6. Regulament delegat EU 2017/2359 privind solicitările de
informații și regulile de conduită, aplicabile distribuției
produselor de investiții bazate pe asigurări.

120