Wolfram

Wolfram
>Wolframul (numit și tungsten) este un element chimic din grupa metalelor situat în
poziția 74 în tabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este "W". Wolframul este un
metal cu luciu alb-argintiu, ce cristalizează în sistemul cubic cu volum centrat fără a mai
avea și alte forme alotropice. Foarte dur,
wolframul nu este casant ci devine ductil în stare
pură păstrându-și în același timp rezistența. Are
o densitate remarcabil de mare și anume 19,3
grame pe centimetru cub.
Din toate metalele pure, punctul lui de topire este
cel mai ridicat, iar punctul lui de fierbere este al
doilea ca mărime (după carbon). Utilitatea lui cea
mai cunoscută este ca filament în becuri electrice.
Istoria și etimologia
În secolul XVI mineralologul Georgius Agricola din Freiberg a descris existența unui mineral
care îngreuna extracția de cositor. Segmentul "wolf" (lup) din denumirea wolframului de aici
provine, deoarece "mânca" cositorul ca un lup. Georgius Agricola îl numea lupi spuma.
Denumirea de tungsten în engleză și franceză este derivată din tung
sten (în suedeză "piatră grea"). În Suedia denumirea se referea însă la wolframat de calciu.
Wolfram pur a fost produs prima dată în 1783 de către frații spanioli Fausto și Juan José
Elhuyar prin reducția de trioxid de wolfram din wolframit.

Proprietăți fizice
Wolframul este un metal maleabil, ductil și în stare pură extrem de rezistent. Ceea ce este
extraordinar la acest metal observăm prin faptul că rezistența la rupere a unei sârme de
wolfram poate ajunge până la 400 daN/mm², rezistență ce se menține chiar și la
temperaturi mai mari de 770 °C. Datorită ductibilității sale, din 100 g de wolfram se poate
obține o sârmă lungă de 40 km.

Proprietăți chimice
Wolframul este un metal puțin reactiv. El nu este atacat de apa
regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în
soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la
acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea
acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu
excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze
nobile). Reacționează și la cald și la rece cu azotul. Alți compuși interesanți sunt carburile
(W2C,WC și W2C3)ce se aseamăna prin duritate cu diamantul.

Resurse
Procentajul de wolfram în scoarța pamântului este de circa 0,0001 g/t, sau 0,0064
procentaj de greutate (Valoarea Clarke). Wolframul nu apare în formă curată, ci în formă
de oxizi și wolframate. Cele mai importante minereuri de wolfram sunt wolframit (Mn,
Fe)WO4 și scheelit CaWO4. Alte minereuri de wolfram
sunt stolzit PbWO4 și tuneptit WO3 · H2O.
Zăcămintele cele mai importante se găsesc
în China, SUA, Korea, Bolivia, Kazahstan, Rusia, Austria și Portugalia. Volumul total de
wolfram în zăcămintele pe pământ se apreciază actualmente ca fiind 2,9 de milioane de
tone de wolfram pur.
În anul 2006 producția globală de wolfram era de 73.300 t. Cel mai mare producător de
wolfram este China cu circa 80% (62.000 t/an) din producția globală anuală.
Utilizarea
Datorită punctului de fuziune ridicat (peste 3000  °C) este întrebuințat pentru construirea
filamentelor de la lămpile cu incandescență, filamentele tuburilor electronice, anozii
tuburilor radiogene (vezi Aparat roentgen) și a tuburilor electronice de putere mare.
Wolframul are o densitate și o duritate foarte mare, lucruri care îl fac utilizat la construcția
de capete tăietoare la mașini de forat, la burghie. Se aliază cu oțelul (2-3%) pentru
obținerea unor oțeluri speciale, foarte dure, care se uzează greu, metalul în stare pură fiind
casant.
Datorită densității sale mari wolframul este folosit și pentru ecranaje ca protecție de raze.
Efectul de ecranaj este mai bun decât cel al plumbului, dar este mai rar folosit datorită
costurilor mai mari și pentru că wolframul e greu de prelucrat.
Tot datorită densității sale mari, wolframul este utilizat pentru muniție anti-
blindaj. Proiectile din carbid de wolfram, cu nucleu din carbid de wolfram
(muniție APFSDS), sau conținând multe săgeți mici de Wolfram (muniție AHEAD -
Advanced Hit Efficiency And Destruction, care este un tip de muniție ABM - Air Burst
Munition) sunt mai costisitoare decât cele corespunzătoare din uraniu sărăcit, dar nu sunt
toxice și nici radioactive ca acesta.

Elaborat: Budeșteanu Nicu (cl. IX)