DE CE SE PRODUC

ACCIDENTELE DE
SCUFUNDĂRI ȘI CUM LE
EVITĂM? DESPRE
MEDICINA HIPERBARĂ
~BIOFIZICĂ~

COTUN ANA-MARIA
UMF, MEDICINA GENERALĂ
SERIA I, GRUPA 8
PRINCIPIILE FIZICE CARE AU LOC ÎN TIMPUL SCUFUNDĂRILOR
• LEGEA LUI ARHIMEDE
Orice corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță verticală egală
cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.
• FLOTABILITATEA
Forța lui Arhimede și greutatea sunt două
forțe opuse. Pentru a afla dacă un corp
plutește sau se scufundă trebuie calculată
flotabilitatea care este egală cu diferența
dintre forța lui Arhimede și greutatea reală.
Flotabilitatea corpului omenesc, fără niciun
echipament specific, are valoarea apropiată
de zero, deoarece densitatea medie a
corpului uman este aproximativ aceeași ca
cea a mediului acvatic, fiind alcătuit din
aproximativ 70% apă.
• PRESIUNEA
Presiunea se definește ca fiind raportul dintre forță și
suprafață. La nivelul mării, coprul suportă doar presiunea
atmosferică, în scufundare, pe lângă aceasta, mai suportă
și presiunea coloanei de apă ce se exercită asupra sa.
Apa este de 800 de ori mai densă decât aerul, iar
presiunea apei crește cu 1 atm la fiecare 10 m adâncime.
Lichidele (sângele), țesuturile moi și solidele (țesutul
osos) suferă modificări doar la valori ce trec de 100 atm.
În plus, presiunea gazelor din organism va crește și ea.
La adâncimi mai mari apare un sindrom nervos provocat
de gazele inerte care au o acțiune excitantă asupra
neuronilor. Volumul unui gaz variză invers proporțional cu creșterea presiunii. Va apărea o
suprapresiune pulmonară datorită destinderii gazelor blocate în plămâni peste limita de
elasticitate a acestora în timpul ridicării către suprafața apei.

PAȘII PENTRU O SCUFUNDARE CORECTĂ

1. Verificarea aparatului de respirat subacvatic
și pregătirea pentru scufundare: se verifică
în primul rând presiunea aerului în buteliile
care vor fi utilizate. Se determină
eventualele locuri de scurgere ale aerului și
se iau măsuri de eliminare ale acestora.
2. Se echipează pentru scufundare, se intră
în apă, iar persoana se va acomoda cu
apa. Înaintea intrării în apă, scafandrul
trebuie să se asigure că are asupra lui
toate componentele echipamentului, să
se asigure că robinetul buteliei cu aer
este închis, să respire câteva secunde din
butelie. Intrarea în apă trebuie să se facă
cât mai ușor, în deplină siguranță, în
funcție de locul în care se execută
scufundarea.

3. Există reguli standard pe care scafandrul trebuie

să le respecte odată intrat în apă, câteva fiind:
• Scafandrul trebuie să își așeze corespunzător
echipamentul pe corp.
• Dacă un scafandru se pierde de restul echipei,
va ieși la suprafață și va aștepta până când va fi
recuperat de restul, echipa fiind și ea obligată să
iasă la suprafață la pierderea unui coechipier.
• Pe timpul scufundării, anunțarea constantă a
coechipierului este obligatorie.
• Viteza de urcare la suprafață este de 9 m/min
(viteza de urcare a celor mai mici bule).
4. Limbajul folosit de scafandri: cel mai simplu și
mai eficient mod de comunicare între scafandri
este prin semne și semnale, vizuale sau acustice.
Se recomandă ca înainte de scufundare,
scafandrii să recapituleze cele mai importante
semne pentru a nu interveni nicio confuzie în timpul scufundării.

La toate semnele trebuie să se răspundă prompt.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR UNUI SCAFANDRU

În scufundare, scafandrul poate să se confrunte cu evenimente care să îl pună în

dificultate:
• Respirație grea
• Crampe puternice
• Perforarea timpanului
• Stare de șoc datorată înțepăturilor animalelor submarine veninoase.
 Accidentele sunt cauzate de lipsa pregătirii, lipsa de
experiență. Pregătirea minuțioasă poate preveni o
eventuală agravare a unui incident care poate fi
rectificat. În prevenirea incidentelor de scufundare,
foarte important este modul de participare și ajutorul
calificat al celorlalți scafandri din echipă. Dacă
scafandrul se află într-o situație excepțională și se
panichează, pentru început, colegii nu se vor apropia
de acesta, lăsându-l să se liniștească, fiind gata să
intervină imediat. Atunci când scafandrul își pierde
cunoștiința, primul ajutor acordat trebuie să fie făcut
de un scafandru care are cunoștiințele și îndemânarea
necesară pentru salvare, reanimare și tratament. În
plus, panica scafandrului poate fi atenuată de el însuși datorită unor mecanisme naturale de
acutoconservare care estompează panica sau percepția durerii ca să evite creșterea ritmului
cardiac și consumul de oxigen.

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ÎN SLUJBA DE SCAFANDRU

Ca avantaje, scufundările aduc un acces mai ușor la informațiile de calitate din domeniu, la
materialele și partenerii de scufundări în mai toate colțurile lumii. Sistemul educațional, pentru
tinerii care doresc să afle tainele lumii subacvatice, este unul matur, urmează un model de
învățământ convențional și garantează începătorilor rezultate similare cu ale celor
experimentați. Ca dezavantaje ar fi: limitarea mobilității scafandrului, care nu are aceleași
capacități precum deasupra apei, pericolul datorat vietăților submarine, necunoscutul, forțele
naturii și fizice care sunt greu de confruntat.
Pe lângă acestea, există, inclusiv în România, dar și în alte colțuri ale lumii, multiple ocazii de
neratat pentru cei pasionați precum: vânători subacvatice de comori, scufundări cu rechini-
balenă, scufundări extreme în Marea Moartă, vizită în peșterile rechinilor care dorm, safari pe
apă.

MEDICINĂ HIPERBARĂ

Această ramură, mai puțin cunoscută, se ocupă cu studiul mecanismelor, instrumentelor și

proceselor ce se întâmplă în timpul scufundărilor. Studiul acestei ramuri se ocupă, pe scurt,
cu:

• Diagnosticarea si tratarea accidentelor de scufundare (biochimice, biofizice şi

barotraumatice);
• Tratamentul unor afectiuni acute sau cronice prin tehnica HBO (oxigenoterapie
hiperbară), conform recomandarilor ECHM (Comitetul european pentru medicină
hiperbară);
• Selecţionarea medicală şi psihologică a candidaţilor pentru şcolile şi cursurile de
scafandri;
• Teste de narcoză, teste de scufundare profundă, teste de oxigen, teste de barofuncţie;
 • Participarea la avizarea din punct de vedere medical şi ergonomic a tehnologiilor de
instruire a scafandrilor pentru activităţi de hiperbarism;
• Avizarea tabelelor de compresie si decompresie pentru scufundări unitare şi în
saturaţie cu amestecuri sintetice în vederea perfecţionării şi omologării acestora;
• Pentru tratamentul accidentelor de scufundare centrul dispune de doua camere
hiperbarice dotate cu echipamente specifice;
• De asemenea, serviciul de terapie hiperbară poate pune la dispoziţie o cameră
hiperbară mobilă şi personal medical specializat pentru asistenţa medicală a
scafandrilor ce desfăşoară lucrări subacvatice pe teritoriul naţional.

BIBLIOGRAFIE

• www.scubadivingcenter.ro
• www.scufundare.ro
• www.wikipedia.ro
• www.mydive.ro
• www.centruldescufundari.ro