Undele.

Sunt deflexiuni pozitive sau negative cu

parametri bine definiţi: morfologie, sens,
amplitudine, durată, ax electric.
 undele situate deasupra liniei izoelectrice
sunt numite unde sau deflexiuni pozitive.
Cele situate sub linia izoelectrică sunt
denumite unde negative
 undele de pe o ECG sunt:
o unda P – semnifică depolarizarea
atrială;
o undele complexului qRs - semnifică
depolarizarea ventriculară
o unda T - semnifică repolarizarea ventriculară;
o unda U (apare rar) - semnifică repolarizarea finală ventriculară
Segmentul este o linie izoelectrică şi reprezintă porţiunea de la sfârşitul unei unde până la
începutul undei următoare. Pe un traseu ECG se înscriu 3 segmente:
 segmentul Pq – de la sfârşitul undei P până la începutul undei q sau R, dacă q
lipseşte. Se mai numeşte şi segment PR. Semnifică conducerea atrio-ventriculară
 segmentul ST - de la sfârşitul undei S până la începutul undei T. Semnifică
începutul repolarizării ventriculare, faza pasivă, lentă.
 segmentul TP – diastola generală. Este considerat linia izoelectrică, de referinţă!
Intervalul: cuprinde segmente şi unde.
 intervalul Pq sau PR cuprinde unda P şi segmentul Pq. Se mai numeşte şi
atriograma. Semnifică depolarizarea atrială şi conducerea atrio-ventriculară.
 intervalul qT – cuprinde complexul qRs, segmentul ST şi unda T. Semnifică
depolarizarea şi repolarizarea ventriculară. Se mai numeşte şi ventriculograma;
 intervalul RR – constituie un ciclu cardiac.
Caracteristicile normale ale undelor, segmentelor si intervalelor ECG sunt prezentate
schematizat în tabelul numărul X1.

Hârtia ECG. De regulă, hârtia ECG are un caroiaj caracteristic, standardizat.

 Fiecare casuţă mică este un pătrat cu latura de 1 mm.
 Căsuțele mari (care au 5 căsuțe mici) au 5 mm.
 Există şi hârtie la care o căsuţă are 2 mm.
Pentru calculul duratei unei unde sau a unui segment trebuie să cunoaştem viteza de
derulare a hârtiei.
 De cele mai multe ori, aceasta este de 25 mm/secundă, mai rar de 50 mm/sec.
 Dacă: într-o secundă se înscriu 25 mm, atunci unui milimetru îi corespunde o durată
de 0,04 secunde. În această situaţie, o undă care se înscrie pe 2 căsuţe va avea o
durată de 0,08 secunde.
 Pentru o viteză de 50 mm/sec., unui mm îi corespund 0,02 secunde.
Pentru calculul amplitudinii unei unde trebuie să ştim etalonarea aparatului, adică, care
este relaţia dintre voltaj şi amplitudinea în mm a unei unde. Standard, în ECG, la 1 mV
corespunde o amplitudine de 10 mm. Deci, 1 mm = 0,1 mV

O căsuţă mică va avea:

- pe verticală (amplitudinea): 1 mm = 0,1 mV
- pe orizontală (durata): 0,04 secunde

14
Citirea şi Interpretarea unei electrocardiograme. Presupune parcurgerea unor
etape obligatorii. Aceste etape sunt:
I. Stabilirea ritmului cardiac
II. Stabilirea FC (frecvenţei cardiace)
III. Stabilirea axului electric
IV. Analiza undelor, segmentelor şi a intervalelor de pe traseul ECG

I.Citirea ECG începe cu stabilirea ritmului. În condiţii fiziologice, ritmul inimii trebuie să fie
sinusal.
Criteriile ECG ale ritmului sinusal sunt:
1. Unda P: să existe, să preceda qRs şi să fie pozitivă în cel puţin două dintre
derivaţiile standard ale planului frontal;
Explicaţie:
 dacă există undă P înseamnă ca se depolarizează atriile;
 dacă precede complexul înseamnă ca se depolarizează mai întâi atriile şi
apoi ventriculele;
 dacă este pozitivă înseamnă ca vectorul de depolarizare atrială are o direcţie
normală, deci vine din nodulul sinusal
2. Distanţele R-R şi să fie egale de la un ciclu la altul;
Criterii facultative:
 Intervalul Pq sau PR (dacă nu există undă q) să fie cuprins între 0,12 – 0,21 sec.;
 Frecvenţa cardiacă să fie cuprinsă între 60 – 100 bătăi/min;
Dacă toate criteriile sunt prezente, dar frecvenţa cardiacă este mai mare de 100 b/min,
vorbim de tahicardie sinusală.
Dacă toate aceste criterii sunt prezente, dar frecvenţa cardiacă este mai mică de 60 b/min
vorbim de bradicardie sinusală.
II. Se stabileşte apoi, alura ventriculară sau frecvenţa cardiacă (heart rate).
 Se determină distanţa în milimetri parcursă între două unde R apropiate (un ciclu
cardiac).
 Dacă viteza de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec, un milimetru este parcurs în
0,04 sec.
 Să presupunem, de exemplu că intervalul, R-R = 18 mm. Distanţa R-R reprezintă
un ciclu cardiac. Această distanţă este parcursă deci în 18 x 0,04 sec = 0,72 sec.
Ca să aflăm care este frecvenţa cardiacă, trebuie să vedem de câte ori această
distanţă R-R se cuprinde într-un minut. Deci, împărţim 60 de secunde la 0,72
secunde = 83 cicluri cardiace/minut sau bătăi/min.
 Frecvenţa cardiacă se poate aprecia şi printr-o metodă mai rapidă, dar mai
imprecisă.
o Se identifică o undă R care se suprapune peste o linie verticală groasă a
traseului ECG.
o Apoi se numără 300, 150, 100, 75, 60, 50 pentru fiecare dintre liniile groase
care urmează.
o Frecvenţa se determină în funcţie de unda R imediat următoare, care se
suprapune peste una dintre liniile groase ale graficului sau între acestea.

15
Fig. X 15. Modalitate rapidă de apreciere a frecvenţei cardiace, pentru viteza de derulare a
hârtiei de 25 mm/sec. (după Dale Dubin, 2008)

III. Calculul ÂqRs.

În timpul activităţii inimi iau naştere o infinitate de dipoli electrici, orientarea lor în spaţiu
putând fi reprezentată prin vectori. Rezultanta acestor vectori, constituie axul electric
mediu sau rezultant. Există un ax electric rezultant al activării atriale, al activării
ventriculare şi al repolarizării ventriculare.
Axul electric, ca vector rezultant al depolarizării sau repolarizării, formează un unghi cu
linia derivaţiei DI. Acesta este unghiul axului electric (ÂP, ÂqRs, ÂT).
Determinarea axului electric ÂqRs se face prin mai multe metode:
1. Metoda sistemului hexaxial în care reprezentăm liniile derivaţiilor planului frontal în
cerc. Se face suma algebrică a undelor complexului qRs în DI şi DIII sau în aVL şi
aVF, apoi aceste mărimi se proiectează pe partea pozitivă sau negativă a celor 2
derivaţii sub formă de vectori.
o Din vârful acestora se duc perpendiculare. Intersecţia acestor
perpendiculare, unită cu centrul cercului constituie axul electric.
Exemplu: complexul qRs în DI : q = - 1 mm, R = + 5,5 mm. Suma algebrică (5,5 – 1
= +4,5) = 4,5 mm; în DIII Rs; R = + 6 mm, s = - 2; suma algebrică (6 – 2 = 4) = + 4
mm. Se reprezintă aceste rezultate algebrice pe partea pozitivă a DI şi DIII.
Din aceste puncte se ridică perpendiculare. Locul unde ele se intersectează se
uneşte cu centrul cercului obţinându-se o săgeată, care este vectorul mediu-
rezultant al depolarizării ventriculare, sau ÂqRs care formează cu DI un unghi (în
cazul de faţă aproape de 60 grade).
2. Analizând ECG în derivaţiile planului frontal, căutăm acea derivaţie unde găsim qRs
echidifazic. În această situaţie, ÂqRs este perpendicular pe această derivaţie.
Exemplu: qRs este echidifazic în aVL, ceea ce înseamnă că ÂqRs este
perpendicular pe aVL. În sistemul hexaxial aVL este perpendicular pe DII. DII se
află în cadranul de sus la – 120 grade şi în cel de jos la + 60 grade.
Pentru a stabili sensul corect al ÂqRs, vom analiza sensul qRs în DII. Dacă este
pozitiv – înseamnă că vectorul se proiectează pe partea pozitivă a DII – deci în
semicercul de jos la + 60 grade. Deci ÂqRs = + 60 grade.
o În sistemul hexaxial există perechi de derivaţii perpendiculare, astfel: DI pe
aVF; DII pe aVL şi DIII pe aVR.
o În cazul în care nu există complexe qRs echidifazice, se notează derivaţia în
care qRs are amplitudinea maximă pozitivă sau negativă. În acest caz, ÂqRs
va fi paralel cu jumătatea pozitivă sau respectivă negativă a acestei
conduceri, în funcţie de sensul amplitudinii.
16
 o Dacă qRs este echidifazic în mai mult de două din derivaţiile planului frontal,
 qRs este nedeterminabil, deoarece este perpendicular pe planul frontal.
3. Analizând sistemul hexaxial observăm că cercul este împărţit de către DI şi aVF în
4 cadrane:
o cadranul inferior stânga - între 0 şi + 90 , corespunde ÂqRs normal;
o cadranul superior stânga - între 0 şi - 90 , arată devieri ale ÂqRs la stânga;
o cadranul superior dreapta - între –90 şi –180 grade arată devieri ale ÂqRs
extreme la dreapta;
o cadranul inferior dreapta - între + 90 şi +180 arată devieri ale ÂqRs la
dreapta.

Figura X16. Axul qRs,

amplitudinea şi sensul
undelor în funcţie de
cadranul în care se
proiectează vectorul
depolarizării ventriculare.
DI şi aVF împart cercul în 4
cadrane egale.

IV. Analiza undelor, segmentelor şi a intervalelor de pe traseul ECG

17