Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S.

nouă (2005) 145-156

PROCESE DE POLUARE A SOLURILOR CU

METALE GRELE ŞI RADIONUCLIZI ÎN CADRUL
LANDŞAFTULUI SPAŢIULUI PRUT ŞI NISTRU

Gh. Jigău, Gh. Grigheli, S. Nedealcov, Gr. Stasiev*

Centrul Republican de Pedologie Aplicată al Republicii Moldova
*Universitatea de Stat din Moldova

Tehnogeneza este un ansamblu de procese legate de activitatea antropică care

modifică considerabil mediul geochimic al biosferei. Sub acest aspect tehnogeneza
include: 1) extragerea elementelor chimice din mediul înconjurător (litosfera,
atmosfera, hidrosfera) şi concentrarea (acumularea) lor; 2) regruparea elementelor
chimice, transformarea compuşilor lor, precum şi elaborarea de noi substanţe
dăunătoare sănătăţii care nu există în natură (pesticide, radionuclizi artificiali etc.); 3)
dispersarea elementelor mobilizate de tehnogeneză în mediul înconjurător. Adeseori,
ultimul este un procedeu spontan (degajarea substanţelor în atmosferă, poluarea solului
şi bazinelor acvatice cu deşeuri industriale, accidente la diverse întreprinderi, mai cu
seamă la cele termonucleare). La dispersările spontane se alătură şi dispersările
planificate ale produselor tehnogene, cum ar fi administrarea îngrăşămintelor,
pesticidelor, care pe lângă cu eficienţa scontată, conduc la poluarea mediului. Efectul
negativ al tehnogenezei şi este definit prin noţiunea “poluare a mediului”, adică
pătrunderea în mediul înconjurător a produselor de origine tehnogenă ce au un impact
dăunător pentru om, animale, precum şi construcţii tehnice.
Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi a transportului, chimizarea intensă a
agriculturii este însoţită de accelerarea migraţiei tehnogene a elementelor chimice în
natură. Sub acest aspect un deosebit pericol îl prezintă metalele grele, a căror
concentraţie la suprafaţă sporeşte necontenit datorită extragerii din subsol a
zăcămintelor minerale şi de combustibil. Ca rezultat, a crescut fluxul necontrolat al
metalelor grele în biosferă. Incluzându-se în circuitele trofice în cantităţi inadmisibile,
ele provoacă la om şi animale diferite maladii.
Conform Convenţiei de la Geneva (Procesul-verbal de la Aarhus privind
Metalele Grele semnat la 24.06.1998), la metalele grele se referă acele metale sau, în
unele cazuri, acei metaloizi şi compuşii lor, care sunt stabili şi au densitate mai mare de
4,5 g/cm3.
Principalele surse locale de poluare a mediului cu metale grele sunt deşeurile
industriale şi urbane, gazele fumigene, mai cu seamă cele emanate de centralele

145
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

electrice, termice şi de eşapament, produsele agrochimice aplicate pe scară

largă.[1,2,3,4,8]
O semnificativă sursă de poluare a mediului ambiant rămâne transportul, care
degajă substanţe nocive, inclusiv unele metale grele. În localităţile rurale emisiile
gazelor de eşapament constituie 36%, în cele urbane – până la 80%. În gazele de
eşapament se conţine, în special, plumbul, a cărui pondere la poluarea mediului poate
constitui până la două treimi.
În Germania, de exemplu, gazelor de eşapament le revin 2/3 din toate emisiile
de plumb, care se consideră unul din cei mai periculoşi poluanţi de clasa unu. În
această ţară, care ocupă locul 4 în lume la dimensiunea reţelei de drumuri (4,7% din
suprafaţa ţării), volumul anual de emisiune a plumbului constituie 3,4 mii t. Acest
element este adaus în benzină în calitate de antidetonator. Cu gazele de eşapament se
emite cca 70% de Pb sub formă de particule fine care se dispersează în mediul ambiant.
Particulele relativ mai mari (> 0,005 mm) se depun nemijlocit în apropierea drumului.
În unele ţări au fost marcate în apropiere de terasament cantităţi de Pb ce ating
sute şi mii mg/kg sol, clarcul mondial al acestui element constituind 10 mg/kg. La fel
în preajma traseelor au fost depistate concentraţii al acestui element şi în plante, în
limitele 40-50 mg/kg de substanţă uscată, pe când conţinutul de fond alcătuieşte numai
3,5 mg/kg. În Puerto-Rico, în unele locuri, cu o intensitate înaltă de circulaţie a
autovehiculelor, de la 630 până la 72000 de unităţi în 24 ore, conţinutul de Pb în
culturile furajere a depăşit limita maximă admisibilă (LMA) pentru nutriţia animalelor.
În afară de plumb, solurile din preajma traseelor sunt poluate cu cadmiu şi zinc,
care se utilizează la vulcanizarea anvelopelor, şi în urma măcinării cărora componente
elementele se dispersează în mediul ambiant. În unele ţări au fost depistate cazuri de
depăşire a fonului geochimic la Cd de 2-3 ori, iar la Zn - de 4-10 ori.
Centrul Ştiinţific de Producţie pentru Deservire Agrochimică a studiat
conţinutul total al unor metale grele (Pb, Cd, Zn, Cu, Mn ş. a.) din preajma traseelor
auto: Leuşeni-Chişinău, Chişinău-Dubăsari, Chişinău-Bălţi [4]. Probele de sol au fost
colectate la următoarele distanţe de la terasament: 5, 15, 25, 100, 150, 200 m pe
terenuri agricole şi în bioceneze la adâncimea de 0,5 şi 5-30 cm. terenurile pentru
investigaţii au fost alese ţinându-se cont de elementele reliefului: cumpăna apei, partea
de sus, de mijloc şi de jos a pantei, luncii (văii). Au fost cuprinse următoarele tipuri şi
subtipuri de soluri: cenuşii tipice şi molice, cernoziomuri argilo-iluviale, levigate,
tipice, moderat şi slab humifere, carbonatice, aluviale stratificate.
De-a lungul traseelor, pe ambele părţi ale lor, s-a înregistrat o sporire a cantităţii
de plumb, cadmiu şi de alte metale grele în sol. În multe locuri, mai cu seamă la
urcuşuri, unde volumul gazului de eşapament emis la funcţionarea forţată a motoarelor
autovehiculelor sporeşte, conţinutul plumbului în solurile din apropierea terasamentului
depăşeşte LCA în unele cazuri de 3 ori. O cantitate comparativ majorată a acestui
element a fost stabilită în apropierea nemijlocită de terasamentul traseului ce duce la
vama Leuşeni. Acest fapt se datorează numărului mare de autovehicule care circulă
spre şi dinspre vama Leuşeni şi care staţionează acolo. De notat că, în genere, cantităţi

146
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

majorate ale unor metale grele au fost depistate de-a lungul traseelor la distanţe de până
la 50-100 m de la terasament.
Pe traseul Chişinău-Dubăsari, lângă satul Hruşeva, pe cumpăna apei, de partea
stângă a drumului, la distanţă de 5 m de la terasament, concentraţia plumbului la
suprafaţa solului (0-5 cm) în cernoziomul tipic slab humifer luto-argilos a atins
valoarea de 94 mg/kg, la distanţa de 15 m – 39 mg/kg şi la distanţa de 25 m – 22
mg/kg, limita maximă admisibilă a acestui element fiind de 30 mg/kg sol. În medie
conţinutul acestui metal greu în cernoziomurile tipice slab humifere ale republicii
constituie 14 mg/kg. În acest loc s-a depistat o sporire considerabilă a cantităţii acestui
poluant şi în partea dreaptă a drumului, constituind la distanţa de 5 m de la terasament
56 mg/kg. Tot pe acest traseu, pe ambele părţi ale lui, s-a constatat şi majorarea
concentraţiei cadmiului, poluant din şirul substanţelor excesiv de periculoase, de clasa
unu. Concentraţia acestui element la distanţa de 5 m de la terasament a atins valoarea
de 1,9 mg/kg. În medie conţinutul cadmiului în cernoziomul tipic slab humifer
constituie 1,2 mg/kg.
Pe traseul Chişinău-Bălţi în majoritatea poligoanelor a fost depistat un conţinut
ridicat de plumb şi cadmiu. De exemplu, pe o distanţă de 10 km la sud-est de or. Bălţi,
pe ambele părţi ale drumului, lângă terasament, conţinutul de plumb în cernoziomul
tipic moderat humifer a alcătuit 54 mg/kg, de cadmiu – 1,7 mg/kg. Cantitatea medie a
acestor metale grele în cernoziomurile tipice moderat humifere constituie, respectiv –
16,0 şi 1,3 mg/kg.
S-a constatat şi o sporire semnificativă a conţinutului mobil al unor metale grele
în solurile din preajma traseelor. Astfel, conţinutul de mangan în unele locuri a atins
valoarea de 106 mg/kg, al zincului – 20 mg/kg (LCA – 23 mg/kg). La vama Leuşeni
conţinutul manganului este şi mai ridicat – 147 mg/kg. Media conţinutului manganului
mobil în solurile Republicii Moldova variază în limitele 6-18 mg/kg, iar la zinc – 0,7-
0,8 mg/kg.
În perspectivă, la o eventuală relansare a economiei ţării, se va intensifica,
neapărat, şi circulaţia autovehiculelor; deci, se va majora volumul gazelor de
eşapament emise şi riscul de poluare a solurilor din preajma traseelor cu metale grele.
La ordinea de zi rămâne soluţionarea problemelor tehnologice stringente ce ţin de
purificarea carburanţilor şi asanarea mediului limitrof traseelor auto. Investigaţiile de
acest gen trebuie să se extindă, cuprinzând şi alte segmente ale transportului, inclusiv
căile ferate.
În afară de poluanţii locali, Republica Moldova este afectată de un flux de gaze
fumigene ce pătrund cu masele de aer din ţările vecine, mai cu seamă din statele
Europei Centrale şi Occidentale, datorită predominării circulaţiei din vest a atmosferei
(vânturile de vest cu caracter permanent, imprimate de forţa Coriolis). Acest impact
devine tot mai intens [5]. dacă în anii '80 ploile “acide” constituie o treime din
cantitatea totală a precipitaţiilor în ţară, astăzi ele constituie deja 70 la sută.
Investigaţiile noastre au demonstrat că în particulele volatile de cenuşa obţinută
la arderea cărbunelui din Bazinul Donului cantitatea manganului constituie 200-1000
mg/kg, a zincului – 500 mg/kg, a titanului 400-700 mg/kg [1,2]. Cercetările efectuate

147
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

în Germania şi în Marea Britanie indică că la arderea 1 kg de petrol în atmosferă se

degajă corespunzător 1-2 şi 0,07-5,0 mg de cadmiu. Studiile efectuate privind “roza”
vânturilor în preajma Centralei electrice termice “Cuciurgan” au constatat o majorare
în stratul arabil al solurilor a conţinutului unor metale grele. Pe unele terenuri, spre
exemplu în partea de sud a Centralei, conţinutul cuprului depăşeşte fondul de 8,6 ori,
atingând 124,5 mg/kg, iar în cea de vest – de 4,3 ori, constituind 62,5 mg/kg, limita
concentraţiei admisibile (LCA) fiind 55,0 mg/kg. Posibil, aceste valori excesive se
datorează administrării excesive multianuale cu CuSO4 în vii şi livezi [3].
Există opinia conform căreia concentraţia metalelor grele în sol şi plante nu
este condiţionată atât de dozele de îngrăşăminte administrate, cât de degajările
industriale şi de transport.
Deci, cantitatea unor metale grele în stratul arabil al solurilor este comparativ
mai sporită nu numai din cauza acumulării lor biologice sau/şi tehnogene, inclusiv ca
consecinţă a administrării îngrăşămintelor minerale, în a căror componenţă aceste
elemente chimice se conţin ca balast sau cu destinaţie specială (de exemplu,
superfosfatul înnobilat cu zinc) - în scopul fertilizării solului cu deşeuri agroindustriale
şi urbane. Conform unor calcule [6], majoritatea solurilor Republicii Moldova sunt slab
şi mijlociu poluate cu metale grele. Concomitent cu majorarea cantităţii acestor
elemente chimice în sol sporeşte şi acumularea lor în plante. Cele mai poluate s-au
dovedit a fi solurile şi plantele din urbe [7]. În majoritate, conţinutul metalelor grele în
ele depăşeşte LCA. În special s-a stabilit că conţinutul plumbului în frunzele de stejar
din preajma traseelor auto din or. Chişinău depăşeşte de 4-5 ori cantitatea acestui
element în frunzele arborilor de fond ale acestei specii, în frunzele de salcie – de 10 ori,
iar conţinutul de cadmiu – de 5 ori.
În scopul studierii impactului îngrăşămintelor minerale, conţinutului metalelor
grele în sol şi acumulării acestora plante Catedra Ştiinţe ale Solului şi Ecologie a
Universităţii de stat din Moldova a efectuat pe parcursul ultimilor 15 ani investigaţii în
condiţiile experienţelor de câmp ale Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi
Agrochimie “N.Dimo”, ale Institutului de Fiziologie a Plantelor al AŞM, ale
Universităţii Agrare de Stat şi ale Serviciului Agrochimic.
Nu s-a stabilit, cu excepţia zincului, o legitate certă de dependenţă a
concentraţiei metalelor grele în sol şi plante în funcţie de dozele de îngrăşăminte
aplicate. În condiţii experimentale, în stratul arabil al cernoziomului carbonatic
(localităţii Grigorăuca, judeţul Tighina), în care pe parcursul a trei decenii au fost
introduse îngrăşăminte minerale, în special superfosfat înnobilat cu zinc, a fost
constatat conţinutul global al acestui element de 143 mg/kg (LCA – 100 mg/kg).
Cantităţi sporite ale zincului (mg/kg) au fost depistate şi în condiţii de producţie în
acele gospodării, în care pe parcursul a mai multor ani au fost administrate doze de
îngrăşăminte minerale înalte. De exemplu, în solurile gospodăriilor “Moldova” şi “Karl
Marx” (judeţul Dubăsari) conţinutul global al acestui element este, corespunzător, de
88,0 şi 108,0 mg/kg [3].
Acumularea metalelor grele în producţia vegetală depinde de specificul
biologic al culturilor agricole şi de conţinutul acestor elemente de sol. În condiţiile

148
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

experienţelor de câmp s-a constatat că uneori concentraţia fierului în boabele grâului de

toamnă şi ale porumbului depăşeşte LCA (50 mg/kg), atingând, corespunzător, valorile
de 82 şi 108 mg/kg. În recolta acestor culturi şi în soia au fost depistate cazuri de
depăşire a limitei admisibile a conţinutului de plumb.
În condiţii de producţie au fost analizate de către CŞPDA 32 culturi agricole
(circa 1000 probe). În unele probe prezentate din diferite gospodării concentraţia
plumbului (mg/kg) atinge în boabele de grâu şi porumb – 3,8; orz – 3,2; mazăre şi
fasole – 2,9; soie – 3,3; seminţele floarei soarelui – 3,4; sfecla de zahăr – 3,3; struguri –
3,2; prune – 8,6 ş. a. Probabil aceste valori indică terenuri poluate, cum ar fi fâşiile
limitrofe autostrăzilor, căilor ferate, centralelor termice ş. a. Posibil seminţele au fost
tratate cu substanţe nocive îmbogăţite cu metale grele sau au conţinut praf de sol.
Această problemă acută necesită investigaţii stringente speciale.
Tabelul 1
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN PRODUCŢIA AGRICOLĂ, mg/kg
Producţia agricolă Zn Cu Pb Cd Hg
Grâu boabe 7,3-40,3 1,4-15,2 0,2-0,5 0,05-0,47 0,001-0,006
Orz boabe 14,3-33,7 5,3-7,7 0,2-0,4 0,05-0,35 0 - 0,003
Porumb boabe 12,3-30,3 1,2-6,2 0,2-0,4 0,05-0,30 0,002-0,006
Porumb siloz 1,7-3,1 1,3-3,2 1,5 0,10-0,34 nu det.
Mazăre boabe 17,1-48,2 4,9-10,7 0,4-0,5 0,01-0,35 0,003-0,0031
Fasole boabe 15,0-48,0 5,5-15,0 0,4-0,5 0,08-0,10
nu det
Soia boabe 35,4-40,4 5,7-12,7 0,5 0,08-0,40
L.M.A. *pentru
50,0 10,0 0,5 0,1 0,03
cereale şi legume
Floarea soarelui 22,9-55,5 7,2-23,5 1,3 0,10-0,80 0,003-0,005
L. M. A. 30,0 15,0 1,0 lipseşte 0,01
Sfecla de zahăr 1,3-56,0 1,0-5,6 0,3-0,5 0,06-0,46 0 – 0,005
Varza 1,0-5,4 0,2-2,0 0,2-1,3 0,02-0,07 nu det.
Pătlăgea roşie 0,6-4,6 0,2-2,3 0,1-2,8 0,02-0,09 0,002-0,005
Castravete 1,4-3,6 0,8-2,5 0,5-1,0 0,02-0,06 nu det.
Ardei dulci 0,7-5,8 0,3-3,2 0,1-1,0 0,02-0,07 0,0002-0,005
Ardei iuţi 1,3 1,0 0,5 0,07 0,0005
Cartofi 1,0-4,9 1,5-3,6 0,9 0,003-0,09 0,004-0,005
Ceapă 2,8-4,1 2,0-2,5 0,4-1,6 0,04-0,06 nu det.
Morcov 1,4-2,2 1,0-1,8 0,4-0,5 0,05-0,07 0 – 0,0005
Pătlăgea vânătă 1,0-2,2 0,2-0,3 0,3-0,4 0,03-0,04 0,002-0,003
Pepene verde 0,8-0,9 1,4 0,5 0,06-0,07
nu det.
Pepene galben 1,8-1,9 2,3-2,4 0,7-0,8 0,04
L.M.A. pentru leg. 8,0-10,0** 5,0-10,0** 0,5 0,03 lipseşte
Struguri de poamă 0,2-4,3 0,3-3,5 0,1-1,0 0,01-0,1 nu det.
Mere 0,3-5,8 0,3-2,7 0,05-0,9 0,005-0,06 0 – 0,0019
Prăsade 0,9-1,0 0,2-0,5 0,2-0,3 0,02 nu det.
Prune 0,9-3,2 0,7-3,6 0,3-1,6 0,03-0,1 0 – 0,001
Piersice 2,1 1,2 0,2
urme nu det
Cireşe 0,6 0,4 urme
L.M.A. pentru fructe 10,0 1,0-10,0** 0,4 0,03 0,05
şi struguri
* - Limita maximală admisibilă, San Pin 42 – 123 – 4089 – 85; ** - Mondiale

149
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

În culturile de cereale, leguminoase şi tehnice zincul şi plumbul se acumulează

mai cu seamă în organele vegetative. S-a constatat următorul ordin al nivelului de
acumulare a metalelor grele în recolta: Mn, Sr, Zn, Cu, Pb, Hg. Această legitate este
confirmată şi de valorile coeficientului de acumulare a metalelor. Mai sporit este
conţinutul acestor elemente în recolta floarei soarelui şi cerealelor, comparativ mai
redusă - la legume, fructe şi viţea – de – vie (tabelul 1).
În unele probe de grâu de toamnă, porumb, orz, mazăre, fasole, soia, floarea-
soarelui, sfecla de zahăr, struguri de poamă, prune, selectate din diferite gospodării, au
fost depistate cantităţi de plumb care depăşesc LCA [9].
Consumatorii de astăzi, şi în primul rând pieţele Uniunii Europene şi ale altor
ţări din lume, nu numai că cer garanţii ca produsele şi serviciile, pe care ei le cumpără
şi de care se folosesc, să servească scopului respective şi să fie inofensiv în utilizare.
Aceştia solicită tot mai mult confirmări suplimentare ale calităţii şi asigurări că
produsele destinate consumului, sunt biologic/ecologic curate şi nemodificate genetic.
Sub acest aspect o deosebită atenţie se acordă determinării conţinutului de metale grele
în sol în producţia agricolă, mai cu seamă pe terenurile viticole, unde se administrează
pe parcursul anului, în repetate rânduri, chimicale, în special sulfat de cupru, cuproxat,
cosaid, campion, bullai bordolaize. A fost determinat conţinutul unor metale grele (Cu,
Zn, Pb, Cd, Cr, Ni, As, Hg) în solurile cenuşii, cernoziomurile obişnuite şi carbonatice
şi acumularea lor în boabele viţei de vie la soiurile Aligote, Chardonnay, Carbernet,
Merlot, Feteasca, Rkaţiteli, Suholimanski, Bastardo Magaraciski ş. a. Cercetările au
fost efectuate la sudul ţării în localităţile Corten (Aligote, 92 ha; Chardonnay, 37 ha;
Cabernet, 81 ha; Merlot, 72 ha; Feteasca, 54 ha; Rkaţiteli, 45 ha; Suholimanski, 42 ha;
Bastardo Magaraciski, 19 ha); Djoltai (Traminer, 22 ha); Congaz (Pinot gris, 30 ha);
Beşghioz (Traminer, 5,0 ha; Pinot gris, 12 ha; Pinot franc, 53 ha; Sauvignon, 90 ha;
Aligote, 10 ha; Cabernet, 44 ha; Merlot, 43 ha; Chardonnay, 66,5 ha) şi parţial pe
Podişul Moldovei Centrale (10). Probele de sol au fost colectate din straturile 0-30 şi
30-60 cm. (10).
S-a stabilit că cantitatea cuprului în solurile plantaţiilor de vii, în comparaţie cu
cele din câmpurile culturilor de câmp, este mai mare. Conţinutul acestui element în
stratul de sol 0-30 cm sub culturile viticole atinge pe unele terenuri 54,3-57,6 mg/kg,
valori ce depăşesc limita concentraţiei admisibile (LCA – 50 mg/kg). Acumularea
cuprului în stratul exterior se datorează administrării intense a CuSO4. În stratul
inferior 30-60 cm, conţinutul acestui element (mg/kg) se micşorează până la 18,1-41,3
(tabelul 2).
Conţinutul global (mg/kg) al zincului în stratul 0-30 cm variază în limitele 41,0-
77,7, iar în cel subiacent 30-60 cm – 33,0-82,0 (LCA-100). Cantitatea plumbului în
stratul de sol 0-30 cm constituie 13,5-18,9, în stratul 30-60 cm – 14,0-18,5, Cd –
corespunzător 0,49-0,66 şi 0,53-0,69, Ni – 36,2-78,0 şi 36,2-61,3, Hg – 0,02-0,23 şi
0,01-0,20, Cr – 29,3-47,3 şi 23,0-45,3, As – 5,1-8,0 şi 4,6-8,9. De notat că în solurile
erodate conţinutul metalelor grele este mai redus. Datele privind calitatea boabelor de
poamă pe soiuri sunt expuse în tabelul 3.

150
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

Tabelul 2
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN SOLURILE PLANTAŢIILOR VIŢEI DE VIE
Adânci- Conţinutul metalelor grele, mg/kg
Soiurile mea,
Cu Zn Pb Cd Cr Ni As Hg
cm
0-30 24,1 41,0 13,5 0,66 29,3 36,2 7,3 0,02
30-60 18,1 33,0 14,0 0,57 23,0 36,2 4,8 0,01
Sauvignon
0-30 57,6 51,0 14,1 0,49 33,3 47,4 - 0,03
30-60 41,3 82,0 17,8 0,53 43,3 61,3 - 0,13
0-30 54,3 77,7 18,2 0,60 40,0 78,0 - 0,02
Cabernet
30-60 24,3 46,0 17,1 0,68 37,0 55,7 - 0,03
0-30 31,2 57,0 18,9 0,60 34,7 47,4 8,0 -
Merlot
30-60 22,6 47,0 18,5 0,69 40,0 50,1 8,9 0,01
0-30 29,8 60,0 17,9 0,61 47,3 55,7 5,1 0,23
Chardonnay
30-60 19,4 55,0 17,5 0,57 45,3 52,9 4,6 0,20

Tabelul 3
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN STRUGURI
Conţinutul metalelor grele, mg/kg
Soiurile
Cu Zn Pb Cd Cr Ni As Hg
Aligote 2,74 1,79 0,02 0,02 0,02 0,32 < 0,04 < 0,05
Chardonnay 2,71 1,20 0,02 0,02 0,01 0,20 < 0,04 < 0,05
Cabernet 2,97 1,16 0,02 0,02 0,01 0,38 < 0,04 < 0,05
Merlot 2,20 3,23 0,04 0,01 0,01 0,42 < 0,04 < 0,05

Conţinutul cuprului în boabele viţei-de-vie este destul de omogen, cu excepţia

soiului Merlot în care cantitatea acestui element este comparativ mai mică. Totodată,
acest soi conţine mai mult zinc, plumb şi nichel. Cantitatea celorlalte metale grele se
modifică în suficient, în funcţie de soi. Nici unul din elementele chimice studiate nu se
conţine în cantităţi mai înalte de LCA.
Problema calităţii, folosirii şi protecţiei apelor în republică a fost sistematizată şi
analizată în ansamblu de către doctorul în ştiinţe hidrochimistul Valeriu Ropot cu
discipolii săi [14,15]. Drept urmare, au fost elaborate un şir de recomandări eficiente
referitoare la utilizarea raţională a resurselor de apă şi protecţia lor. Însă, la ora actuală,
în republică nu există un monitoring unificat al calităţii apelor.
Spre regret, apa fântânilor şi izvoarelor aproape că este studiată deloc, doar în
unele cazuri fiind determinat conţinutul unor elemente şi compuşi chimici. Aceste
investigaţii pot fi caracterizate ca sporadice şi răzleţe. O astfel de situaţie este
inadmisibilă, dat fiind faptul că majoritatea populaţiei rurale foloseşte aceste surse de
apă.

151
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

Serviciul agrochimic de stat a efectuat pe parcursul ultimilor 7 ani analiza apei

din circa 7000 de fântâni şi izvoare, iazuri, heleşteie, râuleţe, rezultatele cărora au fost
generalizate în diverse publicaţii [13,14]. Au fost determinaţi 19 indicatori ai calităţii
apei: alcalinitatea, duritatea, reziduul fix, conţinutul hidrocarbonaţilor, clorurilor,
sulfaţilor, magneziului, sodiului, potasiului, nitraţilor, fosfaţilor şi a unor metale grele
(cupru, mangan, zinc, fier, cadmiu, plumb). Pentru fiecare fântână a fost întocmit
paşaportul calităţii apei şi elaborate recomandările necesare cu privire la folosirea ei.
Au fost analizate surse de apă din diferite regiuni fizico-geografice ale republicii, ce
includ 8 judeţe şi Unitatea Teritorială Administrativă Găgăuză.
S-a stabilit că în Câmpia Moldovei de Nord mineralizarea apei depăşeşte limita
concentraţiei admisibile (LCA) în 49-67% din numărul total de fântâni studiate, cu
excepţia sectorului Drochia – în 13%; pe Înălţimile Nistrului – în 55%. În Podişul
Moldovei Centrale, mai puţin mineralizate sunt apele fântânilor din sectorul Orhei,
unde acest indice depăşeşte LCA numai în 10% din cazuri. Acest fenomen este cauzat
de textura uşoară a solurilor şi a rocilor, precum şi a drenării mai intense a apelor
freatice şi subterane în condiţiile reliefului dat. În sectoarele Criuleni, Anenii Noi,
Ialoveni, mineralizarea apei de fântână depăşeşte LCA corespunzător în 54, 57, şi 66%
cazuri.
Spre miază-zi, în Câmpia Moldovei de Sud mineralizarea apei din fântâni
sporeşte, mai cu seamă în Unitatea Teritorială Administrativă Găgăuză, unde această
valoare depăşeşte LCA în 98-99% de cazuri.
În Câmpiile Moldovei de Nord şi de Sud, pe Înălţimile Nistrului duritatea apei
din fântânile investigate depăşeşte LCA în 72-100% de cazuri, iar în Podişul Moldovei
Centrale - în 60% de cazuri.
Mineralizarea apelor freatice şi subterane, compoziţia lor chimică sunt
condiţionate de structura geologică. Însă la poluarea lor contribuie o sumedenie de
factori. Astfel, ca rezultat al administrării îngrăşămintelor azotoase, s-a majorat
considerabil cantitatea nitraţilor. În zona centrală a republicii conţinutul nitraţilor
depăşeşte LCA în jumătate din fântânile studiate, în partea de Nord – în 79% de cazuri,
la Sud – 84% de cazuri. În unele cazuri valoarea nitraţilor depăşeşte limita admisibilă
de 7 ori.
Este studiată insuficient prezenţa metalelor grele în aceste ape, conţinutul ridicat
al cărora comportă pericol toxic şi cancerigen pentru om şi animale. Conţinutul fierului
în apa fântânilor cercetate depăşeşte LCA în zona centrală în 12%, în cea de Sud – în
27% din cazuri. În unele surse de apă cantitatea acestui element depăşeşte limita
admisibilă de zeci de ori. În unele localităţi din sectorul Anenii Noi cantitatea
manganului depăşeşte LCA în 61-87% din numărul fântânilor cercetate, în Tartaul de
Salcie, judeţul Cahul – în 92%.
În apele multor fântâni LCA este depăşită simultan la mai mulţi indici. În unele
cazuri substanţele prezente concomitent se pot neutraliza reciproc, iar în majoritatea
cazurilor toxicitatea lor creşte.
A fost evaluată calitatea apei mai multor fântâni în vederea folosirii ei pentru
irigare. S-a constatat că apa majorităţii din ele, mai cu seamă la sudul republicii, este

152
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

necondiţionată şi nu poate fi folosită pentru irigare. Folosirea apei de fântână pentru

irigare are efect negativ – contribuie la salinizarea şi solonetizarea solului, la
înrăutăţirea proprietăţilor lui. În urma acestui fapt loturile de pe lângă casă au nevoie de
îmbunătăţire funciară, de prelucrare intensivă a solului prin introducerea de
îngrăşăminte minerale şi naturale.
Elementele radioactive au devenit componenţi indispensabili ai poluării mediului
pedologic. Ca rezultat al unor procese geochimice de lungă durată, al proceselor de
geneză a solurilor radionuclizii de origine naturală (U238, Ra226, Th232, K40) se
acumulează în sol, devin parte componentă a acestuia şi se transformă într-o anumită
sursă de radioactivitate. Potenţială sursă suplimentară de debitare în soluri a
elementelor radioactive naturale (ERN) poate reprezenta activitatea întreprinderilor
sistemului energetic şi a celor industriale, acţiunea de aplicare a fertilizanţilor cu fosfor.
Surse principale de poluare a solurilor cu radionuclizi de provenientă
artificială, cu produse ale dezintegrării nucleare au devenit precipitaţiile globale ca
urmare a experienţelor nucleare şi ale erupţiilor de la Centrala atomoelectrică de la
Cernobâl.
Conţinutul de ERN în solurile republicii se include în limitele fonului
geochimic şi variază în felul următor: la U238 – 8-36; la Ra226 – 14,40; la Th232 – 18,50,
la K40 – 250-800 Bk/kg. Acesta este diferenţiat nesemnificativ conform tipurilor şi
subtipurilor de soluri, al orizonturilor lor genetice şi constituie în medie: la U238-25, la
Ra226 – 35, la Th232 –40, la K40 –500 Bk/kg. Nivelul radioactivităţii naturale a
învelişului de sol este mai înalt în Nordul regiunii. Acumulări de ERN în soluri ca
urmare a influenţilor tehnogenice, a aplicărilor îndelungate a îngrăşămintelor minerale
prin metode instrumentale nu au fost depistate. Chiar dacă se iau în calcul activitatea
specifică a fertilizanţilor fosforici ( ~100 Bk/kg), dozele aplicate (40-275 kg/ha) în
perioada cu cea mai intensivă chimizare a agriculturii regiunii (1961-1992),
acumularea ERN în soluri nu a constituit mai mult de 0,4% din concentraţiile existente.
Şi totuşi, fertilizanţii fosforici, în dependenţă de materia primă iniţială la producerea
acestora, se pot prezenta ca sursă reală de poluare a solurilor şi din această cauză
concentraţia de ERN în conţinutul lor este reglementată de Normele de Securitate
Radiaţională. Concentraţia de ERN în soluri, în producţia vegetală nu este condiţionată
de cerinţele igienice. Nivelurile identificate de radioactivitate naturală a solurilor nu
prezintă pericol ecologic [15, 16].
Ca consecinţă a dezintegrării nucleare, poluarea solurilor este condiţionată de
Sr90, Cs137, care prezintă pericol sporit din cauza perioadei mari de divizare (28,30 de
ani) şi a activităţii biologice înalte a acestora.
Prezentându-se ca analogi ai Ca, K aceştia tranzitează intens din sol către plante,
şi din acestea – în organismul animalelor, al omului.
Poluarea teritoriului republicii cu Sr90, Cs137 până la 1986 a fost condiţionată de
căderi masive ale acestora în legătură cu efectuarea pe glob a experienţelor nucleare
din anii 60-70 ai secolului trecut.
Poluarea avea un caracter general şi lua amploare de la sud către nord, fiind
evident condiţionată şi de volumul diferit de precipitaţii atmosferice căzute în zonele

153
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

pedoclimatice. Cele mai înalte niveluri de poluare s-au înregistrat în anii 1971, 1974,
1978, 1981. Către anul 1986 densitatea poluării terenurilor agricole nu depăşea 0,03-
0,05 Ku/km2 şi nu influenţa esenţial asupra gama-fonului radiaţional, care în acea
perioadă constituia 8-12 mkr/oră.
Catastrofa de la Centrala atomoelectrică de la Cernobâl cu consecinţele sale de
proporţii a marcat substanţial situaţia radiaţională în republică.
Conform datelor cercetărilor radiologice ale terenurilor agrochimice în anii
1986-1988, precum şi conform rezultatelor aerogammafotografiei înfăptuite de
Asociaţia de Producţie de Stat “AGeom” în anul 1991, pe teritoriul republicii s-a
semnat în genere un nivel relativ mic de poluare (sub 1 Ku/km2 la Cs137, 0,1 Ku/km2 la
Sr90) cu valori predominate de, respectiv, 0,15 şi 0,06 Ku/km2. Există sectoare cu
precipitaţii locale cu densitatea poluării cu Sr90, Cs137 sub 0,3 şi respectiv, 4,5 Ku/km2.
De altfel, la aceste cote nu există pericol de poluare a producţiei agricole. Poluarea
teritoriului republicii este neuniformă, are un caracter pestriţ, se manifestă cu
preponderenţă asupra reliefului colinar. La un grad mai înalt este poluată zona de Nord
(Soroca, Drochia, Făleşti), în măsură mai mică – cea Centrală [16].
Comportamentul radionuclizilor în soluri se caracterizează printr-o migraţie
verticală nesemnificativă. În învelişul de sol sub 80% din rezerva totală de Sr90, Cs137
sunt concentrate în stratul 0-30 cm.
Migraţia la Cs137 pe profilul solurilor constituie 40-50 cm, la Sr90 – 50-60 cm şi
este condiţionată, în temei, de formele mobile. În condiţiile Republicii Moldova, în
care circa 80% din terenurile arabile sunt situate pe pante cu înclinarea mai mare de
1%, un rol important la redislocarea spaţială a radionuclizilor, la constituirea situaţiei
radioecologice pe terenurile agricole îl au procesele hidroerozionale. De pe urma
spălării solurilor şi acumularea ulterioară a acestora în sectoarele depresionale de relief
concentraţia de Sr90, Cs137 a crescut în solurile aluviale de 1,5-4,5 ori.
Pericolul de poluare cu Sr90, Cs137 nu este determinat numai de concentraţia lor
în soluri, ci şi de legităţile de comportament în sistemul sol - plante. Prin îmbinarea
caracteristicilor pedoagrochimice solurile Republicii Moldova posedă o capacitate
înaltă de fixare a radionuclizilor, de reducere a migraţiei lor către plantă. Această
proprietate însă se manifestă în mai mare măsură la Cs137. Circa 80-90% din conţinutul
total al acestuia în soluri se găseşte în stare fixată, neschimbabilă. Şi invers, formele
schimbabile, mobile ale Sr90 constituie 75-98%, fapt care determină şi mobilitatea lui
înaltă pentru plante şi, implicit, pericolul de poluare a producţiei vegetale [17, 18].
Volumurile de tranziţie a Sr90, Cs137 către culturile agricole depind într-un înalt
grad şi de particularităţile de specie ale plantelor (tab. 4). Conţinutul de radionuclizi
este nesemnificativ (0,01-0,2 Bk/kg) în boabele de porumb, de cerealiere, în culturile
leguminoase şi fructifere. Tranziţia lor este cu mult mai însemnată în organele
vegetative ale plantelor. Nivelurile de acumulare a Sr90, Cs137 sunt cele mai mari în
frunza de tutun, în nutreţurile verzi. Sr90, având o mobilitate mai înaltă, migrează în
plante mai intensiv decât Cs137.
Ca rezultat al diverselor procese fizice s-a redus semnificativ nivelul de
radioactivitate a învelişului de sol, diminuându-se şi tranziţia radionuclizilor în

154
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

recoltele culturilor agricole. Conţinutul de Sr90, Cs137 în producţia vegetală a atins

nivelurile de până la catastrofa Cernobâl şi la ora actuală este sub normativele igienice
stabilite. Situaţia radiaţională pe parcursul ultimilor ani este stabilă. În prezent starea
solurilor sub aspect radioecologic nu comportă pericol.
Tabelul 4
CONCENTRAŢIA Sr90, Cs137 ÎN RECOLTELE CULTURILOR AGRICOLE, Bk/Kg
Culturi Sr90 Cs137
Porumb (boabe) 0,01-0,015 0,01-0,1
Cerealiere (boabe) 0,1-0,2 0,02-,02
Graminee (boabe) 0,3-0,5 0,1-0,3
Floarea-soarelui (seminţe) 0,2-0,3 0,2-0,5
Sfecla de zahăr 0,3-0,7 0,1-0,6
Leguminoase (rădăcină comestibilă) 0,2-0,7 0,03-0,2
Leguminoase (diverse) 0,02-0,1 0,01-0,1
Ceapă (verde) 0,3-4,0 0,1-0,2
Tutun 2,5-4,7 0,5-4,0
Fructifere 0,02-0,2 0,02-0,2
Lucernă 2,1-8,5 0,5-2,0
Amestec de ierburi 3,5-30,0 0,7-3,5
Porumb (siloz) 0,8-2,2 0,3-1,5
Pănuşe de porumb (paie) 1,0-3,8 0,5-1,5

BIBLIOGRAFIE
Глинка К.В., Стасьев Г.Я., Симазев В.Ю., Фурник В.М., 1988, Эффективность
использования продуктов очистки дымовых газов теплоэлектростанций в
сельском хозяйстве, Эффективность и безопасность химизации
земледелия в Молдавии. – Кишинев: Штиинца, с. 58-69.
Чмовж В.Е., Гаврилов А.Ф., Кропп Л.И., Белый Р.А., Стасьев Г.Я., Глинка К.В,
1982, Способ получения удобрений из дымовых газов тепловых
электростанций / Авторское свидетельство № 929749 , Бюллетень.–.-№19.
STASIEV GR., GRIGHELI GH., NRDEALCOV S., 2000, Evaluarea eventualei
poluări tehnogene a mediului Republicii Moldova cu metale grele, Conferinţa
corpului didactico-ştiinţific “Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe anii 1998-
1999”. Rezultatele comunicărilor. Ştiinţe chimico-biologice, Chişinău, p. 199-
200.
GRIGHELI Gh., STASIEV Gr., 2001, Impactul gazelor de eşapament asupra poluării
solurilor cu metale grele, Lucrările conferinţei ştiinţifice cu participare
internaţională “Solul şi viitorul”, Chişinău, p. 225-227.
BREGA V., TĂRIŢA A., BURLACU I., STASIEV GR., TODERAŞ V., BOBEICA V.
2001, New Revised Data for calculating and mapping critical Loads of
nitrogen, sulphur and heavy metals for ecosystems of the Republic of
Moldavia, Proceedings of the training workshop on critical Loads calculations
for air pollutants and mapping in East and South-East Europe, Chişinău, p.
104-112.

155
 Gh. Jigău et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 145- 156

LEAH T., 1997, Criteriile de identificare şi clasificare a solurilor poluate cu metale

grele, Rezumatele rapoartelor prezentate la conferinţa ştiinţifică “Problemele
agrochimiei în agricultura contemporană”., Chişinău, p. 113-115.
Мырлян Н.Ф., Морару К.Е., Настас Т.И., 1992. Эколого-геохимический атлас
Кишинева. – Кишинев: Штиинца,с. 116.
LATICEVSCHI G., MEREANU V., STAN V., 2003, Poluarea spaţiilor din
apropierea şoselelor auto cu metale grele şi unele perspective de combatere a
ei, Conferinţa corpului didactico-ştiinţific “Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM
pe anii 2000-2002”,Chişinău, p. 245-246.
GRIGHELI GH., BURLACU I., NEDEALCOV S., STASIEV GR., 1998, Conţinutul
metalelor grele în solurile Moldovei şi producţia agricolă, Resursele funciare
şi acvatice. Valorificarea superioară şi protecţia lor. Vol. II. – Chişinău, p. 115.
GRIGHELI GH., CROITORU S., GHIEŞU T., 2003, Conţinutul metalelor grele în
soluri şi în struguri de poamă, Conferinţa corpului didactico-ştiinţific “Bilanţul
activităţii ştiinţifice a USM pe anii 2000-2002”,Chişinău, p. 355-356.
Ропот В.М., Стратулат Г.В., Санду М.А., Лупашку Ф.Г. и др.,1991,Проблемы
качества и охраны водных ресурсов ССР Молдовы. – Кишинев, Штиинца,
ROPOT V., 1998, Probleme privind calitatea, folosirea şi protecţia apelor în
Republica Moldova, rezumatele comunicărilor celei de-a treia conferinţe
internaţională ştiinţifico-practice “Apele Moldovei”, Chişinău,
BURLACU I., GRIGHELI GH., STASIEV GR, 2001, Evaluarea chimică a calităţii
apelor potabile rurale, Agricultura Moldovei, nr. 1-2.
GRIGHELI GH., BURLACU I., STASIEV GR., 2002, Calitatea apei fântânilor din
mediul rural. Studii şi comunicări practice privind managementul resurselor
de apă în condiţiile unui mediu vulnerabil. Chişinău, p. 141-143.
STASIEV GR., NEDEALCOV S., BURLACU I., 1998, Starea radioecologică a
mediului Republicii Moldova. Chişinău, p. 115
Недялков С. Радионуклиды и экологическое состояние почв в Молдове. Lucrările
conferinţei ştiinţifice cu participare internaţională. Solul şi viitorul. Chişinău,
2001. p. 228-231.
NEDEALCOV S., BALAN I., BUIUC L., BURLACU I., STASIEV GR., 1999,
Forme chimice de existenţă ale Sr90, Cs137 în sol şi migrarea lor. Serviciul
agrochimic de Stat al Republicii Moldova la 35 de ani. Chişinău, p. 126-143.
Недялков С., 2001, Радиоэкологические аспекты в агрохимическом
обслуживании. Agricultura Moldovei, p. 15-17

156