Seminarul 12: Sisteme de ecuaţii liniare cu

coeficienţi ı̂ntr-un corp comutativ K

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Să se rezolve sistemele:

 x + y + z = 1
1. 2x + 3y + 4z = 1 ;

x − y − z = 0


 x + y + z + w = 1

x + 2y + 3z + 4w = 0
2.

 x + y + 4z + 5w = 1

x + y + 5z + 6w = 0
Soluţie.

1. Determinantul sistemului este 2 si aplicand regula lui Cramer obtinem

x = 21 , y = 2, z = − 32 .

2. Determinantul sistemului este -1 si aplicand regula lui Cramer obtinem

x = 4, y = −2, z = −19, w = 19.

Exerciţiul 1.2. Să se rezolve sistemele:



 2x − 3y − z = −1

x + y − z = 0
1. ;

 x − 12y + 11z = −1

4x − 15y + 9z = 0


 x + y + z = 2

2x − y − 2z = −2
2. ;

 x + 4y + 5z = 8

2x − 5y + 6z = 10

1
 

 2x + 3y − z + w = 5

x − y + 2z − 2w = −5
3. .

 3x + y + 2z − 2w = −3

−3x − y − 2z + 2w = 3
Soluţie.
1. Sistemul este incompatibil.

2. x = α3 , y = 6−4α
3
,z = α, α ∈ R.

3. x = −2 − α − β, y = 3 + α + β, z = α, w = β, α, β ∈ R.
Exerciţiul 1.3. Să se rezolve urmatoarele sistemele discutând după valorile
parametului real α:

 αx − 3y + 4z = 1
1. 5x + (α − 1)y − 4z = 8 ;

x + (α + 5)y − 12z = 10

 x + α2 y + 2αz = −2
2. 2αx + y + α2 z = 7 .
 2
α x + 2αy + z = −5
Soluţie.
1. Determinantul sistemului este −8(α−2)(α−4) si pentru α 6= 2 si α 6= 4
aplicam regula lui Cramer. Pentru α = 2 sistemul este incompatibil iar
pentru α = 4 sistemul este compatibil, simplu nedeterminat.

2. Determinantul sistemului este (α + 1)2 (α2 − α + 1)2 si pentru α 6= −1

aplicam regula lui Cramer. Pentru α = −1 sistemul este incompatibil.
Exerciţiul 1.4. Fie K un corp comutativ şi fie S mulţimea soluţiilor sis-
temului omogen de m ecuaţii şi n necunoscute:


 a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0

a21 x1 + a22 x2 + ... + a2n xn = 0
,

 ···

am1 x1 + am2 x2 + ... + amn xn = 0

cu aij ∈ K, pentru orice 1 ≤ i ≤ m şi 1 ≤ j ≤ n.

Să se arate că:
1. S este un subspaţiu vectorial al lui K n . O bază a acestui subspaţiu se
numeşte sistem fundamental de soluţii.

2
 2. Există o aplicaţie liniară ϕ : K n → K m astfel ı̂ncât S = ker ϕ.

3. dimK S = n − r, unde r este rangul matricii sistemului.

Soluţie. Notand cu A matricea sistemului si cu X matricea coloana cu

componente (xi ) sistemul devine echivalent cu ecuatia matriciala AX = 0.
Se arata ca S este un K−subspatiu al lui K n si considerand functia ϕ : K n →
K n definita de ϕ(X) = AX se obtine Kerϕ = S.

Exerciţiul 1.5. Fie sistemul de ecuaţii liniare omogene:

½
x + 2y + 4z − 3t = 0
3x + 5y + 6z − 4t = 0

Să se arate că mulţimea soluţiilor acestui sistem poate fi organizată ca

spaţiu vectorial peste R.

Soluţie. Rezolvandu-se sistemul de ecuatii liniare dat se obtin relatiile:

z = −5x−7y
2
, t = −3x − 4y. Deci multimea solutiile sistemului se poate scrie
{(x, y, z, t) ∈ R4 |z = −5x−7y
2
, t = −3x − 4y}.

Exerciţiul 1.6. Fie a, b, c, d ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), iar x, y, z, t numere reale

astfel ı̂ncât
ax = bcd, by = cda, cz = dab, dt = abc.
Demonstraţi că:  
−x 1 1 1
 1 −y 1 1 
  = 0.
 1 1 −z 1 
1 1 1 −t
Indicaţie. Se logaritmeaza si se obtine un sistem ce admite o solutie
nebanala si deci determinantul dat in problema trebuie sa fie nul.